Charles Marie René Leconte de Lisle (n.

22 octombrie 1818,[2][3][4][5][6][7][8][9]
[10] Saint-Paul, Franța – d. 17 iulie 1894,[2][3][4][5][6][7][8][10]
Louveciennes[*], Franța) a fost un poet francez, reprezentant recunoscut al
curentului parnasianist, teoretician al „artei pentru artă“ și al interdependenței
dintre poezie și știință.

Leconte de Lisle (pseudonimul lui Charles-René-Marie Leconte) s-a născut într-o

îndepărtată colonie franceză, a cunoscut îndeaproape cultura Indiei și peisajul
exotic, ceea ce se va reflecta în poezia sa. A fost adept al fourierismului și a
participat la Revoluția de la 1848.

Creația sa poetică se caracterizează prin evocarea nostalgică a marilor mituri și

civilizații străvechi orientale și occidentale, cu elemente meditative asupra
condiției umane, propunându-și să ofere un ideal etic superior contemporaneității.
Susține impersonalitatea în artă, descrierea exactă, reprezentările precise,
expresia a unei erudiții riguroase, cultul frumosului și perfecțiunea formală.
Scrie ciclurile de versuri Poeme antice, Poeme și poezii, Poeme barbare,
considerate opera sa cea mai valoroasă. Poemele inspirate din peisajul tropical și
descrierea animalelor exotice îl singularizează în contextul liricii franceze.