În literatura română, încă din 1880 și până în perioada interbelică, alături de

simbolism, parnasianismul a reprezentat o notabilă direcție modernistă a poeziei

noi / decadente, direcție promovată – în „simbioza parnasianism-simbolism“ –
îndeosebi de revistele «Literatorul» (București), «Vieața nouă» (București),
«Versuri și proză» (Iași) etc. Primele semne ale parnasianismului și-au făcut
apariția în literatura română, între 1866 și 1869, în «Pasteluri» de Vasile
Alecsandri, aproape sincron cu cele din Franța, unde curentul și-a avut „prima
școală“ între 1866 și 1880, căci bardul de la Mircești era la curent cu orice
noutate / mișcare literară franceză; dar prima veritabilă „școală“ simbolistă din
literatura română se datorează lui Alexandru Macedonski, cenaclului și revistei
sale, Literatorul, pe care le-a condus și în primele două decenii ale secolului al
XX-lea.

Alți parnasieni români sunt Ion Pillat, Ion Barbu („ciclul poemelor publicate în
Sburătorul“), ori de cei antologați de Nicolae Davidescu, în 1943, în volumul Din
poezia noastră parnasiană: Mircea Demetriad, Gabriel Donna, Alexandru Obedenaru,
Gheorghe Orleanu, Alexandru Petroff și Iuliu Cezar Săvescu ; important este și
aportul parnasienilor români de la cumpăna secolului al XX-lea și dintre anii 1950
și 2000: Eugeniu Speranția (1888 – 1972; avem în vedere volumul Poezii, apărut în
1966), D. Rariște («Maria Magdalena», 1937; «Valuri împietrite», 1941), Ion Acsan
(«Primăvara cosmică», 1962), Al. Andrițoiu («Constelația lirei», 1963; «Simetrii»,
1970; «Euritmii», 1972), Mircea Ciobanu («Imnuri pentru nesomnul cuvintelor»,
1966), Eugen Dorcescu («Pax magna», 1972; «Desen în galben», 1978; «Arhitectura
visului», 1982; «Culegătorul de alge», 1985; «Epistole», 1990; «Cronică», 1993;
«Exodul», 2001; "Omul de cenușă",antologie de autor, 2002; "Elegii", 2003;
"Biblice", 2003; "Moartea tatălui", 2005; "În Piața Centrală", 2007; "Omul din
oglindă", antologie de autor, 2008; "Abyssus abyssum invocat", 2009; "drumul spre
tenerife" - "el camino hacia tenerife", 2009 - 2010; ”Elegiile de la Bad
Hofgastein”, 2010; ”Poemas del viejo - Poemele bătrânului”, 2012; "Las elegías de
Bad Hofgastein", 2013), Ilarie Hinoveanu («Cocorul din unghi», 1967) ș. a.