Macro

1.Pneumonia lobara
=inflamatia exudativa localizata in alveolele pulmonare si este det de pneumococ; M , lobul
pulm afectat este marit de V
1. stadiul de congestie ( ziua 1-2)
M : lobul afectat este consolidat, rosu-violaceu , umed , partial crepitant ( la sectionare se elim
lichid sero-sanguinolent)
m: reteaua capilara parieto-alveolara este intens congestionata iar alveolele contin exudat seros
=lichid granular omogen, bogat in proteine cu putine neutrofile si agenti infectiosi =alveolita
seroasa
2. stadiul de hepatizatie rosie ( ziua 3-4)
M: lobul pulm consolidate,rosu-brun, compact, ferm la palpare ( supraf de sectiune este umeda si
rugoasa , nu elimina exudat )
m: reteaua capilara este congestionata , alveolele contin exudat fibrinos sub forma de retea ,
eritrocite si ag infectiosi=alveolita fibrinoasa
exudatul fibrinos trece dintr-o alveola in alta prin porii lui Cohn ;
3. stadiul de hepatizatie cenusie ( ziua 5-7)
M : lobul condensat are tenta cenusie ; la sectionare se elimina lichid tulbure ( bogat in neutrofile
)
m: reteaua capilara parieto-alveolara intens congestionata , in alveole se gasesc numeroase
neutrofile si MF =alveolita leucocitara;

4. stadiul de rezolutie ( incepe in ziua 8-9 si continua timp de 3 sapt )

in cazurile necomplicate , exudatul se elimina prin expectoratie si rezorbtie ; alveolele raman
intacte
2.Tuberculoza fibro-cazeoasa cavitara apicala
( prin eliminarea cazeumului lichefiat printr-o bronsie )
Caverna recenta : cavitati multiple de material amorf , galben , de consistenta redusa ; cavernele
pot contine bride vasculare iar ruperea lor  hemoptizie ;
Tuberculoza fibro-cazeoasa cavitara avansata
- in cazurile netratate , cand pot sa apara arii mari de leziune cazeificate si caverne;
caverna veche : pereti netezi , incojurata de tes fibros din org conj ;

3.Tuberculoza nodulilor limfatici peritrahiali

Tuberculoza pulmonara este o boala infectioasa pulmonara cu transmitere aerogena determinata
de Mycobacterium tuberculosis , ce determina tesuturi de inflamatie granulomatoasa si o reactie
de hipersensibiliare de tip intarziat ;
a. complexul primar tuberculos –Ranke (cu 3 componente )
* focarul Gohn – lez nodulara , de cul galben-cenusie , cu centru cazeificat , incapsulat ( 1 cm)
- localizat subpleural , in zona mediana a plamanului , in segm inf ale lobului sup
- se poate vindeca prin incapsulare , cicatrizare , calcificare
* limfangita tuberculoasa - rezultatul diseminarii infectioase din focarul Gohn la gangl
regionali , traheobronsici ( prin interm vaselor limf )
*limfadenita tuberculoasa – inflamatia tuberculoasa a ganglionilor limfatici regionali ( hilari )
- gangl hilari sunt mariti de V , fermi , cretosi , cu mici arii negre de necroza
82.Tuberculoza renala miliara.
Definitia de tuberculoza.
Tuberculoza este o boala infectioasa cronica,in care se pot afecta organele omului,dar mai
frecvent plaminii cu urmatoarele particularitati :ubicuitatea infectiei ;duplicitatea ,care in functie
de corelatia imunitatii si alergiei poate fi o manifestare a infectarii cit si a imbolnavirii ;
polimorfismul manifestarilor clinico-morfologice ;evolutia ondulata
Particularitatile histologice ale rinichiului.
Focarele precoce apar in stratul cortical,iar in caz de progresare a procesului in papilele
piramidelor,aici incepe procesul distructiv cu formarea unor cavitati.Tesutul interstitial renal este
infiltrat cu limfocite,histiocite cu un amestec de celule epitelioide.
Structura granulomului tuberculos.
O zona de necroza cazeoasa incojurata de o coroana de celule dispuse in ordinea
urmatoare :imediat in jurul necrozei sint situate celule epitelioide cu nuclei alungiti,palizi,avind o
dispozitie radiara printre ele se observa celule gigante polinucleate Langhans cu citoplasma
eozinofila si nucleii asezati sub forma de potcava sau coroana.In citoplasma lor se pot gasi bacili
Koch fagocitati.La periferia granulomului se atesta un briu de celule limfoide,printre care pot fi
macrofage si plasmocite.Este caracteristica lipsa capilarelor sangvine in granulomul tuberculos si
persistenta fibrelor de reticulina.
Clasificarea tuberculozei hematogene.
Se evidentiaza 3 varietati :
1. Tuberculoza hematogena generalizata
2. Tuberculoza hematogena cu leziuni predominant pulmonare
3. Tuberculoza hematogena cu leziuni predominant extrapulmonare
Complicatiile renale si extrapulmonare
Obturarea lumenului ureterului cu mase cazeoase duce la dezvoltarea pionefrozei.Treptat procesul
inflamator trece pe caile urinare,vezica urinara,prostata,epididem.La femei se afecteaza mucoasa
uterului,trompele uterine,arareori ovarele.In tuberculoza hematogena se afecteaza de asemenea
glandele endocrine,SNC,ficatul,membranele seroase.

74.Bronhopneumonia
Este inflamatia exudativa produsa de infectie bacteriana , localizata in bronsiole si alveolele din
jur .
m : - in focarul de condensare pulmonara se evidentiaza
o central : o bronsiola cu inflamatie purulenta a peretelui si exudat purulent in
lumen ( bronsiolita)
o periferic : in alveolele din jurul bronsiolei se gaseste o inflamatie acuta exudativa
in diferite stadii de evolutie ; peribronsiolar , leziuni de alveolita purulenta ; in
afara focarului purulent sunt leziuni de alveolita fibrinoasa ; la periferia focarului
sunt leziuni de alveolita seroasa ;
o intre focarele de bronhopneumonie exista parenchim pulmonar aerat sau cu o
supradistensie a spatiilor alveolare ;

Pneumonie focala.
Definitia de pneumonie in focar.Pneumonia de focar se numeste inflamatia
plaminilor,dezvoltata in legatura cu bronsita si bronsiolita.Are caracter de focar si poate fi o
manifestare morfologica a pneumoniilor acute primare(de ex. in infectii respiratorii virale) si
secundare(ca o complicatie a mai multor boli).
Care este mecanismul de aparitei a pneumoniei in focar.
La dezvoltarea pneumoniei in focar contribuie bronsita acuta,infamatia raspindindu-se pe tesutul
pulmonar endobronsic(pe cale descendenta,de obicei in bronsita sau bronsiolita catarala),mai rar
peribronsic(de obicei in bronsita si bronsiolita distructiva).Pneumonia in focar apare pe cale
hematogenain generalizarea infectiei.Dezvoltarea bolii este favorizata in caz de autoinfectie in
caz de aspiratie-pneumonie prin aspiratie,fenomenele de staza-pneumonia hipostatica,in
aspiratie si tulburari neuroreflexe-pneumonia postoperatoare.
 Focarele deinflamatie apar de obicei in segmentele posterioare si posterodistale ale plaminilor –
II,VI,VIII,IX,X.In functie de dimensiunile focarelor distingem pneumonie miliara,acinoasa,
lobulara-confluenta,segmentara si polisegmentara.In alveole se acumuleaza exudat cu impuritati
de mucus,multe neutrofile,macrofagi,eritrocite,epiteliu alveolar descuamat,uneori cantitati mari
de fibrina.Exudatul se repartizeaza neuniform.Septurile alveolare sint invadate de infiltrat
celular.
Consecintele si diagnosticul diferential cu pneumonia franc-lobara.
Focarele de pneumonie se pot carnifica sau supura cu formarea abceselor ;daca focarul e
amplasat sub pleura e posibila dezvoltarea pleuriziei.
Ce varianta de inflamatie sunt caracteristice in patologia data?
Inflamatia de catarala-seros ,mucos,purulent,mixt
Inflamatia purulenta

74. Bronhopneumonie(pneumonie focala)

№ 193. Bronhopneumonie în curs de carnificare (coloraţie H-E)
Indicaţii:
1. Substituirea maselor de fibrină din lumenul alveolelor cu ţesut de granulaţie (organizare).
2. Septuri interalveolare îngroşate.
79.Tuberculoza pulmonara (VII-8)
=boala infectioasa pulmonara cu transmitere aerogena det de Mycobacterium tuberculosis ce det
in tesuturi inflamatie granulomatoasa si o reactie de hipersensibilizare intarziata .
m : granulomul tuberculos este lez elementara si este alc din :
- cel gigante multinucleate , tip Langhans , cu dispozitie centrala
- cel epitelioide cu dispozitie in placard in jurul celulei gigante
- coroana de Ly specific sensibilizate si nesensibilizate
- caracteristic este tendinta la fuzionare a granuloamelor cu cazeificarea lor;
- necroza cazeoasa ( prin citoliza imuna ) apare sub forma unei arii acidofile nestructurate care
prezinta la periferie elemente ale granulomului tuberculos ;
Definitia de tuberculoza miliara.
Tuberculoza este o boala infectioasa cronica(in care se pot afecta toate organele,dar mai frecvent
plaminii) ce se caracterizeaza prin predominarea diseminarii in plamini,pe cind in alte organe
foliculii tuberculosi lipsesc sau sint solitari.In plamini sint prezenti numerosi foliculi tuberculosi
miliari.
Particularitatile microscopice ale plaminului.
In parenchimul pulmonar se observa granuloame tubrculoase avind in centru o zona de necroza
cazeoasa eozinofila,amorfa,lipsita de nuclei,inconjurata de o coroana de celule dispuse in ordinea
urmatoare :imediat in jurul necrozei sint situate celule epitelioide cu nuclei alungiti,palizi,avind o
dispozitie radiara printre ele se observa celule gigante polinucleate Langhans,iar la periferie un
briu de celule limfoide,printre care pot fi macrofage si plasmocite.
Consecintele tuberculozei pulmonare.
In tuberculoza pulmonara primara se poate dezvolta meningita tuberculoasa se poate dezvolta
meningita tuberculoasa,pleurita,pericardita,peritoniata.In tuberculoza secundara cele mai multe
complicatii tin de caverna :hemoragii,scurgerea continutului cavernei in cavitatea pleurala,ceea
ce duce la pneumotorax si pleurita purulenta(empiem pleural).In legatura cu evolutia de lunga
durata a bolii orice forma de tuberculoza se poate complica prin amiloidoza.
Structura granulomului tuberculos.
O zona de necroza cazeoasa incojurata de o coroana de celule dispuse in ordinea
urmatoare :imediat in jurul necrozei sint situate celule epitelioide cu nuclei alungiti,palizi,avind o
dispozitie radiara printre ele se observa celule gigante polinucleate Langhans cu citoplasma
eozinofila si nucleii asezati sub forma de potcava sau coroana.In citoplasma lor se pot gasi bacili
Koch fagocitati.La periferia granulomului se atesta un briu de celule limfoide,printre care pot fi
macrofage si plasmocite.Este caracteristica lipsa capilarelor sangvine in granulomul tuberculos si
persistenta fibrelor de reticulina.
 In ce organe poate aparea afectul primar Ghon si ce forma morfologica de necroza se dezvolta
in tuberculoza ?
In caz de contaminare aerogena apare in plamini subpleural in segmentele cele mai bine aerate.
In caz de contaminare alimentara se dezvolta in intestin.
Se dezvolta necroza cazeoasa.

73.Pneumonie franc lobara(stadiul de hepatizatizare

cenusie).
 73.Pneumonie franca lobara,stadiul de hepatizatie cenusie
Definitie de pneumonie crupoasa.
Pneumonia crupoasa este o boala acuta infecto-alergica in care se afecteaza unul sau citiva lobi
pulmonari,in alveole apare exudat fibrinos,iar pe pleura-depozite fibrinoase.
Particularitatile microscopice ale plaminului. observa patrun
In lumenul alveolelor se observa acumulari de fibrina si neutrofile.Se observa patrunderea
filamentelor de fibrina prin porii alveolari dintr-o alveola in alta.Scade intensitatea hiperemiei.
Stadiile si modificarile tesutului pulmonar la fiecare etapa de evolutie a pneumoniei crupoase.
Stadiul de congestie ( 24 de ore) se caracterizeaza prin hiperemie severa si edem microbian al
lobului lezat ;in lichidul edematos se depisteaza un numar mare de agenti patogeni.Se observa
crestarea permiabilitatii capilarelor,inceputul diapedezei eritrocitelor.Plaminul e usor condensat,
hiperemiat considerabil.
Stadiul de hepatizatie rosie(a 2-a zi de boala) se amplifica diapedeza eritrocitelor,ce se
acumuleaza in lumenul alveolelor.La ele adera un supliment de neutrofile,printre celule se depun
filamente de fibrina.In exudatul alveolar se depisteaza un numar mare de pneumococi,supusi
fagocitozei de neutrofile.
Stadiul de hepatizatie cenusie(a 4-5 zi de boala).In lumenul alveolelor se acumuleaza fibrina si
neutrofile,care impreuna cu macrofagii fagociteaza pneumococii in curs de scindare. Se observa
patrunderea filamentelor de fibrina prin porii alveolari dintr-o alveola in alta.Numarul
eritrocitelor supuse hemolizei se micsoreaza,scade si intensitatea hiperemiei.Are loc actiunea
fibrinolitica a neutrofilelor asupra fibrinei.
Stadiul de rezolutie(a 9-11 zi de boala).Exudatul fibrinos sub actiunea fermentilor proteolitici ai
neutrofilelor si macrofagelor se supune lichifierii si rezorbtieiSe produce purificarea plaminului
de fibrina si pneumococi :exudatul se elimina prin drenajele limfatice ale plaminului si cu sputa.

Care este rolul neutrofilelor in rezolutia pneumoniei ?

Sub actiunea fermentilor proteolitici ai neutrofilelor exudatul se supune lichifierii si rezorbtiei.Se
produce purificarea plaminului de fibrina si pneumococi :exudatul se elimina prin drenajele
limfatice ale plaminului si cu sputa.
Complicatiile pulmonare si extrapulmonare.
Complicatiile pulmonare se dezvolta ca urmare a dereglarii functiei firinolitice a neutrofilelor.In
insuficienta acestei functii masele de fibeina se supun organizarii,sunt invadate de tesut de
granulatie,care maturizindu-se,se transforma in tesut cojunctiv fibrilar matur-carnificare.In caz
de activitate exagerata a neutrofilelor e posibila dezvoltarea abcesului si a gangrenei pulmonare.
Asocierea puroiului la pleurizia fibrinoasa duce la empiem pleural.
Complacatiile extrapulmonare se observa la generalizarea infectiei.In caz de generalizare
limfogena apare mediastinita purulenta si pericardita,in cea hematogena-peritonita,abcese
metastatice in encefal,meningita purulenta,endocardita purulenta,endocardita acuta ulceroasa sau
ulcero-polipoasa,mai frecvent a inimii drepte,artrita purulenta.
Alveolita leucocitara (VII-3)
Apare in stadiul de hepatizatie cenusie(ziua 5-7) a pneumoniei lobare ( =inflam exudativa
localizata in alveolele pulmonare det frecvent de pneumococ ).
m: - se observa reteaua capilara parieto-alveolara intens congestionata
- in alveole se gasesc numeroase neutrofile si macrofage = alveolita leucocitara
- 35.Pneumonia interstitiala (VII-6)
Survine in colectivitati de sugari si copii distrofici cu spitalizari repetate , det de Pneumocystis
carinii.
m: - inflamatie plasmocitara in peretii alveolelor pulmonare cu ingrosarea acestora
- alveolele sunt ocupate de un exudat spumos “ in bule de sapun” ce contin corpusculi
hematoxilinofili ( chisturi ) de Pneumocystis .
 Bronhopneumonie Pneumonie franca lobara

Pneumonie lobara,stadiul de hepatizatie cenusie

Macro Nr. 64 (15) Anevrism sifilitic al aortei

– complicatie a sifilisului tertiar , ce se localiz in segm ascendent al aortei ;
M: - port ascendenta a aortei prez o dilatatie sacciforma a peretelui ; peretele anevrismal sifilitic
prez cicatrici de cul alb-sidefie , cu form secundara de placi ATS ; cav anevrisamala contine un
tromb mic , unic , aderent la perete;
Complicatii : tromboembolii sistemic
Definiţie: este o boală venerică infecţioasă cronică, care se caracterizează prin afectarea pielii,
mucoaselor, organelor interne, oaselor, sistemului nervos cu o alterare succesivă a stadiilor lor.

Etiologie:
- cauzat de Treponema palidum

Căile de contaminare:
1. sexuală
2. extragenitală = dobîndită
3. congenitală = contaminare intrauterină a fătului

Manifestarea a cărei perioade a sifilisului este afecţiunea şi localizarea de preferinţă:

1. perioada primară:
 - poarta de intrare cu formarea şamcrului dur
localizare:
a) la contaminarea sexuală: pe organele genitale (glanda penisului, labiile mari, mici)
b) la contaminarea extragenitală: pe mucoasa cavităţii bucale, gingii, degetele mîinii

2. perioada secundară: -6 – 10 săptămîni

- formarea sifilidelor
- pe pile şi mucoase
- sub aspect de: rozeole, papuple, pustule

3. perioada terţiară:
- formarea goemlor
- sub formă de inflamaţie interstiţială difuză cronică
localizare:
- ficat, plămîni, peretele aortei, ţesutul testiculelor

Morfogeneza anevrismului sifilitic al aortei:

- se dezvoltă mezaortita sifilitică
- localizare: pe partea ascendentă şi în arcul aortei, deasupra valvei
- pe intimă apar tuberozităţi albicioase cu depresiuni cicatriceale →dau aspect de piele
şangrinoidă
- modificările se întrerup în arc sau în partea descendent
- în peretele aortei – proces inflamator ce se răspîndeşte din partea vasa-vasorum şi
adventiţie spre tunica medie
- scade rezistenţa peretelui aortei – are loc lărgirea lumenului

În ce direcţie progresează anevrismul:

În direcţie ventrală
- poate uzura sternul şi sectoarele adiacente a costelor
- se poate bomba

Complicaţii:
1. leziune aortică sifilitică
2. trecerea infiltratului gomos la arterele coronare
3. stenoza orificiilor arterelor coronare
4. insuficienţă coronară.
33.Mezaortita sifilitica(micro)
Apare arterita productiva ,care sfirseste cu arterioscleroza. Afecteaza mai des aorta. Se dezv
mezaortita sifilitica(dupa 15-20 ani de La contaminare)de obicei barbati 40-60ani
- localizare: pe partea ascendentă şi în arcul aortei, deasupra valvei
- pe intimă apar tuberozităţi albicioase cu depresiuni cicatriceale →dau aspect de piele
şangrinoidă
- modificările se întrerup în arc sau în partea descendent
- în peretele aortei – proces inflamator ce se răspîndeşte din partea vasa-vasorum şi
adventiţie spre tunica medie
- aici au loc aglomerari de cel limfoide,plasmatice,cel gigantice
Langhans,fibroblasti,uneori mici focare de necroza
- infiltratul inflamator distruge fibrele elastice ale tunicii medii ,in ea apar cimpuri de tes
conjuctiv cu fragmente de fibre elastice
- scade rezistenţa peretelui aortei – are loc lărgirea lumenului
Complicatii:anevrism sifilitic al aortei,leziune aortica sifilitica a valvulei,stenoza orific arterelor
coronariene si insuf coronariana
Macro: Tuberculoza fibro-cavitară(ftizia)

Forma a tuberculozei secundare, pentru că e caracteristică cavității de

descompunere, iar apoi formarea de caverne pe locul focarului de infiltratie.
Cavitatea de descompunere apare în urma lizei purulente. Și lichifierea maselor
caseoase, care se elimina cu sputa.Astfel apare pericolul diseminării și eliminării
m/o în mediu. Cavernele au o formă rptundă sau ovală, diametrul 7-5 cm și
comunică cu lumenul bronhiei și comunică cu lumenul bronhiei segmentare.
Peretele cavernei consta din 2 straturi: intern- din mase caseoase, etxern- din tesut
pulmonar condensat ca urmare a inflamatiei. MACRO
36. EMFIZEM PULMONAR CRONIC DIFUZ
Acumularea excesiva de aer in plamin. Plaminul este marit,consistenta e moale,elastica,in timpul
sectionarii se aude crepitatie. Complicatii pot fi pneumotorax si cord pulmonary.
Definitie: continut excesiv de aer in plamini si marirea dimensiunilor.
Clasificare:
- cronic obstructive difuz: cauzat de bronsita si bronsiolita cronica predecesoare si sechele.
Afecteaza carcasa elastic si colagena in legatura cu activarea proteazelor leucocitare, alastazei si
colagenazei. Plaminii sunt mariti in dimensiuni, destinsi, palizi, nu se colabeaza, din lumen nu se
scurge exsudat muco-purulent.
-cronic de focar: in jurul focarelor tuberculoase vechi, cicatricelor postinfarctice, in segmentele
I-II. Se observa formarea de cavitati cu peretii netezi.
-vicariant: dupa rezectia unei parti sau pulmonectomia. Insotita de hipertrofia si hiperplazia
elementelor structural.
-primar: atrofia peretelui alveolar, reducerea retelei capilare.
-senil: obstructive.
-interstitial: patrunderea aerului in tesutul interstitial al plaminului prin rupturile alveolelor in
timpul miscarilor de tuse fortate.
5. HIPERTROFIA VENTRICOLULUI DREPT AL INIMII.
Se maispune cord pulmonar, pentru ca se dezvolta in bolile cronice pulmonare. Grosimea in
norma este de 2-3mm, la hipertrofie se mareste conform gradului.
Hipertrofia- mărirea în volum şi masă a celulelor, ţesutului, organului (cordului).
Variantele de hipertrofie, caracteristica lor, exemple:
Există hipertrofie adevărată, determinată de creşterea în volum a structurilor care efectuează
funcţiaspecializată a organului, şi hipertrofie falsă (pseudohipertrofie), când mărirea în volum
(masă) a organuluieste condiţionată de proliferarea excesivă a ţesutului conjunctiv şi a celui
adipos.
După mecanismul apariţiei se disting următoarele varietăţi de hipertrofie veritabilă:
a) hipertrofia de lucru (compensatorie)-survine în urma activităţii funcţionale excesive a
organului.
b) hipertrofia vicariantă- hipertrofia unuia dintre organele-
perechi (plămânii, rinichii, suprarenalele)în urma scoaterii din funcţie a organului contralateral,
de exemplu hipertrofia plămânului restant dupăextirparea chirurgicală (pneumectomia) a celuilalt
plămân în cazurile de tuberculoză, abces, boală bronşiectatică, cancer etc;
c) hipertrofia neurohormonală-survine în urma tulburărilor neurohormonale cu modificarea
balanţeihormonilor care exercită o acţiune stimulatorie asupra creşterii organelor şi ţesuturilor .
Exemple: hipertrofia uterului şi a mamelelor în cursul sarcinii şi lactaţiei sub acţiunea
hormonilor placentari şi ai corpului galben ovarian;
ginecomastia -hipertrofia glandelor mamare la bărbaţi cauzată de hipofuncţia glandelor sexuale;
hipertrofia glandulară a endometrului în urma hipersecreţiei de hormoni estrogeni;
TABLOUL MACROSCOPIC: Dimensiunile si masa inimii sunt marite. Peretele ventricolului
drept este ingrosat, grosimea lui poate atinge 1-1,5 cm (norma 0.2-0.3 cm), iar muschii
trabeculari si papilari sunt mariti in volum.
1. insuf cardiaca dr
-cauze : bronhopneumopatia obstructiva cronica , fibroza pulm
- modif la niv cavitatilor drepte si staza venoasa sistemica retrograda
M: cord marit de V , VD hipertrofiat cu perete ingrosat , cavitatile VD si AD contin sange
rezidual , orif tricuspidian este largit ;
staza cronica in circ venoasa sistemica se manif prin :
- congestie pasiva cronica in viscerele abd
- edeme ale tes moi
- acumulari de transudat intracavitar
Complicatie : tromboza venoasa
MALADIILE CARE SE POT SOLDA CU HIPERTROFIA VENTRICOLULUI DREPT AL
INIMII: Se observă în hipertensiunea micii circulaţii în cursul diferitelor
afecţiuni pulmonare cronice: emfizem pulmonar, pneumoscleroză, tuberculozăcronică, boala
bronşiectatică etc. (de aici şi denumirea de cord pulmonar), precum şi în leziuni valvulare
cardiace.

MICRO
50. CARCINOM PULMONAR PAVIMENTOS
NECORNIFICAT(spinocelular sau epidermoid)
Se dezvolta din epiteliul bronhiilor si mai rar din epiteliul alveolar “ Cancer bronhogen al plaminilor”.
Central si periferic, mixt.
CENTRAL: infiltratia substantelor cancerigene (fum de tigara).
PERIFERIC: substante cancerigene cu limfa si singe.
Poate fi inalt diferentiat,moderat si slab diferentiat.
Inalt :form cheratine in multe cellule cu constituirea perlelor canceroase
Moderat: mitoze si polimorf celulelor dintre care unele contin cheratina
Slab: polimorfism si mai pronuntat al celulelorsi nucleelor(cel poligonale si fusiforme),un nr mare de
mitoze,keratina doar in unele celule
CAUZA: procese inflamatorii cronice.
MORFOGENEZA: modificari precanceroase ale epiteliului. Bronhii de calibru mare de hiperplazie
bazocelulara, displazie, metaplazie pavimentoasa.
CLASIFICARE:
Localizare: central, perferic, mixt
Crestere: endobronsic, exobronsic
Forma: placa, nodular, endrobronsicdifuz, ramificat
Aspect: c.pavmentos, c.anaplastic, c.gl.bronsice, c.adenoscoamos
COMPLICATII: metastaze limfogene, hematogene, atelectazie, moarte.
№ 50. Carcinom pulmonar pavimentos necornificat (coloraţie H-E)
Indicaţii:
1. Metaplazia pavimentoasă a epiteliului bronşic.
2. Câmpuri de celule tumorale atipice poliforme.

51. METASTAZE DE CARCINOM PULMONAR NEDIFERENTIAT IN

MIOCARD.
METASTAZE- process de deplasare in organism a proceselor tumorale, insamintare, multiplicarea lor la
distanta de I, formind noduli tumorali II.
PE CALE LIMFATICA:
1. Nodul tumoral metastatic
2. Celule canceroase nediferentiate
3. Miocard cu distrofie granuloasa
Metastazele atit limfogene cit si hematogene se observa in 70% cazuri. Primele m. limfogene apar in
gangl peribronsici si de bifurcatie apoi cervicali. Din hematogene mai frecv sunt in ficat,encefal,oase.
Cancerul paRAHILAR DA MAI DES LIMFOGENE,Iar cel periferic hematogene
№ 51. Metastaze de carcinom pulmonar nediferenţiat în miocard (coloraţie H-E)
Indicaţii:
1. Nodul tumoral metastatic.
2. Celule canceroase nediferenţiate.
3. Miocardul adiacent cu distrofie proteică.
Macro-
1.bromhopneumonie abcedanta
Se vad mai multe focare de rotunde și forme neregulate, în dimensiuni de la un cap de chibrite uneori
fuzionează una cu alta ,consistenta densa, fără aer sau putin, cu suprafața netedă , alb - gri. Acestea sunt
centrele de inflamație în țesutul pulmonar - focarele de pneumonie.
În jurul unor focare se formează un perete alb, iar conținutul focarelor devine consistența unei smântâni
groase. Se dezvoltă o complicație a pneumoniei - abcesul.
Pneumonia abcesivă se poate dezvolta cu septicopatie, una dintre formele clinico-morfologice de sepsis.
№ 32. Bronhopneumonie abcedantă.

2.Pneumonie focala
Pneumonie focală (pneumonie) - este o variantă de concentrare pneumonie acută a procesului infecțios și
inflamatorii la un segment limitat a țesutului pulmonar.
Pe o secțiune din țesutul pulmonar se determină focare multiple cu dimensiunea de aproximativ 2-3 cm, o
specie granulară, o consistență densă, o culoare galben-cenușiu care iese peste suprafața inciziei. În
lumenul conținutului bronhiilor - muco-purulente, pereții bronhiilor sunt ingrosati;

№ 31. Pneumonie focală confluentă.

Pneumonia cazeoasa, complicatie acuta a tuberculozei, se prezinta ca o arie condensata de culoare

galbuie, insotita de multiple cavitati mici cu pereti anfractuosi si detritus cazeos, ce poate fi identificat si
la nivelul bronsiolelor
Dispozitia cavernelor tuberculoase este preferentiala in lobii superiori, dar se pot dezvolta si varful lobilor
inferiori, lobul mediu sau chiar in piramidele bazale. Dimensiunea este variata, de la 1 cm pana la caverne
gigante, care ocupa un intreg lob.
Diagnostic diferential: abcesul pulmonar, neoplasmul pulmonar excavat, tumorile pulmonare benigne,
chistele aeriene,in special cele solitare, dilatatiile bronsice, in special forma "pseudo-chistica" sau chistele
bronsice, chistul hidatic evacuat, micozele pulmonare cavitare, infiltratele fugace ulcerate, silicoza
pseudotumorala cavitara, emfizemul bulos.
Tuberculoza fibro-cavitara Formarea cavităţii din formele incipiente ale tuberculozei ţine în
cele mai dese cazuri de necrotizarea maselor cazeoase (sub acţiunea enzimelor proteolitice) în focarul
pneumonic şi detaşarea lor în bronşie (cavitatea pneumoniogenă)  În alte cazuri cavitatea se formează în
urma infectării micobacteriene a bronşiectaziei sau ulcerului tuberculos al peretelui bronşial (cavitate
bronhogenă)  Caverna totdeauna este drenată de una sau două bronşii  Starea bronşiei de drenaj
influenţează starea ulterioară a cavernei.
La preparat. Prezenţa unor caverne deformate, cu dimensiuni mari şi pereţi groşi  pe un fondal fibros 
pe alocuri emfizem pulmonar  opacităţi bronholobulare diseminate în regiunile inferioare  deformarea
hilului şi retracţia lui superioară  deplasarea mediastinului în direcţia plămânului lezat.
Consecinte: Hemoragie pulmonară Pneumotorax spontan Pleurezie Empiem Fibroza pulmonară
Bronşiectazii Cord pulmonar cronic
195. AMELOBLASTOM.
№ 195. Ameloblastom. Coloraţie H-E.

Indicaţii:
1. Epiteliu odontogen (cordoane de celule epiteliale).
2. Ţesut fibro-conjunctiv.

Ameloblastomul (adamantinomul) este o tumoare benignă cu creştere distructivă locală manifestă.

Ea este cea mai frecventă formă de tumoare odontogenă. Pentru ea sunt tipice fenomenele de
distrucţie multifocală a ţesutului osos al maxilarului. Mai mult de 80 % de ameloblastoame se
localizează în mandibulă, în regiunea unghiului şi corpului maxilar la nivelul molarilor. Nu mai
mult de 10% din tumori se localizează la nivelul incisivilor. Tumoarea de cele mai multe ori se
manifestă la vârsta de 20–40 ani, dar uneori poate fi şi la copii. Tumoarea creşte lent, timp de
câţiva ani, bărbaţii şi femeile se afectează cu aceiaşi frecvenţă.
Macroscopic maxilarul este îngroşat, fusiform şi este supus resorbţiei. Examenul radiologic
denotă o zonă de distrucţie cu caractere multilocular, unilocular sau polichistic. Se disting doua
forme clinico-anatomice chistică şi solidă. Prima se întâlneşte frecvent, a doua - rar. Tumoarea este
prezentată sau de ţesut dens de culoare albicioasă, uneori cu incluziuni brune şi chisturi sau de
chisturi multiple
Histologic se disting formele: foliculară, plexiformă (reticulară), acantomatoasă, bazocelulară şi
granulocelulară. Cele mai frecvente sunt formele foliiculară şi plexiformă. Ameloblastomul folicular
este constituit din insuliţe cu epiteliu de formă rotundă sau neregulată. În centrul focarelor celulele
au forma stelată, iar la periferie epiteliul este odontogen cilindric sau cubic. În consecinţa
proceselor distrofice, în limita insuliţelor adesea se formează chisturi. Structura acestor forme de
ameloblastom aminteşte pe cea a organului de smalţ.
Forma plexiformă a tumorii constă din travee de epiteliu odontogen cu ramificaţii bizare şi
structuri histologice diferite. În forma acantomatoasă se observă metaplazie epidermoidă cu
formarea keratinei. Forma bazocelulară a ameloblastomului aminteşte cancerul bazocelular. În
forma granulocelulară epiteliul conţine un mare număr de granule acidofile. Ameloblastomul
adeseori recidivează.
130. SIALADENITA INTERSTITIALA.

№ 130 Sialodenită interstiţială cronică. (H-E).

Indicaţii:
1. Infiltrat inflamator în stroma interlobulară.
2. Ducturi dilatate.
3. Creşterea ţesutului conjunctiv periductal.
4. Ţesut glandular.

Inflamatia glandei salivare. Pot fi I si II.

Cauza:
1) infectie virala
2) bacterii, ciuperci patrund pe diferite cai

TIPURI: seroasa, purulenta, gangrenoasa

Interstitiala productive cronica- infiltrate inflamator, ducturi dilatate, tesut conjuctiv si glandular in sndr.
Sjogren.

COMPLICATII: scleroza glandei, atrofia sectoarelor si functiei ei, xerostomia.

126.Bronhopneumonie abcedata
Activitatea exagerata a neutrofilelo duce la formarea abcesului.
Bronhopneumonia abcedanta apare la distrugerea peretelui si la trecerea inflamatiei pe tesutul pulmonary
adiacent cu dezvoltarea ulterioara a necrozei , supurarea si formarea abcesului. Pereteleabcesului e format
din tesut pulmonary condensat . abcesele bronhogene sunt multiple. Se cicatrizeaza spontan sau capata
evolutie cronica

90.Epulis fibro-anginomatos
Stadiu de proliferare a tesutuluiindusa de excitarea cronica a gingiei provocatade traumatism
Aspect: fungoid, rotund.
Forme: angiomatos, fibromatos, gigantocelular,
Epiteliu, vase deformate , infiltrate tesut conjuctiv.
Complicatii ( se exulcereaza, resorbtie marginala , dintele devine mobil

№ 90. Epulis fibro-angiomatos Coloraţie H-E.

Indicaţii:
1. Epiteliu superficial.
2. Vase sanguine neoformate.
3. Ţesut conjunctiv.
4. Infiltraţie limfo-histiocitară.

Epulis angiomatos: vase de sânge multiple de tip capilar, printre care se numără fascicule de țesut
conjunctiv fibros. Schimbări reactive în epiteliul integrat: acantoză și parakeratoză
Epulisul fibros – la secţiune are aspect fibrilar şi culoare albicioasă. La
microscopie consistă din ţesut fibroconjunctiv matur (fibrom dur) cu puţine vase
neoformate. Uneori se pot evidenţia depozitări calcaroase, focare de ţesut osos
sau osteoid. Suprafaţa de multe ori este exulcerată. Ţesutul osos al alveolei
poate fi supus resorbţiei - dintele devine mobil. Epiteliul mucoasei are semne de
parakeratoză şi acantoză.
 Epulisul angiomatos – la incizie are culoare roşietică datorită capilarelor
multiple de neoformaţie (hemangiom capilar). Între vase se situează benzi de
ţesut fibroconjunctiv tânăr şi adeseori depozitări de hemosiderină. Uneori se
dezvoltă granulaţii cu componente de inflamaţie cronică, atunci vorbim despre
epulisul granulomatos.

91.Epulis gigantocelular
Stadiu de proliferare a tesutuluiindusa de excitarea cronica a gingiei provocatade traumatism
Epulisul celular gigant microscopic este alcătuit din două tipuri principale de celule tumorale: celule
gigantice multinucleate care participă la resorbția celulelor osoase (osteoclaste), celule gigantice
mononucleare care participă la construcția de noi fascicule osoase.
Constadin tes conjunctiv bogatin vase sangvine cu pereti sinusoizi. Numar mare de cellule gigantice
(osteoclaste) ,prezenta focarelor de hemoragii
Complicatii : exulcerare ,resorbtia marginala, Epulisul gigantocelular (granulomul periferic cu
celule gigante) este o formaţiune cu aspect cărnos şi consistenţă elastică, de culoare roşie
întunecată cu nuanţă cafenie. Structura microscopică este similară cu a osteoblastoclastomului
central şi este format din celule mici (osteoblaste ) şi gigante polinucleate (osteoclaste). Stroma
este prezentată de capilare de neoformaţie şi celule fuziforme de tip fibroblastic. În
pseudotumori de asemenea pot fi întâlnite hemoragii focale şi aglomerări granulare de
hemosiderină№ 91. Epulis gigantocelular. Coloraţie H-E.

Indicaţii:
1. Epiteliul superficial.
2. Vase sanguine.
3. Celule gigante polinucleate de tipul osteoclaştilor.

196.Adenom pleomorf a glandei salivare reprezintă aproximativ 2-4% dintre toate tumorile
maligne ale glandelor salivare. Degenerarea malignă a unui adenom pleomorf poate apare rareori, dar rata
creşte odată cu vechimea evoluţiei tumorii benigne (de regulă, peste 10 ani). Caracteristica clinică este
creşterea rapidă, cu debut brutal a unei tumori care anterior a prezentat o creştere lentă de-a lungul anilor.
Macroscopic, tumora apare fermă, neîncapsulată, nodulară, cu arii de necroză centrală şi hemoragie.
Microscopic, diagnosticul se bazează elementele maligne care infiltrează o masă tumorală ce prezintă
trăsăturile histologice ale unui adenom pleomorf. Componenta malignă poate apărea ca un
adenocarcinom, carcinom cu celule scuamoase sau carcinom nediferenţiat. Carcinomul ex-adenom
pleomorf are un comportament biologic agresiv şi prognostic nefavorabil. Metastazele regionale şi la
distanţă sunt obişnuite.
№ 196. Adenom pleomorf al glandei salivare. Coloraţie H-E.

Indicaţii:
1. Structuri epiteliale (ducturi, aglomerări de celule).
2. Componentul condroid al tumorii.

217.Cancer amaplastic al gl.salivare

Global sunt tumori rare, reprezentând aproximativ 2-3% dintre tumorile glandelor salivare. Unii
histopatologi le împart în două grupe: de joasă malignitate respectiv de înaltă malignitate, deşi toate au un
comportament biologic agresiv. Conform unor recente cercetări, pot fi efectuate câteva studii de
imunohistochimie pe specimene de ţesut obţinute prin biopsie sau secţiuni tumorale, care să contribuie la
identificarea acestor subtipuri histopatologice. Coloraţia AgNOR („silver nucleolar organizer region”)
poate diferenţia leziunile benigne sau inflamatorii de cele maligne, însă nu poate distinge tipurile
histologice sau gradding-ul tumoral .Coloraţia imunohistochimică pentru pRb sau p130, „un membru” al
familiei Rb de gene supresoare tumorale, a fost direct corelată cu un grad de înaltă malignitate a
cancerelor salivare. Absenţa imunocoloraţiei pentru p63 în celulele mioepiteliale a fost asociată cu
malignitatea şi pierderea diferenţierii. Această tehnică poate fi folosită pentru identificarea celulelor
maligne, în diferenţierea adenoamelor pleomorfe de carcinoamele ex-adenoame pleomorfe.
№ 217. Cancer anaplastic al glandei salivare. Coloraţie H-E.

Indicaţii:
1. Nodul tumoral:
a) celule tumorale atipice şi polimorfe;
b) stroma fibroconjunctivă.
2. Ţesut glandular nemodificat.
 Micropreparate
N.90 Epulisul fibro-angiomatos
Definitie+ putin macro
Descriere histologica(microscopic) + Clasificare
N91. Epulisul gigantocelular
epulisii, se constata modificari reactive (parakeratoza, acantoza,
hiperplazie,pseudoepitelimatosa).

N.218.Pulpita cronica fribrozanta

Definitie: Pulpita este o inflamatie a pulpei dintelui.
Etiologie: Principala cauza este infectia. Se dezvolta ca consecinta a carii medii si profunde a
dintelui, cind microbii si toxinele lor patrund in pulpa prin canaliculele dentinare. Patrunderea

infectie prin orificiu apical, cale limfogena, calea hematogena. Mai poate fi provocata de
traumatiozarea dintelui, factori termici, actinici si de compresiune, factori chimici inclusive cei
medicamentosi
Pulpita cronică se dezvoltă în urma suportării pulpitei acute cu necroza totală a ţesutului
pulpar iar exsudatul inflamator are posibilitate liberă de a se revărsa în exterior. În camera
dentară închisă pulpita cronică evoluează rar . Morfologic se disting următoarele forme de
pulpită cronică: gangrenoasă, granulomatoasă (hipertrofică), fibrozantă.
Pulpita gangrenoasă se dezvoltă după suportarea celei purulente acută sau gangrenoasă
soldate cu necroza parţială a pulpei. În aşa cazuri în jurul abcesului sau ţesutului de granulaţie
apare membrana piogenă, care delimitează masele necrotizate şi purulente.
Pulpita granulomatoasă (hipertrofică) se caracterizează prin proliferarea masivă a ţesutului
de granulaţie, care se extinde asupra porţiunilor coronare şi radiculare pulpare . Procesul
inflamator este de tip proliferativ, prezentat de leucocite scindate, histiocite, celule limfoide şi
plasmocite. Proliferarea ţesutului de granulaţie poate avea loc nu numai în pulpă sau cavitatea
carioasă ci şi în cavitatea bucală. Acest proces poartă denumirea de pulpită polipoasă. Masele
polipoase se acoperă cu epiteliu pavimentos din insulele Malpisse. Dentina învecinată se supune
resorbţiei sau se formează excesiv. Polipul e de consistenţă moale, sanguinolent, maturizarea
ţesutului de granulaţie duce la scleroză. În polipi pot apărea petrificate şi denticuli.
Pulpita fibrozantă se caracterizează prin proliferarea în camera pulpară a ţesutului
fibroconjunctiv şi dispariţia odontoblaştilor. În ţesutul fibroconjunctiv se determină
hemosiderină (consecinţa hemoragiilor), hialinoză, infiltrate limfoide şi plasmocitare.
Concomitent cu pulpa dentară se pot întâlni petrificate şi denticuli.
Complicaţiile şi consecinţele. La complicaţii se referă: modificări atrofice şi distrofice
(hialinoză, petrificate), scleroza pulpară, apariţia dentinei secundare (de substituţie) sau formarea
de structuri dense, denticuli, gangrena pulpară, periodontită. Pulpitele pot servi ca surse de
infecţie odontogenă.

Descriere microscopica: Este un process, in care cea mai mare parte a cavitatii dintelui este
umpluta de tesut conjunctiv cu o cantitate impunatoare de fibre de collagen, cu infiltrate din
limfocite, cellule plasmatice. Cu timpul numarul de cellule se reduce, fibrele colagene se
hialinizeaza, se contureaza denticulii, focare periferice.
Complicatii si consecinte: raspinderea infectiei pe cale hematogena, necrozarea pulpei,
sclerozarea pulpei, periodontita( complicatie frecventa)
№ 218. Pulpită cronică fibrozantă. (H-E).

Indicaţii:
1. Creşterea ţesutului conjunctiv la nivelul pulpei dentare.
2. Infiltrat celular inflamator (limfocite, macrofage, plasmocite, fibroblaşti).

N.221 Periodontita cronica granulanta

Definitie: Periodontita se numeste inflmatia periodontiului
Etiologie: infectia, traumatismul, substantele chimice, substante medicamentoase.
Clasificare: dupa localizare: apicala si marginala
dupa evolutie: acuta, cronica, cronica cu acutizare
periodontita apicala acuta poate fi: seroasa si purulenta
periodontita apicala cronica poate fi: granulanta, granulomatoasa si fibroasa
Descriere microscopica: In periodontita granulanta in regiunea apexului dintelui se observa
formarea tesutului de granulatie cu o infiltratie mai mult sau mai putin pronuntata de leucocite
neutrofile. Poate avea loc resorbtie osteoclastica a lamei compacte a alveolei, cimentului, iar
uneori si a radacinei dintelui lezat. In gingie se pot forma traiecte fistuloase, care periodic sa
elimine puroi.
Complicatii si consecinte: periostita, osteita, osteomielita, inflamatia ganglionilor limfatici
regionali.
Periodontita se dezvoltă mai frecvent la copii şi în vârsta tânără. Ca factor predispozant în
această privinţă serveşte ţesutul conjunctiv lax pararadicular puternic vascularizat, iar la copii
– canalele radiculare şi orificiile apicale largi. Localizarea de preferinţă a periodontitei
corespunde primilor molari şi se întâlneşte mai frecvent în mandibulă.
Periodontita cronică decurge în 3 forme: granulantă (apicală), granulomatoasă (cu formarea
de granuloame şi chisturi) şi fibrozantă (în focar sau difuză).
La macroscopie în periodontita granulantă ţesutul periodonţiului are aspect roşietic de
carne. Se dezvoltă după evacuarea puroiului din abcesul apical. Examenul microscopic la
nivelul apexului dintelui denotă proliferarea ţesutului de granulaţie cu un număr redus de
leucocite segmentate. Acutizarea procesului contribuie la sporirea numărului de leucocite şi
lichefierea purulentă a ţesutului de granulaţie. Evoluţia cronică favorizează apariţia de celule
xantomatoase (spumoase) în ţesutul de granulaţie care capătă o nuanţă gălbuie. În ţesutul de
granulaţie adiacent poate avea loc resorbţia cementului, mai rar a dentinei şi a apofizei
(procesului) alveolare. Concomitent cu procesul de resorbţie a ţesutului osos se constată
structuri de trabecule osoase neoformate. E posibilă apariţia de fistule în gingii, obraji, bărbie,
gât cu proliferarea ţesutului de granulaţie.
№ 221. Periodontită cronică granulantă. (H-E).

Indicaţii:
1. Ţesut de granulaţie la nivelul periodontului.
2. Infiltrat leucocitar.

N.211 Bronsita cronica

Definitie: Bronsita cronica este o inflamatie cronica a bronhiilor, cauzata de bronsita acuta cu
evolutia trananta( de exemplu dupa rujeola sau gripa) sau de actiunea de lunga durata asupra
mucoasei bronhiilor a factorilor biologici, fizici si chimici ( agenti patogeni ai infectiilor,
fumatul, racirea cailor respiratorii, prafuirea).
Tablou microscopic: tablou microscopic este variat. In unele cazuri predomina manifestarile
catarului cronic mucos sau purulent cu o atrofie progresiva a mucoasei, transformarea chistica a
glandelor, metaplazie a epiteliului protector, prismatic in pluristratificat pavimentos, marirea
numarului de cellule caliciforme, in alte cazuri- in peretele bronsic si mai cu seama in mucoasa e
foarte pronuntata infiltratia inflamatorie celulara si proliferarea tesutului de granulatie, care
proemina in lumenul bronhiei sub forma de polip- bronsita cronica polipoasa. La maturizarea
tesutului de granulatie si proliferarea testului conjunctiv, stratul muscular se atrofiaza si bronhia
se deformeaza- bronsita cronica deformanta.
Complicatii si consecinte: se deregleaza functia de drenaj a bronhiei, obstructia lumenului
bronhiei, atelectazie, emfizem prin obstructive, pneumonie cronica, pneumoscleroza.
№ 211. Bronşita cronică (coloraţie H-E)
Indicaţii:
1. Infiltrat inflamator în peretele bronşic .
2. Vase dilatate, hiperemiate.

N.75 Emfizem pulmonar

Definitie: se numeste boala, caracterizata printr-un continut excesiv de aer in plamini si marirea
dimensiunilor lor.
Clasificare: cronic obstructive difuz, cronic de focer, vicariant, primar, panacinar, senil,
interstitial.
Tablou microscopic: Mucoasa bronhiilor e hiperemiata, cu infiltrate inflamator si un numar
mare de cellule caliciforme, se observa hipertrofia neuniforma a stratului muscular, mai cu
seama in bronhiile mici. Cind predomina modificarile bronhiilor se dilate sectoarele proximale
ale acinilor, astfel de emfizem se numeste centroacinar.

№ 75. Emfizem pulmonar (coloraţie H-E)

Indicaţii:
1. Cavităţi aerifere mari.
2. Septuri interalveolare subţiate.
3. Rupturi ale septurilor interalveolare.
4. Scleroza şi reducţia capilarelor sanguine.
 Macropreparate
N.33 Pneumonie franc lobara in stadiu de hepatizare cenusie
Definitie

N.35 Bronsiectazii cu pneumoscleroza

№ 35. Bronşiectazii cu pneumoscleroză.