Anatomia clinică a cohleei. Aparatul Corti.

Urechea internă reprezintă al treilea compartiment al porţiunii

periferice a analizatorului auditiv, importanţa deosebită a căruia constă în faptul
că aici are loc cel mai specific fenomen fiziologic al urechii-percepţia sunetelor,
în urechea internă îşi au sediul şi celulele periferice nervoase ale analizatorului
statocinetic (vestibular). Deci, urechea internă asigură atât percepţia sunetelor,
cât şi menţinerea organismului într-o poziţie permanentă adecvată de echilibru.
Afecţiunile acestui compartiment al analizatorului auditiv pot genera diverse tulburări
ale acestor funcţii: surditate de tip percepţie, vertije, vâjâituri, ameţeli, greţuri,
nistagmus, precum şi tulburări ale echilibrului.
Urechea internă, situată în grosimea stâncii temporalului, este alcătuită din:
• labirintul osos, cu cavităţi osoase mai mari, în comunicare unele cu
altele;
• labirintul membranos, organ senzorial al auzului şi proprioreceptiv al
orientării, situat în interiorul celui osos şi alcătuit din cavităţi membranoase
mai mici, în ai căror pereţi iau naştere fibrele nervului acustico-vestibular.
Cavităţile labirintului membranos sunt umplute cu un lichid endolimfatic,
iar între pereţii acestuia şi ai labirintului osos se aflăperilimfa. Labirintul osos se
prezintă sub forma unei cavităţi situate în treimea mijlocie a stâncii, alcătuită din
două segmente:
• labirintul anterior sau melcul osos (coclee, cohlee) sub forma unui tub
răsucit în spirală, care pleacă din vestibul;
• labirintul posterior, alcătuit din vestibul şi din cele trei canale semicirculare;
organul propriorecepţiei.
Cohleea (melcul osos) reprezintă un canal osos care formează două şi
jumătate rotaţii în jurul unei formaţiuni osoase conice - columelă (modiolus).
De la modiolus pleacă lama spirală osoasă, care împreună cu lama spirală membranoasă
şi membrana bazilară, care prezintă prelungirea lamei spirale
membranoase, împarte canalul cohlear în două porţiuni - rampa vestibulară
(scala vestibuli) şi rampa timpanică (scala timpani). Rampa vestibulară comunică
cu vestibulul, iar cea timpanică, prin intermediul ferestrei rotunde, cu cavitatea
timpanică. Ambele rampe sunt umplute cu lichid (perilimfâ) şi comunică între
ele prin orificiul de la apexul cohlear - helicotrenă.
Cohleea membranoasă sau canalul cohlear (ductus cohlearis), este situat
în rampa vestibulară şi are o formă triunghiulară. Peretele inferior este reprezentat
de membrana bazilară, cel extern este partea externă a cohleei osoase, iar cel
de-al treilea este alcătuit din membrana Reisner. Canalul cohlear conţine
endolimfă.
înţelegerea mecanismului percepţiei auditive presupune cunoaşterea
anatomiei membranei bazilare şi a organului spiral (Corti). Membrana bazilară
este constituită din fibre elastice cu aspect de strune ce se întind între lama
spirală osoasă şi peretele extrem al cohleei osoase. Lăţimea membranei bazilare
creşte treptat de la spira inferioară către apexul cohleei. In aceeaşi direcţie
creşte şi încordarea fibrelor. Organul spiral (Corti), componentul principal al
analizatorului auditiv, este situat pe membrana bazilară, fiind constituit din celule
senzoriale-auditive care contactează cu dendritele celulelor nervoase. Se disting
două tipuri de astfel de celule: interne în număr de 3500, şi externe - 20000.
Fibrele acestor celule vin în contact cu membrana tectoria în momentul vibraţiei
membranei bazilare