Universitatea din Piteşti

Facultatea de Mecanică şi Tehnologie

Departamentul de Fabricaţie şi Management Industrial
Master: IMFP II

TEMA DE CASĂ

PROCEDEE DE AMBUTISARE

Îndrumător: Student:
ș.l. dr. ing. Ion Dobrescu Florea Madalina Ramona

Anul universitar

2019-2020
CUPRINS:
1. Procedee speciale de ambutisare
2. Ambutisarea cu răcirea locală a piesei
3. Ambutisarea cu ajutorul cauciucului
4. Ambutisarea hidraulică
5. Ambutisarea prin explozie
6. Ambutisarea rotativă
7. Tragerea pe calapod
 1. Procedee speciale de ambutisare

In uindustri se folosesc si alte procedee de ambutisare decat cele clasice, avand particularitati
specifice, mai convenabile sub aspect tehnic sau economic, pentru diverse situații de cucru
concrete.

Dintre acestea , com prezenta foarte succint, căteva procedee și anume ;

 1- ambutisarea cu incălzirea flanșei;

 2- ambutisarea cu răcire locală a piesei;
 3- ambutisarea cu ajutorul cauciucului ;
 4- ambutisarea hidraulică ;
 5- ambutisarea prin explozie ;
 6- ambutisarea rotativă ;
 7- ambutisarea pe calapod.

1 – Ambutisarea cu încălzirea flanșei

Din analiza procesului de ambutisare a rezultat că solicitarea cea mai importantă a

materialului se produce in zona flanșei. Ca urmare, pentru a putea obține grade de deformare mai
mari este util a asigura materialului din această zona cindițiile de deformare mai bune, respectiv
o plasticitate mai ridicată, lucru care se realizează prin încălzirea zonei respective la o
temperatură suficient de ridicată.
 Se obține astfel o micșorare a coeficientului de ambutisare odată cu creșterea
temperaturii.

Pentru a putea realiza încălzirea numai in zona flanșei, în timpul ambutisării are loc răcirea
porțiunii centrale a semifabricatului( zona de ambutisare) prin răcirea poansonului până la
temperatura ambiantă.

Procedeul se apliă în special pentru ambutisarea aliajelor de magneziu, titan și aluminiu.

În funcție de materialul prelucrat, temperaturiile de încălzire au valorile de ordinul ;

- pentru aliaje de magneziu: (300…350)0C;

- pentru aliaje de titan: (300…400)0C sau chiar mai mult;

- pentru aliaje de aluminiu: (325…375)0C;

- pentru oţel cu procent redus de carbon: (560…580)0C; - pentru alamă: (480…500)0C.

Pentru materiale cu comportare relativ buna la ambutisare se pot obtine coeficienti de

ambutisare mult sub limita celor de la ambutisarea obisnuita (vezi tabelul)
 2. Ambutisarea cu răcirea locală a piesei

In cazul acestui procedeu, prin răcirea puternică a zonei piesei deja ambutisată se obţine o
creştere semnificativă a rezistenţei mecanice a peretelui piesei, care va putea suporta astfel o
forţă de deformare, aplicată de poanson, mult mai mare, cu consecinţe favorabile în privinţa
creşterii gradului de deformare aplicat la o singură ambutisare.

Pentru aceasta, poansonul de ambutisare este prevăzut cu un circuit de răcire prin care
circulă un fluid cu temperatură foarte scăzută (de obicei azot lichid la –(160…170)0C sau aer
lichid).

La aceste temperaturi, caracteristicile de rezistenţă mecanică ale oţelurilor cu conţinut

redus de carbon (0,1…0,2 %C) cresc de 1,9…2,1 ori, iar la oţelurile crom-nichel de 2,3 ori.

Se pot obţine astfel coeficienţi de ambutisare de până la m = 0,39, concomitent cu o

reducere semnificativă a subţierii peretelui piesei ambutisate.
 3. Ambutisarea cu ajutorul cauciucului

Procedeul se aplică în producţia de serie mică (dar uneori şi pentru serii mari) la
obţinerea pieselor cave din table subţiri.

Procedeul este avantajos pentru că realizează, prin intermediul cauciucului, presiuni

hidrostatice mari care se aplică relativ uniform asupra semifabricatului, conducand la reducerea
subţierilor locale datorate unor suprasolicitări ale materialului şi la o stare de tensiuni mai
favorabilă deformării.

Construcţia matriţei de ambutisare este simplă şi relativ ieftină şi poate fi de două tipuri,
în functie de elementul activ pe care îl substituie cauciucul:

 cu placă activă din cauciuc;

 cu poanson din cauciuc.

Matriţă de ambutisare cu placă activă din cauciuc

 Matriţe de ambutisare cu placa activă (total sau parţial) din cauciuc

Procedeul se pretează foarte bine pentru cazul obţinerii pieselor cave cu configuraţii mai
complexe, cand nu mai este necesară realizare celor două elemente active (rigide), cu forme
conjugate, ci numai unul singur (de regulă poansonul, tehnologic mai simplu de prelucrat).

Forţa necesară pentru ambutisare în matriţe cu element activ din cauciuc se calculează cu
o relaţie de forma:

F = p.S,

în care: S este suprafaţa (secţiunea) elementului activ din cauciuc, iar p – presiunea
necesară în cauciuc pentru a se realiza deformarea, şi a cărei valoare depinde de natura
materialului şi grosimea semifabricatului de ambutisat.
 4. Ambutisarea hidraulică

La acest procedeu, ambutisarea materialului se produce ca urmare a acţiunii asupra

semifabricatului plan a presiunii hidrostatice a unui lichid care substituie unul dintre elementele
active rigide ce concură, de regulă, la realizarea ambutisării.

Avantajele procedeului constau în principal în următoarele:

 presiunea hidrostatică a lichidului actionează uniform asupra semifabricatului,

dispărând eventualele suprasolicitări locale datorate formei şi modului de
acţionare ale elementlor active rigide, care conduc la variaţii importante de
grosime la piesa ambutisată;
 se obţin mai uşor şi în condiţii mai bune (mai puţine operaţii) piese de formă
conică, sferică sau parabolică, mai dificil de obţinut prin ambutisare obişnuită;
 se obţin mai uşor şi în condiţii mai bune piese ambutisate cu configuraţii
complexe;
 în unele situaţii procedeul nu reclamă folosirea unui utilaj de presare (presă), fiind
suficientă o simplă sursă de fluid sub presiune;
 construcţia matriţei de ambutisare este mai simplă (mai ales în cazul pieselor cu
configuraţie complexă), nefiin necesară decât execuţia unui singur element activ
rigid (nu şi a formei conjugate);
 datorita modului de acţiune a fluidului sub presiune asupra semifabricatului de
deformat, ambutisarea se face cu o rază ce scade treptat (cazul poansonului rigid),
fapt ce crează condiţii mai favorabile deformării. Mai mult, este posibilă o
deformare suplimentară în sens opus ambutisării, ce are ca efect diminuarea
revenirii elastice la piesa ambutisată.
 posibilitatea unei mai bune lubrifieri a contactului dintre semifabricat şi placa de
ambutisare datorită formării unei pelicule de fluid sub presiune mare;
 posibilitatea utilizării presiunii fluidului de lucru pentru a crea o stare de tensiuni
în zona flanşei mai favorabilă deformării, prin crearea unei forţe de compresiune
radială în planul semifabricatului.

Ca dezavantaj al procedeului ar putea fi amintită o productivitate relativ redusă în

majoritatea situaţiilor de utilizare, datorată în special particularităţilor de lucru ale sistemelor
hidraulice în general.

Sub aspectul construcţiei echipamentului tehnologic folosit, se disting mai multe

posibilităţi:

 în funcţie de elementul activ pe care îl substituie lichidul sub presiune:

- ambutisare cu placă de ambutisare rigidă;
 - ambutisare cu poanson rigid;
 în funcţie de modul de realizare a contactului între semifabricatul de ambutisat şi
lichidul sub presiune care îl deformează:

-cu contact direct (nemijlocit);

- fără contact direct.

5. Ambutisarea prin explozie
 6. Ambutisarea rotativă
Procedeul este folosit pentru obţinerea pieselor de revoluţie cu diverse configuraţii, în
volume de fabricaţie relativ mici, şi cu costuri mult reduse în comparaţie cu ambutisarea în
matriţă.

Pentru aceasta, semifabricatul sub forma unui disc este fixat axial pe partea frontală a
unui calapod (ce joacă rolul poansonului de la ambutisarea obişnuită) şi este antrenat în mişcare
de rotaţie, fiind deformat treptat cu ajutorul unei scule cu forma activă adecvată sau al unor role,
până când ia forma calapodului.

Prelucrarea se realizează pe o maşina de tipul unui strung foarte simplu, caz în care scula
de deformare este controlată şi condusă manual, sau pe maşini speciale cu comandâă numerică.

In timpul prelucrării, datorită trecerilor succesive prin care se realizează deformarea, se

produce o ecruisare mai puternică a materialului decât la ambutisarea în matriţă, ca şi subţieri
uneori importante şi neintenţionate (mai ales la prelucrarea manuală).

Calapodul pe care se face deformarea poate fi realizat din materiale metalice sau
nemetalice (lemn, material plastic) în funcţie de materialul semifabricatului de prelucrat.
 7. Tragerea pe calapod

Tragerea pe calapod se utilizează pentru fabricarea pieselor mari, de formă complexă (în
special din industria aviatică). Piesele realizate pot fi cu simplă sau cu dublă curbură.

Se utilizează două procedee tehnologice, în funcţie de forma şi complexitatea piesei:

 tragerea simplă – la care semifabricatul, fixat pe contur într-un dispozitiv de

prindere, este deformat de către poansonul (calapodul) care se deplasează;

 tragerea cu întindere – la care peste deformarea semifabricatului produsă prin

deplasarea calapodului se suprapune şi o întindere realizată prin deplasarea
elementelor de prindere. Deformarea suplimentară prin întindere va conduce la o
diminuare a revenirii elastice (în special la piesele cu o curbură mică) şi obţinerea
unor dimensiuni mai precise.

Prin acest procedeu se prelucrează aliaje de aluminiu şi magneziu (cu grosimea până la 5
mm), oţel inoxidabil (grosimea până la 1,5 mm) şi aliaje de titan.
 Maşina pentru tragere pe calapod cu întindere

Calapodul (elementul activ) pentru tragere

Element activ (calapod) “programabil”

Tragerea pe calapod cu element activ “programabil” (Northrop Grumman)

 BIBLIOGRAFIE:

1. Ciocârlia Drăgărescu și alții, - ,, Tehnologia presării la rece”, 1991;

2. Dobrescu Ion, Ungureanu Ion , - ,, Prelucrari prin deformare la rece ”, 2005;
3. Dobrescu Ion, - ,, Tehnologii de deformare la rece ”, 2007;
4. Dobrescu Ion, - ,, Tehnologia presării la rece ”, 2014.