CAIET DE LUCRU

aplicabil urmatoarelor tipuri de

MECANISME DE RIDICAT
DEFINITII, CLASIFICARE , DESCRIERE,
Domeniu de aplicare

Prezentul caiet de sarcini se aplică următoarelor tipuri de mecanisme de ridicat:

- vinciuri;
- trolii;
- palane;
- dispozitive de ridicat şi tracţiune (tirfoare, cabestane);
- transpalete;
- alte mecanisme de ridicat

DEFINITIE: MACARALELE = sunt instalatii de ridicat utilizate la manipularea

sarcinilor prin ridicarea neghidata pe verticala si deplasarea pe orizontala a
acestora.
MECANISMELE DE RIDICAT = sunt instalatii de ridicat de complexitate
mai redusa si care, in general, au un singur mecanism, mecanismul de ridicare.

DE RETINUT: STAS 9064 / 1- 82 imparte instalatiile de ridicat in doua grupe: mecanisme de

ridicare si macarale,clasificare pe criterii ca :forma traiectoriei sarcinii, complexitatea masinii,
configuratia structurii de rezistenta , etc.

1
 Cu surub

Cu cremaliera
Vinciuri

Hidraulice

Cu cablu
Palane
Cu lant
Mecanisme simple de ridicat
Reversibile

Trolii Nereversibile

Cabestane

Trifoare
Mecanice
Platforme
ridicatoare
Hidraulice

2
Cabestan cu motor orizontal

3
 Vinci cu cremaliera

Troliul manual montat de perete

Mecanismele de ridicat
4
 Mecanismele de ridicat sunt utilaje simple care servesc, la ridicare şi uneori, la transportarea
sarcinilor. Din punct de vedere constructiv ele pot fi utilaje complete, având posibilitatea de a lucra
independent sau pot face parte dintr-o masnia de ridicat în care caz poartă denumirea de mecanism de
ridicare.
Mecanismele de ridicat sunt caracterizate prin faptul că au gabarit redus deci uşor deplasabile.
Acţionarea mecanismelor de ridicat poate fi manuală, mecanică, electrică, termică ori
combinată.
Din această categorie fac parte:
- scripeţii;
- vinciurile;
- troliile;
- cabestanele;
- palanele,
- tirfoarele,
- Transpaleta manuala,

Scripeţii, sunt mecanisme, care fac legătura între sarcina de ridicat şi forţa motoare ce
acţionează asupra organului flexibil din componenţa mecanismului pentru deplasarea unei sarcinii pe
verticală sau orizontală.
Scripetele este un mecanism simplu, al cărui organ principal este o roată sau rolă prevăzute la
periferie cu un canal profilat, folosit fie pentru ghidarea şi susţinerea unui element flexibil (fir, cablu,
lanţ) dintr-un mecanism, dispozitiv sau maşină, fie ca mijloc de ridicat sau de tras greutăţi (sarcini)
prin intermediul elementelor flexibile.
La instalaţiile de ridicat întâlnim atât scripeţi ficşi
cât şi scripeţi mobili, sau combinaţii ale acestora formând
palane.
Scripetele fix (fig.4.9), se compune dintr-o roată
1, care se învârteşte în jurul axului 2, fiind prevăzută la
periferie cu un şanţ pentru conducerea cablului; aceasta
are – la un capăt – cârligul de care se prinde sarcina Q,
iar la celălalt capăt se aplică forţa motoare P. axul este
susţinut de o furcă 3 (carcasa scripetelui), suspendată la
un punct fix.
Forţa de acţionare P = Q/, unde:

Fig. 4.9 Scripete fix

P – forţa de acţionare;
Q – sarcina de ridicat;
 - randamentul scripetelui; cu valori între: 0<<1.
Randamentul scripetelui depinde de frecările ce apar între ax şi rolă, între rolă şi organul
flexibil folosit şi unghiul  - unghi de înfăşurare al lanţului sau cablului pe rolă.

Scripetele mobil (fig.4.10) are roata 2 cu axul 1, susţinută

de cablul 4, cu un capăt la punctul fix; la a doua ramură 5 a
cablului se aplică forţa motoare P. De axul 1 este fixată furca 3,
de care se atârnă sarcina de ridicat Q.
Din figură reiese că forţa de acţionare P are ca valoare
jumătate din greutatea sarcinii Q, deoarece una din ramuri 4,
preia o parte din sarcină şi o trece la punct fix, aşa încât ramura 5
5

Fig.4.10 Scripete mobil

 cu forţa de acţionare permite ridicarea unei sarcini de două ori
mai mari ca forţa de acţionare, astfel P = Q/2, ţinând seama şi de
randamentul scripetelui se obţine: P = Q/2.
Pentru mărirea randamentului este necesară micşorarea
frecărilor prin ungerea organelor în frecare, arbore-rolă şi a
organelor flexibile în contact cu rolă sub unghiul .

Vinciurile. Ca şi în cazul mecanismului pinion cremalieră, mecanismul şurub-piuliţă poate

transforma mişcarea de rotaţie într-o mişcare de translaţie sau invers.
Mecanismele şurub-piuliţă sunt folosite pe scară largă în instalaţiile de ridicat, în construcţia
maşinilor unelte, etc.
Pentru ridicarea sarcinilor mari la înălţime mică se folosesc Vinciurile. Vinciurile sunt
mecanisme folosite la lucrările de reparaţii şi montaj, pentru ridicarea unor sarcini de 0,5 – 4o kN la
înălţimi mici (până la 0,3 m) prin împingere de jos în sus.
În funcţie de acţionarea mecanismului de ridicare ele se împart în Vinciuri mecanice, cele cu
şurub şi cremalieră şi hidraulice.
Vinci cu şurub, din punct de vedere constructiv, poate avea mai multe forme. Ele pot ridica
sarcini de 0,5 – 5 kN, până la 0,3 m înălţime.
Cele mai cunoscute şi utilizate sunt Vinciurile cu şurub orizontal şi vertical (fig.4.11). Poziţia
şurubului se ia în considerare ca poziţie de lucru (a acestuia) în timpul ridicării sarcinii.

Mecanismul principal al acestor Vinciuri este

şurubul 1. Acesta se execută din oţel, are filet pătrat şi
este capabil să reziste la forţe mari de lucru. Şurubul are
filetul pe dreapta pe toată lungimea lui sau pe mai mult
de ½ din lungime.
Vinci ul cu şurub vertical are o piuliţă mobilă 3,
montată în partea superioară a corpului Vinci ului.
Această piuliţă are practicaţi dinţi canelaţi la exterior,
astfel să poată fi acţionată cu un clichet spre dreapta, la
ridicare sau spre stânga, la coborâre.
Fig.4.11 Cric cu şurub vertical

Clichetul 4, la rândul său, este rabatabil pentru poziţia de ridicare sau coborâre a şurubului
(prin rotirea piuliţei) şi este montat pe braţul 5 al pârghiei de acţionare manuală.
La Vinci ul cu şurub vertical sarcina de ridicat se sprijină direct pe suportul mobil montat la
capătul de sus al şurubului, iar efortul este preluat de filetul şurubului şi al piuliţei, numai pe lungimea
spirelor care sunt în contact.
La baza de jos a corpului 2 Vinciurile cu şurub au o talpă de sprijin.

Vinci ul cu cremalieră. Este un organ de

maşină în formă de bară dinţată dreaptă, care
angrenează cu o roată dinţată cilindrică.
Mecanismele cu cremalieră transformă mişcarea
de rotaţie în mişcare de translaţie sau invers,
având o largă aplicabilitate în construcţia
maşinilor de ridicat (a vinciurilor), a aparatelor de
măsură, etc.

Fig.4.12 Vinci cu cremalieră

 Vinci ul cu cremalieră (fig.4.12) are ca mecanism principal o cremalieră şi două sau trei roţi
dinţate 8 pentru demultiplicarea mişcării de rotaţie dată de manivela 6. Acesta are suportul de ridicare
fixat lateral de cremalieră (talpa 3) sau la partea superioară a acestuia (suportul de ridicare rotativ 9).
Cremaliera culisează în angrenare cu pinionul dinţat 2, ghidată în corpul 4 al Vinci ului. Pe axul pe
care este montată manivela 6, sunt montate roata de clichet 10 şi pinionul 7 care la rândul său
transmite mişcarea de rotaţie la pinionul 2 ce angrenează cremaliera 1 prin roţile dinţate intermediare
8, Clichetul opritor 5 este montat pe corpul Vinci ului.
La Vinci ul cu cremalieră sarcina de ridicat acţionează ca şi la Vinciurile cu şurub vertical.
Forţa necesară acţionării manivelei se determină cu relaţia:
P = Qr/il [daN], în care:
Q – este sarcina de ridicat, în daN;
r – este raza cercului de divizare a pinionului care angrenează cu cremaliera, în cm;
I – raportul de demultiplicare al angrenajelor roţilor 7 şi 8 (numărul de dinţi al roţii Z8 şi numărul de
dinţi al roţii Z7);
l – lungimea braţului manivelei, în cm.
Vinci ul hidraulic, reprezentat schematic în figura 4.13, are ca mecanism de acţionare un
sistem hidraulic compus dintr-un cilindru 2 şi un piston 1 de joasă presiune, precum şi dintr-un
cilindru 6 şi un piston 7 de înaltă presiune. Cei doi cilindrii comunică printr-o supapă 5. De asemenea,
cilindrul de joasă presiune comunică cu rezervorul de ulei 3 tot printr-o supapă. Agentul care transmite
şi multiplică forţa de ridicare este uleiul mineral care din rezervor, trece prin supapa 4 în cilindrul 2,
din care este împins de pistonul 1, prin supapa 5, în cilindrul 6. La coborârea sarcinii, uleiul revine în
rezervor prin deschiderea robinetului 8, întrucât supapa 5 permite trecerea uleiului numai la ridicare,
în rest stă închisă. După revenirea uleiului în rezervor şi coborârea pistonului 7, robinetul 8 se închide
manual.
Acest sistem hidraulic se află în interiorul corpului 12 al Vinci ului.
Sarcina de ridicat se sprijină pe partea
superioară a pistonului 7. Pistonul 1 este acţionat
manual printr-o tijă 9 şi un braţ articulat 10 cu un
prelungitor 11.

Fig.4.13 Schema cricului hidraulic.

Vinciurile hidraulice au mai multe forme constructive, dintre care cele mai utilizate şi mai
cunoscute sunt cele simple şi cele montate pe un cărucior. Acesta din urmă se utilizează pe şantiere
şi în ateliere de montaj şi reparaţii, fiind uşor de manevrat în raport cu greutatea lor, în scopul
ridicării unor sarcini mult mai mari (până la
400 kN), la o înălţime până la 0,5 m.
Pentru determinarea forţei P de acţionare asupra prelungitorului la ridicarea sarcinii se
foloseşte relaţia:
7
 P = Q(d/D)2(a/l) [daN], în care:
Q – este sarcina de ridicat, în daN;
d – diametrul cilindrului 2 (mic) în mm;
D – diametrul cilindrului 6 (mare);
a – distanţa dintre axa pistonului 1 şi articulaţia braţului 10, în mm;
l – lungimea braţului cu prelungitor de la articulaţie până la punctul de aplicare al forţei P, în mm;
 - randamentul Vinci ului care ţine seama de frecări.
Trolii. Troliul este un mecanism sau o instalaţie pentru ridicarea sau transportarea unei sarcini,
alcătuit din una sau două tambure care se rotesc în jurul axelor lor şi pe care se înfăşoară un cablu de
oţel sau un lanţ fixat la un capăt de tambur, iar celălalt de sarcina pe care trebuie să o deplaseze pe
orizontală, pe verticală sau pe plan înclinat.
În funcţie de modul de acţionare, troliile se clasifică în: trolii cu acţionare manuală şi trolii
acţionate electric.
Troliu cu acţionare manuală, se compune dintr-
un cadru metalic, un tambur pe care se înfăşoară cablul,
două angrenaje prin roţi dinţate şi pinioane, o manivelă
sau două de acţionare, un sistem de frânare şi asigurare
(fig.4.14)
Troliile manuale sunt standardizate pentru sarcini
nominale de 1,25; 3,2 şi 5 kN şi sunt utilizate la
deplasarea diverselor sarcini pe şantierele de construcţii,
la lucrări de montaj, la lucrări de prospecţiuni, în
atelierele de reparaţii.
Cu ajutorul manivelei 9 se transmite mişcarea de
rotaţie la perechea de angrenaje 1 şi 2 (pinion – roată
dinţată) şi la perechea de angrenaje 3 şi 4 (pinion – roată
dinţată).
Fig.4.14 Troliu cu acţionare manuală
Mişcarea de rotaţie demultiplicată a roţii dinţate 4 acţionează tamburul 5, cu care este
solidarizată pe acelaşi arbore. Pe tambur se înfăşoară cablul cu care se transportă sarcina.
Cadrul metalic al troliului este confecţionat din două plăci 6, din tablă de oţel, rigidizate prin
trei tiranţi 7.
Pentru coborârea sarcinii, troliul este prevăzut cu un mecanism de frânare 8, care să asigure o
coborâre lină şi oprirea sarcinii în orice poziţie. De asemenea, mai este prevăzut şi un dispozitiv de
siguranţă 10, care să blocheze tamburul, împiedicând coborârea necontrolată a sarcinii.
Forţa P care se aplică la manivela troliului pentru ridicarea sarcinii Q se calculează cu relaţia:
P = Qr/li [daN]
P – forţa ce se aplică la manivelă;
Q – sarcina de ridicat;
r – raza tamburului;
i – raportul de transmisie al angrenajelor: i = (Z2/Z1)(Z4/Z3)> 1.
 - randamentul troliului (0,5 … 0,7);
Z1 … Z4 – numerele de dinţi ale roţilor aflate în angrenare.
Relaţia de calcul ţine seama de randamentul angrenajelor de demultiplicare a mişcării de
rotaţie şi de mărimea diametrului tamburului pentru înfăşurarea cablului în mai multe straturi.
Troliu cu acţionare electrică. Troliile electrice se clasifică după cum urmează:
- după felul sarcinii utile de transport: de materiale , de persoane şi mixte;
- după amplasament: de transportat pe orizontală, de ridicat pe verticală, pe plan înclinat;
In general, aceste trolii se utilizează la lucrări de montaj pe şantierele de construcţii, în cariere,
în încăperi închise la acţionarea ascensoarelor, în mine, etc., cu respectarea normelor de protecţie a
8
muncii.
Troliile electrice sunt standardizate pentru sarcini nominale de 1; 2 ;3,2; şi 5 kN.
Caracteristicile principale ale troliilor electrice sunt următoarele:
- sarcina nominală în tone pentru care sunt construite;
- puterea şi turaţia motorului electric asincron;
- viteza şi microviteza cablului;
- diametrul şi lungimea tamburului de înfăşurare a cablului;
- turaţia tamburului;
- diametrul şi tipul cablului;
- raportul total de transmitere al reductorului;
- tipul frânei
Un troliul electric (fig.4.15.) este compus
dintr-un cadru metalic rigid 1, pe care sunt
montate: motorul electric 2, legat de reductorul 5,
prin cuplajul electric de frână 3 şi frâna cu
ridicătorul electrohidraulic reglabil 4, tamburul 6,
cu lagărul său 7, dispozitivul de ghidare a cablului
8, limitatorul de cursă 9 pentru cablu, controlerul
10, frâna de mână 11, întrerupătorul manual şi
cutia de siguranţe 12, întrerupătorul automat 13,
cutia cu contactoare 14 şi cutiile de rezistenţe 15
şi 16.
Troliul poate fi pus în stare de funcţionare
prin controlerul 10 care porneşte motorul electric
2 şi acesta transmite mişcarea de rotaţie prin
cuplajul electric 3 la reductorul 4 care o
demultiplică şi o transmite la tamburul 6.

Fig.4.15 Troliu electric

Pe tambur se înfăşoară sau se desfăşoară cablul de tracţiune care, la celălalt capăt, are prinsă
sarcina de ridicat sau coborât (troliul fiind reversibil). Viteza cablului este de 19 – 21 m/min.
Frâna folosită la troliile pentru ridicare şi coborâre de sarcini pe verticală şi pe plan înclinat
este frâna electromagnetică sau electrohidraulică – normal închisă, astfel că la pornirea motorului
electric ea se deschide automat, iar la oprirea acestuia se închide automat. În cazul când se defectează
frâna automată se foloseşte frâna de mână.

Cabestane, (fig.4.16) sunt mecanisme de

ridicat cu ajutorul cărora se poate efectua
tracţiunea pe orizontală şi se utilizează la
manevrarea vagoanelor c.f. şi a navelor în porturi.

Fig.4.16. Cabestan 9
 Principiul de funcţionare al cabestanului se bazează pe tracţiunea prin fricţiune, în acest caz, roata
de fricţiune fiind tamburul cabestanului care este montat vertical.
Cablul de tracţiune se fixează cu unul din capete de vagonul de cale ferată, sau navă, după care
se înfăşoară de mai multe ori pe tamburul cabestanului, iar capătul liber este tras de către un
manevrant, în cazul distanţelor scurte şi sarcinilor mici, fie de un troliu manual sau mecanic la distanţe
lungi şi sarcini mari.

Palane.
Palanul este un utilaj de ridicat format din scripeţi cu axe deplasabile sau nedeplasabile, în
jurul cărora sunt înfăşurate cabluri sau lanţuri, sarcina fiind agăţată, în general, solidar cu unul sau unii
dintre scripeţi. Cele mai multe palane au cel puţin doi scripeţi, combinaţi în mufle mobile şi imobile.
Palanul cu scripeţi este un
mecanism de ridicat cu mai multe roţi
aşezate pe cel puţin douǎ axe; avantajul
constǎ în faptul cǎ mecanismul acesta
permite ridicarea unei sarcini cu ajutorul
unei forţe de acţionare mai micǎ decât
greutatea sarcinii.
În (fig.4.17, a), forţa de acţionare
P se aplicǎ pe o ramurǎ a cablului pentru
ridicarea sarcinii Q – acţionare directǎ.
a b

Fig.4.17 Palane: a – cu acţionare

directă; b – cu acţionare inversă

În (fig.4.17, b), forţa de acţionare P se aplicǎ pe axul comun al muflei mobile – acţionare
indirectǎ.

Roţile de conducere a cablului aşezate pe acelaşi

ax se grupează într-o piesǎ denumitǎ muflǎ, carcasa
acesteia fiind prevăzutǎ cu un ochi de suspendare la un
suport fix şi cu un cârlig de care se prinde sarcina de
ridicat sau forţa de acţionare.

Fig.4.18 Mufle

În (fig.4.18), sunt reprezentate mufle cu douǎ, cu

trei şi cu patru roţi de conducerea cablului de oţel.
Palanul simplu (fig.4.19), este compus din douǎ mufle simple, cârligul 1 cu sarcina Q este
asamblat cu carcasa muflei mobile; ramura 2 a cablului de tracţiune are un capăt la punctul fix de pe
carcasa muflei fixe, iar la capătul celeilalte ramuri de cablu se aplicǎ forţa de acţionare.

10
 Trebuie precizat cǎ în figura menţionatǎ, forţa de
acţionare se aplicǎ la ramura liberǎ a muflei fixe, aşa încât este
vorba de un palan direct.
În cazul însǎ când forţa de acţionare este aplicatǎ la
capătul cablului de la mufla mobilǎ – în care caz punctul fix al
cablului va fi ramura liberǎ de la mufla fixǎ – mecanismul face
Fig.4.19 parte din tipul amintit mai înainte de palan indirect.
Palan simplu La palanul simplu se produce o deplasare pe orizontala a
sarcinii în timpul ridicării, deoarece cablul de tracţiune,
înfăşurându-se pe tobǎ, urmăreşte şanţul de-a lungul acesteia.

De asemenea, din cauza răsucirii toroanelor cablului de tracţiune, se produce rotirea sarcinii
din cârlig.
La dezavantajele menţionate, se adaugă şi faptul cǎ sarcina este susţinutǎ de un număr redus de
ramuri de cabluri, ceea ce conduce la diametre mari ale acestora, implicit deci şi la roţi şi tambure cu
diametre mai mari.
De aceea, s-a impus folosirea palanului dublu, aşa cum se vede în fig.4.20.

Palanul dublu, cele douǎ capete libere ale

cablului de tracţiune se înfăşoară pe un tambur cu
şanţuri elicoidale înclinate spre stânga şi spre
dreapta; roata dinţatǎ montatǎ pe axul tamburului
antrenează pinionul la care se aplicǎ forţa de
acţionare. Cablurile de tracţiune trec peste roţile
muflelor mobile de care este suspendatǎ sarcina
de ridicat Q.
Fiecare din cele douǎ mufle ale palanului
dublu se încarcă cu câte jumătate din sarcina Q,
aşa încât forţa de întindere în ramurile de cabluri
devine un sfert din greutatea sarcinii. Roata de
egalizare Re care se vede în figurǎ, are rolul de a
egaliza lungimile ramurilor de cablu, egalizând –
în consecinţǎ – şi forţele de întindere respective.

Fig.4.20 Palan dublu

Dar roata de egalizare – cu diametru mic – se roteşte prea puţin, cablul alunecǎ în şanţul roţii şi
se produce uzura timpurie.

Din aceastǎ cauzǎ, la poduri rulante pentru sarcini

mari – în siderurgie – se folosesc douǎ cabluri cu lungimi
egale, în locul unuia singur.
În figura 4.21, este reprezentat un palan dublu, cu
opt ramuri de cablu, sarcina fiind suspendatǎ la mufla
mobilǎ; pe axul tamburului de cabluri divizat în douǎ cu
şanţuri în sens invers, se aflǎ montatǎ roata dinţatǎ
angrenatǎ cu pinionul, la care se aplicǎ forţa de antrenare.
11

Fig.4.21 Palan dublu cu

tambur divizat în două
 Se precizează cǎ palanul dublu, cu un singur tambur, se foloseşte pentru capacitatea maximǎ de
ridicare a podului rulant până la 25 tf; palanul dublu cu tamburul de cabluri divizat în douǎ, cu
şanţurile de cabluri având înclinări opuse, se montează la podurile rulante din industria siderurgicǎ, cu
capacitatea maximǎ de până la 75 tf.
Palanele cu zece ramuri de cabluri se adaptează la sarcini maxime până la 100 tf, iar peste
sarcinile de 100 tf, se folosesc palane cu 12 ramuri de cabluri.

În figura 4.22 se prezintă palane cu 2, 3, 4 şi 5 roţi de cabluri.

Fig.4.22
Palane cu
2, 3, 4 şi 5
roţi

Capătul cablului de tracţiune este prins solid la carcasa muflei superioare, constituind ceea ce
se numeşte punctul fix. Cablul trece pe rând pe roţile celor douǎ mufle, superioarǎ – fixǎ şi inferioarǎ
– mobilǎ, iar la al doilea capăt liber, indicat în figurǎ cu săgeatǎ, se aplicǎ forţa de ridicare.

Palanul cu roţi dinţate cilindrice, (fig.4.23) se

compune dintr-o roatǎ de manevrǎ acţionatǎ printr-un
Fig.4.23 lanţ calibrat, care roteşte pinionul angrenat cu roata
Palan cu roţi
dinţatǎ, alcătuind primul angrenaj.
dinţate cilindrice
Roata dinţatǎ are montat pe axul sǎu pinionul celui
de al doilea angrenaj, iar acest pinion angrenează
roata dinţatǎ a celui de al doilea angrenaj. Pe axul
acestei roţi dinţate, este montatǎ o roatǎ pentru lanţ
calibrat. Carcasa cu cârligul de tracţiune, pentru
ridicarea sarcinii, este montată pe axul acestei roţi de
lanţ.
Cârligul superior serveşte pentru agăţarea la un suport fix, iar cârligul de jos pentru prinderea sarcinii
de ridicat.

Palanul cu melc fig.4.24, este compus din ansamblul de sus, cu mecanismul de ridicare, şi ansamblul
de jos cu cârligul de tracţiune.
În figurǎ, 1 – reprezintă lanţul calibrat, de
manevrǎ, care calcă pe alveolele roţii de manevrǎ 2, cu
alveolele pentru lanţ calibrat; 3 – şnecul – şurub fără
sfârşit – acţionat de roata de manevrǎ; 4 – roata melcatǎ,
elicoidalǎ, antrenatǎ de şnec; 5 – roata de lanţ stelatǎ,
turnatǎ împreunǎ cu roata melcatǎ; 6 – lanţul calibrat care
trece peste roata stelatǎ; 7 – punctul fix al lanţului
12
 calibrat, la carcasa angrenajului reductor; 9 – roata
mobilǎ din ansamblul inferior; 10 – carcasa fixatǎ pe axul
roţii libere (poziţia 9), la care este montat; 11- cârligul de
care este prinsǎ sarcina de ridicat. Lanţul calibrat trece
peste roata stelatǎ solidarǎ cu roata melcatǎ a
reductorului; o ramurǎ merge la punctul fix de pe carcasa
reductorului, a doua ramurǎ trece peste roata mobilǎ a
ansamblului de jos, de la care pleacă la al doilea punct fix
de pe carcasa reductorului. Pe axul şnecului 3 se aflǎ
montat un dispozitiv de blocare cu clichet.

Fig.4.24 Palan cu melc

Frânarea este acţionatǎ automat prin reversibilitatea mecanismului: la ridicarea sarcinii, roata
de manevrǎ 2 se înşurubează pe ax şi se solidarizează cu roata cu clichet, menţinând sarcina
suspendatǎ la poziţia doritǎ.

Palanul diferenţial figura 4.25, este folosit în mod curent pe şantierele de construcţii, în
atelierele de reparaţii, la lucrările de montaj, datorită simplităţii sale constructive şi uşurinţei cu care
poate fi aşezat în poziţie de lucru putând fi suspendat de grinzile planşeului, de capre sau de tripiede.
Palanul diferenţial este alcătuit din mufla
mobilă 1 (formată dintr-o roată de lanţ), mufla
fixă 2 (alcătuită din două roţi pentru lanţ fixate
între ele), lanţul calibrat 3 care se înfăşoară pe
cele trei roţi şi care serveşte la ridicarea, respectiv
la coborârea sarcinii, cârligul 4 pentru prinderea
sarcinii şi cârligul 5 pentru suspendarea palanului.
Pentru ridicarea sarcinii se trage de ramura
T a lanţului, trecut peste roata de rază R. Fiind
solidarizate între ele, cele două roţi montate pe
Fig. 4.25 mufla fixă se vor roti cu acelaşi unghi.
Palan diferenţial

La o rotaţie completă a acestor roţi,

ramura lanţului care poartă sarcina se va
scurta cu 2 (R-r), deci sarcina se va ridica pe înălţimea:
h = (1/2) 2 (R – r); h =  (R – r).
Drumul parcurs de un punct de pe ramura pe care acţionează forţa T este dat de relaţia:
13
 S = 2  R,
iar raportul de transmitere al palanului diferenţial va fi:
i = S/h = (2  R) / [ (R – r)] = 2R / (R – r); i = 2 Z2 / (Z2 – Z1),
Z1 şi Z2 fiind numerele de dinţi ai celor două roţi de lanţ.
Forţa de tracţiune T va fi:
T = Q / i = (Q / 2)[1 – (Z1 / Z2)] [kN]
 = 0,35 … 0,45 şi reprezintă randamentul
Palanele diferenţiale sunt cu autofrânare deoarece, atunci când sarcina este suspendată, lanţul
tinde să rotească roata de rază r într-un sens, iar pe cea de rază R în sens opus.
Palanele diferenţiale sunt standardizate. Sarcinile pentru care se construiesc sunt cuprinse între
2,5 … 125 kN.

Electropalanul figura 4.26, este un palan acţionat de un motor electric. El se compune dintr-un
motor electric, un reductor de vitezǎ, realizat din angrenaje de roţi dinţate cilindrice, şi un tambur
pentru înfăşurarea cablului de tracţiune.
Electropalanele pot fi staţionare (fixe) sau
deplasabile pe o şinǎ suspendatǎ – monorai; ele
pot face parte dintr-o instalaţie de ridicat mai
complexǎ.
În figură, 1 – reprezintă tamburul de
înfăşurare a cablului de ridicare a sarcinii; 2 –
carcasa fixǎ în care se roteşte tamburul; 3 şi 3’ –
trei grupuri de angrenaje reductoare, formate din
roţi dinţate cilindrice; 4 şi 5 – coroane cu dinţi
interiori care rotesc tamburul ce cablu; 6 –
tamburul de frânǎ tronconicǎ fixǎ, producând
frânarea; 8 – furca care slăbeşte frânarea; 9 –
inelul fixat pe axul tamburului de cablu; 10 –
rolele care permit rotirea tamburului de cablu 1 în
carcasa 2; 11 – cârligul de tracţiune cu mufla sa.

Fig.4.26 Electropalan

Electropalanul este echipat cu un limitator de cursǎ, care împiedică cârligul sǎ depăşească limita
extremǎ, atât la ridicarea cât şi la coborârea sarcinii.

Transpaleta manuala

Actionare manuala - hidraulica

Capacitatea maxima de ridicare Q kg
Inaltimea minima libera h mm
Inaltimea maxima de ridicare H3 mm
Latime furci mm
Lungimea de lucru l mm
Lungimea totala transpaleta L mm
Latime maxima transpaleta B mm
Ecartament spate B1 mm
Distanta intre furci mm
14
Inaltime maxima transpaleta H1 mm
Numar actionari maneta pentru ridicare la
inaltimea maxima (fara sarcina) 12
Numar actionari maneta pentru ridicare la inaltimea maxima (cu sarcina) 12
Numar roti fata 2
Numar roti spate 4
Greutate neta (fara sarcina) kg

15
 Tipuri de inspectii

A. Inspectia tehnica privind acordarea autorizarii de functionare (IT_AF);

B. Inspectia tehnica in utilizare (ITU);
C. Inspectia tehnica dupa reparare (IT_R);
A. Inspectia tehnica privind acordarea autorizarii de functionare - prima punere in
functiune

1 Etape premergatoare inspectiei

- Verificarea documentaţiei tehnice a mecanism de ridicat ului şi a procesului verbal de probe de
casă.
- Întocmirea, aprobarea şi transmirea către client a „Programului de inspecţie”.
După confirmarea primirii şi acceptării programului de către client, inspectorul CNCIR-OI se
deplasează la locul de funcţionare al mecanismului de ridicat şi desfăşoară activităţile de inspecţie în
conformitate cu „Programul de inspecţie”
Se va verifica îndeplinirea urmatoarelor cerinţe:
- asiguarea supravegherii în functionare de către un operator RSVTI autorizat de ISCIR;
- asigurarea personalului de deservire autorizat ISCIR:
- asigurarea întreţinerii şi reviziilor tehnice de către un prestator de servicii autorizat ISCIR.
- Se procedează la identificarea mecanism de ridicat ului conform documentaţiei tehnice înaintate
de client;
La inspectie trebuie sa participe din partea clientului, operatorul RSVTI si responsabilul cu
supravegherea lucrarilor al întreţinătorului.

2 Cine poate face inspectia

Activitatea de inspectie este efectuata de inspectorul CNCIR – OI atestat pentru

domeniul IR. Conform contract (comanda) emisa de detinator.

3. Ce se verifica; cum se verifica

Inspectia mecanismelor de ridicat începe cu asigurarea îndeplinirii condiţiilor minime de

securitate care constau :
- în asigurarea de echipament de protecţie celor care participă la inspecţie ,adecvat condiţiilor locaţiei
în care se desfăţoară această activitate; - marcarea zonei de risc în care se desfăşoară inspecţia
mecanism de ridicat ului; Verificările tehnice constau în :
a) verificarea structurii portante a mecanismului de ridicat şi a postului de comandă:
- modul cum au fost montate principalele subansamble;
- depistarea eventualelor deteriorări datorate transportului;
- existenţa dotărilor minimal obligatorii pentru protecţia manevrantului de mecanisme de
ridicat ;
b) încercări în gol:
- încercarea sistemului de frânare;
- încercarea mecanismului de ridicare-coborâre a sarcinii;
16
 - încercarea sistemului de propulsive şi comandă ;
- încercarea sistemului de semnalizare optic şi acustic;
Încercările în gol se efectuează prin acţionarea mecanismelor mecanismului de ridicat , fără
sarcină.
Cu această ocazie se verifică şi funcţionarea componentelor de securitate(precizate in
documentatia producatorlui), cu excepţia limitatorului de sarcină.
Încercarea sistemului de frânare constă în verificarea frânei de picior şi a frânei de staţionare cu
acţionare manuală care funcţionează independent una de cealaltă şi acţionează asupra tamburilor
roţilor motrice.
Frâna de serviciu se acţionează brusc la o anumită viteză a mecanismului de ridicat şi se măsoară
distanţa de frânare care trebuie să corespundă prevederilor din documentaţia tehnică a producătorului.
Frâna de staţionare (unde este cazul) se acţionează când mecanismul de ridicat se află pe un plan
înclinat . După această manevră mecanism de ridicat ul trebuie să rămână imobil pe plan.
Mecanismul de ridicare-coborâre se verifică prin acţionarea cilindrului hidraulic de
ridicare.Limitarea cursei la ridicare este realizată de ajungerea pistonului la capătul cursei

c) încercări în sarcină:

- statice;

- dinamice;
Încercarea statică se efectuează cu o suprasarcină cu 25% , in cazul autorizarii de functionare si
cu 10% in cazul prelungirii autorizatiei de functionare, mai mare decât sarcina nominală, ridicată la
100 mm de sol, timp de 10 minute, şi numai dacă verificările şi încercările anterioare au avut rezultate
corespunzătoare. Dacă mecanismul de ridicare nu a fost dimensionat în acest scop, încercarea se va
face ridicându-se suprasarcina de 10% şi adăugându-se fără şocuri diferenţa până la valoarea
suprasarcinii cu care trebuie să fie verificat mecanism de ridicat ul.
Nu este admisă deformaţia permanentă a structurii portante (furci, mese, catarg, coloană).
Pentru această încercare se vor lua măsuri speciale în vederea evitării pericolului de răsturnare
(legare cu lanţuri, cabluri etc.).
Dacă la încercarea statică mecanismul de ridicat s-a comportat corespunzător se va trece la
efectuarea încercărilor dinamice.
Încercările dinamice se execută cu sarcina nominală.
Miscarile se vor executa in felul urmator :
- separat pentru fiecare mişcare a mecanismului de ridicat;
- porniri şi opriri pentru fiecare mişcare;
- lent şi fără şocuri pe toate cursele posibile ale mecanismelor mecanismului de
ridicat . Se urmăreşte ca sistemul de suspendare a sarcinii să nu permită:
- o dezagăţare nedorită,
- o alunecare laterală liberă.
Sarcina nominală ridicată la orice înălţime trebuie să-şi menţină înălţimea coborârea de la sine
a sarcinii nominale, în timp de 10 minute, nu trebuie să depăşească:
- 100 mm în cazul acţionărilor hidraulice.
Verificarea vitezei de coborâre a sarcinii, în cazul scăderii bruşte a presiunii fluidului de lucru,
se face prin simularea ruperii conductei. Viteza de coborâre a sarcinii va fi limitată de către o
componentă de securitate la maximum 30 m/min.
Verificarea funcţionării limitatorului de sarcină, care constă dintr-o supapă care acţionează în
cazul creşterii presiunii fluidului de lucru peste limitele admise, se realizează prin încercarea de
17
ridicare a unei sarcini mai mari cu 10% decât sarcina nominală.
Se vor verifica scăpările de fluid ale sistemului hidraulic.
d) încercări de stabilitate;

Încercările de stabilitate se realizează prin coborârea sarcinii nominale şi oprirea bruscă a

acestei mişcări, care nu trebuie să provoace răsturnarea mecanism de ridicat ului.
Dacă în cartea mecanismului de ridicat nu se precizează înclinarea maximă admisă a terenului
pe care poate circula acesta, se vor efectua încercările de stabilitate în conformitate cu prevederile
standardelor in vigoare.

e) alte verificări şi încercări conform documentaţiei tehnice.

4 Cu ce se verifica
- examinarea aspectului suprafetelor accesibile verificarii;
- rulete;
- greutati verificate metrologic;

5 Criterii de acceptabilitate
Autorizatia de functionare se acorda numai daca rezultatele inspectiei, mentionate in raportul
de inspectie, insotit de lista verificărilor şi încercărilor efectuate, satisfac cerintele prevazute in
documentatia de referinta.
Raportul de inspectie impreuna cu lista verificărilor şi încercărilor efectuate se vor ataşa la cartea
tehnică a mecanism de ridicat ului, partea de exploatare.

6 Situatii in care nu se acorda autorizatia de functionare

- cartea mecanism de ridicat ului şi documentaţia de montaj (după caz) lipsesc sau sunt
incomplete;
- componentele de securitate funcţionează defectuos;
- frânele mecanismelor funcţionează defectuos;
- lipsesc sau nu funcţionează dispozitivele de semnalizare optice sau acustice;
- modul de fixare al elementelor de rezistenţă, sau altor dispozitive de prindere a sarcinii nu
este corespunzător, putând favoriza producerea de avarii sau accidente;
- se constată fisuri în structura portantă a mecanism de ridicat ului;
- sunt slăbite îmbinările principale ale construcţiei metalice; există deformaţii permanente,
vizibile cu ochiul liber, la construcţia metalică;
- la încercările la care a fost supus mecanism de ridicat ul nu s-au obţinut rezultate
corespunzătoare;
- stabilitatea mecanism de ridicat ului nu este asigurată;
- instalaţia hidraulică prezintă scăpări de fluid.
- orice alte deficienţe care pot genera avarii sau accidente ;
- intretinerea si revizia nu sunt asigurate de o societate autorizata.

B. Inspectia tehnica in utilizare

1 Etape premergatoare inspectiei

Se verifica de catre inspectorul CNCIR-OI:
- existenta cartii tehnice;
- modul de pregatire pentru inspectie.
18
2 Cine poate efectua inspectia

- inspectia tehnica in utilizare se poate face numai de catre inspectori CNCIR - OI atestati in
domeniul IR (instalatii de ridicat).
- inspectorul CNCIR-OI are instructajul de protectia muncii efectuat la zi si au echipament de
protectie corespunzator.

3 Ce se verifica

Pe langa cele mentionate la inspectia tehnica privind acordarea autorizatiei de functionare se vor
verifica urmatoarele:
- dacă registrul de evidenţă a supravegherii este corect completat şi ţinut la zi;
- dacă exploatarea, întreţinerea şi revizia se fac în condiţii satisfăcătoare şi asigură
funcţionarea mecanism de ridicat ului în condiţii de securitate;
- dacă gradul de uzură şi deficienţele elementelor componente ale mecanism de ridicat ului
nu constituie un pericol pentru funcţionarea mecanism de ridicat ului şi nu s-au depăşit
limitele admise.
Incercarea statica se va face cu sarcina nominala marita cu 10%.
În cazul constatării unor fisuri superficiale se impune efectuarea unui control nedistructiv.

4 Cum se verifica

Metodele de inspectie utilizate sunt:

- examinarea aspectului suprafetelor accesibile verificarii;
- testare;
- masurare;

5 Cu ce se verifica
- rulete;
- greutati verificate metrologic;

6 Criterii de acceptabilitate
Autorizatia de functionare se acorda numai daca rezultatele inspectiei, mentionate in raportul de
inspectie, insotit de lista verificărilor şi încercărilor efectuate, satisfac cerintele prevazute in
documentatia de referinta.

7 Intocmirea raportului de inspectie

Raportul de inspectie impreuna cu lista verificărilor şi încercărilor efectuate se vor ataşa la cartea
tehnică a mecanism de ridicat ului, partea de exploatare.

8. Situatii in care nu se acorda prelungirea autorizatiei de functionare.

- cartea mecanism de ridicat ului lipseşte sau este incompletă;

- componentele de securitate funcţionează defectuos;
- frânele mecanismelor funcţionează defectuos;
- lipsesc sau nu funcţionează dispozitivele de semnalizare optice sau acustice;
- modul de fixare al elementelor de rezistenţă, sau altor dispozitive de prindere a sarcinii nu
19
 este corespunzător, putând favoriza producerea de avarii sau accidente;
- se constată fisuri în structura portantă a mecanism de ridicat ului;
- sunt slăbite îmbinările principale ale construcţiei metalice;
- există deformaţii permanente, vizibile cu ochiul liber, la construcţia metalică;
- la încercările la care a fost supus mecanism de ridicat ul nu s-au obţinut rezultate
corespunzătoare;
- stabilitatea mecanism de ridicat ului nu este asigurată;
- instalaţia hidraulică prezintă scăpări de fluid.
- orice alte deficienţe care pot genera avarii sau accidente sau daca manevrantul mecanismului
de ridicat nu este autorizat.
- intretinerea si revizia nu sunt asigurate de o societate autorizata.

C. Inspectia tehnica dupa reparare 1

Etape premergatoare inspectiei.
Se verifica de catre inspectorul CNCIR-OI:
- acceptul de încerepe al lucrărilor de reparare
documentatia tehnica de reparare.
- modul de pregatire pentru inspectie.

2 Cine poate efectua inspectia

- inspectia tehnica în utilizare se efectuează numai de catre inspectori CNCIR-OI

atestați/autorizați in domeniul IR.
- inspectorii CNCIR-OI au instructajul SSM efectuat la zi si au echipament de protectie
corespunzator.

3 Ce se verifica

Pe langa cele mentionate la inspectia tehnica privind acordarea autorizatiei de functionare se vor
verifica urmatoarele:
- modul în care s-au efectuat lucrările care au făcut obiectul reparaţiei;
- dacă registrul de evidenţă a supravegherii este corect completat şi ţinut la zi;
- dacă exploatarea, întreţinerea şi revizia se fac în condiţii satisfăcătoare şi asigură
funcţionarea mecanism de ridicat ului în condiţii de securitate;
- dacă gradul de uzură şi deficienţele elementelor componente ale mecanism de ridicat ului
(inclusiv cabluri, lanţuri, şine de rulare etc.) nu constituie un pericol pentru funcţionarea
mecanism de ridicat ului şi nu s-au depăşit limitele admise.
Incercarea statica se va face cu sarcina nominala marita cu 10%.

4 Cum se verifica

Metodele de inspectie utilizate sunt:

- examinarea aspectului suprafetelor accesibile verificarii;
- testare;
- masurare;

5 Cu ce se verifica
- rulete;
20
 - greutati verificate metrologic;
6 Criterii de acceptabilitate

Autorizatia de functionare se acorda numai daca rezultatele inspectiei, mentionate in raportul de

inspectie, insotit de lista verificărilor şi încercărilor efectuate, satisfac cerintele prevazute in
documentatia de referinta.

7 Intocmirea raportului de inspectie

Raportul de inspectie impreuna cu lista verificărilor şi încercărilor efectuate se vor ataşa la cartea
tehnică a mecanism de ridicat ului, partea de exploatare.

8 Situatii in care nu se acorda autorizarea de functionare

- documentatia tehnica de reparatie este incompleta ;

- reparatia nu a fost executata de un prestator de servicii autorizat ;
- cartea mecanism de ridicat ului lipsesc sau sunt incomplete;
componentele de securitate funcţionează defectuos;
- frânele mecanismelor funcţionează defectuos;
- lipsesc sau nu funcţionează dispozitivele de semnalizare optice sau acustice;
- modul de fixare al elementelor de rezistenţă, cablurilor, lanţurilor sau altor dispozitive de
prindere a sarcinii nu este corespunzător, putând favoriza producerea de avarii sau accidente;
- se constată fisuri în structura portantă a mecanism de ridicat ului;
- sunt slăbite îmbinările principale ale construcţiei metalice;
- există deformaţii permanente, vizibile cu ochiul liber, la construcţia metalică;
- la încercările la care a fost supus mecanism de ridicat ul nu s-au obţinut rezultate
corespunzătoare;
- stabilitatea mecanismului de ridicat ului este asigurată;
- instalaţia hidraulică prezintă scăpări de fluid.
- orice alte deficienţe care pot genera avarii sau accidente sau daca mecanism de ridicat istul nu
este autorizat.
- intretinerea si revizia nu sunt asigurate de o societate autorizata.

ANEXA

SR EN 292-1 :1996 - Securitatea maşinilor. Concepte de bază, principii generale de

proiectare. Partea 1 : Terminologie de bază, metodologie SR EN 292-2 +A1 :
1998 - Securitatea maşinilor. Concepte de bază, principii generale de
proiectare. Partea 2 : Principii şi condiţii tehnice
SR EN 294 :1997 - Securitatea maşinilor. Distanţe de securitate pentru prevenirea
pătrunderii membrelor superioare în zonele periculoase
SR EN 349 :1996 - Securitatea maşinilor. Distanţe minime pentru prevenirea strivirii
părţilor corpului uman
SR EN 418 :1996 - Securitatea maşinilor. Echipament pentru oprirea de urgenţă, aspecte
funcţional. Principii de proiectare
SR EN 1050 :2000 - Securitatea maşinilor. Principii pentru aprecierea riscului
SR EN 50081-1 :1998 - Compatibilitate electromagnetică. Standard generic de emisie. Partea 1
21
SR EN 50082-1 :1999

SR EN 60204-1 :2000

Data: 16.08.2012

Aprobat Director
Calitate

ing Achiței Camelia Marina SS

pe exemplarul original
Data: 16.08.2012

Elaborat
Sucursala Galati

SS pe exemplarul original

22