Adevarul despre razboaiele dintre daci si romani.

De ce a vrut Traian sa cucereasca

Dacia si cine a provocat conflictul
Cosmin Patrascu Zamfirache,

Razboaiele daco-romane au fost conflicte deosebit de sangeroase in urma carora o parte a Daciei a fost cucerita
si transformata in provincie romana. In teritoriul ocupat a fost declansat procesul de romanizare, tocmai de
aceea aceste razboaie reprezinta o pagina deosebit de importanta in istoria romanilor.

In urma razboaielor daco-romane din 101-102 d Hr si 105-106 dHr o parte a teritoriului locuit de triburile dacice
a intrat sub dominatie romana. Mai precis este vorba despre o zona aferenta astazi Transilvaniei, Banatului si a
unei bune parti a Olteniei dar si a Dorbrogei. Intregul tinut mentionat a fost transformat in provincie romana,
supus procesului de romanizare.

Tocmai de aceea razboaiele daco-romane au o conotatie aparte in istoriografia romaneasca. In orice caz au fost
doua conflicte deosebit de importante in lumea antica, post Christum, in special pentru Imperiul Roman, care in
acest fel a scapat de un adversar redutabil in zona carpato-danubiano-pontica. A fost practic un conflict foarte
"mediatizat" la aceea vreme, iar imparatul Traian, unul dintre cei mai buni lideri ai Imperiului Roman, a
imortalizat aceste conflict pe un monument care si astazi se afla in capitala fostului Imperiu Roman si caruia ii
datoram multe informatii despre razboiele dintre daci si romani.

Dacii, barbarii turbulenti de la Dunare

Dupa moartea lui Burebista, aproximativ in anul 44 iHr, regatul dac s-a fragmentat in multe alte formatiuni
politice de mici dimensiuni si cu o influenta si totodata o putere militara mult limitata. Evident un centru al
puterii laice dar mai ales religioase a ramas in zona Muntilor Sureanu, la Sarmisegetusa Basileion, puternica
capitala a marelui Burebista. In acest teritoriu regii-sacerdoti controlau si aveau in grija vechea zona sacra. In
rest, mici capetenii luptau sau se aliau cu romanii dupa cum le dictau interesele. De altfel odata cu instaurarea
imperiului, prin victoria lui Octavian asupra rivalilor sai, romanii au inceput sa preseze tot mai mult la Dunarea
de jos. A fost organizata provincia Moesia iar treptat, capeteniile getilor din Dobrogea au fost supuse de
legiunile romane iar teritoriul lor inclus in Imperiu. De altfel dacii, neamuri foarte razboinici si foarte renumite
pentru vitejia si traditia lor militara in lumea barbara, erau ca un ghimpe in coasta romanilor si le dadeau batai
de cap in mod constant. Nu de putine ori au trecut Dunarea inghetata si au devastat Moesia.

,,Dacii traiesc nedezlipiti de munti. De acolo, sub conducerea regelui Cotiso, obisnuiau sa se coboare si sa
pustiasca tinuturile vecine, ori de cate ori Dunarea, inghetata de ger, isi unea malurile. Augustus a hotarat sa
indeparteze aceasta populatie, de care era foarte greu sa te apropii. Astfel, a trimis pe Lentulus si i-a alungat pe
malul de dincolo, dincoace au fost asezate garnizoane. Astfel, dacii nu au putut fi infranti, ci doar respinsi si
imprastiati", scria istoricul latin Annaeus Florus. De altfel hartuielile si micile conflicte intre triburile dacilor si
romani au fost destul de dese. Totul a culminat cu un ataca neprovocat al dacilor la sud de Dunare in anul 85-86
d Hr in timpul domniei imparatului Domitian. Batranul rege Duras isi trimite "cainii razboiului" peste Dunarea
inghetata, probabil comandati de tanarul tarabostes Decebal si pur si simplu devasteaza cumplit provincia.
Razboinicii daci il ucid pana si pe guvernatorul Moesie, Oppius Sabinus, ii reteaza capul si il poarta ca pe un
trofeu. A fost o provocare prea fatisa si prea umilitoare pentru romani. A fost pasul catre un razboi ce va
insemna sfarsitul stapanirii dacilor la nord de Dunare.

Primul conflict are loc in anul 87 d Hr, imediat dupa invazia Moesiei. Cornelius Fuscus, un comandant roman
experimentat pleaca cu o armata la nord de Dunare. Decebal era deja la carma regatului dac. Initial cere pace,
vazand numarul mare ale trupelor romane. "Un izvor antic ne spune ca Decebal, vazand multimea trupelor
trimise contra sa, ar fi fost dispus sa incheie pace dar i-a fost refuzata. Atunci a trimis vorba ca pe viitor, daca
romanii vor vrea sa incheie pace cu el, le-o va acorda numai in schimbul unei sume care sa reprezinte cate doi
oboli de fiecare roman din Imperiu. Era evident o sfidare", spune Constantin C. Giurescu in "Istoria romanilor".
Culmea, aceste conflict incepea promitator pentru daci. Decebal il astepata cu razboinicii sai, pe Cornelius
Fuscus, intr-un loc strategic numit Tapae. Armata romana este pur si simplu spulberata de triburile dacilor, iar
stindardele Romei au fost luate drept prada de razboi. Era o umilinta cumplita pentru marele Imperiu. In anul 88
d Hr, o alta armata condusa de aceasta data de Tetius Iulianus, fiindca de altflel Cornelius Fuscus si-a lasat
oasele la Tape in 87 d Hr, ataca din nou regatul lui Decebal.

Batalia are loc tot la Tapae dar romanii reusesc sa castige de aceasta data. A fost insa o victorie de care nu se
putea bucura. Castigata la limita si cu pierderi uriase, atacati de quazi si marcomani, romanii accepta pacea in
conditiile impuse de Decebal. "Domitian da serbari mari la Roma si celebreaza un triumf asupra dacilor. Nu
impinge insa indrazneala asa de departe incat sa-si ia titlul de Dacicus. Gurile rele din Roma afirmau chiar,
faptul n-ar mira din partea aceluia care petrecea la Naissus in timp ce legiunile ii erau distruse in Dacia, ca
obiectele de pret, care impodobeau ca prada triumful lui Domitian, fusesera luate in realitate din tezaurul
imperial", adauga Giurescu. Practic, pacea din 89 d Hr, cu dacii, a fost o adevarata catastrofa de imagine pentru
romani. Regele dac nu numai ca pastra prada de razboi dar mai era si platit pentru a-si tine razboinicii in frau de
la alte atacuri asupra regiunilor imperiale.

De ce a vrut Traian sa cucereasca Dacia <</strong>

Megalomania, tirania dar si umilintele administrate de barbari imperiului i-au adus lui Domitian
pierzania. A fost asasinat de un libert iar in locul sau a fost ales un batran senator, Nerva. Nu a trecut
multa vreme pana cand acesta a lasat locul favoritului sau, Traian, un hispanic energic, un om al
razboiului cu multa experienta in conducerea trupelor pe campul de lupta. Traian era un imparat
mandru, energic si totodata foarte razboinic. Evident ca nu vedea cu ochi buni umilinta incasata de
romani in fata dacilor, in perioada 86-89 dHR. Multa vreme s-a spus ca Traian dorea sa cucereasa Dacia
doar din motive economice. L-ar fi interesat aurul dacic si granele sale. Ipotezele sunt cat se poate de false
spun specialisti de factura mai recenta dar si vechii scriitori latini. Granarul Romei era de fapt Egiptul
iar aurul romanii il vor prospecta ulterior, dupa cucerirea zonei.

Principalul motiv ar fi fost faptul ca dacii reprezentau un pericol constant pentru Imperiul Roman. Mai
mult decat atat, romanii aveau deja razboaiele lor cu partii si nu aveau nevoie de un adversar incomod in
coasta. Cucerirea Daciei, reprezenta pentru Traian, pace la limes-ul dunarean." Dupa ce statu catva timp
la Roma, Traian intreprinse o expeditie contra dacilor, gandindu-se la tinuta lor si fiind revoltat de
tributul pe care ei il primeau in fiecare an si fiindca vedea cum cresc puterile lor, si ingamfarea lor",
preciza Dio Cassius. Totodata se considera ca unul dintre principalele motive ale cuceririi Daciei a fost
pozitia sa strategica.

Primul razboi si pregatirile exceptionale ale armatei romane

Razboinicii daci erau considerati feroce. Cel putin asta arata pregatirile speciale ale soldatilor romani pentru a-I
infrunta. De altfel si-au invatat lectia in urma primelor confruntari din perioada 86-88 d HR, atunci cand
razboinici daci au facut prapad in randul legiunilor. Razboinicii daci aveau o cultura a razboiului aparte
dezvoltata in secole de conflicte intertribale sau cu alte populatii. Erau condusi de o clasa razboinici, numita
tarabostes, bine echipati, bine inarmati. Grosul trupelor erau formate din cometai, oameni de rand, dar care
aveau experienta dar si un adevarat cult al razboiului. Trupele de elita ale dacilor era inarmate cu falx, o arma
feroce. Cu aceast falx, o arma cu o lama curba si lunga, razboinicii de elita puteau amputa maini, picioare si
reteza capete. "Eficienta acestor luptatori, care, probabil, deschideau lupta prin crearea de brese in randurile
inamicilor, a fost rezultatul combinarii a doua elemente inteligent asociate. Unul din acestea rezida din forma
speciala a sabiei care datorita unghiului curburii, concentreaza intreaga forta de penetrare in varful armei, care
nu se preteaza, deci, la impungere, actiunea sa fiind maxima doar prin lovirea in forta si retezare.

Caracteristica o face deosebit de periculoasa, chiar si in cazul in care inamicul este protejat de armura, coif si
scut. Acesta din urma, desi exista posibilitatea penetrarii lui, probabil ca era ,,ocolit", caci din cauza curburii
sabiei, lama putea lovi peste scut in coiful oponentului", scria arheologul Catalin Borangic in articolul
,,Incursiune in arsenalul armelor curbe tracice. Falx dacica", aparut pe cclsebes.ro. Falx-ul dacic dar si
capacitatea de lupta a razboinicilor daci i-au determinat pe romani sa i-a masuri urgente. " "Falx-ul i-a
determinat pe romani sa efectueze numeroase schimbari in echipamentul militar. Au introdus o piesa de armura,
nefolosita anterior, "manica", au imbunatatit coiful roman si s-au reintors la forme modificate de lorica hamata
si lorica squamata, special pentru aceste campanii contra dacilor", preciza Michael Schmitz in lucrarea sa "The
Dacian Threat, 101-106 AD".

De altfel Traian a tratat aceste razboaie cu o seriozitate maxima, folosind un numar mare de legiuni, bine
pregatite. "Cheltuielile facute de Traian pentru acest razboi arata faptul ca dacii reprezentau o amenintare mult
mai serioasa decat isi imagineaza multi dintre cercetatorii moderni", scria Michael Schmitz in lucrarea sa "The
Dacian Threat, 101-106 AD". Totodata imparatul participa personal la asaltul asupra Daciei. De cealalta parte,
Decebal incepe sa-si stranga la randul sau aliatii. Procedeaza la fel ca in anul 87 d HR. Incearca sa ceara pace lui
Traian. Evident imparatul roman nu a acceptat. In primavara anului 101 d Hr, Traian ordona trecerea Dunarii pe
la Viminacium, pe un pod de vase.

Ajunge, pe malul stang la Lederata. Apoi urmeaza traseul catre Arcidava, Centum Putei si mai apoi catre
Berzobis si Aixis, toate localitatile fiind identificate in Banatul de astazi. Pe scurt, Traian trece din Moesie, din
zona Serbiei de astazi si ajunge in Banat. De acolo urca catre capitala Sarmisegetusa. Din pacate mai multe nu
se cunosc, comentariile imparatului privind razboaiele dacice s-au pierdut, fiind pastrata doar aceasta fraza
privind traseul armatei sale prin Banat, folosita mai tarziu, in secolul al VI lea d Hr de Pricianus pentru a explica
o regula gramaticala. Infruntarea dintre romani si daci se da tot la Tapae, locul strategic ales de daci. Batalia este
deosebit de sangeroasa iar Dio Cassius spune ca insusi imparatul Traian si-a rupt camasa pentru a face bandaje
pentru soldatii sai raniti. De altfel a fost o cumplita varsare de sange. Traian avea resurse. Decebal in schimb,
nu. Romanii castiga la limita batalia si ii imping pe daci catre Sarmisegetusa. Romanii urmeaza valea Bistrei dar
vine iarna si desi Traian refuzase o noua oferta de pace din partea lui Decebal, luptele inceteaza din cauza
vremii. De altfel romanii erau ocupati sa-si consolideze pozitia.

Batalia decisiva nu s-a dat la Tapae

Razboiul nu a fost decis la Tapae ci in Dobrogea. Decebal a vrut sa rupa frontul roman si sa inceapa o
contraofensiva, asa cum obisnuiau dacii, pe timp de iarna. Asta ar fi dus la distragerea atentiei romanilor de la
Sarmisegetusa si mutarea ostilitatilor catre provinciile imperiului. Mai precis, regele dac reuseste sa stabileasca
aliante cu sarmatii, burii si bastarnii. Mai apoi trece Dunarea, inainteaza prin Dobrogea si ii ataca violent pe
romani. Au participat inclusive renumita cavalerie greu inarmata a sarmatilor, catafractarii, acoperiti cu solzi de
armura din cap pana in picioare. Aici s-a decis razboiul spunea istoricul Florin Constantiniu.

" Replica lui Decebal dezvaluie o gandire strategica de vast orizont: in timp ce armata romana era angajata in
Banatul de astazi, fortele unite ale dacilor, burilor si sarmatilor au trecut in sudul Dunarii si au inaintat prin
Dobrogea, unde a avut loc o mare batalie. In cursul ei, pierderile romane au fost atat de mari (calculele
specialistilor le evalueaza la 3800de militari), incat Traian si-ar fi rupt vesmintele pentru a putea fi legate ranile
soldatilor sai. Amploarea bataliei si insemnatatea ei sunt relevate si de hotararea imparatului de a inalta pe locul
inclestarii un monument triumfal, Tropaeum Traiani (ale carui vestigii au fost numite de cuceritorii turci
,,Biserica Omului" - Adamclisi). Victoria din Dobrogea a decis soarta campaniei. Decebal nu mai dispunea de
forte pentru a continua razboiul, astfel ca incheierea pacii devenea o stringenta necesitate. Regele dac a acceptat
conditiile dure impuse de Roma, care urmarea, pe aceasta cale, sa-l priveze pe Decebal de mijloacele sale de
putere.", scria Florin Constantiniu. Si intr-adevar Decebal cere pace lui Traian, mai ales ca insasi parte a
triburilor dace incepeau sa treaca la romani spun istoricii latini. Traian aceepta in cele din urma pacea dar de
aceasta data in conditii umilitoare pentru regele dac.

De altfel romanii reluasera ofensiva in vara lui 102 d Hr si au cucerit o serie de cetati importante, inclusiv,
spune istoricul Constantin C. Giurescu, si cea in care se aflau trofeele luate de la Fuscus cu ani in urma.
Romanii in vara lui 102 d Hr, au deschis drumul catre Sarmisegetusa. Exista chiar opinii care sustin ca
Sarmisegetusa a fost cucerita inca din 102 d Hr, in vara acelui an. Ca dovada este invocata o descoperirea
arheologica care ar plasa in 102 d Hr, ridicarea castrului roman din interiorul Sarmisegetusei unde stationa
Legio IV Flavia Felix. Practic in fata tavalugului roman, regele Decebal se supune. "Ajuns in fata imparatului
care il primeste stand pe jiltul domnesc, inconjurat de generalii si steagurile armatei sale, regele dac, ai carui
insotitori ingenunche la picioarele biruitorului, se supune. Imparatul ii acorda, de data aceasta, pacea, Decebal
obligandu-se sa "inapoieze toate armele, masinile si mesterii primiti de la romani, sa predea dezertorii, sa
darime toate cetatile si sa paraseasca toate cuceririle facute" , scria Constnatin C. Giurescu in "Istoria
Romanilor".

Campania din 105-106 d Hr, sfarsitul regatului dac

Regele Decebal, spun autorii antici s-a umilit doar pentru a castiga timp. A incalcat toate prevederile si a
contiuat sa-si intareasca cetatile, sa primeasca transfugi si sa incerce sa faca aliante cu triburile barbare. "nu ca
doara el ar fi avut de gand sa se tie de cele incheiate, ci numai pentru a scapa din pierzania in care se afla",
spunea Dio Cassius. La randul sau Traian intareste linia de castre militare, precum cel de la Carsium, dar si flota
dunareana. Totodata l-a insarcinat pe inginerul Apollodor din Damasc cu ridicarea unui pod peste Dunare,
teminat in primavara lui 105 d HR. De altfel in 105 d HR, Traian pleaca sa dea lovitura decisive lui Decebal,
mai ales ca regele dac, atacase pe sarmatii yazigi aliatii Romei dar si incalcase toate prevederile tratatului de
pace din 102 d HR. Armata romana a fost impartita in doua coloane.

Una a trecut pe noul pod al lui Apollodor iar cealalta pe la Oescus si a urmat valea Oltului. Cele doua coloane se
intalnesc si trec mai apoi in Transilvania, prin pasul Turnul Rosu. Decebal apeleaza la o solutie disperata si
trimite niste asasini sa-l ucida pe Traian in cortul de campanie. Traian insa scapa asasinatului. Mai apoi regele
dac il captureaza pe unul dintre comandantii armatei romane, dar mai presus, cel mai bun prieten al lui Traian,
generalul Longinus. Decebal cere lui Traian sa se retraga. Daca imparatul roman se va intoarce, Decebal il va
cruta pe Longinus. In caz contrat il va ucide in chinuri groaznice. Longinus i-a otrava si cere sa fie razbunat iar
Traian continua campania. Cetatile dacice cad in fata tavalugului roman. Dupa un asediu greu in fata
Sarmisegetusei romanii reusesc sa cucereasca capital dacica. Mai apoi incepe vanatoarea iar povestea regatului
dacic se termina cu moartea lui Decebal.

Va recomandam sa cititi si urmatoarele stiri:

Fenomenele extreme care transformau pe vremuri tara noastra iarna intr-un loc primejdios: marea si
Dunarea - intinderi de gheata, crivaturi necrutatoare

Ritualurile ciudate ale dacilor si obiceiuri putin cunoscute ale romanilor. De ce plangeau getii cand li se
nastea un copil