Cutremurul din 1940

Cutremurul din 1940 a fost un cutremur cu magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter produs la ora 3:39
dimineața, pe data de 10 noiembrie 1940, cu epicentrul în zona Vrancea, la o adâncime de circa 133 km. A fost
primul mare cutremur din România contemporană, având o durată de 45 de secunde. Efectele lui au fost
devastatoare în centrul și sudul Moldovei, dar și în Muntenia. Numărul victimelor a fost estimat la 1.000 de morți și
4.000 de răniți, majoritatea în Moldova.[5] Din cauza contextului în care s-a produs, cifra exactă a victimelor nu a fost
cunoscută, informațiile fiind cenzurate în timpul războiului.

Cutremurul s-a resimțit pe mai mult de 2 milioane km². Mișcarea terenului s-a simțit spre est
la Odessa, Cracovia, Poltava, Kiev și până la Moscova, unde a și provocat unele distrugeri (intensitatea estimată V–
VI). Spre nord, aria macroseismică s-a întins până la Leningrad; spre vest până peste fluviul Tisa, iar spre sud-vest
și sud, în Iugoslavia, în toată Bulgaria și mai departe până la Istambul.

Informațiile referitoare la cutremurul din 1940 au fost în mare parte cenzurate, îndeosebi din cauza faptului că se
declanșase cel de-Al doliea razboi Mondial. Prin urmare, cifra precisă a victimelor a fost doar estimată. Se
apreciază că acestea ar fi fost de 1.000 de morți, majoritatea în Focșani și Moldova în general și circa 4.000 de
răniți. În 1982, memoriile publicate de vicepremierul României la momentul evenimentului, indicau 593 de morți și
1.271 de răniți în toată țara. Orașul Panciu a fost distrus în proporție de 99% (din 371 case de zid, numai 5 au
rămas în picioare, împreună cu 57 case de paiantă sau din bârne aflate la periferie). Deși nu a existat un bilanț
unanim acceptat, la Panciu Adolf Capatina vorbește de „42 de morți și 76 de răniți,

Cutremurul a cauzat și importante efecte

morfologice la nivelul scoarței terestre, în special în
regiunile subcarpatice din Muntenia și Moldova;
aceste efecte s-au manifestat prin alunecari de
teren, fisuri, tasări, formarea de crăpături în
straturile superficiale ale scoarței, țâșniri de apă din
crăpăturile formate paralel cu cursurile râurilor. În
Judetul Covasna s-a format o fractură lungă de cca.
150 m, în lungul căreia au apărut pungi de noroi.

Violentul cutremur produs în dimineața zilei de 10

noiembrie a surprins opinia publică, în special
datorită faptului că în regiunea Vrancea nu mai
avusese loc un seism de o magnitudine foarte mare
din anul 1838. Toate seismele vrâncene mai semnificative (cu magnitudini mai mari de 6,5) produse în acest interval
de timp (în 1868, 1893, 1894 și 1908) nu au avut caracter catastrofal, ele cauzând numai pagube minore sau medii
clădirilor mai vechi; aceste seisme au avut magnitudini de 6,6–6,8 grade. Prin ordinul de mărime, acest seism
aparține seriei seismelor vrâncene majore, așa cum au fost cele din anii 1471, 1516, 1590, 1620, 1681, 1738, 1802,
1838 și, ulterior, 1977. Toate aceste cutremure vrâncene majore (de magnitudini mai mari de 7) au cauzat pagube
majore pe arii întinse, având arii macroseismice foarte largi.

clădirile afectate au fost și Inchisoarea Doftana, ale cărei ziduri s-au prăbușit, cauzând moartea mai multor
persoane. Literatura comunistă emfatizează moartea a 14 militanți comuniști, printre care și Ilie Pintilie, membru CC
al PCR.