Cutremurele de pământ din România din anul 1800 şi până în prezent

Cutremurele de pământ (seismele) sunt zguduiri bruşte şi de foarte scurtă durată

ale unor porŃiuni din scoarŃa terestră.
Principalele cauze ale producerii cutremurelor sunt mişcările plăcilor tectonice
şi erupŃiile vulcanice. În cazul mişcărilor convergente a două plăci tectonice şi mai
ales în procesele de subducŃie, se creează tensiuni enorme. SubducŃia reprezintă
fenomenul de coliziune a două plăci litosferice, una dintre ele alunecând sub cealaltă.
Prin acest fenomen de subducŃie pot lua naştere lanŃurile de munŃi cutaŃi, iar când se
produce detensionarea au loc cutremurele de pământ.
Pe teritoriul României se manifestă, în funcŃie de adâncime, mai multe categorii
de cutremure:
- superficiale - cu adâncimea până în 5 km;
- crustale (normale) -cu adâncimea de până la 30 km, ajungând până la 60 km
în zona Vrancea;
- intermediare - adâncimea poate să ajungă până la 220 km, specifice numai
zonei Vrancea.
Cele mai puternice şi care afectează o arie întinsă sunt cutremurele de tip
intermediar, localizate la curbura munŃilor CarpaŃi, în zona Vrancea, cu plăci
tectonice care au fost într-un proces de coliziune între Platforma Est – Europeană şi
blocul intra – Carpatic, cu 16 milioane de ani mai înainte, în contact la diferite
adâncimi.
Principalele caracteristici ale cutremurelor vrâncene sunt:

au o mare zonă de maximă intensitate;

se fac simŃite la mare distanŃă;

prezintă adesea două zone de intensitate maximă, dispuse simetric în
Moldova şi Muntenia, fără ca zona epicentrală să fie cea mai puternic
afectată;

focarele se găsesc la adâncimi variabile între 20-185 km.
Aceste cutremure vrâncene au afectat dintotdeauna Ńara noastră, iar mărturii ale
efectelor lor găsim încă din cele mai vechi timpuri. De amintit sunt însă cutremurele
produse în ultimele două veacuri, în România modernă, care au avut urmări
catastrofale.
Astfel, în secolul XIX, Ńara noastră a fost zguduită de mai multe ori:
o 26.10.1802 – seism cu magnitudinea de 7,9 grade de scara Richter, la
adâncimea de 150 km. A provocat incendii nenumărate în Bucureştiul
cu majoritatea clădirilor din lemn, precum şi surparea turnului ColŃei,
ridicat de zidarii suedezi ai regelui Carol al XII-lea;
o 05.03.1812 – seism cu magnitudinea de 6,5 grade de scara Richter, la
adâncimea de 130 km;
o 26.11.1829 - cutremur cu magnitudinea de 7,3 grade de scara Richter, la
adâncimea de 150 km;
o 23.01.1838 - seism cu magnitudinea de 7,5 grade de scara Richter, la
adâncimea de 150 km. Acest cutremur a provocat modificări importante
 în aspectul morfologic al teritoriului extracarpatic, ducând la formarea
Lacului Roşu ca urmare a prăbuşirii unui munte.
Nici secolul următor nu a fost mai liniştit:
• 06.10.1908 - seism cu magnitudinea de 7,1 grade de scara Richter, la
adâncimea de 125 km;
• 10.11.1940 - seism cu magnitudinea de 7,7 grade de scara Richter, la
adâncimea de 150 km. Efecte grave ale acestui cutremur au apărut în
părŃile centrală şi de sud ale Modovei, precum şi în SubcarpaŃii
Munteniei, provocând prăbuşirea blocului Carlton din Bucureşti. Blocul
avea structură de beton armat, două subsoluri, sală cinema, parter şi 12
etaje şi s-a prăbuşit complet după primele vibraŃii, îngropând sub
dărâmături aproape toŃi locatarii. Cifra exactă a victimelor omeneşti nu
se cunoaşte deoarece în 1940, în timpul războiului, informaŃiile de
presă erau cenzurate. Se apreciază că acestea ar fi fost de 1.000 de
morŃi, majoritatea în Focşani şi Moldova şi circa 4.000 de răniŃi.
• 04.03.1977 - seism cu magnitudinea de 7,4 grade de scara Richter, la
adâncimea de 100 km;
• 30.08.1986 - seism cu magnitudinea de 7,1 grade de scara Richter, la
adâncimea de 131 km.