Universitatea din București

Facultatea de Geografie

Specializarea: Geografie

Analiza geomorfologică a arealului

Buciumeni, Dâmbovița

Studenți:
Burcă Ramona Andreea
Bîcă Cristina Maria
Grupa 201

București, 2020
 1. Localizarea arealului de studiu
Buciumeni este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Dâmbovița,
Muntenia, România. Acesta este situat în Nordul judeţului Dâmboviţa, între Valea Ialomiţei şi
Valea Prahovei și se află la o distanță de aproximativ 30 km de Sinaia, respectiv 35 km de
Târgoviște și la 100 km de București. Comuna este alcătuită din satele Buciumeni, Dealu Mare
și Valea Leurzii. Satul are ca vecini în nord comuna Pietroșița, în est și sud-est comuna
Bezdead, în sud-vest orașul Fieni și în vest comuna Runcu (Fig. 1).

Figura nr. 1. Localizarea arealului Buciumeni

Buciumeni este situat într-o depresiune perfect închisă, dominată de dealurile din jur.
Altitudinea zonei construite este între 400 m şi 800 m, dar dealurile din jur sunt mai înalte.
Dealurile sunt predominant pe bază de şisturi, zona fiind un fund de mare geologic (strat
sedimentar). Râul Ialomița a format de-a lungul timpului trei terase, dispuse pe direcția nord-sud
denumite în popor „poduri”. Terasa care a devenit cea mai populată vatră a așezărilor umane este
cea centrală.
 2.Analiza morfometrică a reliefului

2.1 Harta hipsometrică

Regiunea studiată o putem localiza în "Subcarpaţii Ialomiţei" (Tufescu, 1966). Această

zonă este fragmentată datorită prezenței râului Ialomița, care a plasat arealul pe o terasă.
Pe harta hipsometrică putem observa că continuitatea altitudinii suprafeței terestre este
redată prin curbe de nivel și prin culori. Astfel, altitudinile cele mai mari le întâlnim în nord,
nord-vestul localității, în Tâta Mare (766 m ), în sud în Măgura Bela (644 m) și în nord-vest în
Crucea Buciumeniului (682 m). Altitudinile cele mai mici sunt se înregistrează de-a lungul râului
Ialomița, unde nu depășesc 500 m.
 2.2. Harta pantelor

Panta suprafeţei terestre reprezintă înclinarea acesteia faţă de planulorizontalei. Astfel, ea

este dată de unghiul dintre planul suprafeţei terestre şi planul orizontalei.

Pantele au fost clasificate în şapte grupe pentru a ieşi mai bine în evidenţă înclinarea
versanţilor. Valorile maxime pentru această regiune se întâlnesc în nord-vest, spre comuna
Runcu (Culmea Glodului) și sud, spre orașul Fuieni ( Dealul Măgura Bela), unde versanţii
prezintă înclinări peste 25°. În cea mai mare parte valorile sunt cuprinse între 10° şi 20°, fapt ce
încadrează arealul studiat în categoria versanților cu pantă medie,. Cele mai reduse valori le
întâlnim în lunca pe suprafeţele interfluviilor cu valori între 0° şi 3°.