Ion – de Liviu Rebreanu

Relatie dintre doua personaje

Liviu Rebreanu, autorul romanului modern ,,Ion’’ este un reprezentant al realismului si ai

perioadei interbelice, respectand principiile impuse de Eugen Lovinescu prin intermediul teoriei
modernismului. Printre creatiile sale se mai numara si ,,Padurea Spanzuratilor’’, ,,Adam si
Eva’’, ,,Rascoala’’, si asa mai departe. Relatia dintre personajele Ion si Ana este una bazata pe
interes, Ana fiind o unealta in atingerea obiectivului lui Ion.
Relația dintre cele doua personaje este conturata prin intermediul elementelor de
structura si de compoziție precum: titlul, relațiile temporale si spațiale, perspectiva narativa,
incipitul si finalul.
Titlul este in directa relatie cu continutul si aniticipeaza tema, conditia taranului si rolul
personajului eponim. Morfologic, titlul este alcatuit dintr-un substantiv propriu ,,Ion’’, ce
reprezinta un nume generic si totodata personaj tip al romanului modernist, acesta fiind inzestrat
atat cu calitati, cat si cu defecte.
Un conflict puternic evidentiat in acest text este cel dintre Vasile Baciu si Ion. Conflictul
debuteaza la hora, unde Ion o curteaza pe Ana si o ia la dans. Vasile Baciu observa acest lucru
si nedorindu-l pe Ion ca ginere, incepe sa-l jicnească, numindu-l ,,sarantoc’’, fapt ce starneste
mania lui Ion dar si dorinta lui de razbunare. Ion isi propune sa o lase pe Ana insarcinata astfel
incat sa ia averea lui Vasile Baciu. Asadar, conflictul se accentueaza intervenind orgoliul celor
doi, a caror victima este Ana. Conflictul se finalizeaza o data cu cedarea pamanturilor, insa in
cele din urma, dupa moartea lui Ion, acestea revin bisericii.
Temporal, actiunea incepe intr-o zi de duminica in curtea Todosiei, vaduvei lui Maxim
Oprea, in care locuitorii satului Pripas se afla la hora, conturandu-se astfel intriga romanului.
Relatiile spatiale sunt evidentiate de anumite repere semnificative precum: Ardeal, Pripas, casa
lui Ion, casa invatatorului Herdelea, dar si curtea Todosiei.
Perspectiva narativa a romanului ,,Ion’’ de Liviu Rebreanu, consta in prezenta unui
narator omniscient, ce relateaza la persoana a III-a, focalizarea fiind 0. Mai mult decat atat,
relația dintre cele doua personaje este evidențiata si cu ajutorul statutului social, moral si
psihologic.
Din punct de vedere social, Ion este un taran fara pamant dar a carui mama provenea
dintr-o familie instarita. Tatal sau, un om fara ambitii vinde zestrea sotiei sale, prapadind
veniturile si averea. Asadar, Ion se casatoreste cu Ana pentru a obtine pamanturile tatalui sau,
Vasile Baciu. In urma casatoriei cu Ana, cei doi au un copil, Petrisor, care in cele din urma
moare din pricina neglijentei acestora. In ceea ce priveste statutul moral, Ion este prezentat intr-
o maniera obiectiva, avan datat calitati cat si defecte. Asadar, este inteligent si ambitios, dar in
acelasi timp mandru si orgolios, dorinta sa de a avea pamant ducand la infaptuirea unor actiuni
condamnabile. Ion este autorul moral al mortii Anei, comportamentul sau fata de aceasta fiind
blamat pe tot parcursul romanului. Psihologic, acesta pare sa aiba o personalitate puternica la
inceput, dar in partea a doua a romanului devine slab, fiind interesat doar de Florica.
Social, Ana este orfana de mama, asadar, creste impreuna cu tatal sau alcoolic si violent.
Mai apoi, se casatoreste cu Ion si devine mama lui Petrisor. Din punct de vedere moral, Ana
este harnica, rabdatoare dar extrem de naiva in relatia sa cu Ion. De asemenea, alegerea sa de a
se sinucide reprezinta o dovada clara a slabiciunii sale. In ceea ce priveste statutul psihologic,
atat Ion cat si Ana reprezinta slabe, aceasta dorind intr-un mod obsesiv afectiunea si protectia
lui Ion, suferind de labilitate psihica.
Nu in ultimul rand, relatia dintre Ion si Ana este scoasa in evidenta si prin intermediul
secvențelor semnificative. Prin personajul Ion, Rebreanu pune pentru prima data in literatura
noastra ,,problema taraneasca’’ dintr-o alta perspectiva, renuntand la viziunea idealizata asupra
satului, dar si asupra taranului, pe care il prezinta in simplitatea sa complexa fara a-i aseza in
penumbra latura brutala si primitiva.
O prima secventa semnificativa este cea din incipitul romanului – secventa horei. Aceasta
este o secventa anticipativa pentru principalele conflicte, dar totodata reprezinta o pagina
monografica care ne prezinta traditiile si relatiile dintre oamenii locului. Hora se tinea intr-o zi
de duminica in curtea vaduvei lui Maxim Oprea, iar oamenii erau impartiti in tabere, sărăntocii
fiind marginalizati. Ion, din dorinta de a avea pamant, o ia la dans pe Ana desi nu o placea,
facandu-i curte si sperand ca o va lua in cele din urma de nevasta. Inca din aceasta secventa este
evident faptul ca Ana este o unealta pentru Ion, dar surprinsa de atentia lui, se indragosteste. In
urma acestei secvente, Ion este caracterizat direct de catre Vasile Baciu, care il numeste
,,sărăntoc’’.
Cea de a doua secventa este cea a nuntii care are loc in acelasi timp cu cea din lumea
intelectualilor – a Laurei cu Pintea. Desi sunt diferite din punct de vedere social si cultural,
ambele pastreaza traditiile si obiceiurile locului. Ion o ignora pe Ana pe tot parcursul nuntii,
luand-o la dans pe adevarata sa iubire, Florica. Ana incepe sa realizeze ce se intampla de fapt,
dar Ion isi motiveaza gestul prin faptul ca sotia sa este insarcinata. Aceasta secventa anticipeaza
destinul tragic al Anei, insa si numele sau accentueaza faptul ca este un personaj predestinat
suferintei. Inca o data, Ion este caracterizat prin comportament ca fiind materialist si mincinos -
nu se bucura de eveniment, fiind preocupat de cati bani s-au strans la nunta.

In opinia mea, relatia dintre Ion si Ana este una bazata pe interes, anticipand tema,
conditia taranului fara pamant.
 In primul rand, inca din scena horei putem observa ca Ana este o unealta in
atingerea obiectivului lui Ion, acesta cucerind-o pe Ana doar pentru averea sa. Desii este evident
ca are sentimente pentru Florica, Ion face tot ce ii sta in puteri pentru a ajunge bogat si a pune
mana pe pamanturile lui Vasile Baciu.
In al doilea rand, in cea de a doua parte a romanului, (,,Gasul iubirii’’), Ion merge la
Florica in ciuda sinuciderii Anei si a mortii lui Petrisor, demonstrand inca odata prin
intermediul actiunilor sale ca nu a tinut nicio clipa la familia sa. Totodata, acesta este
condamnat pentru gestul Anei fiind considerat vinovat din pricina comportamentul sau.
In concluzie, datorita folosirii Anei pe post de unealta pentru a deveni bogat si ,,om’’ prin
intermediul pamantului, pot spune ca tema - conditia taranului fara pamant, se reflecta prin
relatia dintre Ion si Ana.
Astfel, relatia celor doi este una tipica acelor vremuri, bazata pe interes,Ion facand tot ce
ii sta in putinta pentru a-si indeplini scopul, chiar daca mijloacele pot fi considerate
condamnabile.