CAPITOL I

MANAGEMENTUL – ŞTIINŢĂ A TRECUTULUI,

A PREZENTULUI ŞI A VIITORULUI

Principiile, metodele, tehnicile şi instrumentele managementului care se implementează

atât la nivel microeconomic cât şi la nivel macroeconomic trebuie să reprezinte un fundament
ştiinţific în procesul de elaborare şi adoptare a deciziilor, care, după caz, vizează prezentul sau
viitorul unei întreprinderi, indiferent de profilul de activitate.
Managementul are cea mai importantă dimensiune întrucât în cadrul societăţii comerciale
se produc bunurile materiale, se prestează servicii, aici este terenul unor permanente confruntări
între problemele de producţie şi cele de concepţie.
Indiscutabil managementul este o ştiinţă pentru că studiază probleme specifice, utilizând
principii, metode, metodologii, tehnici şi un instrumentar de lucru adecvat. Însă, datorită poziţiei
speciale pe care un manager o are în raport cu subordonaţii săi, datorită aportului acestuia în
construirea şi menţinerea unui anumit sistem de relaţii formale şi informale în cadrul unităţii
economice, managementul prezintă într-o anumită măsură, de multe ori semnificativă, şi
aspectele unei arte.
În ceea ce priveşte raportul dintre ştiinţă şi artă, managementul cunoaşte trei orientări:
- accentuarea caracterului de "artă" a managementului explicat prin minimizarea
componentei ştiinţifice a acestuia, cu acordarea unor serioase concesii empirismului şi
spontaneităţii activităţii manageriale;
- existenţa unui echilibru între caracterul de ştiinţă şi de artă al
managementului. Argumentele acestei orientări sunt pe cât de simple, pe atât de pertinente:
managementul este ştiinţă pentru că are un obiect de studiu bine conturat, are principii şi metode
elaborate, dar în acelaşi timp managementul este artă dacă se ţine cont de individualitatea
managerului, de intuiţia, experienţa, curajul şi modalităţile sale de acţiune, toate fiind de cele
mai multe ori extrem de puternic personalizate;
- managementul este şi artă şi ştiinţă, dar pe măsură ce cantitatea de informaţii cu
caracter managerial creşte, creştere nu de puţine ori chiar exponenţială, balanţa se înclină tot mai
evident spre ştiinţă.

1.1. MANAGEMENT FINANCIAR - COMPONENTĂ A

MANAGEMENTULUI ORGANIZAŢIEI

1.1.1. Definire și scop

Managementul financiar trebuie considerat a fi o componentă a managementului general al
organizaţiei.
Obiectivul său fundamental este acela de a asigura eficienţa utilizării capitalului, de a
susţine crearea fondurilor necesare organizaţiei şi de a realiza, pe această cale, suportul financiar
necesar performanţelor de piaţă ale organizaţiei.
 Managementul financiar operează întotdeauna într-un cadru bine conturat de strategia de
piaţă adoptată de organizaţie şi se subordonează obiectivelor înscrise într-o astfel de strategie.
Managementul financiar – reprezintă ansamblul principiilor, metodelor, instrumentelor
şi obiectivelor specifice ale organizaţiei având drept scop poziţionarea constituirii şi utilizării
resurselor economico – financiare.
Gestionarea eficientă a banilor este poate cea mai importantă şi complexă activitate a
organizaţiei, astfel încât managementul financiar a devenit o problemă a întregii organizaţii şi nu
numai a top managementului.
Plecând de la definiţia de mai sus,putem afirma că managementului financiar îi revin cel
puţin următoarele sarcini:
a) de-a evalua efortul, în plan financiar, a tuturor acţiunilor ce urmează a fi întreprinse
într-o perioadă de gestiune dată;
b) de-a asigura , la momentul oportun în structura şi condiţiile de calitate reclamate de
nevoi, capitalul, la un cost cât mai scăzut posibil;
c) de-a urmări modul de utilizare a capitalului şi de a influenţa factorii de decizie din
celelalte centre de responsabilitate, în direcţia asigurării unei utilizări eficiente a tuturor
fondurilor atrase în circuit;
d) de-a asigura şi menţine echilibrul financiar pe termen scurt şi termen lung în
concordanţă cu nevoile organizaţiei;
e) de-a urmări obţinerea rezultatului financiar scontat şi de a-l repartiza pe destinaţii.
Concluzie: a finanţa în condiţii de eficienţă şi rentabilitate înseamnă a aloca optim
resursele financiare ale organizaţiei ţinând seama de restricţiile date.