Socaciu Teodor “Materiale avansate pentru calitatea produselor”

MODULUL
4

MATERIALE PLASTICE

CUPRINS
INTRODUCERE 2
Obiective 2
Organizarea sarcinilor de lucru 2
Recomandări bibliografice 2

Lecţia 1 MATERIALE PLASTICE, GENERALITĂŢI

3
MATERIALE TERMOPLASTICE
Exemplu ilustrativ 1 5
Exemplu ilustrativ 2 10
Exemplu ilustrativ 3 11
Activitatea 1 14
Lecţia 2 MATERIALE TERMORIGIDE
15
DOMENII DE UTILIZARE ALE MASELOR PLASTICE
Exemplu ilustrativ 4 20
Exemplu ilustrativ 5 21
Activitatea 2 23
REZUMAT 24
Rezultate aşteptate 24
Puncte cheie 25

TEST DE AUTOEVALUARE 26

Pagina 1
M4.MACP
 Socaciu Teodor “Materiale avansate pentru calitatea produselor”

INTRODUCERE

În tehnica modernă materialele plastice, apărute industrial în anii 1930-1950,

ocupă un loc de primă importanţă. În anii 1970 producţia de materiale plastice
reprezenta aproximativ 30% din totalul producţiei mondiale de metale. Cu toate că a
crescut continuu preţul petrolului, materia primă de bază la fabricarea materialelor
plastice alături de gaz metan, la mijlocul decadei 1980-1990 consumul de materiale
plastice l-a egalat pe cel de metale, existând o dinamică crescătoare şi în prezent.

Obiective
Obiectivele acestui modul sunt:
 Prezentarea generală a produselor sintetice macromoleculare, denumite
materiale plastice;
 Să prezinte atât materialele termoplaste, cât şi cele termorigide,
evidenţiindu-se proprietăţile şi domeniile principale de utilizare.

Organizarea sarcinilor de lucru

 Se parcurg cele 2 lecţii ale modulului de studiu.
 La fiecare lecţie urmăriţi exemplele ilustrative şi efectuaţi activităţile
cerute.
 Fixaţi principalele idei ale modului de studiu prezentate în rezumat.
 Completaţi testul de autoevaluare.
 La fiecare sarcină aveţi indicat timpul de lucru.
 Timpul mediu necesar pentru asimilarea modulului este de 240 minute.
 Timpul de lucru pentru parcurgerea activităţilor este de 45 minute.
 Timpul de lucru pentru parcurgerea testului de autoevalure este de 40
minute.

Recomandări bibliografice suplimentare

Pentru o detaliere suplimentară a aspectelor prezentate în acest modul
puteţi parcurge lucrările
1. SOCACIU, T., MOISOIU, A., STRNAD, G. Studiul materialelor. Editura
Universităţii “Petru Maior” Tg.-Mureş, 1999, 175 pag., ISBN 973-
98726-4-6.
2. ŞABAN, R., Studiul şi ingineria materialelor. Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1995.
3. www.mase-plastice.ro

Pagina 2
M4.MACP
 Socaciu Teodor “Materiale avansate pentru calitatea produselor”

LECŢIA 1

MATERIALE PLASTICE, GENERALITĂŢI.

MATERIALE TERMOPLASTICE.

1.1. Generalităţi

În multe aplicaţii materialele plastice au înlocuit metalele datorită avantajelor

ce rezultă din caracteristicile generale prezentate în continuare:
- sunt de o mare diversitate sortimentală, ducând la o mare diversitate de
proprietăţi mecanice şi chimice;
- costul energetic al sintezei şi transformării lor în produse e scăzut (dacă pentru
obţinerea unui kg polimeri se consumă aproximativ 3 kWh, pentru un kg de aluminiu
se consumă 74 kWh, iar pentru un kg de oţel 14 kWh);
- polimerii au densităţi reduse (în jur de 1 g/cm3) datorită faptului că elementele
componente (în principal H şi C) au masa atomică mică;
- polimerii se prelucrează uşor, prin procedee de prelucrare precise şi
productive;
- au o rezistenţă mare la atac chimic;
- sunt bune proprietăţi de izolatori electrici şi termici;
- aspect estetic (produse colorate, translucide sau transparente);
Deşi prezintă toate aceste avantaje, materialele plastice nu vor putea înlocui
total materialele metalice, datorită dezavantajelor legate de:
- proprietăţile de rezistenţă relativ reduse ale polimerilor (au rezistenţă la rupere
şi modul de elasticitate scăzute);
- nu sunt auto sau biodegradabile în timp util, fapt ce duce la serioase probleme
de poluare;
- nu îşi păstrează proprietăţile la temperaturi înalte;
- proprietăţile lor sunt afectate de radiaţiile din spectrul vizibil, de ultraviolete şi
de radiaţiile ionizante prin reducerea gradului de polimerizare;

Pagina 3
M4.MACP
 Socaciu Teodor “Materiale avansate pentru calitatea produselor”
- au coeficienţi de dilatare relativ mari;
- sunt inflamabile şi degajă produse toxice în timpul arderii lor.
Pentru evidenţierea calităţilor deosebite ale maselor plastice, în tabelul 4.1 se
prezintă, comparativ, câteva proprietăţi ale unor metale frecvent utilizate în tehnică şi
ale unui termoplast (NYLON 6.6).
Tabelul 4.1
Compararea proprietăţilor materialului NYLON 6.6 şi ale unor metale
Metale NYLON 6.6
Proprietăţi U.M. Oţel Al Mg Unifilar 30% 30%
caracteristice fibre de fibre de
sticlă carbon
Greutate
g/cm3 7,8 2,8 1,8 1,14 1,37 1,28
specifică
Rezistenţă la
daN/mm2 50 20 22,5 8 18 24
tracţiune
Rezistenţă la
daN/mm2 50 12 10 10 26 35
încovoiere
Alungire la
% 25 8 - 10 3 4
tracţiune
Coeficient de
10-6 / K 14 22 25 80 30 20
dilatare liniară

Elementele constitutive de bază ale materialelor plastice sunt polimerii

organici. Un polimer este o substanţă chimică pură rezultată în urma unei
polimerizări.
Polimerizarea este procesul prin care mai multe molecule identice nesaturate se
unesc formând o macromoleculă. În reacţiile de polimerizare “n” molecule de
substanţa “M” se unesc formând macromoleculele care au aceeaşi compoziţie cu a
substanţei care polimerizează, însă produsul rezultat are proprietăţi complet diferite.
Reacţia de polimerizare poate fi scrisa foarte simplu: nM Mn. Molecula de materie
primă nesaturată M se numeşte monomer (fig.4.1).

Fig.4.1. Polimerizarea

CONCLUZIE

Polimerii sunt constituiţi dintr-un număr mare de unităţi fundamentale,

monomerii, care sunt molecule organice al căror miez este alcătuit, în principal, dintr-
un atom de carbon (sau de siliciu în cazul polimerilor siliconaţi). Monomerii sunt
elemente de bază ale tuturor polimerilor, fie că e vorba de macromolecule biologice
(AND, ARN, colagen, keratina, etc.), de polimeri naturali (latex, celuloză, etc.), sau de
polimeri sintetici (materiale plastice, elastomeri, etc.)

Pagina 4
M4.MACP
 Socaciu Teodor “Materiale avansate pentru calitatea produselor”

EXEMPLU ILUSTRATIV 1: Monomer

Atomul de carbon posedă patru

electroni de valenţă, el putând stabili
legături covalente cu atomi de acelaşi
fel sau atomi diferiţi, elemente
electropozitive (de exemplu H+) sau
electronegative (de ex. Cl-).
În fig. 4.2. se dă reprezentarea
tridimensională a legăturilor din
amino acid monomerul proteinei.
Fig.4.2. Amino acid

Plecând de la monomeri, polimerii se formează prin:

- polimerizare prin adăugare (sau prin adiţie);
- polimerizare prin condensare (policondensare).
Polimerii puri nu sunt, practic, utilizaţi ca materiale plastice. Materialul plastic
reprezintă un amestec de doi sau mai mulţi polimeri cu aditivi.
Aditivii adăugaţi în materialele plastice pot fi:
- stabilizatori: au rol de a întârzia sau inhiba degradarea polimerilor în timpul
fabricării sau utilizării lor;
- coloranţi sau pigmenţi;
- ignifuganţi: au scopul de a diminua combustia materialelor plastice;
- lubrifianţi: au rol de a reduce coeficientul de frecare;
- antistatici: au rolul de a reduce acumularea de sarcini electrostatice
superficiale;
- germinativi: cu scop de a facilita şi accelera cristalizarea;
- plastifianţi: au rol de a diminua rigiditatea;
- substanţe antişoc: folosiţi pentru creşterea rezistenţei la şoc şi obţinerea stării
cauciucate;
- întăritor: cu rol de îmbunătăţire a rezistenţei mecanice şi a rigidităţii
materialului plastic (pot fi fibre, particule, grafit, etc.).

În practică se obişnuieşte să se clasifice materialele plastice, în funcţie de

comportarea lor sub acţiunea căldurii şi presiunii în:
- materiale termoplastice - supuse încălzirii, pot fi prelucrate prin diferite
procedee. Produsele pot fi supuse la numeroase topiri sau înmuieri ulterioare, fără a
suferi transformări chimice.
- materiale termorigide - se înmoaie prin încălzire, putând fi prelucrate, iar apoi
se întăresc ireversibil, deoarece moleculele suferă transformări chimice.

Pagina 5
M4.MACP
 Socaciu Teodor “Materiale avansate pentru calitatea produselor”

În cazul materialelor termoplastice, schema prelucrării e prezentată în fig.4.3.

Prin încălzire se aduce un aport de energie care duce la plastifierea materialului, stare
în care acesta este introdus sub presiune în matriţă. Prin răcire ulterioară el ia forma
cavităţii matriţei. O altă încălzire va produce o nouă plastifiere a materialului, care
astfel va putea lua o altă formă. În acest fel piesele din materiale termoplaste pot fi
reciclate.
Termorigidele, în schimb, nu pot fi reciclate. În urma reacţiei chimice ce are loc
în timpul sau după matriţare, rezultă molecule noi. Un aport ulterior de căldură nu mai
permite modificarea formei obiectului, acesta distrugându-se. În fig.4.4 este prezentată
schema de prelucrare a termorigidelor.

Fig.4.3. Schema prelucrării materialelor Fig.4.4. Schema prelucrării materialelor

termoplastice. termorigide

1.2. Materiale termoplastice

În cele ce urmează se vor prezenta cele mai utilizate termoplaste împreună cu

principalele lor proprietăţi şi utilizări:

- polietilenă;
- polipropilenă;
- policlorura de vinil;
- politetrafluoretilenă;
- polistirenul;
- poliamidele;
- poliesteri;
- elastomerii;
- siliconii.

Fig.4.5. Materiale termoplastice

Pagina 6
M4.MACP
 Socaciu Teodor “Materiale avansate pentru calitatea produselor”

Tabelul 4.2
Principalele proprietăţi ale materialelor termoplastice
Proprietăţi Densitate Rezistenţă la Modul de Temperatură
g/cm3 rupere elasticitate x 109 maximă de
Material daN/mm2 N/m2 utilizare, [0C]
Polietilenă HDPE 0,980-0,965 2,2 … 3,8 0,42 … 1,4 70
LDPE 0,910-0,940 0,1 … 1,6 0,12 … 0,14 70
Polipropilenă 0,900-0,910 2,7 … 4,0 0,5 … 1,9 110
Policlorură de vinil 1,20 … 1,75 0,7…6,2 0,003…4,1 65
Politetrafluoretilenă 2,10 … 2,25 1,7 … 2,8 0,35 … 0,62 300 (de la –200)
Polistiren 1,04 … 1,70 1,2 … 8,4 0,9 … 3,8 90
Poliesteri 1,30 … 1,34 5,2 … 5,5 2,2 … 2,7 140
Elastomeri 0,96…1,26 40…300 - 130 (de la -40)

Polietilena - PE

Polietilena se obţine prin polimerizarea etilenei (CH2=CH2). Este un

termoplastic semicristalin, cu domeniul temperaturilor de utilizare (domeniul în care
comportamentului materialului este similar celui de la temperatura ambiantă):
-50oC …+60oC.
Există două clase de polietilenă:
- polietilenă de înaltă densitate (HDPE - High
Density Polyethylene) obţinută printr-un proces de
polimerizare în soluţie, ce are loc la presiuni scăzute;
- polietilenă de joasă densitate (LDPE - Low
Density Polyethylene) obţinută prin polimerizare în stare
de vapori la temperaturi şi presiuni
ridicate.
Fig.4.6. Conducte de În tabelul 4.2 sunt prezentate
polietilenă de înaltă densitatea, rezistenţa la rupere şi modulul
densitate de elasticitate al celor două sorturi de
polietilenă.
Polietilena are o rezistenţă chimică
excelentă la majoritatea substanţelor
agresive. Ea poate fi uşor prelucrată, nu e
toxică şi are bune proprietăţi de izolator
electric.
Polietilena de înaltă densitate e Fig.4.8.
utilizată la obţinerea conductelor de Pelerina din
distribuţie a gazului metan sau a polietilena
Fig.4.7. Rezervoare din rezervoarelor de benzină ale
polietilenă pentru apă autovehiculelor.
pluvială Polietilena de joasă densitate e mai puţin rigidă,
combinând flexibilitatea cu o bună tenacitate. Se
utilizează la fabricarea sacilor menajeri, a conductelor
flexibile, jucăriilor, etc.

Pagina 7
M4.MACP
 Socaciu Teodor “Materiale avansate pentru calitatea produselor”

Polipropilena - PP

Propilena (CH2=CH2-CH3) este monomerul care prin polimerizare duce la

obţinerea polipropilenei.
Datorită prezenţei grupurilor CH3 legate de lanţul molecular liniar,
polipropilena este mai dură şi mai rigidă decât polietilena. Are o temperatură de
înmuiere mai ridicată decât polietilena, domeniul de utilizare fiind de -5oC … +100oC.
În tabelul 4.2. sunt prezentate principalele caracteristici mecanice ale acesteia.
Polipropilena se
foloseşte pentru
fabricarea: ţevilor,
mobilierului de exterior, a
pompelor şi agitatoarelor
maşinilor de spălat,
ventilatoarelor, părţi ale
frigiderelor, carcase ale
uscătoarelor de păr,
aspiratoarelor, pentru
sticle ce pot fi sterilizate
în apă fiartă, folii pentru
ambalaje, izolatoare
Fig.4.9. Ţevi, fitinguri electrice, etc. Fig.4.10. Folii pentru
ambalaje

Policlorura de vinil - PVC

Policlorura de vinil este un termoplastic amorf, rezultat prin polimerizarea

clorurii de vinil (CH2=CHCl).

Domeniul de utilizare este de

-50°C…60°C. Proprietăţile sale sunt prezentate
în tabelul 4.2. PVC-ul are cea mai bună
rezistenţă la foc dintre toţi polimerii utilizaţi în
mod curent (se auto-stinge). El are o foarte
bună rezistenţă la majoritatea solvenţilor şi
agenţilor chimici.
Fig.4.11. Polimerizarea
clorurii de vinil

Policlorura de vinil se prezintă

sub două forme: PVC dur şi PVC
plastifiat.
PVC-ul dur se utilizează pentru:
conducte şi ţevi de alimentare cu apă, Fig.4.12 Fig.4.13. Ţevi de alimentare
elemente de placare exterioară a Tâmplarie cu apă din PVC
clădirilor, storuri, cărţi de credit, butelii PVC

Pagina 8
M4.MACP
 Socaciu Teodor “Materiale avansate pentru calitatea produselor”
transparente (de ulei, şampon, etc.), rame de ferestre, etc.
PVC-ul plastifiat se foloseşte pentru: izolarea cablurilor, ţigle şi prelate,
înlocuitori de piele, pelicule de ambalaj, impermeabile transparente, etc.

Politetrafluoretilena - PTFE

Monomerul din care rezultă PTFE este tetrafluoretilena (CF2=CF2). Legătura

covalentă carbon-fluor este extrem de puternică şi prezenţa fluorului în lanţul
polimeric produce o moleculă flexibilă şi cu o foarte mare
stabilitate.
PTFE este un polimer termoplastic semicristalin care
îşi păstrează proprietăţile în domeniul de temperaturi
-200oC … 300oC. În tabelul 4.2 sunt prezentate densitatea,
rezistenţa de rupere şi modulul de elasticitate ale
politetrafluoretilenei. La temperatura de 327oC polimerul
îşi pierde cristalinitatea, dar nu va curge semnificativ sub
încărcări, chiar la aceste temperaturi ridicate.
Piesele din PTFE
Fig.4.14. Structura
se obţin prin presare la
teflon (C2F4)n cald şi sinterizare a
pulberii, prin procedee asemănătoare celor folosite
în metalurgia pulberilor.
PTFE este complet inertă din punct de vedere
chimic şi are un coeficient de frecare extrem de
scăzut (0,04). În consecinţă, principalele sale
aplicaţii se referă la acoperiri de protecţie chimică,
acoperiri antiaderente, acoperiri de cabluri, în
tehnica spaţială şi în construcţia lagărelor de Fig.4.15. Teflon
alunecare.

Polistirenul -PS

Polistirenul, obţinut prin polimerizarea stirenului (CH2=CHC6H5), este un

material fragil, rigid şi transparent. Domeniul de utilizare este -40oC …60oC.
Este un material fragil şi transparent, având, la
temperatura mediului, proprietăţi asemănătoare sticlei.
Este un foarte bun izolator electric şi are o rezistenţă
chimică bună la majoritatea acizilor. Poate fi uşor
expandat obţinându-se spume rigide.
Polistirenul are o bună rezistenţă la majoritatea
acizilor prezenţi în mâncare şi mediul casnic, utilizându-
se pentru obţinerea de pahare, tacâmuri, ambalaje
alimentare, jucării, aparate de ras, etc.

Fig.4.16. Polistiren
expandat

Pagina 9
M4.MACP
 Socaciu Teodor “Materiale avansate pentru calitatea produselor”

EXEMPLU ILUSTRATIV 2: Polistirenul

O mare atenţie i-a fost acordată polistirenului în timpul celui de-al

doilea război mondial, când prin copolimerizarea stirenului cu butadiena s-
a obţinut un cauciuc sintetic cu proprietăţi bune. După război, sursele de
cauciuc natural din Malaezia au fost din nou disponibile, marile capacităţi
de producţie de stiren rămânând fără piaţă de desfacere. În aceste condiţii
s-au dezvoltat copolimeri noi: stiren acrilonitril (SAN), şi
acrilonitrilbutadien-stiren (ABS).
SAN se utilizează pentru componente transparente, carcase
transparente ale aparatelor casnice (roboţi de bucătărie, storcătoare de
fructe, râşniţe de cafea, etc.), carcasele casetelor audio sau video, etc.
ABS se utilizează pentru carcasele aparatelor telefonice, valize,
piese mici cromate (butoane, clapete), carcase pentru aparate de radio,
televizoare, monitoare, aspiratoare, carcase interioare ale frigiderelor, etc.

Poliamidele -PA (nylon)

Poliamidele se obţin prin polimerizarea prin condensare între un acid organic şi

o amină. Numele generic pentru poliamidele liniare este nylon.
Iniţial poliamidele au apărut prin condensarea unei diamine (o moleculă cu câte
o grupare NH2 la fiecare capăt) cu un acid conţinând două grupări - COOH. Reactanţii
originali au fost hexametilendiamina şi acidul adipic.
Având în vedere că ambii reactanţi conţineau 6 atomi de carbon, nylonul
obţinut a fost denumit nylon 6.6.
Utilizând alţi reactanţi s-a obţinut nylonul 10, 11, etc.
Nylonul este un material dur, rezistent la abraziune, flexibil, rezistent la şocuri,
coeficient de frecare mic (0,15 uscat şi 0,06 lubrifiat), rezistenţă bună la majoritatea
substanţelor chimice, dar are tendinţă de absorbţie a apei, ceea ce îi micşorează
duritatea şi rezistenţa
la şocuri.
Aplicaţiile
tehnice ale
poliamidelor sunt
foarte numeroase:
angrenaje fără
Fig.4.17. Produse din poliamide lubrifiant, lagăre cu
alunecare, fibre,
fitinguri, conducte, ventilatoare, rezervoare de radiatoare pentru automobile, rachete
de tenis, componente de aparate foto, pompe, valve, colivii de rulmenţi, cutii de scule,
culise, etc.

Pagina 10
M4.MACP
 Socaciu Teodor “Materiale avansate pentru calitatea produselor”

Poliesterii - PETP

Un ester este produsul unei reacţii de condensare între un acid organic şi un

alcool. PETP - polietilentereftalat se obţine prin condensarea etilenglicolului cu acidul
tereftalic. PETP este un poliester liniar utilizat în special pentru obţinerea de fibre
(terylene).
Se mai utilizează şi un alt poliester,
polibutilentereftalatul (PBT).
Aceşti poliesteri au proprietăţi mecanice,
electrice şi termice bune. Sunt scumpi, dar pot fi folosiţi
şi la temperaturi până la 120oC. Se utilizează la bobinele
Fig.4.18. Piscina din transformatoarelor, pentru componentele alarmelor
poliester armat cu antiincendiu, carcase pentru aparate şi în materiale
fibra de sticla compozite.

Elastomerii

Elastomerii sunt polimeri care au modul de elasticitate cu valori mari şi îşi pot
modifica dimensiunile în limite largi, revenind însă la dimensiunile iniţiale imediat
după încetarea acţiunii deformatoare. Elastomerii sunt o clasă de materiale ce include
şi cauciucul natural.
Cauciucul natural (NR) este poliizoprenul ce se obţine din latex, un lichid lăptos
extras din arborii Hevea Brasiliensis.

EXEMPLU ILUSTRATIV 3: Latexul

Cele mai mari plantaţii de asemenea arbori se află în Malaezia.

Latexul este o emulsie ce conţine particule foarte mici de cauciuc.
El este tratat cu un acid organic, de
exemplu acid acetic, pentru ca particulele de
cauciuc să se coaguleze şi să poată precipita
din soluţie. Acest precipitat se usucă complet
şi apoi este măcinat.
Materialul ajuns astfel în stare plastică,
este amestecat cu aditivi şi cu o cantitate
controlată de sulf. Masa plastică de cauciuc
e adusă la forma dorită şi apoi vulcanizată
la temperaturi între 100 … 200oC. În timpul
vulcanizării, unele legături covalente duble
se desfac, permiţând atomilor de sulf să
formeze legături între moleculele învecinate.

Pagina 11
M4.MACP
 Socaciu Teodor “Materiale avansate pentru calitatea produselor”

Pentru cauciucul obişnuit aproximativ 4% sulf adăugat va duce la desfacerea a

aproximativ 10% din legăturile duble ale polimerului. Dacă procentul de sulf creşte, se
obţin produse mai dure şi mai puţin flexibile. Vulcanizarea completă necesită 45% sulf
şi va duce la formarea unei structuri rigide, cunoscută sub numele de ebonită.

Fig.4.19. Produse din cauciuc natural

În prezent, circa 55-60% din consumul de cauciuc e satisfăcut de cauciucurile

sintetice.
Cel mai cunoscut polimer sintetic este butadienstirenul (SBR), polimer
nesaturat ce poate fi vulcanizat.
Acest tip de cauciuc, cunoscut şi sub numele de buna S, este mai ieftin decât
cauciucul natural. Atât cauciucul natural, cât şi SBR, în stare nevulcanizată sunt atacaţi
şi dizolvaţi de numeroşi solvenţi organici, inclusiv uleiuri şi petrol. Prin vulcanizare
acestea nu mai sunt dizolvate, însă absorb solvenţii şi se umflă considerabil. Acest
dezavantaj nu este prezentat de neopren (CR) şi de buna N (NBR). Aceşti polimeri
sunt mai rezistenţi la uzură şi temperaturi înalte decât cauciucul natural, dar sunt mult
mai scumpi. Un alt polimer, BUTYL-ul, este rezistent la oxidare şi atacul solvenţilor
având o permeabilitate foarte scăzută la gaze şi aer.
În tabelul 4.3. sunt prezentate câteva proprietăţi ale elastomerilor.
Tabelul 4.3
Proprietăţile elastomerilor
Tip Domeniul temperaturilor Elongaţia maximă (%) Duritatea
de utilizare (oC) (Shore A)
NR -50 … 100 700 30 … 90
SBR -60 … +70 600 40 … 90
BUTYL -50 … +125 800 40 … 80
NBR -20 … +120 600 40 … 90
CR -20 … +130 600 30 … 90

Fig.4.20. Produse din elastomeri

Pagina 12
M4.MACP
 Socaciu Teodor “Materiale avansate pentru calitatea produselor”

Principalele utilizări ale elastomerilor sunt: curele de transmisie de toate tipurile

(trapezoidale, late, dinţate), benzi transportoare, garnituri hidraulice şi pneumatice,
conducte flexibile, anvelope şi camere pentru anvelope etc.

Siliconii

Siliciul, la fel ca şi carbonul, este un element din grupa a IV-a, capabil să

formeze molecule polimerice. Aceşti polimeri, nu sunt formaţi doar din lanţuri liniare
de atomi de siliciu, ci din repetarea unor grupări din siliciu şi oxigen.

Gruparea - Si - O - are patru legături de valenţă, două din ele putând fi

utilizate pentru legarea de alte grupări - Si -O- , în timp ce celelalte două legături se
pot lega cu hidrogenul, sau grupări organice (de exemplu metil: -CH3). Polimerii
bazaţi pe siliciu sunt cunoscuţi sub numele de siliconi. Ei sunt compuşi extrem de
stabili şi îşi menţin proprietăţile până la temperaturi mult mai ridicate decât polimerii
bazaţi pe carbon. Sunt materiale inerte şi rezistente la oxidare. Datorită costului lor
ridicat, volumul producţiei de siliconi este mic în comparaţie cu cel al altor materiale
plastice.
Răşinile siliconice sunt compuşi constând din mici molecule de siliconi şi
catalizatori. Reacţiile de condensare duc la întărirea răşinilor. Pentru că siliconii au
proprietăţi excelente de rezistenţă electrică şi dielectrice, răşinile siliconice se
utilizează la încapsularea componentelor electronice şi în aplicaţii aerospaţiale.
Răşinile siliconice pot fi utilizate până la temperaturi de 300oC, şi, pe perioade scurte
de timp, chiar până la 800oC.
Se fabrică şi cauciucuri siliconice. Avantajul major al acestora este acela că îşi
păstrează comportamentul elastic într-un domeniul larg de temperaturi, rămânând
flexibile chiar la -80oC. Aplicaţiile cauciucurilor siliconice se referă la izolaţii de
cabluri, garnituri pentru sisteme hidraulice, uşi şi trape ale avioanelor.

Pagina 13
M4.MACP
 Socaciu Teodor “Materiale avansate pentru calitatea produselor”

Activitatea 1
Timp de lucru: 20 minute
1. Menţionaţi avantajele şi dezavantajele utilizării materialelor plastice.

----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------

2. Menţionaţi toate articolele aflate asupra dumneavoastră realizate din

materiale termoplatice. Încercaţi să stabiliţi şi tipul de termoplast utilizat.

----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------

3. Daţi câte trei exemple, la locul dumneavoastră de muncă (sau alte firme),
de utilizare a polietilenei, polipropilenei, policlorurii de vinil şi elastomerilor.

----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------

Pagina 14
M4.MACP
 Socaciu Teodor “Materiale avansate pentru calitatea produselor”

LECŢIA 2

MATERIALE TERMORIGIDE.
DOMENII DE UTILIZARE ALE MASELOR PLASTICE.

2.1. Materiale termorigide

În timpul încălzirii materialelor termorigide are loc procesul de polimerizare şi

formare a reţelei moleculare complete. Piesele devin dure şi rigide. O ulterioară
încălzire nu mai înmoaie materialul, acesta distrugându-se.
În continuare se vor trata principalele proprietăţi şi utilizări ale următoarelor
materiale termorigide:
- fenoli;
- poliamine;
- poliesteri termorigizi (saturaţi);
- materiale epoxidice;
- polimide;
- poliuretani.
Fig.4.21 Materiale termirigide
Tabelul 4.4
Principalele proprietăţi fizico-mecanice ale unor materiale plastice termorigide
Material Densitate Rez. la tracţiune Rez. la Temperatură
[g /cm3] [daN / mm2] compresiune, max. de
[daN/mm2] utilizare, [0C]
Polimeri fenolici 1,8 3,5-13,5 11,5-18 260
Poliamine 1,45-2 3,5-7 17-30 200
Poliesteri termorigizi 1,1-2 4,2-42 9-34 170
Polimeri epoxi 1,1-2 2,8-70 10-48 260
Poliimide 1,3-1,9 7,3-9 23,5-29 260 (chiar 500)

Pagina 15
M4.MACP
 Socaciu Teodor “Materiale avansate pentru calitatea produselor”

Fenolii

Primele materiale termorigide exploatate comercial au fost polimerii bazaţi pe

fenol şi formaldehidă. Aceşti doi compuşi polimerizează printr-o serie de reacţii de
condensare. În timpul reacţiei moleculele de fenol sunt unite de grupările CH2.
Rezultă un polimer opac, cunoscut şi sub denumirea de bachelită.
Pulberea din care vor fi obţinute piesele este încălzită, se topeşte şi, sub
presiune, este introdusă în matriţă. Alături de fenoli, în amestecul ce va fi prelucrat se
introduc: aditivi, pigmenţi, catalizatori, materiale de umplutură (50 … 80% din
greutatea totală) cum ar fi făina de lemn, azbest, mică, grafit, fibre de sticlă.
Materialele de umplutură îmbunătăţesc rezistenţa la şoc, rezistenţa mecanică,
rezistenţa la temperaturi ridicate, reduc coeficientul de frecare, îmbunătăţesc rezistenţa
electrică. În tabelul 4.4 se dau principalele proprietăţi ale unor răşini fenolice.
Fenolii sunt duri, rigizi, stabili până la 150oC, au o slabă conductivitate termică,
sunt buni izolatori electrici, au o bună rezistenţă la acţiunea uleiurilor, grăsimilor şi
majorităţii solvenţilor.
În principal se utilizează pentru: echipament electric, prize, ştechere,
comutatoare, etc. Multe laminate sunt fabricate din răşini fenolice umplute cu hârtie,
nylon, bumbac, sticlă, etc. Din aceste laminate se fabrică roţi dinţate de dimensiuni
mici, rulmenţi.

Fig.4. 22. Produse din bachelită

Unele răşini fenolice se întăresc la temperaturi obişnuite, împreună cu un

catalizator. Acestea formează baza lipiciurilor şi adezivilor.

Poliamine (aminoplaste)

Poliamina este un polimer conţinând un grup amino (-NH2).

Este posibil ca ambii atomi de hidrogen din fiecare grup - NH2, să ia parte la o
reacţie de condensare cu molecule de formaldehidă, rezultând aminoformaldehida, o
structură polimerică foarte rigidă. Piesele se obţin prin amestecarea pulberii parţial
polimerizate de uree + formaldehidă (UF) cu aditivi, pigmenţi şi materiale de
umplutură (celuloză, făină de lemn), încălzirea amestecului şi presarea sa în matriţă.
Răşinile aminoformaldehidice sunt dure şi rigide, au bune proprietăţi de izolare
electrică şi o bună rezistenţă chimică. Se utilizează pentru obţinerea de componente
electrice, farfurii, căni, folii, adezivi, etc.
O altă clasă de poliamine se obţine din reacţia dintre melamină şi formaldehidă,
şi sunt notate cu MF.
Melaminele au rezistenţă la şoc, la căldură şi la flacără, rigiditate şi luciu al
suprafeţei, proprietăţi dielectrice bune chiar la temperaturi ridicate, rezistenţă bună la
apă fierbinte şi la agenţi chimici etc.

Pagina 16
M4.MACP
 Socaciu Teodor “Materiale avansate pentru calitatea produselor”

Fig.4.23. Plăci melaminate

Poliesteri termorigizi (saturaţi)

Poliesteri nesaturaţi (termoplastici, vezi lecţia 1) se transformă în poliesteri
termorigizi prin reacţii de reticulare cu monomeri de tipul stiren, metilmetacrilat etc.
Proprietăţile principale ale acestor poliesteri sunt: caracteristici dielectrice bune,
transparenţă, rezistenţă la un număr mare de agenţi chimici, posibilitatea prelucrării
prin tehnologii multiple.
Poliesterii saturaţi sunt armaţi cu fibre de sticlă sau de carbon şi se fabrică sub
formă de laminate. Acestea au o bună rezistenţă mecanică, rezistenţă la temperatură, la
atac chimici, la acţiunea apei.

Fig.4.24. Aplicaţii ale poliesterilor la ambarcaţiuni şi rezervoare

CONCLUZIE

Se utilizează pentru ambarcaţiuni, rezervoare, băi, ţevi, conducte, panouri

protectoare, componente electronice, componente ale avioanelor, răşini ignifuge, piese
diverse armate cu fibre de sticlă, etc.

Materiale epoxidice

Polimerii epoxi sunt un grup de materiale care, deşi sunt de 2…3 ori mai
scumpe decât poliesterii, şi-au găsit largi utilizări în tehnică.
Răşina neîntărită constă din molecule cu grupuri epoxy, puternic reactive.
Pentru a transforma răşina epoxy într-un material complet rigid, e nevoie de întăritori,
de cele mai multe ori molecule posedând grupări amino (-NH2).
Controlând gradul de polimerizare se pot obţine răşini solide sau lichide.
Răşinile epoxi se caracterizează prin adezivitate foarte mare faţă de multe materiale,
utilizându-se sub formă de răşini de turnare, adezivi şi amestecuri, lacuri din răşini
epoxi pure sau modificate, pulberi pentru acoperiri.

Pagina 17
M4.MACP
 Socaciu Teodor “Materiale avansate pentru calitatea produselor”

Piesele diverse turnate din răşini epoxi au proprietăţi mecanice şi electrice bune,
întărirea realizându-se la temperatura ambiantă sau la temperaturi de la 40 la 100 0C.
Adezivii şi masticurile au următoarele proprietăţi: menţinerea rezistenţei la
lipire până la circa 90 0C, contracţie mică (sub 4 %), rezistenţă bună la agenţi chimici,
adezivitate foarte bună în special faţă de metale.
Lacurile din răşini epoxi aderă
bine la suport, au proprietăţi mecanice
şi flexibilitate bune, au rezistenţă la
uzură satisfăcătoare.
Răşinile epoxi ranforsate cu
materiale ca hârtie, fibre sau ţesături
de sticlă, carbon etc., se remarcă prin
adezivitate bună, contracţie mică la
întărire, rezistenţă la oboseală,
proprietăţi electrice şi mecanice bune.
Fig.4.25. Pardoseli, generatoare eoliene De obicei răşinile epoxy se
armează cu fibre de sticlă sau carbon,
ajungând să aibă bune proprietăţi mecanice. Acestea îşi găsesc aplicaţii în industria
aeronautică: paletele compresoarelor şi turbinelor, flapsuri, ampenaje, etc.
Răşinile epoxy aderă practic la orice material, fapt ce le face să fie utilizate ca
adezivi extrem de puternici.

Polimidele

Principala caracteristică a poliimidelor o constituie rezistenţa mare la căldură:

unele produse îşi păstrează proprietăţile mecanice şi electrice până la 5000C. Sunt
materiale cu bune proprietăţi mecanice, proprietăţi ce sunt păstrate la temperaturi
ridicate şi cu un coeficient scăzut de frecare.

Prelucrarea lor se poate face prin procedeul clasic de

presare, prin injectare sau chiar sinterizare. Ca materiale de
adaos se folosesc PTFE, grafitul şi disulfura de molibden.
Aceste răşini se pot utiliza până la 250oC.
Principala utilizare se referă la obţinerea de lagăre ce
lucrează fără ungere la viteze şi încărcări mari.
Fig.4.26. Piese din
polimide

Poliuretanii

Poliuretani este numele generic dat unei serii de polimeri produşi prin reacţia
dintre diizocianaţii aromatici şi un polimer de masă moleculară mică, de exemplu
poliester, sau un amestec de poliesteri cu poliamide.
Există o varietate de poliuretani cu diferite caracteristici, în funcţie de modul de
obţinere. Toţi însă, posedă o foarte bună rezistenţă la uzură, la acţiunea uleiurilor,
grăsimilor şi petrolului. Pot fi flexibili (poliuretanii termoplastici) sau rigizi.

Pagina 18
M4.MACP
 Socaciu Teodor “Materiale avansate pentru calitatea produselor”

Principalele utilizări ale poliuretanilor sunt (vezi fig.4.27): cochilii şi plăci din
poliuretan rigid pentru termoizolare (ex. conducte care transporta agenti termici),
saltele flexibile, role de mobilă, panouri prefabricate usoare tip sandwich pentru
constructii, carcase de calculatoare, cabine de camion, mobilă de birou, roţi dinţate
pentru proiectoare de filme şi camere de filmare, etc.

Fig.4.27. Produse din poliuretan

2.2. Domenii de utilizare ale materialelor plastice

Iată pe scurt câteva dintre cele mai interesante domenii de aplicare a

materialelor plastice.
Industria de ambalaje este si va rămâne si in viitor principalul consumator de
materiale plastice. Se estimează ca rata de dezvoltare a ambalajelor din plastic va fi in
continuare in medie de 10% anual in lume, iar pe ţări o dezvoltare proporţională cu
produsul naţional brut. Materialele plastice au pătruns adânc in domeniile de utilizare
ale sticlei, tablelor si foliilor metalice, extinderea si perfecţionarea sistemelor de
ambalaje.
In domeniul materialelor de construcţii, masele plastice îşi vor continua de
asemenea ascensiunea, pe plan mondial atingându-se ritmuri de creştere a producţiei si
consumului de 10-15%. Principalele categorii de produse sunt profilele din materiale
plastice ca înlocuitor ai tablelor ondulate si profilelor metalice, panourile stratificate,
elementele prefabricate cu izolaţie termica si fonica din spume poliuretanice, reţele
sanitare si electrice cuprinzând ţevi din policlorura de vinil si poliolefine, instalaţii
sanitare din poliesteri armaţi, polimeri acrilici sau aliaje din diferite materiale plastice
cum ar fi acrilonitrilul, butadiena si stirenul (ABS).
Electrotehnica si electronica, beneficiari tradiţionali ai materialelor polimere,
au cunoscut o pătrundere relativ importanta a maselor plastice, in special polmerii
tradiţionali ca policlorura de vinil, polietilena, polistirenul dar si unele mase plastice
speciale cum sunt policarbonatii, poliacetalii, polifenilen oxidul etc.
Sunt cunoscute in general proprietăţile electroizolante ale polimerilor sintetici.
S-au găsit insa utilizări ale materialelor plastice si ca înlocuitori de materiale
conductoare si semiconductoare tradiţionale. Utilizarea lor in acest domeniu se
bazează pe următoarele considerente:
 uşurinţa de formare a piesei cu geometria dorită, aplicând tehnicile
convenţionale de prelucrare a materialelor plastice;
 posibilitatea de realizare a gradului de conductibilitate dorit;
 greutate mult mai scăzută a piesei.

Pagina 19
M4.MACP
 Socaciu Teodor “Materiale avansate pentru calitatea produselor”

EXEMPLU ILUSTRATIV 4: Materialele plastice cu conductibilitate

Materialele plastice cu conductibilitate electrica se realizează pe două

căi principale. Prima este de obţinere de amestecuri polimerice
electroconductibile prin introducerea de grafit sau pulberi metalice in masa
materialului. Cea de a doua constă in realizarea polimerilor cu structuri
moleculare particulare, prin sinteză directă sau prin modificarea catenei
polimerice, ca de exemplu: poliftalocianina, polifenocen, polimeri de
condensare.
Materialele plastice semiconductoare sunt de două tipuri:
- cu semiconductibilitate de tip ionic, ca de exemplu poliacrilatul de
sodiu:
- cu semiconductibilitate de tip electronic, datorita prezentei de electroni
delocalizati. Aceste materiale plastice îşi găsesc utilizarea la fabricarea
tranzistoarelor.

Industria construcţiilor de maşini si autovehicule a înregistrat cel mai înalt ritm

de asimilare a materialelor plastice: in medie, pe plan mondial, 44% anual.
Principalele tipuri de polimeri folosiţi sunt policlorura de vinil, poliolefinele si
polimerii stirenici. Direcţiile de utilizare a materialelor plastice in construcţia de
maşini se diversifică si se multiplică continuu.
In agricultura ponderea cea mai mare o deţin filmele de polietilena de joasa
presiune, folosite pentru menţinerea umidităţii solului, protejarea culturilor in sere si
solarii, impermeabilitatea rezervoarelor si canalelor.
Industria aerospaţială. Condiţiile principale impuse materialelor plastice
utilizate in acest domeniu sunt: sa reziste la temperaturi ridicate si scăzute, sa nu ardă,
iar daca ard sa nu producă fum. Astfel hublourile avioanelor se confecţionează din
policarbonat rezistent la foc si care are si o excepţionala rezistenta la soc. Pentru
cabinele de pasageri se folosesc laminate din răşină epoxidică sau fenolică ranforsate
cu fibre de sticla si acoperite cu un strat metalic subţire pentru o cât mai bună
rezistentă la foc. La construcţia navelor spaţiale se utilizează placi cu structura
sandwich de grafit-răşină epoxidica-bor-aluminiu care rezistă la temperaturi ridicate.
Industria nucleară. Politetrafluoretilena si politriclorfluoretilena, care rezista la
compuşii fluoruraţi agresivi cum este si hexaflurura de uraniu, se utilizează la
instalaţiile industriale destinate separării izotopice a uraniului, ca elemente de legătură
pentru pompe si compresoare, conducte, clape de vane etc. Pentru îmbunătăţirea
rezistentei fata de radiaţiile beta sau de amestecurile de radiaţii si neutroni provenite de
la pilele nucleare se utilizează polimeri fluoruraţi (fluoroplaste) grefaţi radiochimic cu
monomeri de stiren, metil-metacrilat etc.
Industria chimică. In acest domeniu, materialele plastice îşi găsesc cele mai
diverse aplicaţii, începând de la conducte pana la piese componente ale pompelor si
compresoarelor care lucrează in medii corozive, graţie greutăţii scăzute si rezistentei
chimice si mecanice ridicate al acestor materiale. Dar materialele plastice cunosc

Pagina 20
M4.MACP
 Socaciu Teodor “Materiale avansate pentru calitatea produselor”

utilizări importante chiar in construcţia unor aparate si utilaje la care cu greu si-ar fi
putut închipui cineva ca se poate renunţa la metal. S-au executat astfel reactoare
chimice cu capacitate mare (zeci de tone) din polipropilenă izotactică si poliester armat
cu fibre de sticlă.
In prezent se utilizează schimbătoare de căldura pentru răcirea lichidelor
corozive cu tuburi din politetrafluoretilena. Materialele folosite prezintă o rezistenta
mult mai mare la coroziune decât tuburile din fonta, având un cost similar dar o
greutate mult mai mica.

Materialele plastice speciale. Ultimii ani au marcat dezvoltarea unui sector

deosebit de important al sintezei materialelor plastice, cel al polimerilor speciali.
Produşi in cantităţi mici, in condiţii speciale, ei sunt capabili sa ofere utilizatorilor
performanţe ridicate.

EXEMPLU ILUSTRATIV 5: Materialele plastice speciale

Simpla aditivare, de exemplu, a cunoscutelor răşini epoxi cu fibre de

carbon, duce la apariţia unui material al cărui modul de elasticitate
specifica este de 10 ori mai mare decât al celor mai bune oteluri produse in
acea vreme.
Alte modificări, de data aceasta in însăşi structura polimerilor, pot
aduce calităţi spectaculoase in comportamentul acestora. De exemplu daca
lanţurile hidrocarbonate ale polimerilor nu sunt lăsate sa se plieze la
întâmplare ci sunt întinse prin etirare, ia naştere o structura semicristalina
a masei de material plastic care este caracterizata de o mare rezistentă
mecanica. Un alt exemplu îl constituie articulaţiile din plipropilena etirata,
care datorita structurii cristaline rezista la milioane de îndoiri.
O alta posibilitate de a modifica structura masei de polimeri o
constituie legarea chimica a lanţurilor hidrocarbonate intre ele. Rezulta
asa-numitii polimeri reticulaţi, care se aseamănă cu o reţea
tridimensionala. Caracteristice pentru această structură sunt
infuzibilitatea, o rigiditate neobişnuită, insolubilitate in orice dizolvant.

Cele mai spectaculoase realizări le consemnează fibrele optice din polimeri

acrilici sau poliamidici, care au o ductibilitate, o rezistenta si o elasticitate mult
superioare fibrelor din sticla minerală. În acelaşi domeniu sunt de menţionat polimerii
cu structura tridimensională de foarte mare regularitate, cilindrică sau in lamele
echidistante. Ei sunt foarte asemănători cristalelor lichide. Dacă distantele dintre
cilindri sau lamele sunt de ordinul lungimilor de unda ale radiaţiilor luminoase, are loc
un proces de difracţie a acestora. Astfel, un material plastic cu o asemenea structură se
comportă ca un colorant irizant.

Pagina 21
M4.MACP
 Socaciu Teodor “Materiale avansate pentru calitatea produselor”

De asemenea, polimerilor sintetici li se poate conferi capacitatea de a conduce

curentul electric sau pot deveni electreti—substante cu incarcatura electrica bipolara
permanenta.
O interesantă aventura a materialelor plastice, pare sa devină in viitor,
biocompatibilitatea. Prin grefarea pe lanţul polimerului a unor grupări chimice
adecvate se speră ca acesta nu va mai fi considerat străin şi respins de organismul
uman. Este uşor de imaginat cât de utilă ar fi o asemenea proprietate în medicina
viitorului.
O categorie importanta a materialelor plastice sunt dielectricii elastici.
Dielectricii elastici (numiţi si polimeri elctrostrictivi) sunt un tip de polimeri care
răspund la acţiunea curentului electric, altfel spus la inducerea unui câmp electric prin
material acesta îşi modifica forma producând lucru mecanic.
Acest proces este similar acţiunii unui muşchi dintr-un organism viu. Datorita
acestei asemănări dielectricii elastici mai sunt numiţi muşchi artificiali.

Pagina 22
M4.MACP
 Socaciu Teodor “Materiale avansate pentru calitatea produselor”

Activitatea 2
Timp de lucru: 25 minute
1. Menţionaţi zece articolele aflate în casa dumneavoastră realizate din materiale
termorigide. Încercaţi să stabiliţi şi tipul de termorigid utilizat.

---------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------

2. Daţi câte trei exemple, la locul dumneavoastră de muncă (sau alte firme), de
utilizare a fenoli, poliamine, materiale epoxidice şi poliuretani.

----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------------

3. Daţi câte trei exemple de utilizare a materialelor plastice in domeniile: industria

construcţiilor de maşini, ambalaje, construcţii, industria chimică.

----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------------

Pagina 23
M4.MACP
 Socaciu Teodor “Materiale avansate pentru calitatea produselor”

REZUMAT

► în LECŢIA 1 s-a studiat materiale plastice generalităţi şi materialele

temoplastice.
S-a arătat avantajele şi dezavantajele utilizării maselor plastice, proprietăţile
acestora comparativ cu metalele, modul de obţinere prin polimerizare şi clasificarea în
termoplastice şi termorigide.
Apoi, s-au prezentat cele mai utilizate termoplaste împreună cu principalele lor
proprietăţi şi utilizări: polietilena, polipropilena, policlorura de vinil,
politetrafluoretilena, polistirenul, poliamidele, poliesterii, elastomerii, siliconii.

► în LECŢIA 2 s-au studiat principalele materiale termorigide şi domeniile de

utilizare a maselor platice.
S-au prezentat principalele proprietăţi şi utilizări ale următoarelor materiale
termorigide: fenoli, poliamine, poliesteri termorigizi (saturaţi), materiale epoxidice,
polimide, poliuretani.
În final s-a arătat câteva dintre cele mai interesante domenii de aplicare a
materialelor plastice: industria de ambalaje, materiale de construcţii, electrotehnica si
electronica, industria construcţiilor de maşini, agricultura, industria aerospaţială,
industria nucleară, industria chimică, medicină, materiale inteligente.

După studierea acestui modul, ar

REZULTATE AŞTEPTATE
trebui să cunoaşteţi avantajele şi
dezavantajele utilizării maselor plastice,
proprietăţile acestora, modul de obţinere
prin polimerizare şi clasificarea lor. Să
ştiţi cele mai utilizate termoplaste şi
termorigide împreună cu principalele lor
proprietăţi şi domenii de utilizare.

Pagina 24
M4.MACP
 Socaciu Teodor “Materiale avansate pentru calitatea produselor”

 Cu toate că a crescut continuu preţul petrolului, materia

primă de bază la fabricarea materialelor plastice alături
de gaz metan, la mijlocul decadei 1980-1990 consumul
de materiale plastice l-a egalat pe cel de metale, existând
o dinamică crescătoare şi în prezent.
 În multe aplicaţii materialele plastice au înlocuit metalele
datorită avantajelor ce rezultă din caracteristicile lor
generale.
PUNCTE
 Elementele constitutive de bază ale materialelor plastice
sunt polimerii organici. Un polimer este o substanţă
chimică pură rezultată în urma unei polimerizări.
 Polimerizarea este procesul prin care mai multe molecule
identice nesaturate se unesc formând o macromoleculă.
CHEIE
 Polimerii puri nu sunt, practic, utilizaţi ca materiale
plastice. Materialul plastic reprezintă un amestec de doi
sau mai mulţi polimeri cu aditivi.
 În practică se obişnuieşte să se clasifice materialele
plastice, în funcţie de comportarea lor sub acţiunea
căldurii şi presiunii în termoplaste şi termorigide.
 Cele mai utilizate termoplaste sunt: polietilena,
polipropilena, policlorura de vinil, politetrafluoretilena,
polistirenul, poliamidele, poliesterii, elastomerii,
siliconii..
 Principalele termorigide sunt: fenolii, poliaminele,
poliesterii termorigizi (saturaţi), materialele epoxidice,
polimidele, poliuretanii.
 Cele mai interesante domenii de aplicare a materialelor
plastice sunt: industria de ambalaje, materiale de
construcţii, electrotehnica si electronica, industria
construcţiilor de maşini, agricultura, industria
aerospaţială, industria nucleară, industria chimică,
medicină, materiale inteligente.

Pagina 25
M4.MACP
 Socaciu Teodor “Materiale avansate pentru calitatea produselor”

TEST DE AUTOEVALUARE

Încercuiţi răspunsurile corecte la

întrebările următoare.

ATENŢIE: pot exista unul, niciunul sau

mai multe răspunsuri corecte la aceeaşi
întrebare.
Timp de lucru: 30 minute

1) În multe aplicaţii materialele plastice au înlocuit metalele datorită

avantajelor:
a) costul energetic al sintezei şi transformării lor în produse e scăzut ;
Da / Nu
b) nu îşi păstrează proprietăţile la temperaturi înalte;
Da / Nu
c) au densităţi reduse.
Da / Nu

2) Polimerii sunt constituiţi dintr-un număr mare de unităţi fundamentale,

monomerii. Monomerii sunt elemente de bază ale tuturor polimerilor, fie că e vorba
de:
a) macromolecule biologice (AND, ARN, colagen, keratina, etc.);
Da / Nu
b) polimeri naturali (latex, celuloză, etc.);
Da / Nu
c) polimeri sintetici (materiale plastice, elastomeri, etc.).
Da / Nu

3) Materialul plastic reprezintă un amestec de doi sau mai mulţi polimeri cu

aditivi. Aditivii adăugaţi în materialele plastice pot fi:
a) macromolecule care au aceeaşi compoziţie cu a substanţei care
polimerizează;

Pagina 26
M4.MACP
 Socaciu Teodor “Materiale avansate pentru calitatea produselor”
Da / Nu
b) ignifuganţi cu scopul de a diminua combustia materialelor plastice;
Da / Nu
c) întăritorcu rol de îmbunătăţire a rezistenţei mecanice şi a rigidităţii
materialului plastic (pot fi fibre, particule, grafit, etc.).
Da / Nu

4) În cazul materialelor termoplastice:

a) o altă încălzire va produce o nouă plastifiere a materialului;
Da / Nu
b) piesele pot fi reciclate;
Da / Nu
c) un aport ulterior de căldură nu mai permite modificarea formei obiectului,
acesta distrugându-se.
Da / Nu

5) Există două clase de polietilenă:

a) polietilenă de înaltă densitate (HDPE - High Density Polyethylene) obţinută
printr-un proces de polimerizare în soluţie, ce are loc la presiuni scăzute;
Da / Nu
b) polietilenă de joasă densitate (LDPE - Low Density Polyethylene) obţinută
prin polimerizare în stare de vapori la temperaturi şi presiuni ridicate;
Da / Nu
c) polietilenă de joasă densitate (LDPE - Low Density Polyethylene) obţinută
prin polimerizare în stare de vapori la temperaturi şi presiuni scăzute.
Da / Nu

6) Dintre toţi polimerii utilizaţi în mod curent cea mai bună rezistenţă la foc are:
a) polietilena - PE;
Da / Nu
b) polipropilena - PP;
Da / Nu
c) policlorura de vinil - PVC.
Da / Nu

7) Un polimer termoplastic semicristalin care îşi păstrează proprietăţile în

domeniul de temperaturi -200oC … 300oC este:
a) polistirenul -PS;
Da / Nu
b) politetrafluoretilena - PTFE;
Da / Nu
c) poliamidele -PA (nylon).
Da / Nu

Pagina 27
M4.MACP
 Socaciu Teodor “Materiale avansate pentru calitatea produselor”

8) Elastomerii sunt o clasă de materiale ce includ:

a) stirenul (CH2=CHC6H5), care este un material fragil, rigid şi transparent;
Da / Nu
b) cauciucul natural (NR) ce se obţine din latex;
Da / Nu
c) butadienstirenul (SBR), polimer nesaturat ce poate fi vulcanizat.
Da / Nu

9) Bachelita este:
a) o clasă de poliamine ce se obţine din reacţia dintre melamină şi
formaldehidă;
Da / Nu
b) un polimer produs prin reacţia dintre diizocianaţii aromatici şi un polimer de
masă moleculară mică, de exemplu poliester, sau un amestec de poliesteri cu
poliamide;
Da / Nu
c) material termorigid bazat pe fenol şi formaldehidă.
Da / Nu

10) Se estimează ca rata de dezvoltare a materialelor plastice va fi in continuare

in medie de 10-15% anual in domeniul:
a) industria aerospaţială;
Da / Nu
b) materialelor de construcţii;
Da / Nu
c) electrotehnica si electronica.
Da / Nu

Prin conectare la internet la adresa de site www.mmsc.upm.ro,

vă logaţi cu datele de autentificare primite (user şi parolă) şi
completaţi în modulul TESTE răspunsurile corecte la întrebări (pe care
le-aţi încercuit anterior).
ATENŢIE: Numai după transmiterea on-line a testului v-aţi
îndeplinit obligaţiile de parcurgere a modulului.
Timp de lucru: 10 minute

Pagina 28
M4.MACP