CERCETARE

MATERIALE DE CONSTRUCTII FOLOSITE LA REABILITAREA MONUMENTELOR ISTORICE
UNIVERSITATEA TEHNICA CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE CONSTRUCTII
LUCRARE DE CERCETARE
1
CUPRINS
I. INTRODUCERE SI SCURT ISTORIC
II. MATERIALE DE CONSTRUCTII
III. FENOMENE DE DEGRADARE ALE MATERIALELOR DE

CONSTRUCTII
IV. RESTAURAREA SAU REABILITAREA CONSTRUCTIILOR
V. CONCLUZII
2
I.INTRODUCERE SI SCURT ISTORIC
Pentru aceasta lucrare am studiat materialele de constructii folosite

pentru reabilitarea monumentelor istorice, avand ca exemplu faimosul castel
Banffy din Bontida, judetul Cluj.
Inca din antichitate omul a dorit sa isi exprime sentimentele realizand

constructii cat mai ample si mai spectaculoase , pe perioada vechilor egipteni
erau construite pentru a demonstra avutiile regilor, iar mai apoi s-au construit
faimoasele piramide care erau considerate a fi monumente sacre pentru cei care
trec in nefiinta.
In China antica, unele constructii aveau ca scop protejarea regatului, avand

ca exemplu Marele Zid Chinezesc, construit in secolul V inaintea erei noastre.
De-a lungul vremurilor s-a pastrat abiceiul de a se construi cladiri

frumoase care bineinteles aratau prin splendoarea lor avutia oamenilor, dar mai
tarziu s-a inceput constructia bisericilor cat mai mari si mai bogate in elemente
arhitecturale.
Deoarece pe parcursul timpului au avut loc razboaie si revolutii care au

numarat printre victimele lor si numeroase monumente istorice construite de
stramosii nostri. Cele care au avut norocul de a ramane le putem vizita si astazi,
dar au suferit multe modificari, probleme, care in timp au dus la degradarea
materialelor de constructie, astfel fiind nevoie de reabilitarea si consolidarea
lor.
Pentru a evidentia mai bine aceste procese de degradare a monumentelor,

am ales sa va prezentam un studiu de caz pe materialele de constructie folosite
la Castelul si la Palatul Banffy, cunoscute ca si monumente istorice si de arta.
Castelul Bunffy de la Bontida este un ansamblu arhitectonic construit de

familia Banffy in comuna Bontida, judetul Cluj. Nucleul complexului de edificii
3
este renascentist, extinderile ulterioare au fost facute in secolul al VIII- lea in

stil romantic. Ansamblul se afla in prezent in proces de restaurare.
Domeniul de la Bontida a fost donat familiei Banffy de catre regele

Sigismund de Luxemburg in anul 1387. Se banuieste ca pe acest loc a existat o
resedinta nobiliara inca din secolul al XIV-lea, iar constructia la castel a inceput
in 1437, cand baronul Banffy a primit din partea regelui Albert permisiunea de a-
si ridica o cetate si a fost finalizat in 1543. Prima atestare documentara a
castelului dateaza insa din secolul XVII, cand, potrivit unui raport militar (1680),
exista un sistem de fortificatii care inconjura conacul. Stilurile cele mai vizibile
in structura ansamblului sunt cel renascentist si cel baroc.
Dionisie Banffy a fost cel care a initiat constructia ansamblului la aceste

dimensiuni, sub controlul arhitectului italian Agostino Serena. Aceasta prima
cladire a fost proiectata ca un ansamblu fortificat, cu bastioane in cele patru
colturi, un turn inalt la intrare si o gradina dispusa in sudul ansamblului.
Mostenitorul sau, Dionisie Banffy al II-lea, a initiat reconstructia

castelului, incepand din 1745 in stil baroc austriac, dupa planurile arhitectului
vienez Joseph Emanuel Fischer von Erlah. In prima faza reconstructia s-a
concentrat asupra curtii de onoare din fata cladirii portii, inspirandu-se din
arhitectura baroca vieneza au fost create noi cladiri: manejul, grajdul, remiza si
locuintele servitorilor. Tot el a dat o noua forma castelului, sub forma a doua
aripi asezate in in pozitia literei U. Acum va fii creat si parcul de agrement de pe
malul Somesului (proiectat de Johann Christian Erass), in acelasi stil baroc, cu
alei, lac, statui si fantani arteziene.
Urmatorul descendent Banffy, Josef Banffy, va demola in 1820 turnul de

poarta, din materialul rezultat fiind ridicata o moara de apa, pusa la dispozitia
satenilor. Tot la dispozitia sa, in 1850 arhitectul Anton Kagerbauer a ridicat o
noua aripa a cladirii, perpendicular pe latura sudica a incintei caltelului, totodata
remodeland parcul prin redefinirea formelor sobre baroce cu altele mai libere,
romantice, specific englezesti.
4
Tot in secolul XVII sculptorul Johann Nachtigall a transpus

„Metamorfoza” de Ovidiu in grandioase statui de piatra care decorau poarta.
In anul 1944 trupele germane i-au evacuat pe proprietari pentru a folosi

castelul ca spital militar. Imobilul a fost serios afectat la sfarsitul celui de-al
doilea razboi mondial, cand trupele germane aflate in retragere, au atacat, au
jefuit si incendiat intrreg ansamblul. A fost distrus intreg mobilierul, pinacoteca,
binecunoscuta galerie de portrete si biblioteca. Baronul Nicolae (Miklos) Banffy,
proprietarul castelului la acel moment si ultimul proprietar al acastelului, initiase
o negociere a Ungariei cu Romania pentru ca ambele state sa schimbe tabara si
sa intoarca armele impotriva Germaniei, devastarea castelului se presupune a fi o
actiune de vendeta a guvernului german la adresa baronului. O parte din statuile
parcului baroc de odinioara sunt pastrate la Muzeul de Istorie di Cluj Napoca.
Intr-o latura inca funtionala a castelului a fost instalata in anii 1950

Cooperativa Agricola de Productie (C.A.P.) Bontida. Natioanalizarea si lipsa
oricarei intretineri a cladirilor si parcului au dus la degradarea grava a castelului.
Satenii au folosit caramizile castelului drept material de constructie. Muzeul de
Arta din Cluj Napoca a reusit sa salveze statuile din parcul de odinioara baroc,
depozitandu-le in cardrul institutiei (...) unde se gasesc si astazi.
In perioada anilor 60 Directia Monumentelor Istorice a incercat

reabilitarea castelului, dar din lipsa de fonduri nu a putut efectua nici o actiune
concreta in acest sens. Castelul a fost folosit mai departe ca depozit de
materiale de constructii, iar parcul a devenit treptat in pasune, copacii devenind
lemn de foc.
Dupa cadearea regimului comunist a inceput restaurarea ansamblului in

1999. Decisiva in acest sens a fost acordul semnat de Ministerul Culturii si
Cultelor din Romania, „Institut of Historic Building Conservation” din Marea
Britanie si Oficiul pentru Protectia Patrimoniului Cultural din Ungaria. Lucrarile
de restaurare s-au facut sub inaltul patronaj al Printului Charles de Wales, care
a vizitat in mai multe randuri santierul si au fost premiate cu premiul „Europa
Nostra” de catre Uniunea Europeana.
5
In 2007 Principesa Margareta a Romaniei si-a asumat rolul de Patron

Spiritual al Centrului de Specializare in Reabilitarea Patrimoniului construit la
Bontida.
Iar in prezent organizatia „Transilvania Trust” mai organizeaza grupuri de

tineri care ajuta la reabilitarea si la realizarea vechilor picturi, bolte si sculpturi
chiar si a sarpantelor si a intregilor incaperi din incinta frumosulul castel Banffy.
Palatul Banffy este un important edificiu din Clujul secolului XVIII (Piata
Unirii nr. 30), opera a arhitectului german Johann Eberhard Blaumann.
Construit intre anii 1774 si 1785 pe laturile unei curti rectangulare de

catre contele Gheorghe (Gyorgy) Banffy, este considerat a fi cea mai
reprezentativa cladire in stilul baroc din Transilvania. Palatul a gazduit ca oaspeti
pe imparatii Francisc I si Franz josef.
Incepand cu 1951, palatul adaposteste Muzeul de Arta din Cluj, cu un

valoros patrimoniu de pictura, grafica si arta decorativa. Nucleul acestui
patrimoniu este colectiu Virgil Coflec, ce reuneste apere ale artistilor consacrati
(Nicolae Grigorescu, Stefan Luchian, Dimitrie Paciurea) cu cele ale talentelor
autentice (Theodor Pallady, Camil Ressu, Vasile Popescu s.a.) dispuse in peste 20
de incaperi. Expozitia de baza prezinta si lucrari ale unor artisti mai putin
cunoscuti din Transilvania secolelor XVIII-XIX, respectiv o importanta colectie
din lucrari de mare valoare apartinand scolii de pictura din Baia Mare. Depozitul
muzeului adaposteste valori imense, cenzurate din diferite motive istorico-
politice.
Etajul cladirii, ce adaposteste Galeria de Arta, a fost inchis in 1990 din

cauza starii avansate de degradare a edificiului si redeschis in 1996. Muzeul
National de Arta Cluj-Napoca a fost nominalizat la premiul EMYA pentru Muzeul
European al anului 1997.
Castelul din Borsa, judetul Cluj, a fost si ea proprietate a familiei Banffy,

care a devenit in anul 1957, Spitalul de Boli Psihice Cronice, iar din 2003 a intrat
in Patrimoniul Consiliului Judetean Cluj.
6
Castelul a fost construit in secolul XIX in stil ecletic cu elemente

neobaroce si neoclasice. A fost revendicat de mostenitoarea familiei Banffy,
care locuieste in Ungaria. Castelul nu poate fii de aceea renovat, fiind in curs de
retrocedare.
Cladirea are forma dreptunghiulara, fiind dispus pe nivelul parterului,

etajului si sarpantei, cu un turn dreptunghiular in coltul de sud-est. Accesul se
face printr-un portic neoclasic marginit de cinci coloane dorice, deasupra carora
este plasata terasa. Din portic se intra in hol si incaperile parterului, iar o scara
asigura accesul la etaj. La parter se mai gaseste mobilierul original de lemn,
decorat cu oglinzi venetiene.
Castelul se afla pe un domeniu intins din care au mai ramas aleile principale
marginite de arbori. La sud-vest de castel se afla un mic monument comemorativ
dedicat lui Daniel Banffy (1812-1888), ridicat de sotia sa Anna Gyarfas si fiii sai,
Deszo, Jeno si Erno.
Castelul este inscris pe lista Monumentelor Istorice ale judetului Cluj,

elaborata de Ministerul Culturii si Cultelor di Romania in anul 2004.
Castelul Banffy din Rascruci, comuna Bontida, strada Principala nr. 484,
este inscris pe lista Monumentelor Istorice ale judetului Cluj, elaborat de
Ministerul Culturii si Cultelor din Romania in anul 2004. Castelul de la rascruci a
fost construit in secolul al XVII-lea in stil ecletic.
Castelul de la rascruci are o valoare istorica importanta. Este format din

doua corpuri de cladire, plus alte anexe. Pavilionul (subsol, parter, etaj si
sarpante inalte) este de inspiratie romana. Accesul principal al castelului se afla
prin doua scari dispuse in partea sudica, urmate de o terasa incadrata de opt
coloane dorice.
Piesa de rezistenta ramane salonul de primire sau sufrageria. Aici s-a

pastrat un bufet din lemn cu acelasi tip de sculpturi si o vitrina cu o valoare
artistica aparte, in secolul XX fiind expusa la o expozitie de la Paris. Salonil,
tipic renascentist, are peretii imbracati in lemn, cu tavan din lemn casetat.
Casetele din tavan sunt sculptate in stilul Renasterii germane, fiind imprimate
7
forma blazonului si genealogiei familiei Banffy, precum si numele celor mai

reprezentative personalitati din istoria Ungariei si Transilvaniei.
La etaj se ajunge prin scara cu balustrada din lemn masiv, dupa trecerea
prin foaierusl cu lambriuri renascentiste. Sunt dispuse aici noua coloane cu
capiteluri care zugravesc motive vegetale, usile din lemn masiv, blazonul familiei
si diverse alte motive sculpturale.
Din balconul castelului se poate vedea intreg domeniul Banffy. Terenul de

4,5 hectare, din care 881 metri patrati construiti, sta nefolosit. Domeniul
impreuna cu castelul, urmeaza a fi scos spre valorificare, Scoala Speciala care
funtiona aici din 1967 fiind desfiintata in anul 2007, conform unui proiect al
Consiliului Judetean Cluj de concesionare a domeniului.
Mai departe o sa va prezentam in special materialele folosite pe teritoriul

Transilvaniei, si anume piatra naturala (in special calcarele), si ceramica bruta
(caramizile).
I.MATERIALE DE CONSTRUCTIE
1.PIATRA NATURALA
1.1. Notiuni generale
Aceasta reprezinta amestecuri din minerale care formeaza rocile,

substante solide, omogene fizico-chimic, cu structura cristalina sau amorfa. Este
un material des folosit in constructii si cu traditie datorita calitatilor sale si
anume:
-se gaseste in majoritatea zonelor din tara noastra;
-are rezistenta mare la compresiune si uzura;
-durabilitate in timp;
8
-aspect natural frumos;
-poate fi folosit atat la executia elementelor de rezistenta cat si la decoratiuni.
Piatra naturala, ca si material de constructii rezulta in urma explatarii si

prelucrarii rocilor naturale de la suprafata scoartei terestre, numita litosfera.
Rocile sunt structuri minerale ce contin unul sau mai multe minerale,
acestea din urma fiind substante chimice cu compozitie bine definita, in general
cristaline, foarte rar amorfe.
Ca material de constructii, rocile se folosesc in doua moduri:
-produse prelucrate mecanic (concasare, sortare, spalare, cioplire si slefuire),

fara o prelucrare termica sau chimica ce le-ar modifica compozitia si
proprietatile.
-ca materie prima in obtinerea unor materiale de constructii (prin arderea lor la
diferite temperaturi li se schimbs atat compozitia chimica cat si structura).
Avand in vedere proprietatile fizico-mecanice foarte bune si datorita

abundentei in care se gasesc in tara noastra, produsele din piatra naturala
prelucrate se folosesc pe scara larga in constructii (placaje interioare si
exterioare, pile si culee de poduri, ziduri de sprijin, diguri, pavaje de drumuri
etc.).
1.2. Tipuri de roci
Rocile se clasifica in functie de urmatoarele caracteristici:
a)modul de formare:
*Rocile magmatice ce iau nastere ca urmare a solidificarii topiturii silicioase

(magma) in drumul ei spre suprafata pamantului.
*Rocile sedimentare, ce iau nastere prin depunerea succesiva a produselor de

coroziune (produsele rezultate ca urmare a actiunii agentilor externi –apa,
vantul, temperatura – asupra altori roci preexistente).
9
*Roci metamorfice, ce iau nastere ca urmare a actiunii presiunii si temperaturii

ridicate asuprarocilor eruptive sau sedimentare, roca de baza schimbandu-si
structura, compozitia chimica si textura.
b)structura:
*Roci cu structura holocristalina, alcatuite din minerale cristalizate complet.
*Roci cu structura hipocristalina, alcatuite dintr-un amestec de minerale

cristalizate si minerale amorfe.
*Roci amorfe (vitroase), formate numai din minerale amorfe.
c)textura: (modul de aranjare in spatiu a mineralelor componente)
*Roci cu textura neorientata sau masiva, cand aranjarea in spatiu a mineralelor

nu este ordonata.
*Roci cu textura stratificata, la care toate straturile sunt alcatuite dintr-un

singur mineral.
*Roci cu textura sistoasa, la care straturile sunt alcatuite din minerale diferite
(fiecare strat este alcatuit dintr-un singur mineral).
d)densitatea de uscare:
*Roci usoare, cu densitate mai mica sau egala cu 18000kg/m3.
*Roci grele, cu densitate mai mare de 18000 kg/m3.
e)domeniul de utilizare:
*Roci pentru constructii civile si industriale
*Roci pentru constructii ingineresti.
1.2.1. Rocile magmatice
In functie de adancimea la care s-a produs racirea si intarirea magmei,

rocile magmatice pot fi:
10
Roci intrusive (de adancime), care se caracterizeaza printr-o structura

holocristalina, si o textura neorientata (ex: rocile granitice).
Roci filoniere, formate prin racirea si intarirea magmei in apropierea scoartei

terestre, formandu-se filoanele caracteristice acestui tip de roci (ex: roci
porfirice).
Roci efuzive, formate prin intarirea intr-un timp foarte scurt a magmei la
suprafata panatului, fapt care determina structura lor cristalina sau amorfa (ex:
rocile bazaltice, cu structura vitroasa).
Rocile granitice sunt roci intrusive, din care fac parte: granitul, granodioritul,
sienitul si gabrourile. Au o duritate mare, rezistenta la compresiune ajunge pana
la 25000 daN/cm2, iar densitatea este cuprinsa intre 2600-2700 kg/m3.
Rocile porfirice sunt roci filoniere din care fac parte porfirul si dacitele
filoniere. Sunt foarte dure, iar rezistenta la compresiune poate ajunge pana la
2800daN/cm2.
Rocile bazaltice sunt roci efuzive din care fac parte bazaltul, andezitul, trahitul
si dacitele efuzive. Sunt caracterizate de o duritate mare, iar rezistenta la
compresiune a rocilor bazaltice putand ajunge pana la 4500 daN/cm2, fapt
pentru care se utilizeaza la placaje exterioare si drumuri.
Rocile cu structura vitroasa sunt roci efuzive, din care in constructii se

utilizeaza piatra ponce, scoria bazaltica, tufurile vulcanice, ca agregate poaroase
usoare sau ca material de izolare termica sau fonica. Tufurile vulcanice se
formeaza prin cimentarea cenusilor vulcanice, fiind utilizate pe plan local la
zidarii, iar sub forma macinata ca adaos la liantii amestecati.
1.2.2. Roci sedimentare
In functie de agentii care au contribuit la formarea lor, se clasifica in:
Roci sedimentare detritice, care se formeaza prin depunerea sfaramiturilor

rezultate in urma procesului de eroziune. Depunerile pot fi necimentate
(prundisurile, nisipurile, grohotisurile) si cimentate , ca rezultat al depunerilor
11
substantelor continute in apa care circula printre particulele necimentate (din

grohotisuri rezulta breciile, din pietris rezulta conglomeratele, iar nisipul
cimentat formeaza gresiile).
In constructii se utilizeaza pietrisul si nisipul , ca agregat la prepararea

mortarelor si betoanelor, iar gresiile se utilizeaza ca piatra bruta, blocuri sau
placi de placare.
Roci sedimentare de precipitare, care se formeaza prin cristalizare sau

precipitare din solutii saturate. Roca reprezentativa a acestui tip de roci este
ghipsul (CaSO4.2H2O), care este utilizata la fabricarea ipsosului, si ca adaos
modelator de priza la fabricarea cimentului.
Din aceasta categorie de roci mai fac parte si calcarele de precipitatiie,

rezultate din solutii naturale de carbonat acid de calciu, in mai multe variante, cu
diferite grade de compactitate (calcarul compact, utilizat ca materie prima la
obtinerea varului si cimentului, tuful calcaros, utilizat ca material termoizolator
si travertinul, utilizat ca material de placare a fatadelor –sub forma de placi
slefuite .)
Rocile sedimentare organigene care se formeaza in urma procesului de depunere

si acumulare a resturilor de natura organica. Din aceasta categorie fac parte
diatomitul si tripoli rezultate din depunerea scheletelor silicioase a unor
organisme marine, numite diatomee si utilizate ca adaosuir hidraulice in indutria
liantilor, si calcarul cochilifer , rezultat al depunerilor cochiliilor calcaroase,
cimentate in decursul timpului, si utilizat ca si agregat pentru betoane usoare
1.2.3. Rocile metamorfice
Acestea rezulta prin actiunea temperaturilor si presiunilor ridicate, asupra

rocilor existente. Astfel, din rocile eruptive se formeaza gnaisul si micasisturile,
din gresiile silicioase se formeaza cuartitele, caracterizate de o duritate foarte
mare, din calcar se formeaza marmura, roca frumos cristalizata si foarte
compacta, iar din argila se formeaza ardezia , roca ce se desface cu usurinta in
placi subtiri. Dintre aceste roci, cea mai utilizata in constructie este marmura,
datorita aspectului sau placut si a caracteristicilor fizice si mecanice ridicate,
12
fiind utilizata ca material de finisaj interior sau exterior, si in special la

finisarea cladirilor monumentale. Placile de ardezie se folosesc ca material
pentru invelitori.
1.3. Principii de extragere si prelucrare a pietrei naturale
Procedeele de extragere a pietrei naturale din cariere sunt in functie de

felul si natura rocii, de forma de zacamant, precum si utilizarea ce urmeaza a i se
da produsului extras.
Rocile magmatice, sedimentare cimentate si metamorfice se gasesc sub

forma de masive, pe cand cele sedimentare necimentate se gasesc sub forma de
depozite granulare. La deschiderea unei cariere de piatra se va tine cont de
urmatorii factori de ordin tehnic si economic:
-calitatea rocii;
-forma de zacamant;
-distanta fata de caile de acces;
-cantitatea de roca din zacamant sa fie suficienta scopului (exploatare de lunga

durata) pentru care se creeaza exploatarea;
-alegerea exploatarilor de suprafata, pe cat este posibil.
Extragerea pietrei naturale din calcare de suprafata se face: manual- cu

ajutorul parghiilor sau a ciocanelor de abataj (de regula, in cazul rocilor
stratificate, deoarece ele se desprind usor din zacamant dupa directia de
stratificatie); mecanizat- se face cu ajutorul unor utilaje speciale, echipate cu
dispozitive de taiat sub forma de discuri, asemanatoare fierastraielor circulare,
obtinandu-se piatra de cariera (marmura) de dimensiunile si forma dorita.
In cazul materialelor granulare extragerea se face cu excavatoare (in

cazul depozitelor terestre) si cu dragline (in cazul depozitelor subacvatice); cu
ajutorul explozivilor, tinand cont de marimea blocurilor dorite (explozivi cu
13
putere mica si mijlocie- dislocarea de blocuri mari si cu explozivi puternici cand

se urmareste dislocarea si sfaramarea rocii). Inainte de extragerea pietrei
naturale prin aceste procedee se vor indeparta straturile de pamant si roci care
nu intereseaza, in vederea obtinerii unei calitati corespunzatoare a rocii extrase.
1.4. Materiale de constructii din piatra naturala
Produsele extrase din cariere se folosesc in constructii fie sub forma in

care au fost extrase- piatra bruta, fie prelucrate prin diferite procedee- piatra
prelucrata. Prin concasarea rocilor se obtin produse granulare, utilizate ca
agregate (piatra sparta) la betoane si mortare. Materialele granulare extrase din
balastiera se sorteaza pe fractiuni si se spala. Prelucrarea pietrei naturale se
face prin taiere, slefuire sau lustruire, buciardare. Gradul de prelucrare al
pietrei naturale depinde de destinatia elementului de constructie executat din
piatra naturala.
In funcie de tipul de zacamant de piatra naturala, produsele se impart in

doua grupe mari:
-produse balastiera;
-produse de cariera.
1.4.1. Produsele de balastiera
Din aceasta categorie de produse fac parte: balastul, pietrisul si nisipul,

utilizate atat ca agregate la prepararea mortarelor si betoanelor, cat si la
constructia drumurilor. In cazul in care contin impuritati, ele sunt spalate si
sortate. Conditia esentiala pe care trebuie sa o indeplineasca aceste roci este ca
ele sa fie inerte si stabile la actiunea liantului, apei, aerului si inghetului.
In functie de marimea granulelor, produsele de balastiera se impart in:
-nisip fin (0-1 mm);
-nisip grauntos (1-7 mm), margaritar (3-7 mm);
14
-pietris natural neprelucrat (7-70 mm), impartit in 2-3 sorturi (7-15, 15-
30, 30-70 mm)
-balast –amestec natural de pietris si nisip
-bolovani, cu dimensiuni mai mari de 70 mm.
1.4.2. Produse de cariera
Produsele de cariera pot fi utilizate asa cum au fost extrase din cariera
( la fundatii, pavaje, material de zidarie), sau dupa o prelucrare prealabila
(concasare, cioplire, slefuire).
Piatra bruta se utilizeaza la executarea zidariilor fiind dispuse oricum.

Legarea pietrelor intre ele se realizeaza cu mortar, iar fata vazuta a rosturilor
se prelucreaza.
Piatra prelucrata utilizata in constructii este de diferite tipuri, dupa

gradul de prelucrare si in functie de destinatia produsului rezultat dupa
prelucrare rezulta urmatoarele produse:
-Moloanele: sunt pietre naturale fasonate pe o fata si pe o portiune din

fetele adiacente, fiind utilizate la executarea zidariilor aparente, acestea fiind
zidarii cu rosturi drepte. In cazul utilizarii moloanelor, consumul de mortar este
mai mic, ca si in cazul pietrei brute.
-Piatra de talie este o piatra fasonata pe toate fetele, avand forma

geometrica dorita, de regula paralelipipedica sau trapezoidala, cand se utilizeaza
la bolti.
Zidaria din piatra de talie se deosebeste de celelalte tipuri de zidarie din

piatra naturala prin faptul ca are rosturile plane si paralele pe toata grosimea
zidului, necesitand o cantitate redusa de mortar la executarea sa.
Mortarele utilizate la executarea zidariilor din piatra naturala sunt

confectionate cu lianti hidraulici, care trebuie sa respecte anumite standarde de
intarire si o aderenta buna la piatra.
15
-Produsele din piatra naturala fasonate sub forma de placi, prin taiere cu
fierastraul sau gaterul, din travertin sau marmura. Ele se utilizeaza la placarea
zidurilor constructiilor monumentale (gari, teatre, aeroporturi etc.), la placaje
interioare (holuri, case de scara), sau la pavaje exterioare (curti, trotuare) sau
interioare (holurile teatrelor, biserici). Placile au fata vazuta de forma
geometrica regulata de dimensiuni variabile, in functie de destinatia placilor.
-Produsele din piatra naturala pentru drumuri: sunt livrate sub forma de
placi, pavele, calupuri si borduri.
Pavelele sunt normale, de tip dobrogean-butise (18x12x13 cm), tip

transilvanean (17x17x13 cm), si abnorme cu dimensiuni ceva mai mici ca cele de
tip dobrogean.
Calupurile au forma cubica cu latura de 9±1 cm si greutatea de 1,7 kg.
Bordurile sunt de trei tipuri:
-pentru incadrare: cu dimensiunile de 30x12x13 cm, 30x15x22 cm si 30x18x18

cm
-borduri de trotuare: cu dimensiuni de 50x35x25 cm, 50x25x25 cm, 40x20x25

cm, 30x18x25 cm si 30x15x25 cm.
-borduri speciale de forma curba pentru racordari.
2. CERAMICA DE ZIDARIE
Produsele ceramice folosite in constructii se obtin dintr-un amestec

omogenizat format din argila, nisip si apa si dupa fasonare, arse la temperaturi
cuprinse intre 900°C si 1400°C. Tyehnologia de fabricatie ale produselor
ceramice cuprinde urmatoarele faze, prepararea amestecului omogen, fasonarea
produsului, uscarea, arderea. In functie de materia prima folosita in fabricatie si
de temperatura de ardere, produsele ceramice pot fi colorate sau albe, cu
structura poroasa, clincherizata sau vitrificata. Astfel, produsele ceramice cel
mai des utilizate in constructii si instalatii sunt:
16
-colorate poroase: caramizi, tigle, tuburi;
-colorate clincherizate: clincher de fatada, clincher de pavaj, tuburi de bazalt;
-albe poroase: faianta fina, materiale refractare
-albe vitrificate: portelan.
Caramizile ridica numeroase probleme deoarece continutul de saruri

preexistent in argila dicteaza o gama variata de compozitii si proprietati la
produsul ars.
Argila folosita la fabricarea caramizilor, elimina o parte din aceste saruri

prin ardere, restul devine parte componenta a caramizii. Argila contine saruri
solubile dintre care cea mai comuna este ghipsul care la ardere trece in anhidrit.
Sarurile ramase in compozitie se dizolva, datorita apei care se ridica prin
capilare la interiorul caramizilor. Aceste saruri dizolvate precipita, in conditii
propice, formand subflorescente sau eflorescente. Presiunile de cristalizare, ce
iau nastere in timpul formarii subflorescentelor, determina intotdeauna
dezagregari masive.
Depozitul de saruri din porii caramizilor devine activ la lucrari de

restaurare ce aduc un aport de umezeala prin stratul de tencuiala. Dar de cele
mai multe ori, formarea eflorescentelor se desfasoara ca proces spontan.
Cloncuzii:
Umiditatea constituie conditia esentiala ce favorizeaza dizolvarea-

precipitarea sarurilor din solutiile care circula prin porii materialelor de
constructii. Dizolvarea gazelor in apa determina formare de acizi care apoi ataca
carbonatii cu formare de saruri.
Marirea volumului apei prin inghet devine de asemenea o sursa de stres

mecanic ce disloca granulele materialelor de constructii, proces ce finalizeaza
degradarea acestora.
17
Efectul activitatii biologice se suprapune peste cele amintite, generand

mineralele din grupa oxalatilor, sursa de presiuni mecanice soldate de asemenea
cu dezagregarea materialelor puse in opera.
3.MORTARE
Mortarele sunt amestecuri omogene de liant, nisip si apa care se intaresc

fie prin pierderea apei fie hidrauluic, in functie de natura liantului intrebuintat.
Mortarele servesc la legarea caramizilor pentru a forma elemente de constructii
si se numesc de zidarie sau la protejarea elementelor si se numesc de tencuiala.
In mortar, partea activa este liantul iar partea inerta este nisipul. Dupa natura
liantului folosit, se deosebesc mortare de: argila la cladiri usor solicitate, var
simplu, var ciment, ciment cu argila sau var, ciment folosit la zidaria din piatra
sau sub apa. Agregatele folosite sunt nisipurile naturale sau obtinute prin
concasare.
La reabilitarea monumentelor istorice se folosesc numai mortarele

traditionale pe baza de var-nisip (cimentul este de evitat datorita nivelurilor
ridicate de silicati, care se doresc a fi evitati pentru a nu produce fenomene mai
intense de degradare), datorita chimismului scazut.
S-a incercat o serie de analize a mortarelor traditionale folosite la

constructiile istorice, dar datorita vremii, factorilor climatici si a multor altor
fenomene prin care au trecut mortarele, nu s-a putut stabilii o compozitie
exacta. De aceea, se prefera folosirea pastei de var in combinatie cu un nisip de
rau (cat mai uscat) cat mai fin, la care se adauga apa. Retetele folosite
lareabilitare depind de firma de reabilitare (pasta de var este inlocuita cu var
praf, sau var stins in momentul sau inainte de actiunea de reabilitare).
III.FENOMENE DE DEGRADARE. ACTIUNEA MEDIULUI NATURAL SI

UMAN ASUPRA MONUMENTELOR
18
Acestea reprezentand de fapt cauzele degardarii monumentelor legate de

imbatranirea materialelor si subrezirea structurilor de constructie, actiunea
devastatoare a fosrtelor naturii si de interventiile nefaste ale oamenilor.
In cursul vietii lor indelungate, monumentele sufera actiunea permanenta,

lenta dar distructiva a factorilor naturali, cat si a unor cataclisme accidentale,
fenomene vioalente care le pot stirbi integritatea sau le pot pune in pericol chiar
existenta. La aceasta actiune a factorilor naturali se asociaza interventiile
oamenilor.
Din punct de vedere al teoriei generale si a metodologiei restaurarilor,

cunoasterea cauzelor care au determinat degradarea, distrugerea partiala sau
totala are rolul important pentru aprecierea starii unui monument din punct de
vedere al rezistentei, al modificarilor de structura si expresie suferite in
decursul vremurilor, cat si pentru stabilirea masurilor preventive sau a unor
interventii directe in vederea stavilirii procesului distructiv si a inlaturarii
efectelor sale. Caracterul interventiilor asupra unui monument, categoriile
lucrarilor de restaurare la care se face apel, specificarea cazului in sine sunt,
adesea in mare masura determinate de cauzele care au provocat degradarile.
2.1. CAUZELE CARE POT PROVOCA DEGRADARILE sunt:
A. Actiunea permanenta a unor factori naturali:
1. gravitatia
2. cresterea stratului vegetal
3. agentii atmosferici
4. apele meteorice
5. diferenta de temperatura dintre zi si noapte si dintre anotimpuri
6. vanturile, atmosfera viciata
7. apele subterane
8. factorii biologici (bacteriile, ciupercile, muschii, lichenii, ionsectele).
19
B. Actiunea accidentala, violenta a unor factori naturali: cutremurele, inundatiile,

uraganele, trasnetele.
C. Diferentele initiale de constructie (deficiente de fundatie, de arhitectura, ale

structurii de rezistenta etc.).
D. Interventiile oamenilor constand in distrugerea unor cladiri sau modificarea

lor sub aspect functional, constructiv sau plastic.
IV. RESTAURAREA SAU REABILITAREA CONSTRUCTIILOR
In functie de monumentul care urmeaza a fi restaurat, se stabilesc mai

multe criterii de interventie.
1.CARTAREA MONUMENTELOR
Cartarea monumentelor presupune numerotarea fiecarui element al cladirii

(fiecare fragment de material de constructie), mentionarea tipului de material
(tip de calcar, tip de gresie), facand mai intai o clasificare macroscopica a
materialului (caracteristici stabilite macroscopic), urmand apoi a fi facute
analizele chimico-mineralogice adecvate pentru a stabili cu exactitate tipul de
material, in vederea determinarii unei arii sursa, in cazul in care se prevede
inlocuirea materialului.
2.DETERMINAREA MATERIALULUI DE CONSTRUCTIE
Dupa determinarile macroscopice ale tipului si caracteristicilor

materialelor de constructie urmeaza determinarile chimico-mineralogice. Aceste
analize presupun:
-analize RX pentru a determina compozitia mineralogica a materialului
-sectiuni subtiri pentru a determina compozitia mineralogica, precum si starea

de degradare a materialului.
In functie de fenomenele de degradare observate la monumente, se pot

stabili si alte analize pentru a determina compusii chimici care degradeaza
20
materialul (compusi chimici poluanti, compusi chimici ai materialului, precum si

compusii chimici ai liantului), analize de ultrasunete pentru determinarea zonelor
afectate de microfisurile din reteaua materialului.
3.PROCEDEE DE REABILITARE
Datorita lipsei unei bune legislatii de restaurare si conservare a

monumentelor istorice in Romania, nu exista anumite standarde si norme care
trebuie respectate, fiecare firma de restaurari avand propria modalitate de a
reabilita o cladire.
Procedeele de reabilitare se stabilesc in functie de materialul de

constructie, dar si de fenomenul de degradare observat.
Spre exemplu avem:
-sarurile (pe calcar, caramida, lianti) se pot „spala” prin neutralizarea acestor
solutii chimice, in functie de rezultatul analizelor RX.
-crusta neagra si patina se pot „curata” prin interventia pe suprafata materialului

cu aparate pe baza de laser, care „rad” partea afectata, lasand stratul imediat
urmator, care nu este „murdar”.
-substratul vegetal si microbian: se incearca mai inati uscarea zonei, prin

ventilatii puternice, si incercarea de a proteja zona de alte infiltratii.
-exfolierile se desprinderile de material pot fi evitate si ele prin inlaturarea

umezelii, si a suportilor metalici folositi la fixarea si montarea materialelor pe
structura cladirii.
De asemenea, procedeele de reabilitare depind si de specialistii care

efectueaza restaurarea, unii fiind mai „agresivi” (curatand stratul de crusta
neagra, patina, sau decolorarea prin actiunea mecanica a picamarului sau a masinii
de gaurit), altii abordand o modalitate mai „calma”, incercand sa acopere
insemnele de pe pereti cu un strat de var, sau chiar sa curete „mizeria” cu
ajutorul unor perii aspre metalice.
21
Pentru a prevenii umezeala la fundatiile cladirilor, se folosesc materiale

specifice de izolatie, precum si aparatura destinata sa ventileze zona afectata
(ex. Subsolul casei Matei Corvin). Materialele si aparatura folosita la prevenirea
umiditatii depind si de tipul de pavaj folosit la trotuarul care inconjoara cladirea.
V.CONCLUZII
in concluzie, am putut observa mai multe materiale care au fost utilizate la

construirea monumentelor istorice, precum si scopul pentru care au fost
construite monumentele.
Fenomenele de degradare depind de natura materialului, de perioada de

exploatare (spre exemplu: calcarele exploatate primavara sunt mai predispuse
fenomenelor de degradare, datorita umezelii materialului), precum si de liantul
folosit. Bineinteles, si chimia mediului inconjurator reprezinta un factor nociv
pentru materialele de constructie folosite la monumentele istorice, in special
apele meteorice care sunt tot mai acide datorita poluarii, si care pot provoca
reactii chimice in interiorul materialului (gelifiatia, datorita transportului de apa
prin microfisurile din interiorul materialului), dar si la suprafata materialului,
prin facilitarea reactiilor dintre material si liant, dar si a reactiilor dintre
material si a particulelor de praf, suspensii, si acizi chimici aflati in aerul din
jurul monumentelor.
De asemenea, si apele subterane pot cauza degradari ale materialelor de

constructie, in special a materialului folosit la fundatia cladirii, dar si a celor din
soclul cladirii. Umezeala constanta poate favoriza si aparitia licheniilor si a altor
microorganisme care pot cauza de asemenea degradarea materialuli de
constructie.
Tipul de sol din jurul monumentului reprezinta un alt factor care poate
cauza degradarea monumentelor, deoarece, in functie de tipul de sol poate retine
apa pentru o perioada mai mare de timp, reprezentand o sursa de umezeala, dar
22
poate si sa faciliteze propagarea vibratiilor care se extind pana pe suprafata

cladirii, cauzand fisuri de diferite dimensiuni, in functie de intensitatea
vibratiilor. Sursa vibratiilor pot fi cutremurele, care au intensitati destul de
puternice pentru a cauza prabusirea cladirilor, dar si trepidatiile induse de
traficul auto, care, desi nu sunt prea puternice, pot cauza fisuri in reteaua
materialului, cauzand degradari ale caror efecte pot aparea in decursul timpului.
De-a lungul timpului s-au incercat diverse metode de reabilitare si

conservare a monumentelor, insa metodele traditionale sunt cele care s-au
observat ca sunt acelea care nu produc in timp prea multe degradari
constructiilor. Aceste metode traditionale s-au transmis din pacate pe cale orala,
de la stramosi la urmasi, neramanand scrise pentru a putea fi respectate cu
exactitate, astfel incat metodele traditionale s-au transformat in metode relativ
traditionale, in special si datorita materialelor care sunt acum accesibile pentru
restaurare si bineinteles care nu mai au aceeasi calitate asemanatoare cu a celor
utilizate pe timpul construirii monumentelor istorice.
BIBLIOGRAFIE:
23

CERCETARE

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CERCETARE

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MATERIALE DE CONSTRUCTII FOLOSITE LA REABILITAREA MONUMENTELOR ISTORICE

UNIVERSITATEA TEHNICA CLUJ-NAPOCA

I. INTRODUCERE SI SCURT ISTORIC

II. MATERIALE DE CONSTRUCTII

III. FENOMENE DE DEGRADARE ALE MATERIALELOR DE

IV. RESTAURAREA SAU REABILITAREA CONSTRUCTIILOR

I.INTRODUCERE SI SCURT ISTORIC

Pentru aceasta lucrare am studiat materialele de constructii folosite

Inca din antichitate omul a dorit sa isi exprime sentimentele realizand

In China antica, unele constructii aveau ca scop protejarea regatului, avand

De-a lungul vremurilor s-a pastrat abiceiul de a se construi cladiri

Deoarece pe parcursul timpului au avut loc razboaie si revolutii care au

Pentru a evidentia mai bine aceste procese de degradare a monumentelor,

Castelul Bunffy de la Bontida este un ansamblu arhitectonic construit de

este renascentist, extinderile ulterioare au fost facute in secolul al VIII- lea in

Domeniul de la Bontida a fost donat familiei Banffy de catre regele

Dionisie Banffy a fost cel care a initiat constructia ansamblului la aceste

Mostenitorul sau, Dionisie Banffy al II-lea, a initiat reconstructia

Urmatorul descendent Banffy, Josef Banffy, va demola in 1820 turnul de

Tot in secolul XVII sculptorul Johann Nachtigall a transpus

In anul 1944 trupele germane i-au evacuat pe proprietari pentru a folosi

Intr-o latura inca funtionala a castelului a fost instalata in anii 1950

In perioada anilor 60 Directia Monumentelor Istorice a incercat

Dupa cadearea regimului comunist a inceput restaurarea ansamblului in

In 2007 Principesa Margareta a Romaniei si-a asumat rolul de Patron

Iar in prezent organizatia „Transilvania Trust” mai organizeaza grupuri de

Construit intre anii 1774 si 1785 pe laturile unei curti rectangulare de

Incepand cu 1951, palatul adaposteste Muzeul de Arta din Cluj, cu un

Etajul cladirii, ce adaposteste Galeria de Arta, a fost inchis in 1990 din

Castelul din Borsa, judetul Cluj, a fost si ea proprietate a familiei Banffy,

Castelul a fost construit in secolul XIX in stil ecletic cu elemente

Cladirea are forma dreptunghiulara, fiind dispus pe nivelul parterului,

Castelul este inscris pe lista Monumentelor Istorice ale judetului Cluj,

Castelul de la rascruci are o valoare istorica importanta. Este format din

Piesa de rezistenta ramane salonul de primire sau sufrageria. Aici s-a

forma blazonului si genealogiei familiei Banffy, precum si numele celor mai

Din balconul castelului se poate vedea intreg domeniul Banffy. Terenul de

Mai departe o sa va prezentam in special materialele folosite pe teritoriul

1.1. Notiuni generale

Aceasta reprezinta amestecuri din minerale care formeaza rocile,

-se gaseste in majoritatea zonelor din tara noastra;

-are rezistenta mare la compresiune si uzura;

-aspect natural frumos;

-poate fi folosit atat la executia elementelor de rezistenta cat si la decoratiuni.

Piatra naturala, ca si material de constructii rezulta in urma explatarii si

Ca material de constructii, rocile se folosesc in doua moduri:

-produse prelucrate mecanic (concasare, sortare, spalare, cioplire si slefuire),

Avand in vedere proprietatile fizico-mecanice foarte bune si datorita

1.2. Tipuri de roci

Rocile se clasifica in functie de urmatoarele caracteristici:

*Rocile magmatice ce iau nastere ca urmare a solidificarii topiturii silicioase

*Rocile sedimentare, ce iau nastere prin depunerea succesiva a produselor de

*Roci metamorfice, ce iau nastere ca urmare a actiunii presiunii si temperaturii

*Roci cu structura holocristalina, alcatuite din minerale cristalizate complet.

*Roci cu structura hipocristalina, alcatuite dintr-un amestec de minerale

*Roci amorfe (vitroase), formate numai din minerale amorfe.

c)textura: (modul de aranjare in spatiu a mineralelor componente)

*Roci cu textura neorientata sau masiva, cand aranjarea in spatiu a mineralelor

*Roci cu textura stratificata, la care toate straturile sunt alcatuite dintr-un

*Roci usoare, cu densitate mai mica sau egala cu 18000kg/m3.

*Roci grele, cu densitate mai mare de 18000 kg/m3.

*Roci pentru constructii civile si industriale

*Roci pentru constructii ingineresti.

1.2.1. Rocile magmatice