Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2. Caracteristici:
- Acţiunea este redusă la o durată reprezentabilă pe scenă
- Acţiunea se dezvoltă organic şi unitar
- Autorul nu intervine direct în text decât prin intermediul didascaliilor
- În structura textului dramatic se întâlnesc atât elemente epice cât şi lirice
- Principalele moduri de expunere sunt dialogul şi monologul dramatic
- Este împărţit în acte şi scene
- Naraţiunea şi descrierea apar doar în didascalii
- Existenţa unui conflict puternic între personaje
- Personajele sunt numeroase, acţiunea concentrându-se asupra protagoniştilor
- Conţinutul de idei şi sensurile operei sunt puse în evidenţă prin jocul actorilor, efecte
vizuale, scenice
- Incipitul ex abrupto introduce cititorul direct în miezul faptelor
- Finalul este plin de efect menit să surprindă sau să impresioneze
1
b) Tablourile sunt unităţi mai întinse şi mai vagi şi aparţin dramaturgiei baroce şi
moderne
c) Scena reprezintă o diviziune a acţiunii, conform unei configuraţii determinate de
personaje, astfel încât o schimbare de scenă implică o schimbare în coprezenţa
personajelor.
8. Limbajul dramaturgiei – „în teatru totul e limbaj” spunea Ionescu. Limbajul dramatic
depinde de tema aleasă: cuvintele din anumite sfere lexico-semantice creează atmosfera,
culoarea locală. Orice text dramatic se compune din două părţi distincte dar inseparabile:
dialogul/monologul şi didascaliile. În dialoguri vorbeşte personajul, pe când în didascalii
vorbeşte autorul, atribuindu-le fiecăruia un loc pentru a vorbi. Mijloacele lingvistice de
expresie teatrală sunt susţinute de cele paraverbale. Elementele ce compun prozodia
textului dramatic sunt: intonaţia, accentul, cezura, oprirea, pauza, suflul, timbrul vocii,
exclamaţia. Elementele paraverbale importante sunt: mimica, decorul, muzica, dansul,
mişcarea scenică. Acestea au rolul de a caracteriza personajul.
11. Monologul şi dialogul – sunt moduri de existenţă şi de construcție ale operei literare în
totalitatea ei sau numai ale anumitor părţi ale acesteia.
a) Dialogul – este o formă de comunicare între două sau mai multe persoane care îşi
transmit informaţiile cu diverse scopuri. Replica este intervenția în dialog a unui
participant.
Funcţiile dialogului în opera dramatică:
- Declanşează şi motivează acţiunea
2
- Defineşte relaţiile dintre personaje
- Dezvăluie reacţia lor mentală şi afectivă în raport cu o anumită situaţie
- Contribuie la caracterizarea directă şi indirectă a personajelor