3.

Alocarea resurselor în C-RAN

În această secțiune, vom dezbate diferite mecanisme de alocare a resurselor (RA –
Resource Allocation) care au fost gândite pentru diferite obiective ale C-RAN.
Vom începe prin a discuta despre problemele alocării resurselor si despre
provocările intâlnite in C-RAN, apoi vom discuta despre metode de alocare a
resurselor pentru un cost cât mai redus, pentru un consum de energie cât mai redus,
dar si pentru alte obiective.

3.1. Probleme intâlnite în alocarea resurselor în C-RAN

Deoarece este de așteptat ca resursele să fie împărțite (shared) si virtualizate în
C-RAN, problema alocării lor către utilizatori devine mai complex. Prin urmare,
mecanismele de alocare a resurselor tradiționale care sunt încă utilizate în rețeaua
de astăzi nu vor fi adaptate de C-RAN. Alocarea resurselor devine o problemă de
optimizare cu diferite obiective care diferă în funcție de aplicație. Obiectivele pot
include întârziere, consum de energie, complexitate, cost și o combinație între două
sau mai multe dintre obiectivele respective. Restul secțiunii va trata unele
mecanisme care sunt proiectate pentru obiectivele respective. Cu toate acestea,
trebuie menționat că există mai multe lucrări în literatura de specialitate pentru a
rezolva o astfel de problemă, dar vom discuta doar câteva dintre acestea pe scurt.

3.2. Alocarea resurselor având ca obiectiv costul operațional

Alocarea resurselor eficientă poate fi privită ca unul dintre cele mai înalte obiective
din punct de vedere al operatorilor. Cu alte cuvinte, maximizarea veniturilor
algoritmului alocării resurselor poate fi esențială pentru operatori. S-a discutat
despre un algoritm care împarte resursele în categorii partajate și fixe. O resursă
partajată între BBU (Baseband Unit) poate fi alocată utilizatorilor cu costuri reduse
la încărcarea sistemului. În caz contrar, dacă BBU-urile nu sunt încărcate, resursele
lor fixe pot fi utilizate atunci când costul este mai mare pentru aceștia. În acest fel,
veniturile pot fi maximizate pentru operatori, respectând cerințele utilizatorilor
chiar și în scenarii de încărcare destul de ridicate. Un server de control central va
gestiona alocarea resurselor în funcție de prioritatea utilizatorului, de
disponibilitatea acestora de a încarca și de utilizarea curentă a resurselor.
3.3. Alocarea resurselor având ca obiectiv reducerea puterii
Minimizarea puterii constituie unul dintre obiectivele critice atunci când se
distribuie resurse între utilizatori. O astfel de problemă ar trebui să includă o dublă
problemă de minimizare a celei mai bune selecții RRU (Remote Radio Unit) și a
puterii minime utilizate în mai multe canale pentru a realiza comunicarea. A fost
formulată problema de minimizare a puterii consumate, supusă celei mai ridicate
calități a serviciilor pentru utilizatori și bugetul de energie al RRU. A fost utilizat
un algoritm de selecție lacom pentru a rezolva o astfel de problemă de minimizare,
în care un RRU este selectat pentru a fi oprit la fiecare timestamp. Acest RRU
selectat ar trebui să maximizeze reducerea de putere a rețelei de fiecare dată.
Rezultatele lor de simulare au arătat o bună reducere a puterii cu un algoritm de
complexitate scăzută și o soluție aproape optimă a problemei de minimizare. Cu
toate acestea, metoda lor a ignorat limitarea capacității Fronthaul-ului, deoarece au
presupus o capacitate nelimitată care nu este realistă în practică.
Frounthaul-ul unei arhitecturi de telecomunicații C-RAN cuprinde legăturile intermediare
între controlerele radio centralizate și capetele radio de la „marginea” unei rețele celulare.

3.4. Alocarea resurselor având ca obiectiv consumul de energie

Consumul de energie este un alt obiectiv al alocării resurselor care se referă la
nivelul energetic al BBU și RRU. Diferența dintre consumul de putere și consumul
de energie aici este că energia a fost dedicată RRU-urilor care trimit putere, în timp
ce energia este luată în considerare cand ne referim la momentele de repaus ale
RRU și BBU. O astfel de minimizare este importantă pentru dispozitivele cu
baterie și pentru a permite dispozitivelor să-și reducă consumul de energie atunci
când nu sunt utilizate. A fost propus un model de consum de energie pentru
mecanisme dinamice de alocare a resurselor în C-RAN. Algoritmul propus adaugă
un server, numit „Host Manager” la nucleul de BBU-uri, algoritm ce monitorizează
încărcarea pe fiecare BBU. Dacă o anumită condiție de încărcare este satisfăcută la
un BBU, atunci serverul ar aplica un algoritm pentru a reîncărca BBU și RRU și
dezactiva unele BBU.

O altă lucrare care a fost propusă recent permite utilizarea resurselor elastice în
care dimensiunea rețelei, densitatea RRU și puterea de transmitere se pot schimba
drastic pentru a satisface cerințele utilizatorilor. Soluția propusă a implicat atât
componente proactive, cât și reactive în modelul lor. O componentă proactivă
estimează modificarea pe cererea utilizatorului și furnizează nevoia sa în avans. Pe
de altă parte, componenta reactivă ar monitoriza încărcarea și va declanșa
algoritmul de rematch al BBU-urilor și RRU-urilor atunci când utilizarea
resurselor coboară sub un anumit nivel.

Astfel de algoritmi au fost capabili să minimizeze energia BBU-urilor, permițându-

le să se oprească atunci când sarcina rețelei este mică. Cu toate acestea, acestea vin
cu un cost de întârziere care rezultă din comutarea și reasignarea BBU-urilor către
RRU.

3.5. Alocarea resurselor având alte obiective

Unele obiective suplimentare care trebuie luate în considerare în cee ace privește
alocarea resurselor ar putea include minimizarea întârzierilor, complexitatea și
oferirea serviciilor de cea mai înaltă calitate. De exemplu, problema de minimizare
a întârzierilor a fost rezolvată ca o schimbare între întârzierile de procesare și
schimbarea între consumul de energie fronthaul. Reducerea complexității
mecanismelor de alocare a resurselor este luata in considerare astfel încât
consumul de energie al BBU-urilor sa fie minim, respectând cerințele privind
calitatea serviciilor. O altă propunere a avut în vedere cartografierea dinamică
BBU-RRU în C-RAN, ceea ce reduce posibilitatea de a nu satisface capacitățile
utilizatorilor în celulă, în timp ce maximizează calitatea serviciilor din rețea. Mai
mult, corectitudinea resurselor și obiectivele multiple ale alocării resurselor pot fi
considerate o problemă viitoare care trebuie luată în considerare în sistemul C-
RAN.

Așadar, problema alocării resurselor în C-RAN este una dintre problemele critice,
deoarece resursele sunt virtualizate și partajate între BBU-uri din aceeași rețea.