1.

Dezvoltarea conceptului de “reţelele electrice inteligente” (SmartGrids)

pentru protecţia mediului, încurajarea competiţiei economice,
integrarea noilor surse de energie, flexibilitatea în funcţionare a reţelei
electrice.
Direcția către Smart Grids (Rețele Electrice Inteligente) a fost inițiată ca urmare a
numeroaselor incidente majore in sistemele electroenergetice. Infrastructura îmbătrânită,
tehnologia depășită dar si alte aspecte făceau ca sistemele energetice, in special sistemele
electroenergetice, sa nu asigure sustenabilitate.
Anul 2003 a fost numit anul marilor avarii, iar imaginea aceasta spune foarte multe.
Problemele existau in toata lumea (cu excepția unor tari precum Japonia). Acestea erau dovezi
puternice ale faptului ca ceva trebuie sa se schimbe.
În anul 2005, impulsionată de acțiunile din SUA, Comisia Europeană a creat un comitet,
format din reprezentanți au tuturor țărilor membre UE și cu statut de preaderare, care să
stabilească cartea albă a conceptului de Rețele Electrice Inteligente. Dacă în SUA termenul
folosit este Smart Grid, în Europa s-a adoptat termenul “Smart Grids”.
Care au fost principalele cauze? Pe de o parte, consumul de energie electrică în creștere și
disponibilitatea (de viitor) din ce în ce mai mică a resurselor de energie. Exista însă câteva
aspecte ale problemei: Combustibilii fosili, un dar al naturii, sunt pe cale de a fi epuizaţi ;
Utilizarea combustibililor fosili cauzează probleme atât mediului înconjurător si sănătăţii
oamenilor ;Încă exista o eficienţă redusă în ceea ce privește consumul de energie, cu alte cuvinte,
nu trebuie asigurată resursa de energie, dar trebuie eficientizat și consumul.
Smart Grid înseamnă (re)evolutia rețelelor electrice. Se urmărește transformarea acestor
de la așa zisele rețele pasive (care necesită intervenția operatorului uman, pentru orice tip de
acțiune) la rețele active (capabile să se adapteze în timp real la evenimente complexe, cu ajutorul
senzorilor, echipamentelor inteligente, protecțiilor adaptive, aplicațiilor informatice flexibile și
multe altele). Evoluția rețelelor electrice înseamnă trecerea de la
- Producerea energiei electrice centralizată în centrale electrice mari, la generarea distribuită și
controlul acestora atât centralizat cat și distribuit
- De la funcționarea necontrolată (cu probleme dese de depășire a capacității de transfer a liniilor
și transformatoarelor) la controlul circulațiilor de puteri prin electronică de putere și alte
echipamente mecanice (cum sunt transformatoarele defazoare)
- De la modul de echilibrarea a puterilor de tip producția urmărește consumul la echilibrarea
dinamică, în care consumatorii flexibil pot fi controlați să modifice curentul absorbit (de
exemplu, noile tipuri de aparate de aer condiționat bazate pe invertor, care în viitor pot avea un
port de comunitare pentru controlul de la distanță
- De la echipamente cu comutație manuală, inclusiv secvența de depistare a defectelor, la sisteme
care răspund automat prin acțiuni predictive
- De la protecții electromecanice, care au timpi de reacție mari, la protecție numerice, care sunt
adaptive (de exemplu, curentul admisibil la liniile electrice este calculat în timp real de protecții
în funcție de temperatura mediului ambiant – pe toată lungimea liniei)
- De la mentenanță periodică la mentenanță predictivă
Beneficiile Smart Grids sunt numeroase (intenția este bună), respectiv:
- Pentru consumatorii de energie electrică libertatea de alege furnizorul de en el, calitatea
serviciului de en el, reducerea pretului en el, implicarea consumatorilor
- Pentru industrie creste eficienta energetica, reducerea emisiilor de Carbon, promovarea surselor
regenerabile , imbunatatirea fiabilitatii
 - Pentru mediul înconjurător reducerea emisiilor de carbon si NOx, integrarea surselor
regenerabile, stimulente pentru conservare
- Pentru economie locuri de munca, investitii in antreprenoriat, o noua baza manufacturiala,
competitie globala

2. Abordări în Smart Grids, centrate pe consumator, respectiv pe reţea.

Abordarea centrată pe reţeaua electrică
A. Optimizarea funcţionării reţelei electrice Pentru a se adapta noilor cerinţe privind creşterea
consumului de energie electrică şi dezvoltarea pieţei de energie electrică, ce se dovedesc a fi
adevărate provocări pentru condiţiile sale de funcţionare, reţelele electrice trebuie să devină mai
“active” şi mai “inteligente” prin:
 dezvoltarea sistemelor de monitorizare şi control pe arii extinse
 controlul circulaţiei de puteri sau a tensiunilor, în timp real, prin intermediul unor
dispozitive avansate de tip FACTS, bazate pe electronica de putere;
 evaluarea securităţii sistemelor electroenergetice în timp real;
 implementarea unor estimatoare de stare distribuite în cadrul sistemelor electroenergetice
de mari dimensiuni;
 realizarea de software performant pentru evaluarea condiţiilor de funcţionare ale reţelei,
atât în regim permanent cât şi din punct de vedere al stabilităţii, dar şi în prezenţa
generării distribuite şi a consumatorilor activi;
 realizarea de simulatoare pentru analiza funcţionării sistemelor electroenergetice, atât în
regim permanent cât şi în regim dinamic, inclusiv prin includerea unor modele pentru
sursele de energie regenerabilă şi dispozitivele neliniare;
 stabilirea unor strategii eficiente pentru restaurarea funcţionării, respectiv planuri de
apărare împotriva producerii unor avarii;
 mecanisme eficiente, atât din punct de vedere tehnic cât şi economic, de echilibrare în
timp real a puterilor active;
 pentru menţinerea la un nivelul ridicat de pregătire al resursei umane, se impune
pregătirea continuă a operatorilor de sistem folosind şi simulatoare de antrenare care să
modeleze cât mai fidel sistemele reale.
B. Optimizarea infrastructurii
Datorită opoziţiei publice, construirea de noi infrastructuri va fi limitată, în timp ce înlocuirea
vechii infrastructuri va trebui să fie inovată pentru a optimiza capacitatea disponibilă de transfer.
În acest sens se au în vedere următoarele aspecte:

 extinderea reţelei europene, în special a celor de transport, cu noi infrastructuri este

condiţionată de reducerea duratei de obţinere a autorizaţiei de construire;
 întărirea liniilor de transport existente;

C. Integrarea surselor de energie regenerabilă la scară largă

În condiţiile încălzirii globale şi a ritmului de creştere a preţului petrolului (de peste 6 ori în
numai 20 de ani), este necesar să se descopere şi să se sprijine sursele alternative de producere a
energiei electrice, pe de o parte pentru protejarea mediului înconjurător, iar pe de altă parte
pentru creşterea independenţei energetice. În acest sens, strategia Europeană pentru crearea
reţelelor electrice ale viitorului SmartGrids include obiective conexe, adică:

 adaptarea reţelelor electrice de transport şi distribuţie, pentru a permite integrarea surselor

de energie regenerabilă precum şi a cogenerării;
  dezvoltarea unor metode şi produse software performante pentru prognoza vântului,
respectiv a puterii active generate de sursele eoliene;
 adoptarea unor mecanisme de piaţă care să încurajeze introducerea surselor de energie
regenerabilă
Abordarea centrată pe utilizatorii reţelei electrice
A. Reţelele electrice de distribuţie active
Deşi conceptul de SmartGrids se referă atât la reţelele de transport cât şi la cele de
distribuţie, se constată o atenţie sporită asupra celor de distribuţie deoarece punctele ţintă sunt
utilizatorii mici, atât producători cât şi consumatori. Din această perspectivă se evidenţiază
următoarele elemente cheie:

 dispecerizarea si managementul local al generarii distribuite;

 reconfigurarea retelei electrice asistata de la distanta;
 produse software pentru reconfigurarea optimala si restaurarea serviciului de furnizare in
retelele de distributie active
 proceduri de auto-restaurare
 produse de calcul pentru optimizarea dimensionarii, amplasarii si configurarii unor
microretele in cadrul retelelor de distributie
B. Piaţa de energie electrică şi eficienţa energetică
În ceea ce îi priveşte pe utilizatorii reţelei, beneficiile obţinute prin utilizarea energiei electrice
trebuie să fie maximizate, necesitând deci optimizarea costurilor. Se pot defini astfel următoarele
obiective:

 crearea de noi participanţi la piaţa de energie electrică, prin aplicarea conceptelor de

microreţea şi centrală virtuală pentru favorizarea creşterii eficienţei energetice,
îmbunătăţirii managementului consumului la vârful de sarcină, utilizarea mai eficientă a
reţelei de distribuţie;
 crearea “consumatorilor activi”, prin echiparea celor clasici, disponibili să reducă
consumul la cererea operatorului de distribuţie, cu sisteme de management al sarcinii şi
sisteme de măsurare cu citire de la distanţă;
 implementarea unor mecanisme de piaţă transparente şi flexibile, care să conducă la
utilizarea eficientă a surselor de producţie şi la reducerea preţului energiei electrice.

3. Conceptul de microreţea (caracteristici, moduri de funcţionare, arhitectură de

viitor, performanţe, echipamente şi sisteme moderne, necesităţi de investiţie)
O microreţea este un sistem electroenergetic de dimensiuni mici ce include una sau mai
multe grupuri de generare distribuită care pot funcţiona independent de sistemul electroenergetic
naţional sau conectat cu acesta. Beneficii:

 Costul energiei se poate micşora (comparativ cu energie primită din sistemul

electroenergetic principal)
 Fiabilitatea si calitatea energiei se pot îmbunătăţi
 Poate creşte eficienţa şi se reduc emisiile de noxe
 Poate fi singura opţiune daca infrastructura de transport nouă sau modernizată nu poate fi
dezvoltată într-un timp sau cu un cost eficace
Caracteristici ale unei microreţele

 Valoare de vârf a consumului de energie electrică: 1 kW - 100 MW

 Consum de energie termică: 0.5 MJ/h - 1000 MJ/hr
 Numărul de consumatori alimentaţi: 1 - 50.000
 tipul consumatorilor: rezidenţial, comercial sau industrial
 Întinderea geografică: de la o casă până la 10 kmp
 Funcţionarea mixtă: microreţeaua poate fi configurată pentru a comuta între funcţionarea
“izolată” şi “ne-izolată” în funcţie de starea reţelei publice
 Funcţionarea izolată: microreţeaua funcţionează independent de reţeaua publică
 Nivelul tensiunii: JT sau MT, AC sau DC
 Arhitectura: radială or buclată cu una sau mai multe generatoare
Moduri de funcţionare a microreţelelor
a) Modul Conectat la reţeaua electrică publică. Acest mod de funcţionare este un mod
normal deoarece, pentru asigurarea unor parametrii electrici în conformitate cu cerinţele de
calitate a energiei electrice, este necesară funcţionarea interconectată. Din punct de vedere al
frecvenţei, aceasta poate fi menţinută foarte aproape de valoarea nominală de 50 Hz doar în
condiţiile funcţionării interconectate.
Funcţionarea interconectată asigură condiţiile necesare accesului la cele mai ieftine surse
de energie electrică. Consumatorii din microreţea pot să opteze pentru a folosi sursele de energie
electrică din cadrul microreţelei sau pentru a cumpăra energie electrică din reţeaua publică.
b) Modul Izolat, cu funcţionare independentă de reţeaua electrică publică. În cazul în care
în reţeaua publică se produce un incident care conduce la întreruperea alimentării cu energie
electrică, microreţeaua trebuie să fie capabilă să asigure alimentarea de rezervă a principalilor
consumatori de energie electrică localizaţi în cadrul microreţelei. Funcţionarea corespunzătoare
în acest condiţii presupune existenţa unui dispecer local dar şi a unor sisteme de reglaj pentru
funcţionarea insularizată.
Pe lângă infrastructura clasică a unei reţele electrice, ce cuprinde linii, transformatoare,
sisteme de protecţii şi automatizări, o microreţea include consumatori inteligenţi, generatoare
distribuite, sisteme de detectare a defectelor avansate, echipamente de comutaţie inteligente, o
infrastructură de măsurare avansată, căli de alimentare de rezervă, precum şi un sistem de
monitorizare şi control ce cuprinde produse informatice şi cu ajutorul cărora se pot îndeplini
următoarele obiective:

 Insularizarea microreţelei în cazul producerii unui blackout în SEN;

 Optimizarea costului energiei electrice, comparativ cu un cel obţinut pe piaţa de energie
electrică, folosind resursele proprii, atât generatoarele electrice şi sursele de stocare,
precum şi consumatorii activi;
 Îmbunătăţirea fiabilităţii şi calităţii energiei electrice prin posibilitatea de reconfigurare a
reţelei electrice;
 Creştere eficienţei şi reducerea emisiilor de substanţe poluante prin integrarea surselor
regenerabile de energie, precum panourile fotovoltaice, micro-hidrocentralele, turbinele
eoliene;
O microreţea se poate dezvolta în cadrul unei reţele electrice de distribuţie (RED), de
medie tensiune sau de joasă tensiune.
 4. Conceptul de Centrală Electrică Virtuală (scop, elemente componente,
structură, servicii furnizare, aspecte tehnice, aspecte economice)
Centrala Electrică Virtuală (CEV) este un cluster de surse de generare distribuită de
putere mică (ex.: turbine eoliene, microhidrocentrale, microcogenerare, generatoare de urgenţă
etc.), elemente de stocare şi consumatori activi care funcţionează coordonat, conform unor
proceduri tehnice şi/sau economice, prin intermediul unui centru de control. Cu alte cuvinte CEV
este o agregare a unui număr de entităţi (atât producători cât şi consumatori) care pot fi văzute ca
o singură entitate cu o putere instalată suficient de mare pentru a participa nemijlocit în orice
componentă a pieţei de energie electrică pentru comercializarea de energie activă. Fiecare
entitate a CEV poate fi controlată individual astfel încât să poată contribui şi la asigurarea altor
servicii tehnologice de sistem.
Realizarea unei CEV este posibilă prin tehnologii avansate de echipamente electrice,
infrastructura de telecomunicaţii, sisteme de măsurare, tehnică de calcul, software robust etc.
Entităţile din CEV sunt controlate de la dispeceratul CEV prin intermediul sistemelor specifice.
Comunicarea se realizează prin intermediul infrastructurii SCADA, iar monitorizarea şi controlul
este asigurat prin intermediul sistemului de management al energiei (EMS – Energy
Management System) şi sistemului de management al distribuţiei (DMS – Distribution
Management System). Dacă CEV este creată în interiorul unei microreţele Dispeceratul
stabileşte strategia de participare la piaţa de energie electrică.
Se definesc două tipuri de centrale electrice virtuale, respectiv CEV tehnică şi CEV comercială.
a) CEV tehnică. Entităţile din CEV pot fi controlate astfel încât CEV să poată asigura diverse
servicii tehnice. Cea mai probabilă aplicaţie este participarea la echilibrarea puterilor active la
nivel de sistem electroenergetic pentru reglajul frecvenţei. Datorită condiţiilor de calificare
actuale pentru reglajul frecvenţei şi ale tehnologiei aflate în stadiu de proiect pilot, CEV poate
participa doar cu rezerve terţiare rapide. Însă, în cadrul unei microreţele, pentru a asigura
capabilitatea CEV de a menţine schimbul de putere cu restul sistemului, se poate implementa un
sistem de echilibrare în timp real similar nivelului secundar de reglaj al frecvenţei. În acest sens,
prin controlul centralizat al surselor se poate menţine o rezervă de putere activă ce poate fi
furnizată ca serviciu de sistem.
Alte servicii tehnice pe care le poate asigura CEV pot fi asimilate conceptului de
microreţea, cum ar fi: reglajul tensiunii, pornirea de urgenţă a unor surse, delestajul de sarcină,
îmbunătăţirea calităţii energiei electrice etc.
b) CEV comercială. Entităţile din cadrul CEV pot fi controlate pe baza unor algoritmi de
optimizare astfel încât să genereze beneficii economice. Folosind informaţii despre sursele de
putere (costul marginal al combustibilului, disponibilitatea surselor regenerabile, capacitatea
disponibilă de producţie a tuturor surselor etc.), despre reţeaua electrică (capacitatea de transfer,
consumul prognozat de energie electrică, nivelul dorit al tensiunilor nodale etc.) şi despre piaţa
de energie electrică (preţul şi cantitatea contractelor PCCB, preţul prognozat pe PZU, etc.),
dispecerul local din microreţea stabileşte strategia de funcţionare şi exploatare astfel încât să
atingă unul sau mai multe dintre următoarele obiective:

 Maximizarea profitului din vânzarea de energie electrică;

 Minimizarea costurilor cu producerea energiei electrice;
 Minimizarea pierderilor de putere activă; etc.
 Planificarea tehnico‐economică a energiei vândută fie pe PZU sau PCCB fie ca rezervă
de putere pe piaţa de echilibrare.
 5. Automobilul electric (tipuri, componenţă, caracteristici tehnice,
posibilităţi de conectare la reţea, impactul asupra reţelei electrice,
servicii oferite prin piaţa de energie electrică)
Vehiculele electrice oferă o oportunitate majora de a rezolva efectele negative asociate
motoarelor cu combustie interna fara a constrange rolul vital pe care il au acestea. Obstacolele
identificate pe piaţă cu privire la VE se referă la diferite aspecte, începând de la tehnologie, până
la reticenţa societăţii faţă de factorii de schimbare, precum:
 Constrângeri tehnologice (de ex. gamă, timp de încărcare, insuficienţa reţelei de încărcare
publică )
 Gamă limitată de tipuri de vehicule
 Costuri de investiţie mari
 Aşteptări false
 Lipsa / insuficienţa stimulentelor
 Lipsa informaţiei, dezinformarea şi informarea greşită (costul total de proprietate, lipsa
încrederii, etc.
Există trei clase de automobile electrice care se diferențiază în funcție aportul de energie
electrică folosită în exploatarea lor :

 Vehicule electrice hibride: aceste vehicule folosesc atât combustibili convenționali, cât și
energie electrică. Această energie electrică este recuperată tot de către autovehicul în
urma frânării. Acest fenomen se numește “frânare regenerativă”. Vehiculul hibrid are
pornirea în modul electric, iar condiția de conectare al motorului termic este fie creșterea
vitezei de deplasare peste un anumit prag, fie creșterea sarcinii.
 Vehicule electrice hibride Plug-in: aceastea se aseamănă foarte mule cu cele prezentate
anterior, avantajul acestor vehicule electrice Plug-in fiind acela că bateria se poate
încărca și prin conectarea la rețeaua electrică.
 Vehicule electrice: aceste automobile nu prezintă niciun fel de motor termic, în
consecință sistemul de eliminare al gazelor arse și rezervorul de combustibil lipsesc.
Grupul motopropulsor este reprezentat de un motor electric controlat printr-un invertor.
În zilele noastre are deja loc trecerea de la motorul sincron cu magneți permanenți la
motorul sincron cu rotorul bobinat. Din punct de vedere constructiv, vehiculul electric
este mult mai simplu în comparație cu cel clasic.
Prin utilizarea unor sisteme de control, bateriile autovehiculelor electrice pot fi agregate sub
forma unei singure surse ce poate fi folosită fie ca un consumator controlabil fie ca o sursă de
energie. Managementul încărcării autovehiculelor electrice poate fi realizat prin metode de
comunicare bidirecţională pentru implementarea următoarelor strategii:

 Decalarea în timp a consumului. Automobilul poate fi conectat la reţeaua electrică pe

intervale orare de consum redus astfel încât generatoarele electrice clasice să fie utilizate
în mod optim, iar pentru reţeaua electrică să se evite încărcările excesive.
 Aplatisarea curbei de sarcină. Prin integrarea unor echipamente cu răspuns în timp real,
companiile din industria energiei electrice pot să dispecerizeze în mod dinamic
consumatorii ce conţin baterii astfel încât să obţină anumite obiective sau să limiteze
solicitarea reţelei electrice în anumite puncte sau zone.
 Serviciile de sistem. În timp real, vehiculele electrice pot fi adaptate pentru a contribui la
echilibrarea puterilor active ca serviciu de sistem.
Promovarea surselor regenerabile de energie. Bateriile din componenţa automobilelor electrice
pot fi programate pentru încărcare. În ceea ce priveşte conectarea la reţeaua electrică a
automobilului, IEC a stabilit 4 moduri standard după cum urmează:
Modul 1: Priză normală în casă şi cablu de alimentare simplu. Automobilul este conectat la
reţeaua electrică printr-o priză standard ataşată casei. Acest mod presupune existenţa unor
elemente de siguranţă, adică trebuie să existe un sistem de împământare şi un întreruptor pentru
deconectarea la suprasarcină. Priza trebuie realizată astfel încât să prevină contactul accidental.
Sistemul nu este prevăzut cu dispozitiv de comunicare între priză şi automobil.
Modul 2: Priză normală şi cablu de alimentare cu dispozitiv de protecţie integrat. Automobilul
este conectat la reţeaua electrică printr-o priză ataşată casei. Încărcarea se poate face fie printr-un
circuit monofazat fie printr-un circuit trifazat, iar în ambele cazuri trebuie să existe o instalaţie de
împământare. Cablul de alimentare este prevăzut cu un dispozitiv de protecţie şi cu sistem de
comunicare între priză şi automobil. Această soluţie este mai scumpă datorită cerinţelor privind
construcţia cablului de alimentare.
Modul 3: Priză specială pe un circuit de alimentare dedicat. Automobilul este conectat direct la
reţeaua electrică printr-o priză şi un circuit monofazat sau trifazat, special dimensionate în acest
scop. Totodată, trebuie să existe elemente de protecţie integrate în priza de conectare.
Modul 4: Conectarea la tensiune continuă pentru încărcare rapidă. Automobilul electric este
conectat la reţeaua electrică printr-un încărcător extern ce furnizează tensiune continuă la priză.
Funcţiile de control şi protecţie trebuie să fie implementate pentru funcţionare permanentă în
cadrul instalaţiei.

6. Măsurarea inteligentă - smart metering (ce presupune, tipuri,

infrastructura pentru schimb de date, deschiderea pentru business)
Contorizarea inteligentă este o tehnologie nouă, cu adevărat inovatoare, destinată îmbunătăţirii
sistemului de facturare şi contorizare a energiei, permiţând o mai bună conştientizare a
consumatorului final de energie. Contoarele inteligente au un potenţial ridicat pentru reducerea
cheltuielilor cu energia şi implicit pentru economisire de energie şi joacă un rol crucial la
realizarea ţintelor privind economia de energie pentru 2016 şi 2020.
Funcțiile de baza ale unui contor inteligent sunt : contorul are cel putin o interfata de comunicatie
cu exteriorul prin care sunt disponibile, pe baza unui protocol, marimile interne ale contorului,
unele contoare inteligente posedă mai multe interfete de comunicatie (IP adica ethernet sau prin
GPRS), de obicei doua sau mai rar trei; contorul inteligent trebuie să poată furniza prin
intermediul căii de comunicaţie mărimile sale de instrumentaţie, adică mărimile de timp real p(t),
q(t), u(t), i(t) pe faze şi/sau trifazat, precum şi alte eventuale mărimi .Dintre funcţiile utile Smart
Grid se pot enumera:

 Funcţia de „interval metering”, executată şi azi prin memorareaenergiilor pe 15 minute

sau o oră, fie sub forma de cantităţi pe interval, fie sub formă de index la sfârşitul oricărui
interval; aceste profile trebuie să poată fi citite de diverşii participanţi interesaţi;
 Funcţia de furnizare la cerere a mărimilor de timp real măsurate intern, aşa numitele
mărimi de instrumentaţie (u(t), i(t), p(t), q(t), f(t) - trifazat şi / sau eventual pe faze,
unghiuri între curenţi şi tensiuni etc.); aceste mărimi sunt esenţiale pentru Smart Grid,
pentru că ele pot fi utilizate pentru diverse decizii locale sau centralizate de îmbunătăţire
a funcţionării după anumite criterii;
  Funcţia de comandă prin ieşiri binare (relee sau statice). Astfel, cu TEI (care este un
calculator, ce asigură comunicaţia şi ruleză agenţii) şi cu contorul inteligent se pot activa
funcţii de conectare / deconectare, utile de exemplu pentru implementarea unor
consumatori cu sarcina flexibilă;
 Funcţia de citire intrări binare. În anumiţi algoritmi ai agenţilor Smart Grid este necesară
validarea unor acţiuni prin considerarea şi a unor stări binare (citirea de exemplu a unuei
stări de echipament);
 Integrarea unor facilităţi de măsurare a calităţii energiei electrice care să poată fi
disponibile pe interfaţa de comunicaţie şi care să aibă sens în condiţiile Smart Grid;
Sistemul este format din contoarele inteligente montate la utilizatori, echipamentele
montate in statiile de transformare, sistemul de comunicatie si centrul de comanda. Unitatea de
procesare semnale (SPU) este o componentă care primeste semnale de la consumatorii finali,
comunică cu centrul de comanda. Unitătile de transmisie-receptie comunica consumul de energie
si alte date de la instalatiile de alimentare individuale. Colectorul SPU primeste informatii finale
sub forma pachetelor de date via Power Line Carrier (PLC) si transmite informatia la Centrul de
Comandă printr-un mediu de comunicare compatibil TCP/IP. Centrul de comanda si control
(CC) are urmatoare structura hardware: serverele de achizitie, procesare date, testare si baza de
date (suport fizic al aplicatiilor software si a bazelor de date), UPS(suport de functionare a
serverelor pentru regim de avarie), unitate de stocare (librarie de benzi magnetice : salvare,
arhivare date, back-up).
Schimbul de date mai are de evoluat, prin transmiterea datelor cu ajutorul sistemelor wireless sau
prin cloud și stocarea acestora în servere de tip Big data. În 2020 se dorește introducerea 5G
privind transferul de date conducand la modficarea infrastructurii de telecomunicatii si
informatice fata de sistemul 4G vor fi consumate mai putine resurse.

7. Casa inteligentă (structură, elemente integrate, aspecte funcţionale,

importanţa măsurării inteligente, comunicarea cu operatorul de sistem
şi furnizorul de energie electrică)
Conceptul de casă inteligentă se conturează ca răspuns, pe de o parte la progresul
tehnologic al surselor mici de energie bazându-se pe diverse procese tehnologice de conversie,
iar pe de altă parte la progresul tehnologic în domeniului tehnologiei informaţiei şi
telecomunicaţiei. Principalele surse de consum de energie electrică sunt aparatele electronicele,
asociate cu instalaţiile de încălzire şi climatizare, precum şi electrocasnicele şi instalaţiile de
iluminat. Printre ele, procesele de încălzire şi climatizare reprezintă mai mult de 56% din
consumul total de energie electrică dintr-o casă.
Existenţa unei infrastructuri de comunicare în casă poate permite implementarea unui sistem de
management al energiei din casă. Astfel, este posibilă implementarea unui număr mare de
aplicaţii care va permite unei case să devină un consumator activ, printre care:

 Automobilele electrice se pot încărca pe perioadele când în sistemul electroenergetic

există excedent de putere şi pot fi folosite pentru a alimenta cei mai importanţi
consumatori din casă în cazul unei întreruperi cu energie electrică sau chiar să injecteze
energie în sistemul electroenergetic în cazuri de urgenţă ca serviciu de sistem atunci când
i se cere din partea furnizorului de energie electrică, care la rândul său poate primi o cere
de la operatorul de sistem.
 Măsurarea inteligentă. Informaţiile primite în timp real privind preţul energiei electrice
vor ajuta consumatorul să decidă asupra consumului. Clientul poate să primească
informaţii de la fiecare aparat electrocasnic, având o defalcare pe tipuri de consumatori
 de energie electrică, respectiv poate să transmită în timp real furnizorului de energie
electrică situaţia consumului propriu precum şi puterea ce poate să fie deconectată în caz
de urgenţă.
 Aparate electrocasnice inteligente. Acestea pot conţine microchipuri care comunică cu
controlerul local astfel încât se pot deconecta automat dacă primesc semnal de la centrul
de control în caz de urgenţă.
 Control prin internet. Poate face posibil de a controla de la distanţă consumul de
energie electrică. Pentru o funcţionare eficientă în timp real, viteza de comunicare a
infrastructurii de internet trebuie să fie suficient de mare.
 Termostat inteligent. Consumul de energie electrică pentru încălzirea casei poate
reprezenta un procent semnificativ din consumul total al casei. Astfel, în cazul în care se
primeşte o cerere de reducere a consumului de energie electrică, în funcţie de cantitatea
de putere electrică ce trebuie redusă, termostatul sistemului de încălzire poate reduce
foarte rapid temperatura de referinţă.
 Senzorii. Comunicarea cu fiecare consumator de energie electrică din casă este posibilă
doar prin dotarea cu senzori a fiecărui consumator.
În continuare se prezintă cele 3 zone cu care comunică controlerul local al casei
inteligente. Zona de comunicare externă este reprezentată de reţeaua publică de internet prin
intermediul căreia clientul poate comunica cu furnizorul de energie electrică. Astfel, informaţiile
care sunt schimbate între cele două entităţi sunt:

 Informaţii transmise dinspre casa inteligentă spre furnizorul de energie electrică:

Consumul în timp real , Prognoza consumului, Disponibilitatea de a deconecta consum
 Informaţii transmise dinspre furnizorul de energie electrică spre casa inteligentă : Preţul
energiei electrice, Programarea întreruperilor pentru lucrări în reţea, Remunerarea pentru
consumul deconectat, Informaţii cotidiene.
Zona de comunicare internă este reprezentată de conexiunea care există între aparate şi
alte mici dispozitive în interiorul casei inteligentenprecum şi legătura acestora la Internet şi la
aparatele de măsură inteligente. Această zonă de reţea a casei va fi controlată de un dispozitiv
inteligent de control care conţine aplicaţii pentru monitorizarea, controlul şi coordonarea
activităţilor aparatelor consumatoare energie electrică.Aparatele electrocasnice pot fi împărţite în
funcţie de importanţa nacestora pentru client. Astfel se pot defini două categorii de consumatori,
respectiv: Consumatori vitali, care nu pot fi deconectaţi: frigider, calculator de birou, sistem de
susţinere a vieţii, etc. Consumatori deconectabili: aparat de aer condiţionat, radiator, maşină de
călcat, maşină de spălat, fier de călcat, sistem de încălzire, etc.
Zona de conexiune şi reţeaua publică de energie electrică presupune comunicare cu contorul de
măsurare a energiei electrice. Acest contor presupune existenţa unor funcţii avansate prin care să
se poate evalua corect diverşi parametrii de calitate a energiei electrice. În cadrul acestei zone,
controlerul local se presupune că primeşte informaţii nu numai de la contorul de energie electrică
ci şi de la contoarele de apă zi gaz. În acest fel, sistemul de management care este gândit în
principal pentru a gestiona energia electrică, poate include şi funcţii care să îi prezinte clientului
informaţii despre consumul de apă şi gaz precum şi costurile aferente.