Citiți la alegere una din următoarele nuvele fantastice:

a. Calul dracului – de I.L.Caragiale

b. Moara lui Călifar – de Gala Galaction
c. Nopțile de Sânziene – de M. Sadoveanu
d. Iubire magică – V. Voiculescu
Pe baza elementelor din cursul de mai sus, evidențiați mecanismul de funcționare al
fantasticului în nuvela aleasă.

Nopțile de Sânziene, de Mihail Sadoveanu

Romanul ”Nopțile de Sânziene” de Mihail Sadoveanu, publicat în 1934 își găsește

fantasticul în mit – mitul pădurii vrăjite ce se apără singură de vrăjmași. Mitul se instituie ca
”poveste adevărată și exemplară” (M. Eliade) pentru acela care-l crede și i se supune.

Dincolo de izbanda permanenta reprezentata de chiar limba artistica a lui S., insusi
stilul cartii - ceremonios, teatral si polisemantic (tipic societatilor stravechi), insufletit de o
atotprezenta poezie de adancime si constelat la suprafata de superbe irizari fantastice -
sugereaza cum nu se poate mai adecvat aceasta poveste ambigua a unui topos fabulos, situat
la raspantia dintre A fi si a nu (mai) fi "Una dintre cele mai fermecatoare naratiuni
sadoveniene", "Noptile de Sanziene este cartea care transmite probabil in modul cel mai
patrunzator sentimentul vechimii, al originilor, al legaturilor inebranlabile cu trecutul si cu o
spiritualitate foarte indepartata in trecut. Ea este totodata un pilon esential in ansamblul
arhitectural al universului sadovenian, cu conditia sa nu ignoram (cum avertiza deja
Calincscu) "unde este inima acestei carti, ai carei eroi esentiali sunt Florca din padure,
Pcceneaga, padurea insasi si indaratul tuturor enigmaticul, preistoricul stramos cu cal alb".

Vom găsi, pe lângă un roman al mitului și un roman al al demitizarii (diagnosticat de

C. Stanescu pe urmele lui M. Ungheanu) - caci, in fond, oamenii fac mai multe decat padurea
insasi, fantasticul (cat este) parand adesea mai curand o diversiune decat o realitate. Nu
trebuie insa ignorata nici prezenta unui roman al remitizarii caci, solidari dintru-inceputuri cu
padurea, oamenii actioneaza ca agenti ai ei. Aceasta credinta a lui Leca (vocea cea mai
autorizata a vechilor pamanteni), literala intr-o varsta mitica si imposibila intr-o lume integral
profana, ramane insa metaforic adevarata caci, daca spiritul Borzei nu-i mai comanda efectiv,
oamenii continua sa actioneze ca si cum lucrurile ar sta astfel.

Romanul prezintă încercarea de apărare a unei păduri vrăjite (codrul Borzei) în fața
amenințării de a fi tăiată pentru a acoperi datoriile unei familii de boieri nevrednici, care
irosiseră agoniseala mai multor generații. Autorul pune în opoziție tradiționalismul și
cumpătarea lumii satului românesc cu lăcomia civilizației capitaliste orientată numai
către profit. Tulburarea liniștii patriarhale de către mașinile „nemțești” produce o răzvrătire nu
numai a oamenilor locului, ci și a naturii.