INTOCMIREA PROFILULUI LONGITUDINAL SI A PROFILELOR

TRANSVERSALE

           Nivelmentul longitudinal si transversal prin profíle are ca scop realizarea profilului
longitudinal si transversal al unei fasii de teren pe care urmeaza a se proiecta si realiza o
cale de comunicatie. Profilul este o sectiune verticala imaginara prin suprafata
topografica a pamantului realizată cu ajutorul datelor obtinute din masuratorile efectuate
in acea zona.

           Ridicarile ce se fac, trebuie sa fie corespunzatoare din punct de vedere al preciziei,
deoarece vor servi la realizarea proiectului si la aplicarea sa in teren. Profilele
transversale sunt dispuse perpendicular pe axul longitudinal, din 50 in 50 sau 100 in 100
m, in general dupa configuratia terenului (schimbari de panta) si dupa natura lucrarii
proiectate.
          Efectuarea masuratorilor pe teren
          Operatiile din teren se desfasoara la fel ca la drumuirea cu radieri, considerand
punctele intermediare si cele de pe profilul transversal ca puncte radiate.
a) Redactarea profilului longitudinal se realizeaza in urmatoarele etape:
- se alege scara distantelor orizontale (1:500, 1:1000, 1:2000), scara inaltimilor se alege
de obicei de 10-100 ori mai mare pentru a scoate mai bine in evidenta relieful,
- se traseaza pe o hartie de dimensiuni convenabile (recomandata utilizarea hartiei
milimetrice), axele profilului: axa OX - orizontala pe care
- se vor marca lungimile si axa OZ - a cotelor, se alege un orizont conventional, care sa
coincida cu axa OX si sa se gaseasca cu 1-5 m mai jos de cea mai mica cota a profilului
longitudinal,
- se realizeaza liniatura profilului cu rubricile mentionate în fig. 11.2 (in functie de
destinatia profilului acestea pot fi modificate),
- se transforma la scara distantele dintre picheti si dintre picheti si punctele intermediare,
- se marcheaza pe axa OX pozitia acestora la abscisa corespunzatoare, in linia 1 se trece
denumirea pichetilor, se trece in linia a doua cota fiecarui punct ce apare in profil,
- distantele partiale sunt distantele calculate dintre doua puncte vecine pe profil, (linia 3),
- distantele cumulate sunt: egale cu distanta totala de la primul punct al profilului la un
punct oarecare,
- panta terenului se calculeaza intre punctele intre care se schimba vizibil declivitatea,
fiind egala cu raportul dintre diferenta de nivel dintre aceste puncte si distanta intre aceste
puncte,
- se ridica fata de orizontul conventional cotele tuturor punctelor ce apar in profil, la scara
aleasa,
- unind punctele obtinute anterior, se obtine profilul longitudinal (exagerat in acest caz de
10 de ori - prin raportul dintre cele doua scari alese a inaltimilor si lungimilor).
b) Redactarea profilului transversal se realizeaza la fel ca cel longitudinal, pastrand
doar primele trei rubrici - pe linii.
           Pentru profilul longitudinal in teren punctele au fost culese odata cu radierea
tuturor celorlalte puncte de detaliu in sensul de avans al ridicarii. Punctele de ax au fost
luate astfel incat sa evidentieze configuratia plana a axului drumului la distante de 25 de
metri in aliniamente, iar in curbe s-a luat un numar de puncte necesare pentru a realiza
configuratia curbelor.
           In plan vertical s-a urmarit sa se radieze toate punctele de schimbare a pantei de ax
longitudinal. In teren distantele si detaliile ridicate au fost stabilite in functie de scara de
intocmire a planului. La birou s-a realizat selectia punctelor pe profile transversale si
longitudinale. S-a realizat profilul longitudinal cu evidentierea elementelor, inclusiv
pozitia kilometrica a fiecarui profil transversal in parte. Scara de intocmire a profilului
longitudinal este de 1:1000 pentru distante si 1:100 pentru inaltimi.

INTOCMIREA PROFILULUI LONGITUDINAL SI A PROFILELOR

TRANSVERSALE

           Nivelmentul longitudinal si transversal prin profíle are ca scop realizarea profilului
longitudinal si transversal al unei fasii de teren pe care urmeaza a se proiecta si realiza o
cale de comunicatie. Profilul este o sectiune verticala imaginara prin suprafata
topografica a pamantului realizată cu ajutorul datelor obtinute din masuratorile efectuate
in acea zona.

           Ridicarile ce se fac, trebuie sa fie corespunzatoare din punct de vedere al preciziei,
deoarece vor servi la realizarea proiectului si la aplicarea sa in teren. Profilele
transversale sunt dispuse perpendicular pe axul longitudinal, din 50 in 50 sau 100 in 100
m, in general dupa configuratia terenului (schimbari de panta) si dupa natura lucrarii
proiectate.
          Efectuarea masuratorilor pe teren
          Operatiile din teren se desfasoara la fel ca la drumuirea cu radieri, considerand
punctele intermediare si cele de pe profilul transversal ca puncte radiate.
a) Redactarea profilului longitudinal se realizeaza in urmatoarele etape:
- se alege scara distantelor orizontale (1:500, 1:1000, 1:2000), scara inaltimilor se alege
de obicei de 10-100 ori mai mare pentru a scoate mai bine in evidenta relieful,
- se traseaza pe o hartie de dimensiuni convenabile (recomandata utilizarea hartiei
milimetrice), axele profilului: axa OX - orizontala pe care
- se vor marca lungimile si axa OZ - a cotelor, se alege un orizont conventional, care sa
coincida cu axa OX si sa se gaseasca cu 1-5 m mai jos de cea mai mica cota a profilului
longitudinal,
- se realizeaza liniatura profilului cu rubricile mentionate în fig. 11.2 (in functie de
destinatia profilului acestea pot fi modificate),
- se transforma la scara distantele dintre picheti si dintre picheti si punctele intermediare,
- se marcheaza pe axa OX pozitia acestora la abscisa corespunzatoare, in linia 1 se trece
denumirea pichetilor, se trece in linia a doua cota fiecarui punct ce apare in profil,
- distantele partiale sunt distantele calculate dintre doua puncte vecine pe profil, (linia 3),
- distantele cumulate sunt: egale cu distanta totala de la primul punct al profilului la un
punct oarecare,
- panta terenului se calculeaza intre punctele intre care se schimba vizibil declivitatea,
fiind egala cu raportul dintre diferenta de nivel dintre aceste puncte si distanta intre aceste
puncte,
- se ridica fata de orizontul conventional cotele tuturor punctelor ce apar in profil, la scara
aleasa,
- unind punctele obtinute anterior, se obtine profilul longitudinal (exagerat in acest caz de
10 de ori - prin raportul dintre cele doua scari alese a inaltimilor si lungimilor).
b) Redactarea profilului transversal se realizeaza la fel ca cel longitudinal, pastrand
doar primele trei rubrici - pe linii.
           Pentru profilul longitudinal in teren punctele au fost culese odata cu radierea
tuturor celorlalte puncte de detaliu in sensul de avans al ridicarii. Punctele de ax au fost
luate astfel incat sa evidentieze configuratia plana a axului drumului la distante de 25 de
metri in aliniamente, iar in curbe s-a luat un numar de puncte necesare pentru a realiza
configuratia curbelor.
           In plan vertical s-a urmarit sa se radieze toate punctele de schimbare a pantei de ax
longitudinal. In teren distantele si detaliile ridicate au fost stabilite in functie de scara de
intocmire a planului. La birou s-a realizat selectia punctelor pe profile transversale si
longitudinale. S-a realizat profilul longitudinal cu evidentierea elementelor, inclusiv
pozitia kilometrica a fiecarui profil transversal in parte. Scara de intocmire a profilului
longitudinal este de 1:1000 pentru distante si 1:100 pentru inaltimi.

RIDICAREA DETALIILOR

          Ridicarea topografica planimetrica a unei suprafete terestre este ansamblul

operatiilor prin care se adauga toate datele necesare elaborarii planului topografic, la
scara a zonei masurate.
 Principalele elemente de ridicare care sunt prezentate in acest capitol sunt marimile
topografice (unghiuri, distante, diferente de nivel) cu ajutorul carora se transpune pe
planul topografic un anumit obiectiv comun sau special. In acest scop se impun
urmatoarele lucrari premergatoare:
-se dezvolta retelele topografice de ridicare prin lucrari topografice plane si de nivelment
pana in apropierea obiectivului nominalizat.
-se stabilesc elemente geometrice cu ajutorul carora se defineste pozitia in spatiu a
obiectivului.
        Odata rezolvata aceasta problema sunt identificate marimile topografice de
pozitionare planimetrica si nivelitica a tuturor detaliilor. Pentru aceasta:
-se stabilesc elementele topografice de ridicare in numarul si natura topografiei,
geometriei si constructiei corecte a obiectivului;
-se stabilesc gradele de precizie cu care se materializeaza pe teren si se executa reteaua de
ridicare;
-se determina elementele topografice si se intocmeste schita masuratorilor, se culeg date
structurale sau de orice alte detalii tehnice;
         Parcurgerea etapelor la ridicarea detaliilor din teren va respecta urmatoarele
precizari:
-distanta maxima punct de sprijin - punct caracteristic 100 m;
-numarul punctelor masurate dintr-o statie sa nu depaşeasca 100 m
-masurarea punctelor caracteristice se va face in sens orar, pornind de la baza de sprijin,
intr-o singura pozitie a lunetei (poz I);
-prima viza si ultima viza va fi spre punctul de sprijin;
-se masoara pentru fiecare punct caracteristic
       -unghiul orizontal
       -unghiul de declivitate al terenului
       -distanţa inclinata (sau direct distanta orizontala)

          Ridicarea detaliilor planimetrice

          Prin ridicarea topografica a detaliilor planimetrice, se intelege ansamblul
operatiilor de masurare, calculare si reprezentare pe plan a situatiei din teren. Ridicarea
detaliilor planimetrice se sprijina pe o serie de puncte cunoscute, ce formeaza reteaua de
sprijin a ridicarii. Sistemul de sprijin planimetric trebuie sa fie reprezentat la nivelul
terenului de o retea geodezica formata din puncte marcate in teren si de coordonate in
acel sistem.
          Forma si dimensiunile acestei retele depinde de:
-forma si dimensiunile suprafetei ridicate, relieful acesteia;
-gradul de acoperire a suprafetei cu detalii naturale si artificiale;
-scara planului topografic redactat in final.
          Reprezentarea planimerica a unei suprafete ridicate este unitara, omogena, continua
si fidela numai daca se utilizeaza metode adecvate de masurare bazate pe o retea
geometrica corect realizata. In vederea ridicarii detaliilor se realizeaza pe teren o baza de
ridicare planimetrica care indeseste reteaua de spijin prin intersectii si drumuri cu
teodolitul sau statii totale.Pentru ridicarea detaliilor planimetrice initiale se va face o
schită cu detaliile masurate in statie.
          La proiectarea drumuirilor se vor indeplini urmatoarele conditii:
-sa se sprijine pe puncte de triangulatie sau poligonometrice;
-punctele de drumuire sa fie amplasate in zone stabile,necirculate;
-sa existe vizibilitate intre punctele vecine ale drumuirii si de la acestea spre detalii;
-sa se aleaga cu grija instrumentele de masurat unghiuri si distante; sa se verifice inaintea
utilizarii;
-distantele dintre punctele drumuirii sa fie aproximativ egale, astfel:
-150 m (pentru) la ridicarile pe scara 1 : 1000
-250 m la ridicarile pentru scara 1 : 2000
-laturile drumuirii se masoara de doua ori in sens direct si invers cu panglici de otel sau
cu instrumente electronice;
-distantelor masurate cu panglica de otel li se aplica corectia de temperatura atunci cand
diferenta dintre temperatura de etalonare si temperatura la care se efectueaza masuratorile
este mai mare de 5 grade Celsius.
-distantele de masurare se reduc la orizontala cand panta terenului este mai mare de 1grad
;
-lungimea maxima a unei drumuiri sa nu depaseasca :
-100 m la ridicarile pentru scara 1 : 500
-2 km la ridicarile pentru scara 1 : 1000
-3 km la ridicarea pentru scara 1 : 2000
         Pentru distantele masurate in terenuri cu puncte, tolerantele se majoreaza astfel:
-cu 100% pentru terenuri cu panta peste 15 grade;
-cu 50% pentru terenuri cu panta intre 10-15 grade;
-cu 20% pentru terenuri cu panta intre 3-10 garde.
         Masurarea indirecta a distantelor se face cand exista aparatura corespunzatoare unor
determinari cu precizia de minim 1 : 2000. Masurarea unghiurilor se face cu aparate de
50-100‘‘.Centrarea aparatului pe punctul de statie se face cu toleranta de 3 mm. Toleranta
de inchidere a drumuirii pe punctual de sprijin este:

                  T = 50‘‘ , unde n = numarul de statii

         Tolerantele admise la inchiderea pe coordonate a drumuirilor principale se

calculeaza cu formula:

                  T = ±0,003 +∆ / 5000

         Tolerantele admise la inchiderea pe coordonate a drumuirilor secundare se

calculeaza cu formula:

                  T = ±0,003 +∆ / 2600

         Metoda de ridicare a detaliilor

         Metoda drumuiri
         Este specifica retelelor de ridicare, se utilizeaza in cazul redarii unor detalii de
forma alungita (culmi, canale, instalatii de transport, conducte) traseul se desfasoara in
lungul acestora, iar statiile se aleg la schimbari de directie sub panta. Elementele necesare
se masoara cu un tahimetru de orice fel, o busola sau chiar un nivelment, dupa importanta
detaliului si reliefului terenului. Pozitia punctelor in plan se raporteaza grafic sau se
calculeaza coordonatele x şi y. Cotele se deduc prin nivelment trigonometric, eventual
prin nivelment geometric.

         Metoda radierii

         Punctele caracteristice ale detaliilor de planimetrie si de nivelment se ridica prin
metoda radierii ce se utilizeaza in orice situatie acolo unde se poate duce o viza si se
poate masura o distanta. Pozitia in plan a unui punc radiat (nou) este definita in raport cu
punctele A şi B (vechi) din reteaua de ridicare, prin unghiul polar sau orientarea θA1 si
de distanta redusa la orizont dA1. In functie de aceste elemente punctul se raporteaza
grafic eventual se deduc coordonatele plane x1 şi y1. Se poate deduce la randul ei si cota
punctului A1 si diferenta de nivel ∆ZA1.
         Cand detaliile se ridica prin masurarea unghiurilor si distantelor cu aceleasi
tolerante ca si la drumuiri, lungimea distantelor polare nu trebuie sa depaseasca 100m. De
regula se executa astfel de radieri combinate la care cu acelasi instrument se masoara
elementele necesare; un tahimetru de orice tip, inclusiv electronic (dist. inclinata lA1 sau
redusa dA1, unghiul de inclinare φA1 si cel orizontal α1. Distantele se masoara la statie,
cu ruleta sau prin unde.
         Radierile planimetrice sau nivelitice, separate, prin care se masoara doar elementele
necesare determinarii in plan sau in spatiu se executa mai rar. In general punctele radiate
sunt dispuse radial în jurul statiei si se vizeaza succesiv prin parcurgerea turului de
orizont. Numarul radierilor poate deveni, chiar pe suprafete restranse de ordinul miilor,
de aceea se masoara cu luneta in pozitia I si nu au, in general, control in adevaratul sens
al cuvantului. Cele mai importante se verifica prin radieri din doua statii, prin citiri ale
elementelor direct si la statie, perimetrarea constructiilor etc. din aceleasi motive se
impune intocmirea unei schite in teren cat mai veridice, eventual chiar la scara.

           Metoda profilelor

           Pentru anumite directii relieful terenului se prezinta prin profile. In principiu,
profilul rezulta prin intersectia unui plan vertical ce contine linia considerata si suprafata
terenului. Punctele caracteristice se aleg la schimbarile de panta sau daca acestea sunt
greu de sesizat la distante egale. Pozitia acestor puncte se determina in plan prin unghiuri
orizontale si distante sau numai prin distante cand acestea sunt colinare, iar in inaltime
prin nivelment geometric sau trigonometric.
           Profilul longitudinal se intocmeste pe axul unui drum in lungul unei vai, a unei
linii de funicular. Pozitia in plan si spatiu a punctelor se determina drumuire si radieri.
           Profilele transversale se ridica perpendicular pe directia profilului longitudinal
avand puncte coliniare. Acestea se aleg la schimbarile de panta sau la distante egale cand
panta reprezinta putine variatii. In terenuri asezate, de pante reduse, profilele se ridica
prin nivelment .

STABILIREA RETELEI TOPOGRAFICE DE BAZA

            In ansamblul lucrarilor topografice reteaua de sprijin serveste drept suport,

respectiv ca infrastructura, tuturor operatiilor de ridicare in plan si de trasare a
constructiilor, calitatea ei conditionand efectiv aceste lucrari ca precizie, randament si
eficienta economica.
O astfel de retea este constituita din ansamblul punctelor rezultate prin indesirea retelei
geodezice de baza precum si din punctele acesteia existente in zona, in consecinta,
notiunile de indesire a retelei si/sau determinare a retelei de sprijin, au acelasi sens,
aceeasi semnificatie si vor fi folosite ca atare in continuare.
           Realizarea unei retele de sprijin GPS, ca operatie geotopografica frecventa, extinsa
pe o suprafata reprezentativa de teren, are un continut specific, definit astfel:
- obiectul indesirii, il constituie, in mod normal, reteaua geodezica nationala GPS ce se
executa centralizat de catre ANCPI si va fi pusa la dispozitia utilizatorilor in sistemele de
referinta nationale Stereografic '70 si Marea Neagra 1975;
- proiectarea punctelor noi, de indesire, se face cu discernamant, dupa nevoi, in functie de
lucrarile ulterioare si vizeaza alegerea unor statii la sol distribuite uniform pe teritoriul
urmarit, ca si in afara lui ;
- semnalele nestationabile, existente in zona (turle de biserici, coturi de fabrica, antene de
televiziune), vizibile de la distanta, se includ in aceasta retea fiind deosebit de utile ca
vize de orientare, de determinare sau control in lucrarile viitoare;
- reteaua mixta, rezultata in aceste conditii, cuprinzand puncte observate in sistem GPS si
combinate cu masuratori clasice, se calculeaza si se compenseaza in ansamblu, cu calcule
specifice, asigurand astfel omogenitatea determinarilor;
- mijlocul ideal de realizare il constituie sistemul GPS a carui utilizare exclusiva in viitor
nu poate fi pusa la indoiala, avand in vedere avantajele nete de precizie, randament,
asigurat de flexibilitatea in alegerea punctelor in ansamblu, in raport cu procedeul clasic.
Intersectia inainte si inapoi raman ca mijloace de rezerva in completarea retelei.
           La alte variante de executie, respectiv combinatii ale sistemului GPS cu statie
totala, sau folosirea ultimei in exclusivitate, se apeleaza de la caz la caz in functie de
dotare, teren, densitate a retelei existente s.a . Succesiunea lucrarilor este, in general, cea
cunoscuta de la retelele clasice si cuprinde in linii mari proiectarea retelei de indesire
GPS, respectiv alegerea punctelor si bornarea lor, observatii proprii sistemului, dublate,
dupa caz, de masuratori clasice, procesarea datelor ce asigura determinarea coordonatelor
in sistemul geocentric international WGS 84, trecerea lor in sistemul nostru national
considerat local, inclusiv compensarea finala, riguroasa, prin metoda masuratorilor
indirecte a retelei in ansamblu.
           Sub raport practic aceste etape standard au, in cazul sistemului GPS, evidente
aspecte specifice, modeme, legate in special de automatizarea lucrarilor, care se
diferentiaza net de cele clasice. Astfel, atat la achizitionarea datelor din teren, cat si la
prelucrarea lor, softurile rezolva aproape totul, operatorului revenindu-i doar rolul de
reglare a unor parametri si alegere a unor solutii adecvate de lucru.
           Faza ce mai importanta din ansamblul realizarii retelelor geotopografice de sprijin
o reprezinta pregatirea anticipata a lucrarilor in ansamblu si cu precadere a campaniei de
masuratori, concretizata sub raport tehnic prin proiectul de indesire a retelei geodezice
nationale. In functie de scopul urmarit, preconizat prin caietul de sarcini si conditiile din
teren, operatorul trebuie sa ia decizii importante privind alegerea aparaturii si a metodei
de lucru pentru a asigura precizia ceruta precum si organizarea intregii activitati pana la
incheierea etapei finale soldata cu inventarul de coordonate inclusiv calculul preciziei de
determinare a punctelor.
           Ca piesa de baza acest proiect este de competenta operatorului topograf,
solicitandu-i din plin priceperea si experienta sa atat in cazul cand masuratorile se
realizeaza in regie proprie, cat si la comanda de catre o firma de profil autorizata. In
ambele situatii topograful, ca utilizator in perspectiva a retelei de sprijin, iti impune
punctul de vedere direct prin avizarea proiectului propus de executant. Drept urmare,
initial se schiteaza un anteproiect folosind un plan de ansamblu sau o harta existenta a
regiunii de lucru, tinand cont de o serie de conditii specifice.
           Teoretic, in functie de densitatea stabilita in modul aratat anterior exprimata ca un
punct la un numar dat de hectare, se deduce numarul total de statii noi, necesare de
amplasat, pe intreaga suprafata. In continuare, pe o harta la scara 1/25.000 - 1/50.000 se
raporteaza punctele vechi, se traseaza un cadrilaj, de suprafata corespunzatoare unui
punct si se incearca dotarea fiecarei sectiuni cu o statie de indesire al viitoarei retele. Este
vorba de o pozitie aproximativa in centrul fiecarui patrat, amplasamentul definitiv
urmand a se stabili ulterior pe teren tinand cont de conditiile si recomandarile specifice.
           Practic, sub aceasta forma operatia poate deveni anevoioasa in centrele populate si
terenurile forestiere, deoarece constructiile inalte respectiv arborii si relieful accidentat
impiedica „vizibilitatile" spre numarul de sateliti necesari, corespunzator unui PDOP
favorabil. Cu toate acestea, procedeul trebuie urmarit si implementat cu insistenta,
oferind calea prin care ar rezulta o retea de indesire cu puncte distribuite uniform in
teritoriu, mult mai utila decat o raspandire aleatoare a lor, care ar conduce la grupari
sau/si goluri, desi numarul total raportat la suprafata poate fi satisfacator.
           Geometria retelei de ansamblu, definita de pozitia punctelor noi GPS proiectate, in
raport cu cele vechi, existente, ilustreaza de fapt conceptia de realizare a proiectului de
indesire in vederea obtinerii unei structuri optime retinem urmatoarele conditii:
- sa fie dispuse in zona de interes, sa fie incadrata de punctele retelei nationale GPS
existente si, in ansamblu, sa fie uniform distribuite spre a servi cat mai deplin
determinarii punctelor noi inclusiv trecerii din sistemul mondial WGS84 in cel local de la
noi, Stereografic '70;
- prioritate la folosirea si deci la includerea in noua retea proiectata o au statiile
permanente GPS din zona, punctele de ordin superior, cele apropiate de zona de lucru,
mai usor accesibile, cu borne in buna stare etc;
- fiecare punct nou sa fie incadrat de puncte vechi, respectiv sa beneficieze de cel putin
patru vectori de determinare distribuiti in tur de orizont;
- la determinarea punctelor noi vectorii luati in considerare se aleg dintre cei existenti, ca
cei mai scurti, intrucat precizia de pozitionare GPS scade odata cu cresterea bazei.
           Unele cercetari (Danciu şi Rus, 2002) ajung la concluzia ca precizia punctelor noi
determinate este independenta de geometria retelei daca vectorii sunt aproximativ egali si
ca ea depinde de numarul bazelor masurate si de lungimea lor. Forma si marimea elipsei
de eroare a unui punct ramane aproape neschimbata, indiferent de configuratia
geometrica a vectorilor. Ceva mai nuantat, in alte lucrari se mentioneaza ca rezultatele
obtinute cu sistemul GPS sunt influentate de geometria retelei, data de numarul si
distributia statiilor GPS, inclusiv a bazelor care se formeaza, de configuratia satelitilor,
tipul receptoarelor folosite, modul de observare si de procesare etc. Retinem totusi ca
precizia determinarilor GPS este asigurata in orice ipoteza si ca rolul geometriei retelei
este departe de cel pe care-l avea in cazul retelelor clasice.
           Amplasamentul in teren al punctelor noi de indesire, figurate pe harta, se stabileste
prin deplasari si verificari la fata locului. Cu aceasta ocazie se urmareste cu prioritate
identificarea punctelor vechi folosind descrierea topografica sau un GPS de buzunar, ce
conduc pe operator rapid si sigur la amplasamentul bornei, existenta si starea marcajului
la sol si se stabileste calea cea mai sigura de acces. La nevoie se controleaza, prin
comparare, unele distante masurate cu statii totale si cele deduse din coordonate, intre
punctul urmarit si altele cunoscute din apropiere.
           Locul definitiv al punctelor noi in zona corespunzatoare proiectului se stabileste
tinand cont de o serie de conditii obligatorii, cum ar fi:
- asigurarea orizontului liber cu o elevatie peste 15°, pentru a surprinde cat mai multi
sateliti. Sistemul GPS asigura in fiecare punct de pe glob receptia a cel puţin 4 sateliti (de
regula sapte pana la zece) cu conditia de a nu exista obstacole care sa mascheze
receptorul. In acest sens calculatorul sistemului permite stabilirea orei de aparitie sau/si
disparitie a fiecarui satelit si reprezentarea pe un grafic a celor accesibili sau
obstructionati intr-un anumit loc si o anumita perioada. Intrucat la latitudinea tarii noastre
satelitii nu ating zona de nord, punctele de statie se vor stabili de regula la sud de
„mastile" importante. Oricum, pentru evitarea surprizelor, se va asigura intotdeauna o
acoperire suplimentara peste cei patru sateliti necesari teoretic, de pana la sapte - opt;
- vizibilitate spre un alt punct al retelei, existent, eventual un semnal nestationabil sau, in
lipsa, prin dispunerea lor in perechi pentru a facilita orientarea viitoarelor drumuiri cu
statia totala;
- evitarea apropierii de instalatiile electrice de mare putere (linii de inalta tensiune, cai
ferate electrificate, statii trafo s.a) precum si de suprafete reflectorizante, de la care prin
receptor ajung si semnale reflectate ce se suprapun pe cele directe, provocand efectul
multipath;
- accesul pietonal, de preferat si auto, fara probleme, spre punctele noi.
In urma unei analize detaliate se stabileste pozitia definitiva a punctului care se
numeroteaza si se marcheaza provizoriu.
            In concluzie, desi conditiile de respectat par numeroase, ele sunt mult mai usor de
indeplinit pentru folosirea tehnicii GPS in comparatie cu constrangerile draconice ale
metodelor clasice legate de vizibilitati, distante, conformatia figurilor s.a. in acest mod
sistemul dispune de o mare flexibilitate, dublata si de posibilitatea cuplarii cu alte
mijloace de determinare a retelelor de sprijin.