I. A.

“Romanitatea românilor în viziunea istoricilor”

1. Etnogeneza românească

Etnogeneza reprezintă procesul de formare al poporului român.Ea se

desfășoara atât la Nord cât și la Sud de Dunăre și are la bază două aspecte꞉
• sinteza daco- romană
• amestecul populației romanice cu migratorii slavi

Geto- dacii sunt strămoșii poporului român. Ei fac parte din marea familie
indoeuropeană a tracilor, găsindu-se atât la Nord, cât și la Sud de Dunăre. Ei
se individualizeaza in familia tracilor in epoca fierului. Geto- dacii erau
organizați în triburi conduse de un rege sau basileu.(rege – greacă) avand în
centru o cetate fortificată numită dava( Buridava, Tamasidava). Au primit
etnonimul de daci de la romani și geți de la greci, dar reprezintă același popor,
cum afirmă și istoricul antic Strabon geții și dacii vorbesc aceiași limbă.
În secolele VII- VI î. Hr geto- dacii intră în contact cu coloniile întemeiate de
greci în Dobrogea (pontice) ꞉
• Histria- sec. VII î. Hr( nu mai există decât ruine astăzi)
•Tomis (azi Constanța ) și Callatis (azi Mangalia) – sec. VI î.Hr
Prima menționare a geților dobrogeni îi aparține părintelui istoriei Herodot,
care relatează o campanie a împăratului persan Darius I contra sciților din 514
î. Hr (vecini cu geto- dacii). El afirma că geții s-au împotrivit, dar au fost
învinși, chiar dacă sunt cei mai viteji și mai drepți dintre traci
În secolul II î. Hr căpetenia geto- dacă Rhemaxos ajută cetatea Histria contra
tracilor conduși de Zoltes
Primele campanii ale statului roman la Dunărea de Jos au fost inițiate în sec. I
î.Hr
Primul conducător important al geto- dacilor a fost Burebista( 82-44î.Hr.).
Acesta ꞉
• a unificat toate triburile de la Nord și Sud de Dunăre, formând primul stat la
Nord de Dunăre (Dacia)
•a cucerit toate cetățile grecești de la Olbia până la Apollonia(Histria, Tomis,
Callatis, Mesembria, Dionysopolis)
•s- a implicat în războiul civil din Imperiul Roman dintre Cezar și Pompei,
luându-i partea lui Pompei, dar cei doi sunt învinși în 48 î. Hr în bătălia de la
Pharsalos.
•a fost ajutat de marele preot Deceneu, a impus noi reguli morale (tăierea
viilor)
• a trimis în solie la romani un sacerdot grec din Dionysopolis. Acesta îl
reprezintă cu succes, drept urmare cetățenii orașului Dionysopolis l-au
menționat într-o inscripție în limba greacă.

După moartea lui Burebista, regatul s-a împărțit în 4 , apoi în 5 formațiuni

statale, cea mai importantă fiind în zona masivului Șureanu din Munții
Orăștie, cu capitala la Sarmisegetuza Regia.
Conducători importanți după Burebista ꞉ Deceneu, Comosicus, Scorylo, Duras,
Diurpaneus(numit de romani Decebal- cel viteaz)

În anul 46 geto- dacii din Dobrogea vor fi integrați în provincia romană

Moesia Inferior. Rămâne în stăpânirea Imperiului Roman până în anul
602.Dobrogea mai este întâlnită sub denumirile de – spațiul istro- pontic,
danubiano- pontic, între Dunăre și Mare, Dacia scitică.
Civilizația geto- dacă atinge apogeul în secolele I- II d.Hr.
Decebal (87-106) – preia tronul de la Duras într-un moment în care
amenințarea romană era evidentă. El poartă mai întâi două bătălii cu romanii,
în vremea împăratului Domițian (81- 96) ꞉
• 87- îi învinge la Tapae pe romanii conduși de generalul Cornelius Fuscus
• 88 – este învins de romanii conduși de generalul Tettius Iulianus, în 89 se
încheie pacea avantajoasă pentru Decebal (chiar dacă fusese învins) ) ꞉
- Decebal devenea client al Romei ( trebuia să aibă prieteni pe prietenii
romanilor), primea bani și meșteri militari pentru a-și întări armata.
Noul împărat roman Marcus Ulpius Traianus( 98-117)hotărăște să atace
Dacia . Cauze:
• Considera pacea din 89 una rușinoasă pentru romani
•era atras de aurul din Munții Apuseni
Au loc cele două războaie daco- romane ) ꞉ 101-102 și 105- 106. Istoricul antic
Eutropius apreciază că Dacia a fost secătuită de bărbați în timpul
războaielor daco – romane.Totuși, mulți tineri daci sunt înrolați în armata
romană (columna lui Traian- adevărat izvor istoric în privința războaielor
daco-romane)
Provincia imperială Dacia a cuprins Transilvania, Banatul, o fâșie din Vestul
Munteniei și Oltenia
Anul 106 simbolizează ꞉
• transformarea Daciei în provincie imperială romană (statul roman mondial
se întindea pe 3 continente.Provinciile romane se împărțeau în două categorii-
imperiale( importante, erau bine apărate pentru că se găseau la granița
imperiului) și senatoriale(de mai mică importanță, se găseau în interiorul
imperiului)
• Dacia nu mai este stat independent, ci este provincie romană
!! nu mai putem folosi denumirea de geto- daci după 106, îi numim geto-
daci în curs de romanizare sau populație romanică sau populația de la Nord de
Dunăre
•începe romanizarea oficială a spațiului carpato- dunărean (reamintim –
Dobrogea era sub romani din anul 46)
Iordanes Getica afirmă pe dacii din ținuturile de dinconcolo de Dunăre , care
au o întindere de un milion de pași, i-a prefăcut în provincie Traian
Romanizarea reprezintă procesul etno- lingvistic prin care un popor cucerit
de romani preia de la aceștia limba latină și toate elementele de cultură și
civilizație romană. Componenta definitorie a procesului de romanizare a fost
lingvistică și spirituală, nu materială.Romanizarea la Nord de Dunăre a avut
trei etape) ꞉
• etapa preliminară- între secolele I î. Hr- I d. Hr când au loc schimburi
economice între daci și romani ( schimburi de produse)
•etapa oficială (106- 271) de la cucerirea Daciei până la retragerea aureliană .
Este cea mai importantă etapă pentru că romanii au făcut tot posibilul să
grăbească procesul de romanizare.
•etapa postaureliană-(271-602) – continuă romanizarea și după retragerea
aureliană prin꞉
– schimburile economice între Nordul și Sudul Dunării
- coloniștii și veteranii au rămas pe loc
- Dacii liberi ( sau dacii mari, carpii și costobocii , care nu făcuseră parte din
Dacia lui Traian năvălesc în fosta provincie Dacia.Începe astfel romanizarea
dacilor liberi)
- alți împărați romani s-au întors pentru scurte perioade de timp cu
administrația la Nord de Dunăre ꞉ Constantin cel Mare(306- 337) și Justinian
(527-565)

În etapa oficială romanizarea s-a realizat cu ajutorul mai multor factori ai

romanizării ꞉
• limba latină (considerată limbă oficială, vorbită de toți funcționarii Daciei
romane)
• coloniștii( persoane deja romanizate, aduse din alte provincii ale Imperiului
cu scopul de a grăbi procesul de romanizare. Istoricul antic Eutropius afirmă
că Traian a adus coloniști din toate părțile Imperiului Roman) cu scopul de a
popula orașele și cultiva ogoarele
• veteranii (soldații care terminau stagiul militar, primeau o bucată de pământ
din ager publicus (pământul statului )în provincia pe care o apăraseră și își
intemeiau familii cu femeile geto- dace)
• colonizarea- sunt preluate modelele de orașe romane, de mai mare
importanță coloniile- de ex. Colonia Ulpia Traiana Dacica Augusta
Sarmisegetuza, iar orașe de mai mică importanță municipiile .Este preluat
modelul de fermă romană, numită villa rustica, dar și modelul de sate numite
vicus și pagus.( de unde provine termenul paganus- locuitor al satului care nu
a fost încă creștinat)
• administrația- provincia Dacia este condusă de un guvernator numit legatus
Augusti pro praetore
• religia- sunt atestate multe zeități odată cu venirea romanilor: geto- dace ,
romane și orientale. Au loc două fenomene religioase
- Interpretatio romana- adorarea zeităților sub denumire latine
- Sincretismul religios-contopirea mai multor zeități cu atribute
asemănătoare într-o singură divinitate.
 - În timpul stăpânirii romane, Napoca este un municipiu
-
În anul 212 împăratul roman Caracalla a adoptat Constitutio
Antoniniana prin care le- a acordat cetățenie romană tuturor locuitorilor
Imperiului.
Retragerea aureliană ꞉ împăratul roman Aurelian (270-275) a hotărât să
renunțe la provincia Dacia.
Cauza ꞉ începe mileniul întunecat sau mileniul marilor migrații, care se
desfășoară între secolele III- XIII. Aurelian a considerat că granița terestră a
Daciei era mult mai greu de apărat în calea migratorilor decât Dunărea, graniță
naturală, drept urmare renunță la Dacia și retrage de la Nord la Sud de Dunăre
armata și administrația romană. Restul populației în curs de romanizare a
rămas să locuiască la Nord de Dunăre unde continuă procesul de
romanizare.
Eutropius în Istoria romană afirmă Traian, după cucerirea Daciei, adusese
aici din toate părțile Imperiului o mulțime nenumărată de coloniști
Împăratul Constantin cel Mare (306- 337) a adoptat în anul 313 Edictul de la
Milan prin care acordă libertate de credință creștinilor (până acum erau
persecutați,mai ales in timpul imparatului Diocletian.). Din secolul IV se
inmulțesc comunitățile de creștini, fiind atestate și la Nord de Dunăre,
perioadă din care se descoperă obiecte paleocreștine.Din secolul IV datează o
inscripție găsită pe o tăbliță votivă, un donariu, descoperit în anul 1775 ,la
Biertan, în jud. Sibiu , care afirmă Ego Zenovius votum posui, care ne
demonstrează că există o populație la Nord de Dunăre după retragerea
aureliană, că există creștinismul și că procesul de romanizare era în plină
desfășurare, câtă vreme se folosea limba latină.
Cele mai multe cuvinte care țin de religie provin din limba latină – angelus,
Christianus, Dominus et Deus, Rosalia, Paschae, crux. Preluarea
creștinismului de rit grec (ortodox) se va plasa în aria spiritualității
bizantine.

În anul 330 , Constantin mută capitala Imperiului Roman din Vest, de la

Roma, în Est, pe locul fostei colonii grecești Byzantion. Cauza꞉ noul oraș care
va lua numele de Constantinopol (orașul lui Constantin în traducere) era mult
mai bine așezat strategic , ferit din calea migratorilor.
În anul 391 împăratul Theodosius introduce creștinismul – factor
important al romanizării- ca religie oficială a Imperiului Roman(interzice
cultele păgâne)
Sec. V- Priscus Panites Istoria goților afirmă de acolo am călătorit pe un
drum neted ,așezat într-o câmpie și am traversat mai multe râuri navigabile ,
dintre care , după Istru...
587- este folosită expresia torna, torna, fratre, în timpul unei campanii a
bizantinilor contra avarilor-primele cuvinte în limba română
În secolul VI ajung la Nord de Dunăre migratorii slavi. Aceștia conviețuiesc
cu populația locală aproape un secol, până în anul 602, când pleacă la Sud de
Dunăre.
Sec. VI , la Histria s-a descoperit o cruce de aur
Sec. VI- Iustinian, Novellae , afirmă cu ajutorul lui Dumnezeu, statul nostru
s-a mărit, astfel că amândouă malurile Dunării sunt populate acum cu cetăți
de-ale noastre .Iustinian a integrat în imperiul său teritoriile de la Sucidava și
Drobeta, drept urmare organizarea bisericii creștine se extinde în sec. V- VI la
Nord de Dunăre
Anul 602 simbolizează꞉
- Ruperea legăturii de origine între Nordul și Sudul Dunării
- Sfârșitul amestecului de popoare , în urma căruia s-a format poporul
român, secolele VIII- IX marcând sfârșitul etnogenezei românești,
românii fiind un popor neolatin , deci îi putem numi români pe cei de
la Nord de Dunăre
- Începutul Evului Mediu Românesc
- Prezența slavilor a avut influențe asupra limbii române.
Structura limbii române꞉
- Substrat traco- dacic( s-au păstrat aproximativ 160-180 de cuvinte din
vechea limbă a geto- dacilor)
- Strat latin ( cele mai multe cuvinte din vocabularul limbii române
provin din limba latină)
- Adstrat slav( exemplu- Radu, Dan, Bistrița, Dâmbovița, cneaz, gâscă,
jude, plug, seceră, stareț, târg, vamă )
 Limba română standard este limba dacoromână. Există trei dialecte ale
limbii române ꞉
Aromâna, meglenoromâna, istroromâna

Cam 160-180 de cuvinte s-au transmis din limba traco-dacă, formează

substratul limbii române; ele desemnează elemente fundamentale ale
civilizaţiei: vatră, moş, copil, a moşteni, barza, mânz, mătură, buză,
grumaz, burtă, brâu, prunc, băiat, gard, bordei, mal, pârâu, viezure,
mazăre, brad, gorun, aprig , Mureș, Olt
Aproximativ 80 % din fondul principal de cuvinte a limbii române,
inclusiv vocabularul creştin de bază, provin din latina vorbită : a ara,
argint, aur, biserică, bun, câmp, cireș, a culege, duminică, femeie, frate,
frumos, grâu , lână, mână, munte, pâine, picior, sare, a semăna, soare
Secolul VII- limba greacă devine limbă oficială a Imp. Bizantin

Din sec. VII-IX datează descoperiri arheologice, respectiv vase, unelte, podoabe,
arme aparţinând comunităţii autohtone, descoperite în aşezări ca Brateiu(jud. Sibiu),
Poian(jud. Covasna), Alba Iulia.
In urma influenţei limbii slave, în secolele IX-X limba slavă devine limbă liturgică,
apoi limbă de cancelarie.
Germanicii i-au numit pe cei de pe ambele maluri ale Dunării walach(aşa îi numeau
pe toţi vorbitorii de idiomuri latine), denumire de la care derivă vlah, olah.
Factor important în romanizare: creştinismul, chiar dacă avem puţine obiecte
paleocreştine din secolele II-III, din cauza persecuţiilor.

629- imparatul bizantin Herakleios renunță la denumirea de imperator(împarat in

latina) și își ia denumirea de basileu(împărat în greacă), lucru care demonstrează
inlocuirea limbii latină cu greaca ca limba oficială

2. Menționări ale populației Nord- Dunărene în mileniul întunecat

 - sec. al VII-lea, împăratul bizantin Maurikios scrie lucrarea “Strategikon”,
tratat enciclopedic în 12 cărţi, unde ne aduce informaţii despre “romanii
hoinari”; despre această menţionare unii cred că este prima înregistrare a
romanicilor nord-dunăreni.
- Sec. VIII(început de sec. IX, după alte păreri)- Theofanes Confessor scrie
Chronografia afirmă stăpânul catârului n-a auzit glasul, dar l-au auzit
ostașii și, crezând că sunt înfrânți de dușmani, au luat- o la fugă, strigând în
gura mare : torna, torna
- Sec. al IX-lea- geografia armeană a lui Moise Chorenati menţionează “Ţara
căreia îi zic Balak”(Valahia)
- Sec. al IX-lea- cea mai veche cronică turcească, “Oguzname” ne vorbeşte
despre “Ulak ili”(vlahi)
- Sec. al IX-lea – despre aceasta perioadă ne vorbeşte lucrarea lui
Anonymus,notar al regelui maghiar Bela al III-lea “Gesta
Hungarorum”(lucrarea scrisă prin secolul al XII-lea); acesta ne povesteşte că
maghiarii, ajunşi în Pannonia, au găsit o populaţie numeroasă formată din mai
multe neamuri: slavii, bulgarii şi vlahii, adică păstorii romanilor.Tot el ne
relatează despre existenţa voievodatelor conduse de Gelu, Glad şi
Menumorut.Menumorut domnea prin părţile Crişanei, avându-şi centrul de
putere la Biharea.In Banat îl găsim pe Gelu, cu reşedinţa în cetatea Cuvin, iar
în regiunea Someşurilor , unde găsim cetatea Dăbâca, este amintit ducatul
românului Gelu.Vizaţi de ofensiva maghiară, cei 3 au ripostat:
Menumorut(Anonymus ne spune că era dependent de Imp. Bizantin)şi Glad ,
recunosc suzeranitatea maghiară, iar Gelu moare în luptă
- Secolul al X-lea- împăratul Constantin al VII-lea Porfirogenetul(912-959)
în lucrarea sa “Despre administrarea imperiului” ne spune” aceştia se mai
numesc şi romani pentru că au venit din Roma şi poartă acest nume până în
ziua de astăzi” iar pe bizantini îi numește romei
-din 980 datează o scrisoare a împăratului bizantin Vasile al II-lea
Macedoneanul îi numeşte “vlahi”;din 1020 datează o altă menţionare, tot a sa.

Denumiri date polulației

 De la Caesar avem cea mai veche informație sigură despre etnonimul daci.La
originea denumirii de vlah se află numele unui trib celt volcae amintit de Caesar în
“De bello gallico”. De aici termenul a trecut la germani, desemnându-i în germana
veche mai întâi pe vecinii din Sud şi Apus (valh= roman şi gal romanizat). Termenul
este restrâns apoi în limba germană, referindu-se doar la locuitorii din P-la
Italică(wälcher). Slavii au intrat în contact cu lumea germană din sec. IX şi au preluat
acest termen.La începutul contactelor germano- slave biograful apostolului slavilor,
Metodie, a aplicat italienilor denumirea de wlach, primită prin filieră germană. Vlah
este un străin, un neslav de limbă romanică. Termenul a cunoscut diferite variante:
vlah la bizantini şi la slavii sudici, voloh la slavii răsăriteni, valachus în lumea latino-
catolică apuseană, blach la unguri unde s-a transformat în olah.
Sursele bizantine menţionează la Nord de Dunăre, între secolele X-XIII, populaţia sub
numele de « daci » şi « geţi »
- Despre secolul al XI-lea ne vorbeşte lucrarea “Viaţa Sfântului Gerard”;
acesta aminteşte formaţiunile politice româneşti care intră în conflict cu
suzeranitatea maghiară, respectiv Ahtum şi Geula cel Tânăr. Ei intră în
conflict cu primul rege apostolic al ungurilor, Ștefan cel Sfânt (Vaik, înainte
de creștinare)
- Secolul al XI-lea, persanul Gardizi în lucrarea “Podoaba istoriilor” plasează
între bulgari, ruşi şi unguri “un popor din Imperiul Roman” care locuia între
Dunăre şi un “munte mare”
- Kekaumenos,în “Sfaturile şi povestirile lui Kekaumenos” general bizantin
din sec. al XI-lea arată că vlahii existau în Transilvania înaintea sosirii
maghiarilor acolo; el ne vorbeşte despre vechii locuitori de la Sud de Dunăre
şi lângă Sava , ne spune că îi numim daci şi besoi.
- Cronica lui Nestor, cronicar rus din secolul al XII-lea, spune că pentru a
cuceri teritoriile europene ungurii au luptat cu românii pe care-i numeşte
volohi, şi cu slavii.Scrie lucrarea Povestea anilor care au trecut.
- Sec. al XII-lea, secretarul împăratului Manuel Comnenul , Ioan Kynnamos, în
cronica Epitome sa în care descrie o campanie bizantină contra maghiarilor în
1167 spune “se zice că sunt veniţi demult din Italia” .
-papa Inocenţiu al III-lea corespondează cu conducătorul statului Asăneştilor
Ioniţă Kaloian(1197-2017) , în scrisori afirmând romanitatea românilor;
 - 1241(alte surse 1247) - călugărul italian Rogerius în mărturia sa scrisă îi
găseşte pe români organizaţi în cnezate şi voievodate având şefi: cnezi şi
voievozi
- Sec. XIII- pe ruinele unei mai vechi construcții romane este ridicată biserica
de la Densuș, una din cele mai vechi biserici românești
- La sfârşitul sec. al XIII-lea- Simon de Keza, cronicar maghiar care a trăit în
mijlocul românilor, scrie lucrarea “Gesta Hunnorum et Hungarorum”, unde ne
spune că românii erau în Pannonia la venirea hunilor, iar în vremea lui Attila
romanii, locuitori ai oraşelor(civitates) s-au înapoiat în Italia, doar vlahii, care
au fost păstorii şi agricultorii acestora, au rămas de bunăvoie în
Panonia.Admite prezența vlahilor și a colonilor maghiari înainte de cucerirea
lui Arpad
- (Șerban Papacostea în Românii în secolul al XIII-lea afirmă Textul lui Simon
de Keza nu numai recunoaște legătura strânsă dintre români și vlahi, dar și
evidențiază continuitatea romanității în acest spațiu
- Din secolul XIV, romanitatea Nord- Dunăreană se va dezvolta într-un cadru
politic propriu, statele medievale Moldova și Țara Românească
- Unii istorici au încercat să explice termenul “valachus”: Poggio Bracciolini,
Flavio Biondo, Enea Silvio Piccolomini, Laonic Chalcocondil, Antonio
Bonfini.

3.Menționări ale populației între secolele XIV- XVIII

- Sec. al XV-lea- Poggio Bracciolini este printre primii (primul în altă

sursă)umanişti italieni care au afirmat originea romană a poporului român. Pe
lângă numeroase elemente comune limbii latine şi române, el a constatat
existenţa la românii nord- dunăreni a unei tradiţii referitoare la descendenţa lor
dintr-o colonie fondată de Traian.El argumentează latinitatea cu probe culese
din spațiul românesc de cunoscători ai limbii latine.
- Motivele interesului umaniștilor pentru români- preocuparea occidentalilor de
a stăvili ofensiva otomană, alături de interesul pentru Antichitatea clasică.
Urmarea - frecvența mărturiilor în secolul al XV-lea
- Flavio Biondo (1392-1463) secretar apostolic, umanist Italian contemporan
cu Poggio Bracciolini spune că românii “invocau cu mândrie originea lor
romană” şi susţine latinitatea limbii române
- Sec. al XV-lea- Enea Silvio Piccolomini(viitor papa Pius al II-lea între 1458-
1464)- odată cu el ideea originii romane a Nord- dunărenilor intră în circuitul
ştiinţific european.Contribuie cel mai mult la răspândirea teoriei despre
originea romană. In 1501 este tiparita lucrarea sa “Cosmografia” unde
vorbeste despre Valahia :”acest popor pana acum are un grai roman, desi
schimbat in mare parte si abia putand fi inteles de un om din Italia”. El a cules
informații de la călugării dominicani și franciscani.El prezintă denaturat
originea cuvintelor valachi și Valachia, legând-o de numele generalului roman
Flaccus, probabil cel cântat de Ovidiu, din care au derivat termenii de Flaci
sau Flaccia , pentru vlahi, Valachia.
- Filippo Buonaccorsi Callimacho (1438-1496) consilier la curtea iagellonă,
menţionează că polonezii consideră românii find italieni şi de aceea îi numeşte
cu acelaşi nume. Se plimbă prin Moldova, vorbeşte despre “descendenţa
românilor din coloniştii romani”A fost negociator al pacii dintre turci si Stefan
cel Mare.
- Antonio Bonfini(1434-1503)- istoric și umanist italian care a trăit la curtea
regelui Ungariei Matei Corvin , dezvoltă tema originii poporului român, spune
in lucrarea “Decadele” că “românii sunt urmaşii coloniei şi ai legiunilor
romane din Dacia”, admiră modul cum a supravieţuit “vechea limbă a Romei
printre români”. Pentru limba romană românii s-au luptat, ținând la ea mai
mult decât la propria lor ființă
- Secolul al XV-lea-ştiri despre români de la atenianul Demetrie
Chalcocondil , stabilit în Italia în preajma cuceririi Constantinopolului.
Fratele sau vărul său, Laonic Chalcocondil , grec din Atena stabilit în Italia,
cunoaşte originea comună a românilor numindu-i “daci” pe cei din Nordul
Dunării şi “vlahi” pe cei din Sud.Laonic revine la teoria antică elină care
identifică limba cu neamul.
- Secolul al XVI-lea- Jan Laski, episcop de Gnezno, vorbeşte în Conciliul de la
Lateran din 1514 despre Moldova. Aminteşte originea romană a populaţiei: “ei
spun că sunt oşteni de odinioară ai romanilor”
Sec al XVI-lea marchează europenizarea cunoştinţelor despre originea romană a
poporului român, începutul politizării ideii originii romane a poporului român dar
şi afirmarea limbii române scrise si a tiparului in spatiul romanesc.În 1508
călugărul Macarie tipărește la Mănăstirea Dealu Liturghierul, prima tipăritură
din spațiul românesc.
Imperiul Otoman aflat in culmea puterii in timpul sultanului Soliman Magnificul
(1520- 1566)a determinat rezistenta romanilor.Sec. XVI a adus progrese de natura
economica si culturala in intreaga Europa, ca Renasterea matura, descoperirea
Lumii Noi si a drumului comercial maritim spre Asia
- 1536- umanistul Nicolaus Olahus(1493- 1568)( printre primii umanişti
originari din ţinuturile româneşti, Nicolaus îşi ia numele de Olachus =
Valahul) scrie “Hungaria” , fiind primul cărturar român care susţine
autohtonia şi romanitatea românilor; el consideră că românii din Moldova,
Ţara Românească şi Transilvania sunt descendenţii coloniştilor romani , ceea
ce explică limba lor latină. A corespondat cu Erasmus din Rotterdam . A fost
arhiepiscop de Strigoniu și primat al Ungariei, dar și vicerege al coroanei
ungare în 1562

- 1542- Johannes Honterus scrie în harta sa numele “Dacia” pentru întreg

teritoriul locuit de români.
- Francesco della Valle ca şi Anton Verancsics s-au bazat în afirmaţiile lor
despre romanitatea românilor pe cunoaşterea directă acestora. Della Valle a
fost primul cărturar care a reprodus o propoziţie în limba română”Sti
Rominest “ = Ştii româneşte?Della Valle scrie în 1532 lucrarea Însemnări
despre originea, obiceiurile și orașele românilor.
- 1549- Anton Verancsics-(1504- 1573) de origine dalmata, umanist, a fost
arhiepiscop de Strigoniu si vicerege al Ungariei in slujba Habsburgilor; a fost
în legătură cu oameni de cultura celebri : Erasmus, Melanchton, Honterus. A
locuit o vreme la Alba Iulia; el ne vorbeşte despre descendenţa latină a
românilor in lucrarea Descrierea Transilvaniei, Moldovei si Tarii
Romanesti :” poporul care locuieste aceste pământuri in vremea noastră este
 acel al vlahilor care isi trage originea de la romani desi cu un nume mult
schimbat”
- 1550 - Martin Bielski , în Cronica lumii întregi afirmă că la Roma era
obiceiul care este și astăzi , ca pe răufăcători să nu-i ucidă, ci-i trimiteau
peste mare , dar mai ales aici unde este valul, căci aici a fost trimis și Ovidiu,
ca să facă deosebite lucrări
- 1564-călătorul Anton Maria Grazian ne vorbeşte despre moldoveni
- Sec. XVI= prima afirmarea a limbii naţionale. Diaconul Coresi justifică în
“Psaltirea” din 1570 tipărirea de cărţi româneşti “mai toate neamurile au
cuvântul lui Dumnezeu în limba lor, numai noi rumânii n-avem”- puternică
afirmare a conștiinței de neam.
- 1574- francezul Pierre Lescalopier ne spune că “Bucureştiul este un oraş
unde nu am văzut nicio clădire frumoasă”
- 1593- Istvan Szamoskozy (1565- 1612)În timpul studiilor sale umaniste la
Heidelberg și Padova publică o lucrare în care dedică un capitol Daciei
romane și spune că românii sunt urmaşii coloniştilor romani; după domnia lui
Mihai Viteazul se răzgândeşte şi afirmă că românii nu pot fi urmaşii
coloniştilor romani , pentru că aceştia au fost mutaţi la Sudul Dunării în
vremea împăratului Gallienus(253-268). După moartea lui Mihai pe un epitaf
“Nero verus”; afirmă în operele lui că românii nu erau nici înrudiţi, nici
urmaşii romanilor.
Părerea sa a fost combătută de cărturarii saşi L.Toppeltinus şi J. Troster. J.
Troster scrie o lucrare despre Dacia:”românii de azi ce trăiesc în Ţara
Românească , Moldova şi munţii Transilvaniei nu sunt decât urmaşii legiunilor
romane”, 1666 lucrarea Vechea și noua Dacie
Sec al XVII-lea este secolul de inflorire al culturii medievale
romanesti.Influentata de Renastere, multi tineri români merg la studii in Italia sau
Polonia, drept urmare cultura română s-a deschis mai mult spre
Occident.Marchează emanciparea definitivă de slavonism și desprinderea de
tiparele bizantine.
Nu toţi reprezentanţii nobilimii maghiare au fost ostili românilor: de ex.
episcopul Nicolae Istvanffy , istoric şi diplomat al împăratului Rudolf al II-lea
Tot în sec. XVII- un f bun cunoscător al românilor, Martin Opitz a găsit o
confirmare a originii romane a poporului român în limba română, considerată cea
 mai apropiată de latină dintre limbile romanice şi în obiceiurile populare
româneşti
- Grigore Ureche(cca 1590-1647)- (educat în colegiile din Polonia, unde a
învățat limba latină )primul reprezentat de seamă al umanismului românesc
în sec XVII- în “Letopiseţul Ţării Moldovei”spune: ” toţi de la Râm se trag”
- 1648- călătorul Marco Bandini ne vorbeşte despre moldoveni “nu prea sunt
apţi la negoţ, la cultivarea ogoarelor”
- Miron Costin (1633-1691)- a studiat în Polonia- scrie “Letopiseţul Ţării
Moldovei” şi “De Neamul molvovenilor, din ce tara au iesit stramosii
lor”(considerat primul tratat savant consacrat exclusiv analizei originii
neamului)“numele cel adevărat este rumân sau romanus care nume acest popor
l-a păstrat întodeauna”. In opinia sa , istoria românilor începe cu cea a dacilor
antici, cuceriţi şi supuşi de romanii lui Traian, socotit primul “descălecător” al
românilor.Afirmă că de la Râm ne tragem și cu ale lor cuvinte ni-i amestecat
graiul
In a doua jumătate a secolului al XVII-lea rivalitatea austro-otomană se reflectă şi
în scrierile despre români.In 1666 la Amsterdam apare cronica lui Ioan Lucius,
care a vorbit despre istoria Croaţiei şi a Dalmaţiei, dar s-a referit şi la Nordul
Dunării în ultimul capitol.El nu neagă continuitatea elementului roman în Dacia
Traiană, dar spune că el a fost sporit printr-o imigrare provocată de bulgari de la
Sud la Nord de Dunăre.

- David Hermann, cărturar sas, spune “atât cei de dincolo de Carpaţi , cât şi cei
din Transilvania, îşi trag originea şi numele , ba chiar şi limba română, din
coloniştii aduşi de Traian”
- În a doua jumatate a secolului al XVII-lea cronicarii sasi au adoptat o teorie
umanista germana:
- - cu scopul de a demonstra presupusa lor origine daca;

- confuzia lor a provenit de la identificarea dacilor cu gotii;

Teoria lor a fost desfiintata de comitele sașilor, Valentin Frank von Frankenstein
în secolul al XVII-lea si a dispărut definitiv în secolul al XVIII-lea.

- Ei au continuat sa afirme în lucrarile lor originea latina a românilor:

- - istoricul sas brasovean Martin Schmeitzel - a contribuit la raspândirea
teoriei originii romane a românilor în strainatate.El a predat mai mulți ani la
Universitatea din Halle un curs despre istoria Transilvaniei

- Spre sfârșitul secolului al XVII-lea și în secolul XVIII apar primele semne ale
unei conștiințe naționale moderne în întreaga Europă Conflictul între Europa
imperiilor și Europa națiunilor se complică în Transilvania din cauza tensiunii între
interesele dominației austriece și revendicările naționale maghiare. Unirea unei
părți a clerului și a românilor ortodocși cu biserica Romei , realizată de Casa de
Habsburg în 1699-1701, afecta ordinea tradițională favorabilă națiunilor
privilegiate.

- În lucrări secuiesti de la începutul secolului al XVIII-lea se afirma ca toti

românii din cele trei țări române sunt urmașii romanilor.Într-o scriere iezuită de la
începutul sec.al XVIII-lea despre secui, se afirmă în doua rânduri că toți românii din
cele trei țări române nu sunt alții decât urmașii romanilor

- Pe la 1700 stolnicul Constantin Cantacuzino(1640- 1714) scrie “Istoria Ţării

Româneşti”, redactată cam în același timp cu opera majoră a lui Miron Costin,
subliniază continuitatea de viaţă a dacilor sub stăpânirea romană, unitatea şi
continuitatea românilor.Aduce nou exprimarea clară a conștiinței
romanității la români
- Sec.al XVIII-lea a fost marcat de instaurarea dominației Habsburgice in
Transilvania si de sfarsitul domniilor pământene In Țara Românească și
Moldova.Ideea romanității românilor devine în Transilvania o armă politică.
- Românii reprezentau în Transilvania peste 60 % din populaţie, dar sunt
consideraţi în continuare :”naţiune tolerată”
- 1699, 1701- unirea unei părţi a clerului şi a românilor ortodocşi cu Biserica
Catolică realizată de Casa de Habsburg. Unirea dă un nou imbold aspiraţiei
românilor pentru drepturi egale cu celelalte naţiuni şi confesiuni creştine
- 1719-1722- Dimitrie Cantemir în “Hronicul vechimei a romano-moldo-
vlahilor”(cea mai întinsă lucrare istorică de analiză a originii românilor ,
cuprinde 343 foi) spune”romanii sunt moşii strămoşii noştri, ai moldovenilor,
muntenilor, ardelenilor”; şi în “Descrierea Moldovei “ atinge ideea romanităţii
 românilor; susține extirparea totală a dacilor și colonizarea completă a
provinciei cu romani.
- Cantemir inaugurează și fixează studiul despre locul românilor în istoria
universală. El anticipează ideile Școlii Ardelene despre romanitatea
pură.Traian este numit săditorul și răsăritorul nostru
- Anton Maria del Chiaro în “Revoluţiile Valahiei” vorbeşte despre
obiceiurile românilor
- Ioan Inochentie Micu(1692- 1768), episcop unit din Transilvania și unicul
român din Dieta Transilvaniei , este primul care a elaborat un program
complex de emancipare politică şi socială a naţiunii române, aducând ca
argumente romanitatea neamului, vechimea şi continuitatea românilor.Acesta
apare în 1744 fiind numit Supplex Libellus.
- Martin Felmer(1722-1767)(alte surse 1760-1810) , învățat sas, scrie un
tratat despre originea românilor in 1779, unde pentru prima dată dă numele de
România.
- În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, ideea romanității este folosită ca
armă politică.
- 1778- Benko Jozsef în lucrarea “Transilvania , sive magnus Transilvaniae
Principatus” ne spune că după abandonarea lui Aurelian “mulţi romani
împreună cu dacii indigeni au rămas pe loc”
- Impăratul Austriei Iosif al II-lea(1780-1790) vorbeşte despre români ca
despre “incontestabil, cei mai vechi şi mai numeroşi locuitori ai Transilvaniei

4. Apariția teoriei imigraționiste(teorii istoriografice referitoare la

romanitatea românilor = a continuității (sau a autohtoniei) și
imigraționistă (sau roesleriană)

Romanitatea reprezintă elementul esenţial al identităţii lingvistice şi culturale a

poporului român.Romanitatea românilor reprezintă descendenţa romană a românilor
din coloniştii aduşi de romani în Dacia Traiană şi latinitatea limbii române, ceea ce
presupune continuitatea geto-dacilor după războaiele daco-romane şi după retragerea
aureliană.În contextul migrației slavilor la Sud de Dunăre, romanitatea orientală se
va identifica cu poporul român

- 1781 este lansată teoria imigraţionista a lui Franz Sulzer, ofițer de justiție al
armatei austriece, care în lucrarea “Geshichte des transalpinischen Daciens”
ne spune că la retragerea aureliană toată populaţia părăseşte Dacia, drept
urmare poporul român se formează la sudul Dunării , între bulgari şi albanezi,
de la care au preluat influenţe în limbă, precum şi credinţa ortodoxă.De aici ei
au emigrat către mijlocul sec. al XIII-lea în Nordul Dunării şi Transilvania,
unde îi vor găsi stabiliţi pe unguri şi saşi.
- La ideile sale aderă C. Eder, Bolla Marton şi Johann Christian Engel(Engel
elimină existența elementului romanic la Nord de Dunăre). Aceştia identifică
absenţa surselor scrise despre români în mileniul marilor migraţii cu absenţa
însăşi a românilor.
- 1784- cărturarul sas Michael Lebrecht scrie : românii sunt urmaşi ai
romanilor, cei mai vechi locuitori ai acestei regiuni
- 1787- istoricul englez E. Gibbon , într-o Istorie a Imperiului Roman spune că
,după retragerea aureliană , o parte mare a locuitorilor a rămas pe loc, fiindu-le
mai mare frică de migrare decât de goţi
- 1791- contele Teleki, preşedinte al Cancelariei Aulice a Transilvaniei
spune”românii sunt locuitorii cei mai vechi ai Transilvaniei”

- 1791- apare documentul Supplex Libellus Valachorum,primul program

politic modern al românilor din Transilvania tipărit la Cluj; reprezentanţii
Şcolii Ardelene(Samuel Micu, Petru Maior, Gh. Şincai, Ion Budai-Deleanu)
susţin ideea originii latine a românilor, românii sunt cei mai vechi locuitori ai
Transilvaniei , urmaşi ai coloniştilor lui Traian. Reprezentanţii Şcolii Ardelene
au recurs şi la exagerări uneori, vorbind despre descendenţa pur romană a
românilor= şcoala latinistă. Aceasta susținea exterminarea și alungarea
dacilor din noua provincie, inexistența căsătoriilor mixte.
- Dumitru Protase, Considerații privind etnogeneza românilor în lumina
vechilor și noilor cercetări, în Mihai Bărbulescu (coord) Civilizația romană în
 Dacia afirmă că : etnogeneza românilor prezintă un paralelism aproape
perfect cu celelalte popoate romanice din Occident
- În această perioadă, istoriografia din Principate intră, odată cu domniile
fanariote,în faza influenței grecești, abordând ca pe un fenomen natural
fuziunea daco- romană. Acest punct de vedere se găsește la istoricii greci
stabiliți în Principate , Daniel Philiphide, Dionisie Fotino(1818 Istoria vechii
Dacii) , dar și la românii Ienăchiță Văcărescu și Naum Râmniceanu

- 1791- istoricul ungur Andrei Huszti susţine teoria descendenţei românilor din
romani :”nicio naţiune nu are limba atât de apropiată de acea veche romană ca
naţiunea valahilor, ceea ce este un semn sigur şi care nu poate înşela că ei sunt
în Transilvania urmaşii vechilor colonii romane”
- Sec. XIX- apare limba română literară, pe baza graiului din Muntenia, cu o
importantă contribuție a operelor literare create în Moldova.În acest secol,
școala latinistă s-a extins și în Principate , pentru că mulți ardeleni ocupau
poziții importante în sistemul cultural de aici.
- Şcoala Ardeleană : 1811- Gh. Şincai în lucrarea “Hronica românilor şi a mai
multor neamuri” vorbeşte despre formarea şi continuitatea istorică a poporului
român în vatra vechii Dacii.
- Samuil Micu scrie “Istoria şi lucrurile şi întâmplările românilor”,şi
(1780):”Elementa linguae daco-romanae sive valachicae”
- Petru Maior în “Istoria pentru începutul românilor în Dachia” afirmă că
limba română provine din latina populară
- 1844- slavistul Paul Joseph Schafarik spune că vlahii de la Nordul şi Sudul
fluviului au aceeaşi origine, evoluând din “amestecul tracilor şi geto-dacilor cu
romanii”
- 1867- s a realizat dualismul austro- ungar , care îngloba Transilvania, Banatul
și Bucovina în monarhia bicefală.
- 1868 Robert Roesler scrie “Dacien und Romanen”

- 1871, în timp ce se desfășurau serbările românești de la Putna , apare lucrarea

lui Roesler”Studii româneşti. Cercetări cu privire la istoria veche a românilor”
(“Romanische Studien”)tipărită la Leipzig, unde sintetizează teoria
imigraţionistă.
- Susţine: exterminarea dacilor în urma războaielor cu romanii,astfel dispărând
veche toponimie;romanizarea nu se putea efectua în cei 165 de ani de
stăpânire romană. Poporul român şi limba română s-au format în Sudul
Dunării, în centrul sau vestul P-lei Balcanice, de unde au pătruns în stânga
fluviului, iar de aici au pătruns în Transilvania prin secolele IX-XIII.La
venirea maghiarilor în Europa, Transilvania ar fi fost un ținut pustiu, pe care
coroana maghiară l-ar fi anexat și populat, , instalând apoi și coloniști germani
pentru a-i apăra granițele. Abia după marea ciumă din secolul XIV, ținuturile
de dincolo de Carpați, pustiite de molimă , ar fi fost colonizate cu păstori vlahi
de la Sud de Carpați și de Dunăre
- Autorul Lucian Boia afirmă negarea continuității românești a corespuns clar
obiectivelor austro - ungare în secolele XVIII- XIX
- George Bariţiu observa că disputa pe această temă “ nu a fost atât dorinţa
sinceră de a descoperi adevărul , cât mai vârtos tendinţe curat politice”,
- Teoria imigraționistă a fost combătută și de un număr mare de istorici străini :
E. Gibbon, Th. Mommsen, J.Jung, C. Patsch, L. Homo, Paul Mackendrick
- Primul istoric român care ia atitudine faţă de noua versiune a teoriei
imigraţioniste , dar şi faţă de exagerările latiniste, este Bogdan Petriceicu
Haşdeu.(întemeietor al folcloristicii comparate). El susţine supravieţuirea
elementului autohton geto-dac în urma cuceririi Daciei, continuitatea daco-
romanilor şi apoi a românilor în tot cursul Evului Mediu la Nord de Dunăre.În
1860 scrie Pierit- au dacii?El demonstrează că Școala Ardeleană și
continuatorii ei au făcut o interpretare forțată a izvoarelor antice, împuținarea
bărbaților invocată de Eutropius fiind folosită în sensul exterminării unui
neam întreg. Hașdeu a formulat teoria circulației cuvintelor , arătând că
structura unei limbi nu este dată de numărul brut al cuvintelor ci de circulația
acestora.A demonstrat că slavismele din limba română se pierd cu desăvârșire,
față de numărul latinismelor.A precizat că se pot alcătui fraze regi numai cu
cuvinte din limba latină, dar nicio propoziție cu cuvinte exclusiv de alte
origini. Totuși , vizunea dominantă a istoricilor rămânea că dacii au avut o
pondere limitată în sinteza românească, linie pe care s-au situat Grigore
Tocilescu, Dimitrie Onciul, A.D.Xenopol, chiar și Nicolae Iorga .
- 1871 - 1876 A. T. Laurian scrie opera Dictionarul limbii romane. El a fost
corifeu al curentului latinist , considera că istoria românilor începe de la
fundarea Romei . El a scos din dicționar elementele nelatine și a adoptat un
sistem ortografic etimologic.
- Reprezentanții romantismului nu au insistat asupra dacilor ca element fondator
al poporului român, dar au contribuit la consolidarea temei dacice prin
evidențierea curajului și a spiritului de sacrificiu al acestora. Începutul l- a
făcut Mihail Kogălniceanu, care în celebrul său discurs din 1843 a făcut un
elogiu lui Decebal cel mai însemnat rigă barbar care a fost vreodată.
- 1884- apare la Iași lucrarea lui A. D. Xenopol “Teoria lui Roesler.Studii
asupra stăruinței romanilor in Dacia Traiana”; spune:”popoarele nomade se
strămută înaintea unei năvăliri, cele aşezate rămân lipite de teritoriul lor şi
năvălirea trece peste ele”; “si inscriptiunile gasite atat in Dacia, cat si aiurea ne
dovedesc cu prisosinta fiintarea poporului dac dupa cucerire, precum si
romanizarea lui”.Xenopol a fost membru corespondent al Academiei Franceze
- A.D. Xenopol în Istoria românilor din Dacia Traiana (1888-1893) afirmă că
statul dac pierise și pe ruinele lui era să se înalțe unul roman

- 1885- Dimitrie Onciul în “Scrieri istorice” spune: “nomenclatura topografică

a rămas sub dominaţia romană curat dacă”. Pentru a respinde unele argumente
greu de combatut ale teoriei roesleriene, cum ar fi asemănările dintre limba
româna si cea albaneza, consideră ca poporul nostru s-a format si la nord si la
sud de Dunare.
- După Marea Unire apar opere importante pentru înţelegerea etnogenezei
românilor: “Inceputurile vieţii romane la gurile Dunării”(1923) şi “Getica” de
Vasile Pârvan, “Istoria românilor” de Nicolae Iorga(Iorga susține că poporul
român poartă sigiliul Romei), “Istoria limbii române” de Al. Rosetti şi “O
enigmă şi un miracol istoric: poporul român” de Gh. I. Brătianu.
- Pârvan a reușit să fixeze sinteza daco- romană într - un echilibru perfect, a
demonstrat că românii sunt în cel mai înalt grad și daci și romani
- 1913- Nicolae Densușianu scrie Dacia preistorică (lucrare apărută
postum) unde afirmă că limba română este moștenită de la daci.El
reconstituie un presupus imperiu pelasgic care pornea din Dacia, cu 6000 ani î.
Hr. De la Dunăre și Carpați s-ar fi revărsat civilizația către celelalte părți ale
 lumii. De aici ar fi pornit spre Italia și strămoșii romanilor, iar limba dacă și
latină sunt dialecte ale aceleiași limbi
După 1918- negarea continuității românești și teoretizarea pretinsei
inferiorități a lumii rurale românești în raport cu ierarhiile nobiliare maghiare
au alimentat resentimentele pe care le-a provocat destrămarea monarhiei
austro- ungare
- Nicolae Iorga susţine autohtonia românilor şi romanitatea lor. El afirmă am
rămas romani pentru că nu ne-am putut despărți de amintirea Romei.
- 1937 Gh. Brătianu scrie “O enigmă şi un miracol:poporul român”unde
demonstrează romanitatea şi continuitatea românilor
- Gheorghe Brătinau în Marea Neagră afirmă că noi trăim aici la o răspântie
de drumuri , la o răspântie de culturi și din nefericire și la o răspântie de
năvăliri și imperialisme
- Roberto Fava în “Amintiri din România” :” limba nu este alta decât latina
modificată pe alocuri, în care s-au introdus câteva cuvinte greceşti şi slave... In
munţii Transilvaniei se întâlnesc obiceiuri de pe vremea romanilor pe care
celelalte popoare latine le-au pierdut”

- După Al Doilea Război Mondial teoriile staliniste vorbesc despre caracterul

imperialist al stăpânirii sclavagiste romane şi despre importanţa civilizatoare a
slavilor.
- Istoricul oficial al acestui regim a fost Mihai Roller.In manualul de istorie a
Romaniei din 1947 Roller si colaboratorii sai negau romanitatea
romanilor,exagerand rolul elementului slav in etnogeneza romaneasca.Roller
susține rolul statului kievean în formarea statelor medievale românești.
- După 1965 domină teoriile care afirmau civilizaţia locală a geto-dacilor.
- Adolf Armbruster(1972”Romanitatea românilor”) unde spune “românii
transilvani au căzut în situaţia lor inferioară din cauza religiei lor ortodoxe
schismatice”,” ideea stăruinţei elementului roman în Dacia abandonată de
Aurelian năvălirilor barbare”
1973- C. C. Giurescu scrie “Formarea poporului român şi a limbii române.
(alte surse : 1935, Giurescu susținea că majoritatea locuitorilor Daciei
romane au constituit-o dacii și că romanismul a biruit în Dacia, fiindcă el
a câștigat pe autohtoni.
1984- D.Prodan în Din istoria națiunii române preia din Supplex Libellus
Valachorum națiunea română este cu mult cea mai veche dintre toate națiunile
Transilvaniei din vremea noastră
1988- Șerban Papacostea scrie Geneza statului în Evul Mediu românesc
1992- Vlad Georgescu în Istoria românilor afirmă cercetările
arheologice confirmă de altfel prezența populației daco- romane pe
vechiul teritoriu al provinciei
1998- C. Durandin în Istoria românilor afirmă Drama istoriei românești
este că aceasta se găsește confruntată cu istoria maghiară
Argumentul întietății istorice și a discuțiilor legate de etnogeneza
românească și-au pierdut din importanță ca urmare a integrării României
și Ungariei în U. E. Este readus echilibrul în problema romanității,
sintezele publicate mai ales după 1996 argumentează cu dovezi solide
romanitatea românilor.
Lucian Boia în Istorie și mit în conștiința românească susține că singura
raportare incontestabilă la origini este oferită, fără îndoială, de limbă.
Esența romanică a limbii române înclină balanța spre romani