Argument

Principalul motiv pentru care am ales această temă „Analiza şi funcţionarea conturilor de
venituri cheltuieli şi rezultat” este faptul că acest capitol al contabilităţii este foarte des întâlnit.
Cu ajutorul conturilor contabilitatea reflectă întregul proces de reproducţie patrimonială şi
respectiv, capitalul unei întreprinderi cu rezultatele sale.
Veniturile sunt reprezentate de totalitatea operaţiunilor care determină modificări ale
patrimoniului unei entităţi în sensul creşterii activului, ele se concretizează în sume sau valori
încasate sau de încasat în nume propriu din activităţi curente
Cheltuielile se referă la totalitatea operaţiunilor economice care au drept consecinţă
diminuarea activului sau creşterea pasivului patrimonial al unei entităţi.
Rezultatul măsoară eficienţa activităţii desfăşurate şi se obţine prin deducerea din venituri
a cheltuielilor efectuate pentru obţinerea acestor venituri.
Operațiile economice și financiare care au loc în cadrul întreprinderilor se pot grupa în
mase relativ omogene, numite activități. Astfel veniturile, cheltuielile și rezultatele se regăsesc la
nivelul activității de exploatare, financiare și extraordinare.
Ținând cont de faptul că atât veniturile, cheltuielile și rezultatele se regăsesc la nivelul
tutor activităților reflectând eficiența gestionării activității unei entității am decis să prezint
modul de funcționare al acestor elemente.

3
 Capitolul I
Definirea şi categorii venituri, cheltuieli si rezultate
1.1 Definirea veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor
Descrierea, analiza şi controlul proceselor interne care determină modificări cantitative şi
calitative în masa patrimoniului face necesară utilizarea structurilor de venituri, cheltuieli şi
rezultate.
Veniturile sunt reprezentate de totalitatea operaţiunilor care determină modificări ale
patrimoniului unei entităţi în sensul creşterii activului (încasări, înregistrarea unor creanţe) sau
diminuării pasivului (reluarea sau anularea ajustărilor pentru deprecierea sau pierdere de valoare,
a provizioanelor constituite anterior).
Veniturile exprimă raporturi patrimoniale cu privire la efectele activităţii desfăşurate de
entitate. Ele se concretizează în sume sau valori încasate sau de încasat în nume propriu din
activităţi curente. Acestea sunt desfăşurate de entitate ca parte integrantă a obiectului său de
activitate sau în legătură cu acesta.
Sunt considerate venituri şi câştigurile din orice alte surse. Acestea pot apărea sau nu ca
rezultat al activităţii curente şi cuprind sumele rezultate din cedarea activelor imobilizate, din
reevaluarea investiţiilor pe termen scurt şi din creşterea valorii contabile a activelor imobilizate.
Cheltuielile se referă la totalitatea operaţiunilor economice care au drept consecinţă
diminuarea activului sau creşterea pasivului patrimonial al unei entităţi.
Cheltuielile entităţii reprezintă1 valorile plătite sau de plătit pentru:
® consumuri de stocuri, lucrări executate şi servicii prestate de care beneficiază entitatea;
® cheltuieli cu personalul;
® executarea unor obligaţii legale sau contractuale etc.
Cheltuielile includ şi pierderile (diminuări ale beneficiilor economice) care pot apărea sau
nu pe parcursul desfăşurării activităţii curente a entităţii. Este vorba de pierderile din calamităţi
naturale, cele rezultate din ieşirea activelor imobilizate şi din creşterea cursului de schimb valutar
pentru împrumuturile contractate în valută.

Rezultatul măsoară eficienţa activităţii desfăşurate şi se obţine prin deducerea din

venituri (V) a cheltuielilor (Ch) efectuate pentru obţinerea acestor venituri, astfel:
Patrimoniul aflat în administrarea afentilor economici suferă mişcări şi transformări
complexe în timpul derulării obiectului lor de activitate.
Asemenea modificări ale elementelor patrimoniale au drept ţintă obţinerea unor rezultate
financiare.
Măsurarea şi raportarea performanţei este una dintre cele mai importante funcţii ale
contabilităţii. Această deoarece învestitorii, managerii, băncile diverşi terţi sunt interesaţi să
cunoască dacă firma, despre care sunt interesaţi, este generatoare de profit sau aduce pierderi.
Performanţa derulării activităţii întreprinderi, adică rezultatul activităţii întreprinderii este
determinată ca diferenţă între venituri(V) şi cheltuieli(Ch). Rezultatul poate fi o mărime valorică
pozitiv, denumită profit(V>Ch), sau o mărime valorică negativă, denumită pierdere(V>Ch).
1
Monitorul oficial nr. 1080 bis din 30.11.2005, OMFP nr. 1752 din 17.11.2005 privind aprobarea
reglementărilor contabile conforme cu Directivele europene, art. 218, alin 1.

4
 Performanţa activităţii unei întreprinderi este stabiliita pe baza următoarei ecuaţii:

Venituri – Cheltuieli = ± Rezultat → Profit(V>Ch)

(V) (Ch) → Pierdere(Ch>Ch)
Atât cheltuielile, cât şi veniturile înregistrate în contabilitate se închid prin rezultatul
exerctiului. ca atare, rezultatul exerciţiului, respectiv profitul sau pierderea, se determină ca
diferenţa între veniturile şi cheltuielile exerciţiului, indiferent de data încasării sau plăţii lor.
Reunind ecuaţia situaţiei patrimoniului, se poate determina egalitatea fundamentală a
contabilităţii:
Activ + Cheltuieli = Pasiv + Venituri

R = V - Ch

Diferenţa dintre venituri şi cheltuieli poate fi pozitivă şi se materializează în profit sau

negativă, caz în care se obţine pierdere.
Echilibrul patrimonial stabilit între bunurile economice (Be) pe de o parte şi capitalurile
proprii (Cp) şi datorii/obligaţii (O) pe de altă parte generează următoarea ecuaţie:
Be = Cp + O
Pe baza acestei ecuaţii se determină situaţia netă a patrimoniului (Sn), drepturile
întreprinzătorilor sau capitalurile proprii, astfel:
Sn = Be – O

Variaţia situaţiei nete a patrimoniului reprezintă rezultatul (R) exerciţiului în care se

înregistrează această variaţie:
R = Snf - Sni
unde:
Snf – situaţia netă a patrimoniului la sfârşitul exerciţiului financiar;
Sni - situaţia netă a patrimoniului la începutul exerciţiului financiar.
Similar veniturilor şi cheltuielilor, rezultatele pot fi din activitatea de exploatare,
financiare şi rezultate extraordinare.

5
1.2 Categorii de venituri, cheltuieli şi rezultate pe tipuri de activități
Reflectarea în contabilitate a veniturilor se poate face în momentul obţinerii producţiei,
vânzării bunurilor şi/sau serviciilor sau încasării echivalentului valoric al acestora.
Ţinând seama de acest criteriu, momentul formării veniturilor, deosebim venituri
angajate care urmează a se încasa ulterior, venituri constatate în momentul încasării lor şi
venituri calculate care nu presupun o încasare, aşa cum este cazul ajustărilor pentru depreciere şi
provizioanelor.
După un alt criteriu, natura activităţilor economice pe care le generează veniturile pot fi:
venituri din activitatea de exploatare, venituri financiare şi venituri extraordinare.
Reflectarea în contabilitate a cheltuielilor se poate face în momentul angajării,
consumului sau plăţii de resurse, identificându-se astfel următoarele categorii de cheltuieli:
cheltuieli plătite, cheltuieli angajate (care vor fi plătite ulterior) şi cheltuieli calculate (care nu
presupun o plată) cum sunt cheltuielile cu amortizările, provizioanele şi ajustările pentru
depreciere sau pierdere de valoare.
La rândul lor, în funcţie de natura operaţiunilor pe care le generează, cheltuielile pot fi:
de exploatare, financiare şi extraordinare (pierderi din calamităţi).
Similar veniturilor şi cheltuielilor, rezultatele pot fi din activitatea de exploatare,
financiare şi rezultate extraordinare.
 Veniturile
În categoria veniturilor se includ atât sume si valori încasate în nume propriu din activităţi
curente, cât si câştigurile din orice alte surse.
Activităţile curente sunt orice activităţi desfăşurate de o entitate, ca parte integrată a
obiectului sau de activare, precum şi activităţile conexe acestora.
Veniturile din activităţi curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi:
vânzări,comisioane, dobânzi, dividende.
Suma veniturilor rezultate dintr-o tranzacţie este determinată, printr-un acord între
vânzători şi cumpărător, ţinând cont de suma oricăror reduceri comerciale.
 Cheltuielile
Cheltuielile entităţi reprezintă valoarea plătite sau de plătit pentru:
-Consumuri de stocuri, lucrări executate şi servici prestate de care beneficiază entitatea;
-Cheltuieli cu presonalul;
-Executarea unor obligaţii legale sau contractuale etc.
Pierderile prezintă reduceri ale beneficiilor economice şi pot rezulta sau nu ca urmare a
desfăşurărilor activităţii curente a entităţii
În cadrul cheltuielilo se cuprind, provozioanele, amortizările şi ajustările pentru descriere
sau pierderi de valoare reflectate.
 Clasificarea veniturilor şi cheltuielilor:
1. Venituri şi cheltuieli de exploatare
2. Venituri şi cheltuieli financiare
3. Venituri şi cheltuieli extraordinare
Venituri şi cheltuieli de exploatare
Activitatea de explatare cuprinde totalitatea operaţiunilor privind aprovizioanrea,
producţia şi desfacerea bunurilor, serviciilor etc., se fac obiectul de activitate al întreprinderii.

6
Acestea sunt operaţiuni curente, specifice fiecărei unităţi patrimoniale, având caracter ordinar şi
repetitiv şi determinând rezultatul curent.
Venituri din explatare:
 Venituri ocazionate de producţie proprie
1. Venituri din producţia de imobilizări
2. Variaţia stocurilor
 Venituri ocazionate de vânzarea stocurilor
1. Venituri din vânzarea mărfurilor
2. Venituri din vânzarea produselor finite
3. Venituri din vânzarea semifabricatelor etc.
 Venituri ocazionate de prestaţii efectuate către terţi
1. Venituri din lucrări şi servicii executate
2. Venituri din chirii
3. Venituri din activităţi diverse etc.
 Venituri ocazionate de alte evenimente
1. Venituri din vânzarea activelor
2. Venituri din despăgubiri,amenzi şi penalităţi
3. Venituri din donaţii şi subvenţii primite etc.
Cheltuieli din exploatare:
 Cehltuieli ocazionate de obţinerea producţiei
1. Cheltuieli cu materii prime
2. Cheltuieli cu materiale consumabile
3. Cheltuieli cu salariile
4. Cheltuieli cu amortizările
 Cheltuieli ocazionate de vânzarea de stocuri şi active
1. Cheltuieli privind mărfurile
2. Cheltuieli privind activele cedate
 Cheltuieli ocazionate de lucrări şi servicii prestate de terţi
1. Cheltuieli cu energia şi apă
2. Chelruieli de poşta şi telecomunicaţii
3. Cheltuieli cu chiriile
4. Cheltuieli cu primele de asigurare
5. Cheltuieli de transport etc.
 Cheltuieli ocazionate de alte evenimente
1. Cehltuieli cu despăgubiri, amenzi şi penalităţi
2. Cehltuieli cu donaţii şi subvenţii acordate etc.
Venituri şi gheltuieli financiare
Activitatea financiară cuprinde acte cu caracter bănesc, financiar,valutar, orientate spe
investiţia de capital în patrimoniul unităţii şi atragerea de capital spre o fi inveztit în în
patrimoniu întreprinderii
Venituri financiare:
 Venituri din imobilizări financiare;
 Venituri din investiţii financiare pe termen scurt;
 Venituri din creanţe imobilizate;
 Venituri din investiţii financiare cedate;
 Venituri din diferenţe de curs valutar;
 Venituri din dobânzi; Venituri din stocuri primite în urma unor reduceri financiare;
7
  Venituri financiare din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor financiare, etc.
Cheltuieli financiare:
 Pierderi din creanţe legate de participanţii;
 Cheltuieli privind investiţiile financiare cedate;
 Cheltuieli din diferenţe de curs valutar;
 Cheltuieli privind dobânzile;
 Cheltuieli privind stocurile acordate;
 Cheltuieli financiare privind amortizările şi ajustările pentru pierderile de valoare, etc.
Venituri şi cheltuieli extraordinare
Activitatea extraordinară cuprinde operaţiuni ce nu sunt generate de activitatea curentă,
deci nu au un caracter ordinar, obişnuit, normal, repetitiv. Aceste operaţii au o pondere mică în
activitatea unităţii patrimoniale şi nu pot fi controlate de acestea.
Venituri extraordinare:
 Veniturile din subvenţii pentru evenimente extraordinare şi altele similare.
Cheltuieli extraordinare:
 Cheltuieli privind calamnitatile şi alte evenimente extraordinare.

Venituri + Cheltuieli de exploatare = Activitatea de exploatare

Venituri + Cheltuieli financiare = Activitatea financiară
Venituri + Cheltuieli extraordinare = Activitatea extraordinară
Rezultatul din exploatare
Rezultatul din exploatare măsoară performanţa industrială şi comercială a întreprinderii,
este independenţa de politicaindustriala şi fiscală, ţine cont de amortizări şi provizioane şi se
determină cu relaţia:1
Rezultatul din exploatare = venit exploatare - Cheltuieli exploatare

Ca indicatr de performanţa financiară, rezultatul de exploatare caracterizează performanţa

activităţii curente, poartă denumirea de rezultat operaţional (operating profit), exprimă surplusul
de venituri din exploatarea curentă faţă de cheltuielile de exploatare.
Rezultatul financiar
Rezultatul financiar este rezultatul care provine din activitatea financiara, cuprinde
elemente de fluxuri financiare si elemente care corespund riscurilor atasate, fiind un sold
intermediar intre rezultatul de exploatare si rezultatul curent; se calculeza prin diferenta:

Rezultat financiar = venituri financiare - Cheltuieli financiare

Ca parte a rezultatului curent, rezultatul financiar caracterizează activitatea financiară,

compară veniturile (care nu sunt generate de cheltuieli) cu cheltuielile financiare. Lipsă
veniturilor financiare în conditile existenţei cheltuielilor financiare legate de piaţa dobanzilorla
împrumuturi poate conduce la un rezultat financiar negativ (pierdere), ceea ce impune raportarea
acestui rezultat la activitatea de exploatare în scopul determinări riscului financiar (de capital).
Rezultatul extraordinar
Rezultatul extraordinar provine din activitatea neobişnuită a întreprinderii, nefiind legată
de activitatea curentă, şi se determină ca diferenţă între:

Rezultatul extraordinar = Venituri extraordinare - Cheltuieli extraordinare

8
Rezultatul curent
Rezultatul curent ţine cont de politică de finanţare a întreprinderii, nu este influenţată de
elemente extraordinare sau fiscale pure şi cumulează rezultatul din exploatare cu rezultatul
financiar:

Rezultatul curent = Rezultatul din exploatare - Rezultatul financiar

Orice perioadă financiară poate fi compensată de un profit obţinut în activitatea de

exploatare, astfel în cât rezultatul curent poate fi profit
Rexultatul brut al exerciţiului
Rezultatul brut al exerciţiului se obţine prin însumarea rezultatului curent cu rezultatul
extraordinar:
Rezultat brut = Rezultatul curent + Rexultat extraordinar

Rezultat brut = Rezultat din exploatare + Rezultat financiar + Rezultat extraordinar

Rezultat brut = Venituri totale - Cheltuieli totale

Rezultatul net al exerciţiului

Rezultatul net al exerciţiului constitue sold final după aplicare cotei procentuale de impozit
asupra rezultatului brut (impozabil) al perioadei curente. La noi în ţară, cota unică de impozitare
este 16%.

Rezultat net = rezultat brut - impozit

Impozit = rezultat impozabil x Cota de impozit pe profit/venit

9
 Capitolul II
Analiza şi funcţionarea conturilor de venituri,
cheltuieli şi rezultat

2.1 Analiza şi funcţionarea conturilor de cheltuieli

Efectele activităţii derulate de către entităţi se măsoară, în primul rând prin rezultat.
Elementele generatoare ale acestuia sunt cheltuielile şi veniturile, iar prelucrarea lor contabilă
implică utilizarea conturilor de cheltuieli, venituri şi a contului de rezultat.
Pentru evidenţierea în contabilitate a cheltuielilor se utilizează conturile din clasa 6
Conturi de cheltuieli. Se ştie că, în funcţie de natura lor, cheltuielile pot fi: (a) cheltuieli de
exploatare, (b) financiare, (c) extraordinare, (d) cheltuieli cu amortizările, provizioanele şi
ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare şi (e) cheltuieli cu impozitul pe profit şi alte
impozite.
Cheltuielile de exploatare sunt evidenţiate cu ajutorul conturilor componente ale
următoarelor grupe de conturi:
 Grupa 60 Cheltuieli privind stocurile
 Grupa 61 Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi
 Grupa 62 Cheltuieli cu alte servicii executate de terţi
 Grupa 63 Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate
 Grupa 64 Cheltuieli cu personalul
 Grupa 65 Alte cheltuieli de exploatare
Tot cheltuieli de exploatare sunt evidenţiate şi cu ajutorul 681 Cheltuieli de exploatare privind
amortizările, provizioanele şi ajustările pentru depreciere.
După cum arată şi denumirea grupelor de conturi menţionate, cheltuielile exploatare sunt
ocazionate de producţia şi/sau distribuţia bunurilor, serviciilor, lucrărilor şi se concretizează în
consumuri de materii prime, materiale, energie, servicii, lucrări, manoperă, costul imobilizărilor
şi al altor bunuri vândute (provenite din cumpărări anterioare), diferite impozite şi taxe pe care
întreprinderea are obligaţia de a le plăti, precum şi alte cheltuieli ocazionate de activitatea de
exploatare.
Cheltuielile financiare sunt reflectate în contabilitate cu ajutorul conturilor din grupa 66
Cheltuieli financiare şi a contului 686 Cheltuieli financiare privind amortizările şi ajustările
pentru pierdere de valoare. Structura cheltuielilor financiare cuprinde următoarele elemente:
pierderi din creanţe legate de participaţii, pierderi din vânzarea titlurilor imobilizate, a
investiţiilor financiare pe termen scurt, diferenţe nefavorabile de curs valutar din operaţiuni
curente, dobânzi, sconturi acordate, amortizarea primelor de rambursare a obligaţiunilor, ajustări
de valoare de natură financiară, precum şi alte cheltuieli financiare.
Cheltuielile extraordinare sunt evidenţiate în contabilitate cu ajutorul grupei de conturi 67
Cheltuieli extraordinare, care înregistrează cheltuielile privind calamităţile şi alte evenimente
extraordinare.
Conturile din grupa 69 Cheltuieli cu impozitul pe profit şi alte impozite evidenţiază impozitul
pe profit/venit calculat asupra profitului impozabil şi datorat de entitate în calitate de
contribuabil.
Întrucât cheltuielile reprezintă active în devenire, toate conturile de cheltuieli sunt conturi
de activ, care se debitează cu cheltuielile efectuate în cursul perioadei contabile şi se creditează
la sfârşitul perioadei contabile prin decontarea/repartizarea cheltuielilor asupra rezultatului.

10
Eventuale cheltuieli efectuate în exerciţiul curent care privesc exerciţii viitoare se înregistrează la
cheltuieli anticipate. Conturile de cheltuieli nu prezintă sold la finele perioadei contabile.

D Conturile de cheltuieli C
- cheltuielile angajate, plătite, - „transferul” cheltuielilor asupra
calculate contului de rezultat
Formula contabilă de înregistrare a cheltuielilor este de forma:

6.. „Cheltuieli …” = % 1390

15 „Provizioane” 200
168 „Dobânzi aferente 150
împrumuturilor şi datoriilor
asimilate”
28 „Amortizări privind 50
imobilizările”
29 „Ajustări pentru 50
deprecierea sau pierderea
de valoare a
imobilizărilor” 350
30,36,37,38 „Stocuri”
39 „Ajustări pentru 100
deprecierea stocurilor”
4 .. „Conturi de terţi” 400
5.. „Conturi de trezorerie” 90

Conturile de cheltuieli se utilizează în corespondenţă cu conturi aparţinând tuturor

conturilor bilanţiere (clasele 1-5 de conturi).
Formula contabilă prin care se închid conturile de cheltuieli este următoarea:

% = 6.. „Cheltuieli …” 1.390

121 „Profit şi pierdere” 200
471 „Cheltuieli 1190
înregistrate în avans”

Exemplul 1. În cursul lunii L se primesc următoarele facturi:

® factura de energie electrică în valoare totală de 80 lei;
® factura reprezentând chiria datorată pentru luna decembrie în valoare de 30 lei;
® cheltuieli reprezentând prima de asigurare pentru autovehiculul entităţii 40 lei;
® factura telefonică în valoare de 120 lei.

% = 401 „Furnizori” 324

605 „Cheltuieli privind 80
energia şi apa”
612 „Cheltuieli cu 30
redevenţele, locaţiile de
gestiune şi chiriile”

11
 613 „Cheltuieli cu 40
primele de asigurare”
626 „Cheltuieli poştale şi 120
taxe de telecomunicaţii”
4426 „TVA deductibilă” 54

Exemplul 2. Se execută lucrări de reparaţii la un utilaj care sunt facturate de un terţ, valoarea
totală a facturii inclusiv TVA fiind de 600 lei.
% = 401 „Furnizori” 600
611 „Cheltuieli cu 500
întreţinerea şi
reparaţiile” 100
4426 „TVA deductibilă”

Exemplul 3. Valoarea comisioanelor bancare reţinute de bancă pentru operaţiunile

efectuate în contul curent sunt de 760 lei, iar a celor reţinute pentru ridicarea extraselor de cont
de 80 lei.

627 „Cheltuieli cu = 5121 „Conturi la bănci în 840

serviciile bancare şi lei”
asimilate”

Exemplul 4. Se primeşte de la postul local de radio factura reprezentând contravaloarea

unui spot publicitar difuzat, valoarea totală a acesteia fiind de 150 lei din care 247 lei TVA.

% = 401 „Furnizori” 150

623 „Cheltuieli de 130
protocol, reclamă şi
publicitate” 200
4426 „TVA deductibilă”

Exemplul 5. Pentru obţinerea de semifabricate s-au consumat materii prime în valoare de

800 lei şi materiale consumabile în valoare de 500 lei.

® înregistrarea în contabilitate a consumului de materii prime:

601 „Cheltuieli cu = 301 „Materii prime” 800

materiile prime”

® evidenţierea în contabilitate a consumului de materiale consumabile:

602 „Cheltuieli cu = 302 „Materiale 500

materialele consumabile”
consumabile”

12
2.2 Analiza şi funcţionarea conturilor de venituri
Informaţia finală privind mărimea veniturilor se obţine în urma prelucrării datelor privind
vânzările de bunuri şi încasările realizate în contrapartida prestaţiilor efectuate. Înregistrarea
veniturilor în contabilitate se efectuează prin utilizarea conturilor din clasa 7 Conturi de
venituri. Ca şi cheltuielile, în funcţie de activitatea care le generează, veniturile pot fi: (a)
venituri din activitatea de exploatare, (b) venituri financiare, (c) extraordinare şi (d) venituri din
provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare. Grupele de conturi care
evidenţiază veniturile din exploatare sunt:
 Grupa 70 Cifra de afaceri netă
 Grupa 71 Variaţia stocurilor
 Grupa 72 Venituri din producţia de imobilizări
 Grupa 74 Venituri din subvenţii de exploatare
 Grupa 75 Alte venituri de exploatare
 Contul 781 Venituri din provizioane şi ajustări pentru depreciere privind activitatea
de exploatare evidenţiază, de asemenea, veniturile generate de activitatea de exploatare,
după cum relevă, de altfel, şi denumirea contului.
În raport cu gradul de realizare veniturile pot fi certe şi potenţiale. Veniturile potenţiale
sunt cele reflectate cu ajutorul conturilor din grupele 71 „Variaţia stocurilor” şi 72 „Venituri din
producţia de imobilizări”, restul veniturilor fiind certe.
Veniturile din exploatare cuprind: venituri din vânzări de bunuri, lucrări executate şi
servicii prestate, venituri din creanţe reactivate, venituri rezultate în urma realizării cu forţe
proprii a unor bunuri, venituri din reluarea sau anularea unor provizioane constituite anterior
pentru activitatea de exploatare, alte venituri din exploatare.
Veniturile financiare sunt evidenţiate în contabilitate cu ajutorul conturilor din grupa 76
Venituri financiare şi a conturilor 786 Venituri financiare din ajustări pentru pierdere de
valoare. Conturile menţionate evidenţiază venituri din imobilizări financiare, din investiţii
financiare pe termen scurt, din diferenţe de curs valutar, din dobânzi, din sconturi obţinute,
precum şi din reluarea unor provizioane de natură financiară.
Veniturile extraordinare sunt reflectate în contabilitate prin intermediul conturilor din
grupa 77 Venituri extraordinare. Aceste venituri se referă la despăgubirile/subvenţiile primite
sau de primit în urma producerii unor calamităţi.
Conturile din clasa 7 Conturi de venituri, cu excepţia contului 711 Variaţia stocurilor,
sunt conturi de pasiv, care se creditează cu veniturile obţinute în cursul exerciţiului financiar şi se
debitează cu încorporarea veniturilor la rezultatul exerciţiului, eventuale venituri anticipate fiind
înregistrate în creditul contului 472 Venituri înregistrate în avans. Conturile de venituri nu
prezintă sold la finele perioadei contabile.

13
D Conturile de venituri C
- „transferul” veniturilor asupra - veniturile angajate, încasate,
contului de rezultat calculate

Formula contabilă pentru creditarea conturilor de venituri, ca pasive în devenire, este

următoarea:

% = 7.. „Venituri…” 2380

15 „Provizioane” 80
20 „Imobilizări 200
necorporale”
21 „Imobilizări 800
corporale” 500
29 „Ajustări pentru
deprecierea sau
pierderea de valoare a
imobilizărilor” 500
39 „Ajustări pentru
deprecierea stocurilor”
4 .. „Conturi de terţi” 100
5.. „Conturi de trezorerie 200

Debitarea conturilor de venituri se face potrivit formulei de mai jos:

7.. „Venituri…” = % 2380

121 „Profit şi pierdere” 2.000
472 „Venituri înregistrate 380
în avans”

Contul 711 Variaţia stocurilor este bifuncţional. În creditul contului se înregistrează producţia
obţinută, iar în debit, la acelaşi cost, producţia vândută. Soldul creditor al contului înainte de
închidere reprezintă producţia realizată şi nevândută (creşterea de stoc), iar soldul debitor
reprezintă producţia vândută din cea realizată în perioadele precedente (descreşterea de stoc).
Dacă, înainte de închidere, contul are sold creditor se închide ca orice de venituri, iar dacă are
sold debitor se închide ca şi un cont de cheltuieli.

Obţinerea producţiei determină următoarea înregistrare contabilă:

% = 711 „Variaţia stocurilor” 1.000

33 „Producţia în curs de 300
execuţie” 700
34 „Produse”

14
 Scăderea din gestiune a producţiei vândute se înregistrează prin debitarea contului 711
„Variaţia stocurilor”, astfel:

711 „Variaţia stocurilor” = 34 „Produse” 700

Dacă înainte de închidere contul 711 „Variaţia stocurilor” prezintă sold creditor,
închiderea acestuia se înregistrează:

711 „Variaţia stocurilor” = 121 „Profit şi pierdere” 300

iar dacă prezintă sold debitor:

711 „Variaţia stocurilor” = 121 „Profit şi pierdere” (300)

Exemplul 1. Se facturează unui terţ servicii prestate, valoarea totală a facturii fiind de
1240 lei.

4111 „Clienţi” = % 1240

704 „Venituri din lucrări 1.000
executate şi servicii
prestate” 240
4427 „TVA colectată”

Exemplul 2. Se obţin 100 bucăţi semifabricate cu 6,5 lei/buc. Din acestea se vând 50
bucăţi cu 8,5 lei/buc., TVA 20%.

® obţinerea semifabricatelor:

341 „Semifabricate” = 711 „Variaţia stocurilor” 650

® vânzarea semifabricatelor:

4111 „Clienţi” = % 505

702 „Venituri din vânzarea 425
semifabricatelor”
4427 „TVA colectată” 85

® scăderea din gestiune a semifabricatelor vândute:

711 „Variaţia stocurilor” = 341 „Semifabricate” 325

15
 Exemplul 3. Se impută unui salariat lipsa constatată la inventar a unor mărfuri în sumă de
200 lei (evidenţa mărfurilor este ţinută la cost de achiziţie).

® imputarea lipsei:

4282 „Alte creanţe în = % 240

legătură cu personalul” 7588 „Alte venituri din 200
exploatare”
4427 „TVA colectată” 40

® constatarea lipsei:

607 „Cheltuieli privind = 371 „Mărfuri” 200

mărfurile”

Exemplul nr. 4. Se facturează chiria ce urmează a fi încasată de la chiriaşi, valoarea totală

a facturii inclusiv TVA fiind de 360 lei.

4111 „Clienţi” = % 360

706 „Venituri din 300
redevenţe, locaţii de
gestiune, chirii” 60
4427 „TVA colectată”

2.3 Analiza şi funcţionarea conturilor de rezultat

Rezultatul obţinut la finele unui exerciţiu financiar relevă eficienţa cu care s-a desfăşurat
activitatea unei entităţi patrimoniale. Excedentul veniturilor faţă de cheltuieli se concretizează în
profit, iar situaţia inversă generează pierdere.
Pentru evidenţierea rezultatului aferent exerciţiului financiar curent se utilizează contul
121 Profit sau pierdere, care este un cont bifuncţional. În creditul contului se înregistrează la
sfârşitul perioadei, soldurile creditoare ale conturilor de venituri, precum şi pierderile contabile
transferate asupra rezultatului reportat, iar în debit, soldurile debitoare ale conturilor de
cheltuieli, precum şi profitul repartizat la rezerve conform prevederilor legale, profitul net
realizat în exerciţiul financiar încheiat, evidenţiat la începutul exerciţiului financiar următor în
rezultatul reportat. Soldul creditor reprezintă profitul realizat, iar soldul debitor, pierderea
realizată.
D 121 C
- cheltuielile înregistrate în - veniturile înregistrate în cursul
cursul perioadei contabile perioadei
- profitul repartizat la rezerve - pierderile contabile transferate
- profitul net transferat la asupra rezultatului reportat
rezultatul reportat în exerciţiului
financiar următor
SD – pierderea obţinută sau SC - profitul obţinut

16
 Similar veniturilor şi cheltuielilor şi rezultatul poate fi determinat în funcţie de activităţile
care îl generează, respectiv: rezultat din activitatea de exploatare, rezultat financiar, rezultat
extraordinar.
Rezultatul din exploatare se obţine în urma închiderii conturilor de venituri şi cheltuieli
din activitatea de exploatare:
® închiderea conturilor de cheltuieli din exploatare

121 „Profit şi pierdere” = % 2290

60 „Cheltuieli cu stocurile” 350
61 „Cheltuieli cu lucrările 300
şi serviciile executate de
terţi”
62 „Cheltuieli cu alte
servicii executate de terţi” 200
63 „Cheltuieli cu
impozitele, taxele şi 40
vărsămintele asimilate”
64 „Cheltuieli cu
personalul” 700
65 „Alte cheltuieli de 500
exploatare”
681 „Cheltuieli de 200
exploatare cu amortizările,
provizioanele şi ajustările
pentru depreciere”

® închiderea conturilor de venituri din exploatare:

% = 121 „Profit şi pierdere” 2780

70 „Cifra de afaceri” 680
71 „Variaţia stocurilor” 800
72 „Venituri din 500
producţia de
imobilizări”
74 „Venituri din 400
subvenţii de exploatare”
75 „Alte venituri de
exploatare” 200
781 „Venituri din
provizioane şi ajustări
pentru depreciere privind 200
activitatea de
exploatare”

17
 Astfel, rezultatul din exploatare, după închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli din
exploatare (luând în considerare sumele ipotetice din formulele contabile de închidere a
conturilor) este 490 lei.
Rezultatul financiar se obţine după închiderea conturilor de cheltuieli şi venituri
financiare:

® închiderea conturilor de cheltuieli financiare:

121 „Profit şi pierdere” = % 600

66 „Cheltuieli financiare” 500
686 „Cheltuieli financiare 100
cu amortizările şi
provizioanele”

® închiderea conturilor de venituri din exploatare:

% = 121 „Profit şi pierdere” 550

76 „Venituri financiare” 500
786 „Venituri financiare 50
din provizioane”

În urma închiderii conturilor de venituri şi cheltuieli (considerând sumele ipotetice din

formulele de închidere a conturilor) s-a obţinut un rezultat financiar negativ (pierdere) în sumă
de 50 lei.
Prin însumarea rezultatului din exploatare cu cel financiar se obţine rezultatul curent el
exerciţiului: 540 lei (490 + 50).
În fine, rezultatul extraordinar se obţine în urma închiderii conturilor de venituri şi
cheltuieli extraordinare.

® închiderea conturilor de cheltuieli extraordinare:

121 „Profit şi pierdere” = 66 „Cheltuieli 200

extraordinare”

® închiderea conturilor de venituri extraordinare:

77„Venituri = 121 „Profit şi pierdere” 450

extraordinare”

Rezultatul extraordinar este negativ, în sumă de 250 lei.

Prin însumarea rezultatului curent cu cel extraordinar se obţine rezultatul contabil. În
cazul nostru acesta este de 790 lei (540 + 250).

18
 Impregnarea fiscală a contabilităţii conduce la calculul de către entităţi, pornind de la
rezultatul contabil, a rezultatului impozabil. Astfel, la rezultatul contabil se adaugă anumite
cheltuieli nedeductibile (amenzi, penalităţi, sponsorizări şi cheltuieli de protocol peste limita
legală, ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare constituite dar nedeductibile, lipsuri
constatate neimputabile etc.), se scad veniturile neimpozabile (din dividende, din reluarea unor
ajustări care nu au fost deductibile la data constituirii lor, sumele utilizate pentru constituirea
rezervelor legate) şi se obţine rezultatul impozabil.
Prin aplicarea cotei de impozit pe profit prevăzută de lege (actualmente 16%) la rezultatul
impozabil şi se obţine impozitul pe profit. Acesta se înregistrează potrivit formulei contabile
următoare:

691 „Cheltuieli cu = 441 „Impozit pe profit” 40

impozitul pe profit”

Contul 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit” se închide, ca orice cont de cheltuieli, prin contul
121 „Profit şi pierdere”:

121 „Profit şi pierdere” = 691 „Cheltuieli cu 40

impozitul pe profit”

În urma închiderii contului 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit”, soldul contului 121
„Profit şi pierdere” reflectă profitul net.

Microîntreprinderile calculează şi înregistrează impozit pe venituri (mai puţin veniturile

din variaţia stocurilor, din producţia de imobilizări, veniturile din provizioane).
Evidenţierea cheltuielilor cu impozitul pe veniturile microîntreprinderilor se efectuează
potrivit formulei contabile:

698 „Cheltuieli cu = 441 „Impozit pe profit2” 20

impozitul pe venit şi cu
alte impozite”

Repartizarea pe destinaţii a profitului net se efectuează după aprobarea situaţiilor

financiare anuale, astfel:
Ø sumele reprezentând rezerve constituite în baza unor prevederi legale pe seama contului 129
„Repartizarea profitului”, potrivit formulei contabile de mai jos:

129 „Repartizarea = 106 „Rezerve” 15

profitului”

Contul 129 Repartizarea profitului este un cont de activ. În debitul contului se înregistrează:
rezervele constituite, potrivit legii, din profitul realizat în exerciţiul financiar curent, iar în credit
profitul net realizat în exerciţiul financiar precedent, care a fost repartizat la rezerve legale Soldul
contului reprezintă profitul repartizat, aferent exerciţiului financiar încheiat.
2
Se observă necorelarea denumirii contului de cheltuieli cu cea contului constatator al obligaţiei de plată.

19
 D 129
rezervele constituite,
legii
SD – profitul repartizat pentru
constituirea de rezerve legale
C
potrivit profitul net realizat în exerciţiul
financiar precedent, care a fost
repartizat la rezerve

Ø pentru celelalte destinaţii, profitul rămas se preia în contul 117 „Rezultatul reportat”, de
unde urmează a fi repartizat pe celelalte destinaţii legale, astfel:

® preluarea profitului în contul 117 „Rezultatul reportat”:

121 „Profit şi pierdere” = 117 „Rezultat reportat” 310

® repartizarea profitului:

117 „Rezultatul reportat” = % 310

457 „Dividende de plată” 210
424 „Prime reprezentând 100
participarea personalului la
profit”

Închiderea contului 121 „Profit şi pierdere”, se efectuează în exerciţiul financiar următor

prin formula contabilă:

121 „Profit şi pierdere” = 129 „Repartizarea 15

profitului”

Dacă nu se adoptă nici o hotărâre asupra destinaţiilor profitului, precum şi în cazul în care
se înregistrează rezultate financiare negative, se efectuează înregistrările contabile de mai jos
pentru profitul nerepartizat:

121 „Profit şi pierdere” = 117 „Rezultat reportat” 310

iar, pentru reportarea pierderii:

117 „Rezultat reportat” = 121 „Profit şi pierdere” 310

Din cele prezentate anterior rezultă ca un alt cont folosit pentru evidenţierea rezultatului este
contul 117 Rezultatul reportat. Este un cont bifuncţional. În creditul contului se înregistrează:
profitul net realizat în exerciţiul financiar încheiat, pierderile contabile ale exerciţiilor financiare
precedente, acoperite pe seama diverselor elemente de capitaluri proprii (capital social, rezerve,
prime de capital, profit), rezultatul favorabil provenit din corectarea erorilor contabile, constatate
în exerciţiul financiar curent, aferente exerciţiilor financiare precedente. În debitul contului se
înregistrează pierderile contabile din exerciţiul financiar încheiat, profitul net realizat în

20
exerciţiile financiare precedente care se repartizează în exerciţiile financiare următoare pe
destinaţiile aprobate de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor, rezultatul nefavorabil
provenit din corectarea erorilor contabile. Soldul debitor al contului reprezintă pierderea
neacoperită, iar soldul creditor, profitul nerepartizat.

D 117 C
- pierderile contabile din - profitul net realizat în exerciţiul
exerciţiul financiar încheiat financiar încheiat
- profitul net realizat în - pierderile contabile acoperite ale
exerciţiile financiare precedente exerciţiilor financiare precedente,
care se repartizează pe destinaţii - rezultatul favorabil provenit din
- rezultatul nefavorabil provenit corectarea erorilor contabile
din corectarea erorilor contabile
SD – pierderea neacoperită sau SC - profitul nerepartizat

Exemplul 1. Se închid conturile de venituri şi cheltuieli folosite la exemplele de la paragrafele

anterioare.

® închiderea conturilor de cheltuieli:

121 „Profit şi pierdere” = % 3.240

601 „Cheltuieli cu materiile 800
prime”
602 „Cheltuieli cu 500
materialele consumabile
605 „Cheltuieli cu energia 80
şi apa”
607 „Cheltuieli privind 200
mărfurile”
611 „Cheltuieli cu 500
întreţinerea şi reparaţiile”
612 „Cheltuieli cu 30
redevenţele, locaţiile de
gestiune şi chiriile”
613 „Cheltuieli cu primele 40
de asigurare”

21
 623„Cheltuieli de protocol, 130
reclamă şi publicitate”
626„Cheltuieli poştale şi 120
taxe de telecomunicaţii”
627 „Cheltuieli cu 840
serviciile bancare şi
asimilate”
® închiderea conturilor de venituri:

% = 121 „Profit şi pierdere” 2.250

702 „Venituri din vânzarea 425
semifabricatelor”
704 „Venituri din lucrări 1.000
executate şi servicii
prestate”
706 „Venituri din
redevenţe, locaţii de 300
gestiune şi chirii”
711 „Variaţia stocurilor” 325
7588 „Alte venituri de 200
exploatare”

Soldul contului 711 „Variaţia stocurilor” înainte de închiderea este creditor, în suma de
325 lei:

D 711 C
325 650
325
Sc

Rezultatul contabil = Venituri – Cheltuieli = 2.250 – 3240 = - 980 lei.

Exemplul 2. La sfârşitul unui exerciţiu financiar o entitate înregistrează o pierdere de 400

lei asupra căreia nu se ia nici o decizie.
În exerciţiul financiar următor se realizează un profit net de 1.000 lei care se repartizează astfel:
ð acoperirea pierderii precedente;
ð participarea salariaţilor la profit 600 lei.

® înregistrarea pierderii asupra căreia nu s-a luat nici o decizie:

117 „Rezultatul reportat = 121 „Profit şi pierdere” 400

- N”

® utilizarea profitului net obţinut pe destinaţiile menţionate:

22
 117 „Rezultatul reportat = % 1.000
N+1” 117 „Rezultatul reportat - 400
N”
424 „Prime reprezentând 600
participarea personalului la
profit”
Exemplul 3. La finele unui exerciţiu financiar o entitate prezintă următoarea situaţie a veniturilor
şi cheltuielilor:
ð total venituri 940 lei din care: venituri din dividende 100 lei;
ð total cheltuieli 830 lei din care cheltuieli cu amenzi pentru 50 lei, cheltuieli cu
ajustări pentru deprecierea ambalajelor 100 lei.
Se cere stabilirea rezultatului contabil, fiscal, a rezultatului net şi a impozitului pe profit la finele
perioadei.

Rezultatul contabil = Venituri – Cheltuieli = 940 – 830 = 110 lei

Rezultatul fiscal = Rezultatul contabil – Venituri neimpozabile + Cheltuieli nedeductibile = 110 + (50 + 100) –
100 = 160 lei
Impozit profit = Rezultatul fiscal x 16%= 60 x 16% = 25,6 lei

® înregistrarea obligaţiei de plată a impozitului pe profit:

691 „Cheltuieli cu = 4411 „Impozitul pe profit” 25,6

impozitul pe profit”

® închiderea contului 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit”:

121 „Profit şi pierdere” = 691 „Cheltuieli cu 25,6

impozitul pe profit”

Rezultatul net = Rezultatul contabil – Impozitul pe profit = 160 – 25,6 = 134,4 lei
D 121 C
830 940
25,6
855,6 940
84,4 SC

Exemplul 4. O microîntreprindere obţine în primul trimestru al anului N următoarele

venituri: venituri din vânzarea produselor finite 240 lei, venituri din vânzarea semifabricatelor
200 lei, variaţia stocurilor 100 lei, venituri din producţia de imobilizări corporale 230 lei, venituri
din chirii 350 lei. Se cere: calculul şi înregistrarea impozitului pe veniturile microîntreprinderii şi
stabilirea rezultatului net ştiind că totalul cheltuielilor înregistrate a fost de 580 lei.

23
 Veniturile impozabile = 240 + 200 + 350 = 790 lei
Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor = 790 * 2,5% = 19,75 lei

® înregistrarea obligaţiei de plată a impozitului pe profit:

698 „Cheltuieli cu = 441 „Impozitul pe profit” 19,75

impozitul pe venit şi cu
alte impozite”

® închiderea contului 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit”:

121 „Profit şi pierdere” = 698 „Cheltuieli cu 19,75

impozitul pe venit şi cu alte
impozite”

Rezultatul contabil = 1120 – 580 = 540 lei

Rezultatul net = Rezultatul contabil – Impozitul pe venit = 540 – 19,75 = 520.25 lei

Potrivit reglementărilor legale funcţiunea conturilor nu este limitativă şi nu poate să constituie

singura bază pentru înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor economico-financiare.

Concluzii

24
 Lucrarea ,,Analiza şi funcţionarea conturilor de venituri cheltuieli şi rezultat” este
structurată pe două capitole.
Primul capitol intitulat ,,Definirea şi categoriile de venituri, cheltuieli şi rezultat”,
prezintă noțiuni teoretice referitoare la definirea conceptelor de venituri, cheltuieli și rezultate
precum și clasificarea acestor elemente pe categorii de activității.
Astfel, veniturile reprezintă sume sau valori încasate sau de încasat în nume propriu din
activităţi curente în timp ce cheltuielile reflectă sume sau valori plătite sau de plătit din
activitățile curente.
Rezultatul se calculează ca diferență între venituri și cheltuieli. Acesta poate fi profit
(atunci când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile) sau pierdere (când cheltuielile sunt mai
mari decât veniturile).
Veniturile, cheltuielile și rezultatele corespund celor trei categorii de activități, și anume:
de exploatare, financiare și excepționale sau extraordinare.
În cel de-al doilea capitol denumit ,,Analiza şi funcţionarea conturilor de venituri,
cheltuieli şi rezultat”, am prezentat modul de funcționare al acestor elemente precum și câteva
exemple practice privind modul de reliefare în contabile al veniturilor, cheltuelilor și rezultatelor.
Prin rezultat se măsoară efectele activităţii derulate de către entităţi.
Elementele generatoare ale acestuia sunt cheltuielile şi veniturile, iar prelucrarea lor
contabilă implică utilizarea conturilor de cheltuieli, venituri şi a contului de rezultat.

Bibliografie
25
 1. Cenar Iuliana, Bazele contabilității. Fundamente teoretice, Editura Aeternitas, Alba Iulia,
2008;
2. Epuran Mihail, Băbăiță Valeria, Teoria generală a contabilităţii, Timişoara, Editura
Mirton, 2000;
3. Feleagă Niculae,Malciu Liliana, Recunoaştere, evaluare şi estimare în contabilitatea
internaţională, Bucureşti, Editura CECCAR, 2004;
4. Legea contabilității nr. 82/ 1991, republicată în Monitorul Oficial nr.454 din
18.06.2008;
5. Mateș Dorel, Bazele contabilității, Editura Mirton, Timișoara, 2005;
6. Matiș Dumitru coord., Bazele contabilităţii. Aspecte teoretice şi practice, Cluj-Napoca,
Editura Alma Mater, 2005;
7. Ristea Mihai, Normalizarea contabilităţii - bază şi alternativ, Bucureşti, Editura Tribuna
Economică, 2002;
8. Todea Nicoale, Contabilitate – aspecte teoretice și aplicații practice, Editura Aeternitas,
Alba Iulia, 2002.

26