Probleme Rezolvate Economy

UTILITATEA ECONOMICĂ – Probleme rezolvate
Ilie Gavrilă , Paul Tănase Ghiţă , Dan Niţescu , Constantin Popescu , Ed. Economică, Bucureşti, 2000.

Problema de la pagina 41.
Un consumator dispune de un buget pentru achiziţii de 30 u.m. şi se confruntă cu preţurile Px=2; Py=4. El
caută programul de achiziţii şi de consum care-i maximează utilitatea totală prin consumarea unor doze
diferite după cum urmează:
Cantitatea Umgx Umgy
(nr. doze) / Q
1 10 20
2 9 19
3 8 17
4 7 14
5 5 10
6 4 9
7 3 7
8 2 4
9 1 1
Să se determine:
a) Cel mai bun program de achiziţii, cel care-i asigură maximizarea satisfacţiei (Ut).
b) Care este mărimea acesteia?

Rezolvare:
1. Cu 4 u.m. poate achiziţiona prima doză din bunul y obţinând o satisfacţie de 20 sau primele două doze
din bunul x ( Px = 2 ) , obţinând o satisfacţie de 10 + 9 = 19 care este mai mică decât 20 , în concluzie cu
primele 4 u.m. consumatorul raţional achiziţionează prima doză din bunul y.
2. Mai departe consumatorul dispune de 30 u.m. – 4 u.m. = 26 u.m. . Cu următoarele 4 u.m. va achiziţiona
a doua doză din y sau două doze din bunul x. Raţionând ca în cazul anterior consumatorul va achiziţiona
primele două doze din x având satisfacţia de 10 + 9 = 19, mai mult decât satisfacţia resimţită prin
consumarea următoarei doze din y (Umgy=18).
Consumatorul având încă un venit disponibil de 26u.m. – 4u.m. = 22u.m. va achiziţiona , după acelaşi
raţionament ca în cazurile precedente, următoarele doze :
3. cu urmatoarele 4u.m. va achita a II-a doza din y;
4. --------//-------- 4u.m. ----//----- a III-a doza din y;
5. --------//-------- 4u.m. ----//----- a III-a si a IV-a doza din x;
6. --------//-------- 4u.m. ----//----- a IV-a doza din y;
7. --------//-------- 4u.m. ----//----- a V-a doza din y;
8. Acum mai are un venit de 22u.m. – 20u.m. = 2u.m. cu care mai poate achiziţiona doar 1 doză din
bunul x, adică a 5-a doză din bunul x.
După raţionamentul de mai sus cel mai bun program de achiziţii este : y + 2x + y + y + 2x + y + y + x = 5x
+ 5y având o UT de 10 + 9 + 8 + 7 + 5 + 20 + 19 + 17 + 14 + 10 = 119 .
Metoda a II-a: Vom completa tabelul dat în problemă cu încă două coloane Umgx/Px şi Umgy/Py .
Consumatorul raţional va decide să aleagă în limita venitului disponibil, cele mai mari rapoarte utilitate
marginală / preţ. Px = 4 , Py = 2
Cantitatea Umgx Umgy Umgx/Px Umgy/Py
1 10 20 5 5
2 9 18 4.5 4.5
3 8 17 4 4.25
4 7 14 3.5 3.5
5 5 10 2.5 2.5
6 4 9 2 2.25
7 3 7 1.5 1.75
8 2 4 1 1
9 1 1 0.5 0.25
Pentru prima doză din bunul x şi y raportul Umgx/Px ; Umgy/Py este egal , consumatorul putând alege
orice doză . Să presupunem că a ales doza din bunul x. Mai departe Umgx/Px=5 > Umgy/Py=4.5 , deci
alege doza din bunul y. Raţionând analog consumatorul ajunge la următorul program de achiziţie 5x + 5y
cu Ut=118.
Viorel Cornescu, Ion Bucur, Sica Stanciu, Cătalina Bonciu, Magdalena Platis, Editura: All
Educaţional, Bucureşti 2001.
Problema 8 pagina 42.

Determinaţi echilibrul consumatorului care dispune de un venit de 5 unităţi monetare şi alege între două
bunuri A şi B la care consumul succesiv al primelor unităţi generează utilităţile marginale 24, 18, 12, 6 şi
respectiv 9, 8, 5, 1 când preţurile lor sunt Pa=2 unităţi monetare şi Pb=1 unităţi monetare.
Rezolvare:
Metoda 1: Din ipoteza problemei avem preţul bunului A: Pa = 2 u.m. şi utilitatea marginală a primei
unităţi din bunul A de 24. Facem presupunerea ca unei unităţi monetare îi corespunde o satisfacţie de 12
= 24/2 = Umga/Pa.
În cazul bunului B cu o unitate monetară prin achiziţionarea primei unităţi din bunul respectiv, putem
obţine o satisfacţie de 9; în concluzie cu o unitate monetară putem obţine o satisfacţie de 12,
achiziţionând o parte din bunul A sau o satisfacţie de 9, achiziţionând o parte din bunul B.
Raţionalizând analog alegem prima unitate din bunul B sau a doua unitate din bunul A, alegerea fiind
indiferentă ( Umga/Pa = Umgb/Pb sau 18/2 = 9/1 ). Presupunem că am ales a doua unitate din A, în
continuare avem de ales între Umga/Pa = 12/2 şi Umgb/Pb = 9/1, alegem prima unitate din bunul B.
În condiţiile venitului dat de 5 u.m, coşul consumatorului este format din 2A + 1B, această alegere îi
asigură satisfacţie maximă (observăm că nu este respectată condiţia Umga/Pa = Umgb/Pb => Ut = max,
vezi observaţiile de la pagina 8-16).

Metoda 2:
Raţionamentul este în principiu acelaşi ca la metoda 1. Trebuie să găsim o "bază comună" a celor două
bunuri A şi B; pentru a le putea compara, acesta fiind preţul. Dacă la metoda 1 ne interesa câtă satisfacţie
putem obţine cu 1 unitate monetară ,putem să ne interesăm acum câtă satisfacţie obţinem în schimbul
renunţării la 2 unităţi monetare.
Cu 2 u.m. putem cumpăra prima unitate din bunul A având o satisfacţie de 24 sau primele două unităţi din
bunul B obţinând o satisfacţie de 9 + 8 = 17, care este mai mică decât cea a bunului A, deci prima
achiziţie va fi a unităţii din bunul A.
Mai departe cu următoarele 2 u.m. putem achiziţiona a doua unitate din bunul A cu Umg de 18 sau
primele două unităţi din bunul B cu satisfacţia de 9 + 8 = 17, alegem încă o unitate din bunul A.
Până acum am consumat 2 u.m. + 2 u.m. = 4 u.m., rămânând cu 1 u.m. cu care mai putem cumpăra doar o
unitate din bunul B.
Alegerea consumatorului care-i maximizează satisfacţia în condiţiile venitului dat este 2A+1B.
Această metodă nu s-a mai folosit de presupunerea că o unitate dintr-un bun este divizibilă în două părţi,
fiecare având aceeaşi Umg (contradicţie cu ipoteza lui Gossen).
Problema 9, pagina 42:

Arătaţi cum se manifestă efectul de substituţie în situaţia de la problema 8 când preţul bunului A creşte la
3 unităţi monetare.

Rezolvare:
Cu 3 u.m. putem cumpăra prima unitate din bunul A care-i procură consumatorului o satisfacţie de 24 sau
putem cumpăra primele 3 unităţi din bunul B, cu satisfacţia de: 9 + 8 + 5 = 22, achiziţionând 1A cu
următoarele 2 unităţi monetare cumpărăm primele 2 unităţi din bunul B.
Efectul de substituţie apare sub forma renunţării la consumul unei unităţi din bunul A care a devenit mai
scumpă, în favoarea achiziţionării unei unităţi din bunul B care a rămas la acelaşi preţ.
Programul de consum este acum 1A+2B.

Arătaţi cum se manifestă efectul de venit în situaţia de la problema 8.

Rezolvare:
Preţul bunului A a crescut, iar celelalte rămânând constante (venitul şi preţul bunului B) efectul de venit
este resimţit ca o scădere a venitului real, adică scade puterea de cumpărare a venitului nominal.
Acum obţinem cu venitul disponibil o satisfacţie de Ut = 24 + 9 + 8 = 41 corespunzătoare alegerii 1A +
2B (problema 9), care este faţă de Ut = 24 + 18 + 9 = 59 (2A + 1B problema 8) mai mică. Cu acelaşi venit
obţinem o satisfacţie mai mică, datorită scăderii puterii de cumpărare a venitului nominal (s-a micşorat
din cauza creşterii preţului bunului A).
Manualul de ECONOMIE, Autori: Dorel Ailenei, Elena Bălan, Nicoleta Jula, Delia Olaru, Mihai
Năzdrăvan ; Editura SIGMA. Bucureşti 2002.
Exerciţiul 1, pagina 17:
Stabiliţi corespondentele corecte între coloana A şi B:

A B
1. utilitatea totală a) bunuri ce trebuie utilizate împreună pentru a satisface o
nevoie
2. utilitate marginală b) expresie sintetică a realităţii conform căreia producţia
trebuie subordonată consumului
3. bunuri complementare c) satisfacţia suplimentară pe care speră să o obţină o
persoană prin consumul unei cantităţi în plus dintr-un bun
dat
4.bunuri substitubile d) bunuri între care trebuie optat pentru a satisface o nevoie
5. “consumatorul rege” e) satisfacţia totală pe care o persoană speră să o resimtă
prin consumul unei cantităţi de bunuri
Răspuns: Corespondenţa este: 1e, 2c, 3a, 4d, 5b.

Relaţia dintre cantitatea consumată dintr-un bun şi utilitatea totală resimţită de consumator este ilustrată în
tabel.
Q(unităţi) 1 2 3 4 5
Utotal 20 35 45 50 50
Umg
Să se calculeze utilitatea marginală. Să se determine cu cât este mai mică utilitatea marginală 4 faţă de
utilitatea marginală 2.

Răspuns:
Completăm tabelul cu Umg, după formula: Ut = Σ Umgi sau Ut = Umg1 + Umg2 + Umg3 + … =>
Umgi = Uti – Ut(i-1) cu i >1.
Q 1 2 3 4 5
Utotal 20 35 45 50 50
Umg 20 15 10 5 0
Umg4 este 5, iar Umg2 este 15 => Umg4 < Umg2 cu 10.
Exerciţiu 4, pagina 17:

Grupaţi noţiunile de mai jos în două categorii: A – bunuri, B – servicii: 1) o pâine; 2) pledoaria unui
avocat; 3) un automobil; 4) tratamentul cosmetic; 5) lecţia de dans; 6) un costum; 7) un tuns; 8) o noapte
la hotel; 9) un disc; 10) un loc la concert; 11) un litru de lapte; 12) spălatul maşinii; 13) consultaţia
medicului.
Rezolvare:
A – bunuri : 1) pâine, 3) un automobil; 6) un costum; 9) un disc; 11) un litru de lapte;
B – servicii : 2) pledoaria unui avocat, 4) tratament cosmetic, 5)lecţia de dans, 7) un tuns, 8) o noapte la
hotel, 10) un loc la concert, 12) spălatul maşinii, 13) consultaţia medicului.
Maria Liana Lăcătuş, George Paul Păcătuş, “Economie”, Ed. Corint, 2000, Bucureşti

Problema 3 pagina 37

Un elev dispune de 50.000 de lei, bani cu care intenţionează să cumpere prăjituri a 10.000 lei bucata.
Prima prăjitură consumată îi procură o satisfacţie de 10 unităţi de satisfacţie, a doua 7, a treia 4, a patra 3,
a cincea 2, a şasea 0. Reprezentaţi grafic evoluţia satisfacţiei totale resimţite de elev prin cheltuirea banilor
de care dispune.

Rezolvare:
Avem Ut = U1 + U2 + U3 + U4 + U5 sau Ut = 10 + 7 + 4 + 3 + 2 = 26
Graficul utilităţii totale:
Prăjituri 1 2 3 4 5
Utilitatea totală 10 17 21 24 26
Graficul este format din punctele ce se află prin construirea de paralele (liniile punctate) ce trec prin
coordonate, de exempu abcisa 1, ordonata 10 şi următoarele:
(2; 17)
(3; 21)
(4; 24)
(5; 26)
Observaţie :
Pentru a avea un grafic cu o linie continuă ce trece prin toate punctele, trebuie să facem presupunerea că
utilitatea totală este o funcţie continuă, adică o prăjitură poate fi împărţită într-o infinitate de părţi, iar
fiecare dintre aceste părţi trebuie să-i corespundă o anumită utilitate (vezi capitolul II- Grafice, pagina 16).
De exemplu intre 1 si 2 sunt o infinitate de puncte (numere) cărora trebuie să le corespundă o infinitate de
puncte "utilităţi" şi astfel putem uni punctele de coordonate (1; 10) si (2; 17) printr-o linie continuă, adică
printr-o infinitate de puncte.
Putem defini Ut ca o funcţie Ut(x) : [0, ∞) → R, (domeniul şi codomeniul funcţiei Ut seamănă cu cel al
funcţiei logaritmice). ????
Domeniul este de la [0, ∞) pentru că se presupune că atunci când consumăm ceva, acel ceva este ≥ 0.

Problema 6 pagina 37 :
Raportul dintre utilitatea marginală şi preţul unui caiet este de 0.5 . Preţul unui pix este 1000 u.m. Ce
utilitate marginală are un pix pentru un consumator care vrea să obţină maximum de satisfacţie cumpărând
pixuri şi caiete?

Rezolvare :
Facem următoarea ipoteză : utilitatea totală este o funcţie derivabilă, atunci regula de maximizare pentru
achiziţionare a două bunuri : Umga/Pa = Umgb/Pb sau în cazul nostru 0.5 = Umgb/Pb; 0.5 = Umgb/1000
=> Umgb = 500. (am notat cu Umga/Pa raportul dintre utilitatea marginală şi preţul unui caiet, iar cu
Umgb/Pb raportul între utilitatea marginală şi preţul unui pix).

Un consumator dispune de 50 u.m. , bani pe care îi poate cheltui pentru a cumpăra două bunuri A si B.
Bunul A se vinde cu 10 u.m. bucata, iar bunul B cu 4 u.m. bucata. Prima bucată consumată din bunul A îi
poate aduce consumatorului o satisfacţie de 10 unităţi de utilitate, a doua 8, a treia 5, a patra 2.5, a cincea
1, iar a şasea 0. Reprezentaţi grafic evoluţia utilităţii marginale şi totale în cazul celor două bunuri. Ce
cantităţi din bunurile oferite spre vânzare va cumpăra consumatorul raţional?
Rezolvare :
Avem următorul tabel cu unităţi şi utilităţi marginale ale bunurilor A şi B:

Utilităţi 1 2 3 4 5 6
A 10 8 5 2.5 1 0
B 5 4 3 2 1 0

Consumatorul raţional va căuta să-şi maximizeze satisfacţia cu 50 u.m., un venit limitat. Raportul dintre
utilităţile marginale şi preţ pentru cele două bunuri este următorul:

Utilităţi 1 2 3 4 5 6
Umga/Pa 10/10 8/10 5/10 2.5/10 1/10 0/10
Umgb/Pb 5/4 4/4 3/4 2/4 1/4 0/4

Prima alegere va fi a unei utilităţi din bunul B deoarece cu o unitate monetară obţine o satisfacţie mai
mare decât în cazul în care bunul A(5/4 > 10/10). A doua alegere este indiferentă deoarece o unitate
monetară îi procură aceeaşi satisfacţie consumând o unitate din bunul A sau B (10/10 = 4/4).

Presupunem că a ales tot o unitate din bunul B. Rationând analog alege în următoarea ordine unităţile: 1A
+ 1B + 1A + 1B + 1A + 1B. Costul consumatorului este format din 3A + 5B, acesta consumând tot venitul
consumatorului raţional.
Pentru trasarea unei linii continue ce uneşte punctele graficului, vezi explicaţiile de la problema 3.

FACTORII DE PRODUCŢIE ŞI PRODUCTIVITATEA – probleme rezolvate
Problema 1 pag. 52:
Dacă productivitatea marginală a muncii este de 5000 bucăţi, iar productivitatea marginală a
capitalului este de 15000 bucăţi, cu ce rată va avea loc substituirea capitalului prin muncă? 1
Rezolvare: Definiţia : Rms reprezintă cantitatea dintr-un factor de producţie necesară Dx pentru a
compresa reducerea cu o unitate a altui factor (- Dy) astfel încât producţia să rămână constantă : Rms = -
Dx/Dy
Facem următorul artificiu : Productivitatea marginală Wmgx = DQ/Dx => Dx = DQ / Wmgx şi Wmgy =
DQ/Dy => Dy = DQ / Wmgy Þ Rms = - (DQ/Wmgx) / (DQ/Wmgy) = -Wmgy|Wmgx şi nu cum apăruse:
Rms = - Wmgx/Wmgy .
În problemă munca este factorul x , iar capitalul factorul y => Rms = Wmgy/Wmgx = 15000 / 5000 = 3.
Deci pentru a înlocui o unitate de capital (Dy) este nevoie de 3 unităţi de muncă (Dx) pentru ca Q să
rămână constantă. (Rms = |Dx / Dy|).
Când rata marginală a doi factori x şi y este de 10, iar productivitatea marginală a factorului
substituit este de 20, cât este productivitatea marginală a factorului ce îl substituie?
Soluţie:
Avem Rms = - Dx/Dy =10; Wmgy = 20;
Trebuie să aflăm Wmgx ?
Aplicăm formula de la problema anterioară Rms = Wmgy/Wmgx. Înlocuind obţinem 10 = 20 / Wmgx =>
Wmgx = 20/10 = 2 (Nu cum scrie greşit în manual , 10 = Wmgx / 20 => Wmgx =20 * 10 = 200 nu 10 / 20
= ?).

Dacă un producător decide să înlocuiască o parte din cantitatea de muncă utilizată, cu 3 unităţi de
capital, în condiţiile când rata marginală de substituire este de 2 , ce mărime va avea cantitatea de
muncă înlocuită?
Soluţie : Scriem formal datele problemei ; Dx = 3; Rms = 2, Dy =?

Rms = - Dx/Dy ; Dar 2 = 3/Dy => Dy = 3/2 =1.5 .
Ce semnificatie are acest rezultat ? Pentru a înlocui 1.5 unităţi din cantitatea de muncă ( factorul y ) este
nevoie de două ori mai multe (Rms = 2) unităţi din factorul capital ( la noi factorul x ), adică 3 unităţi.
Problema 2 pag. 52:
Când rata marginală de substituţie a doi factori x şi y este 5, iar productivitatea marginală a
factorului substituit este de 10, cât este productivitatea marginală a factorului ce îl substituie?
Soluţie : Scriem datele problemei: Rms = - Dx/Dy = 5, Wmgy = 10, Wmgx = ? Folosim formula
demonstrată mai sus : Rms = - Wmgy/Wmgx => Wmgx = 10/5 = 2.
Cum citim formula : Rms = - Dx/Dy = 5 ? Pentru a înlocui o unitate din factorul y este nevoie de 5 unităţi
din factorul x , deci productivitatea marginală a factorului y este mai mare decât productivitatea marginală
a factorului x. Rezolvând problema am obţinut Wmgx = 2 < Wmgy = 10 , ceea ce înseamnă că rezultatul
este în “spiritul” teoriei.
Probleme de rezolvat pag. 60
1. La S.C. "CONFEX" S.A., în T0 un număr de 10 salariaţi lucrau 5 zile pe săptămână a 8 ore pe zi, iar
productivitatea muncii lor era în medie de două confecţii/bucaţi pe om/ora. Cu cât a crescut
productivitatea muncii dacă în T1 salariaţii respectivi lucrează doar 4 zile a 8 ore şi obţin aceeaşi
producţie?
a) cu 20 %
b) cu 25 %
c) cu 30 %
Soluţie:
a) WL0 = 2 bucăţi / (1 om * 1 oră) . Înlocuind datele problemei în formula WL0=Q0/L0 obţinem Q0 /(10 * 5
* 8) = 2 => Q0 = 2 * 10 * 5 * 8. Pentru T1: WL1 = Q1 / L1 => WL1 = Q0 / (10*4*8) (Q0 = Q1) => WL1 =
2.5 . Deci WL1 = 2 + 0.5 , adică este mai mare cu 0.5 decât WL0, care înseamnă în procente
2 ………………. 100% \
| => x = (100% * 0.5) / 2 = 25%
0.5 ……………….. x /,
răspuns corect b).
b) Altă interpretare a rezultatului WL1 este mai mare DE 2.5/2 = 1.25 ori fată de WL0 . Avem WL1 =
(1.25) . WL0 = 1.25 / 100 * WL0 => WL1 = 100/100 WL0 + 25/100 WL0 => WL1 este mai mare CU 25%
fată de WL0.
Probleme pagina 52.
La firma "x" - productivitatea medie a muncii este în T0 de 40 piese pe lucrător. Dacă în perioada T0-T1,
producţia creşte cu 150%, iar numărul de lucrători cu 50%, care este productivitatea marginală a muncii?
a) 150
b) 200
c) 120
Soluţie : O primă interpretare a datelor: Productivitatea marginală a muncii are următoarea formulă:
WmgL = DQ/DL care ne arată cu cât sporeşte Q când L sporeşte cu o unitate.
Considerăm că unitatea cu care a sporit L este de 50% , faţă de perioada de bază L0, iar producţia cu 150%
faţă de Q0. De aici obţinem: WmgL = 150%*Q0 / 50%* L0 , (Q0/L0 = 40 ) => WmgL = 120, răspuns
corect c).
Altă interpretare : Q1 creşte cu 150% faţă de Q0, deci Q1 = Q0 + 150% Q0 = 250% , la fel L1 = Lo+ 50% L0
= 1.5 L0, putem calcula WL = DQ/DL = (Q1 – Q0) / (L1 – L0) = (2.5 Q0 – Q0) / (1.5 L0 – L0) = [Q0 (2.5 – 1)]
/ [L0 (1.5 – 1)] = 120.
(Q0/L0 = WL = 40). Răspuns corect c).
Problema 3 pagina 60:
Studiul cererii arată că pe piaţă este nevoie de 5 milioane de produse anual din bunul x. Timpul necesar
pentru producerea unui bun este de 4 h. De câţi lucrători este nevoie într-un an cu 320 zile lucrătoare, dacă
fiecare lucrător ar lucra 8 ore pe zi?
a) 400
b) 488
c) 500
Soluţie : Un lucrător produce într-o zi, lucrând 8h , 2 bunuri x ( timpul pentru producerea unui bun fiind
de 4h). Putem scrie următoarea ecuaţie de gradul I. Fie Y numărul de lucrători , avem : y * 2 * 320 =
5.000.000 => y = 7812.5
Nici un răspuns nu este corect.
În plus problema este prost pusă pentru că nu putem avea un număr de 7812.5 muncitori , adica 7812 + 0.5
fiind fiinţe umane. Putem avea 7812 + 1 muncitor , acesta din urmă trebuind să muncească doar jumătate
din an, adică 320 : 2 = 160 de zile.

Care este numărul maxim de lucrători pe care îi poate angaja o firmă la care se cunosc datele din tabel:
Număr lucrători Număr Producţia fizică Salariul (u.m.) Preţul de vânzare a
(L) utilaje totală
unui bun
(K)
1 1 10 25 6
2 1 22 25 6
3 1 30 25 6
4 1 37 25 6
5 1 42 25 6
6 1 45 25 6
7 1 46 25 6

Rezolvare:
Tabelul din ipoteza problemei se va continua cu următoarele coloane:

Producţia marginală a factorului muncă WmgL = DQ/DL în expresie
Fizica Valorica = Wmg * Pret
10 60
12 72
8 48
7 42
5 30
3 18
1 6

Firma obţine profit atât timp cât costul unitar de producţie este mai mic decât venitul unitar.
Pentru a obţine un profit maxim va angaja 5 lucrători deoarece pentru a şasea unitate de muncă venitul
obţinut din vânzarea acestuia (18) este inferior cheltuielilor cu salariile pentru această unitate (25), costul
cu angajarea celui de-al 6-lea muncitor este mai mare decât venitul care-l poate aduce acesta, prin munca
sa. (Salariul = 25 > Venitul marginal = 18, Profitul = Venit - Costuri => Profit = 18 - 25 = -7 = pierdere) .

OBSERVAŢIE.
Scopul producătorului este să obţina maximum de profit. Din problema anterioară observăm că profitul
este maxim când sunt angajaţi 5 muncitori. Se mai observă şi că producţia celui de-al treilea muncitor este
inferioară mediei primilor doi, dar atenţie, acesta nu înseamnă că producătorul nu va decide să angajeze al
treilea muncitor ( îl va angaja chiar pe al 4 şi al cincilea, chiar dacă productivităţile lor individuale sunt
inferioare mediei). Singura condiţie necesară pentru decizia producătorului de a achiziţiona încă o unitate
dintr-un factor de producţie este ca venitul generat de acesta să fie mai mare sau egal decât costul plătit
pentru achiziţionarea lui.
Problemele rezolvate anterior arată că în decizia producătorului de a-şi maximiza profitul există excepţii
de la condiţia " b) Wmgx = Wx, unde Wmgx = productivitatea marginală; iar Wx = productivitatea medie
a factorului x " care apare în manual la pagina 54.
Dacă există o excepţie de la regulă, atunci regula cade, nu cum se crede că excepţia întăreşte regula1 .
Condiţia b) pagina 54 " … producţia medie a factorilor de producţie de acelaşi fel deja folosiţi să fie mai
mică decât producţia marginală " este mai mult intuitivă, dar dacă economia ar fi o ştiintă , această
condiţie trebuia demonstrată pentru că nu este chiar aşa evidentă. Condiţia ar fi valabilă într-un caz
particular când Wx = Cmgx = Costul necesar achiziţionării unei unităţi din factorul de producţie x.
Atunci condiţia ar deveni: Producătorul decide să cumpere un factor de producţie x atât timp cât Wmgx =
Cmgx ( prin Wmgx înţelegem expresie valorică a productivităţii marginale, adică Venitul marginal Vmgx
= Cmgx, producătorul atinge profitul maxim când Vmgx = Cmgx), dar deja această condiţie se reduce la
cea de la punctul a) pagina 54.
Problema 11, pagina 60.

Care este lucrătorul a cărui productivitate este inferioară mediei de productivitate a salariaţilor existenţi în
condiţiile datelor de la punctul 10.
Rezolvare:
Productivitatea Wmg începând cu cel de-al 3-lea lucrător până la al 7-lea este inferior producţiei medii,
Wmg3L < Wm3L, 8 < 10, ceea ce înseamnă că al treilea muncitor este mai puţin eficient decât media
primilor doi.

Care este rata marginală de substituţie a muncii prin capital dacă productivitatea marginală a muncii este
de 15 bucăţi, iar a capitalului 12 bucăţi?
Rezolvare:
Se înmulţeşte munca cu capitalul, atunci rata marginală de substituţie se scrie Rms = WmgL/WmgK =
15/12 = 5/4 = 1.25 => 1 unitate de muncă este înlocuită cu 1.25 unităţi de capital.
Exerciţiul 1, pagina 29.

Realizaţi corespondenţa între coloanele A şi B.

A B
1. întreprinzător a) cuprinde maşini, utilaje, calculatoare
2. producţie b) depăşirea, învechirea unui utilaj
3. capital fix c) cel care are responsabilitatea de a decide
4. capital circulant d)activitate umană creatoare de bunuri
5. uzura morală e) factor de producţie care participă la un singur ciclu de
producţie
6. amortizare f) subiectul proprietăţii îl constituie organizaţiile statale
7. proprietate publică g) suma de bani pentru recuperarea treptată a valorii Kf
Rezolvare :
Corespondenţa între coloanele A şi B este: 1c, 2d, 3a, 4e, 5b, 6g, 7f.

Un utilaj are valoare de 25 milioane de lei. Termenul de amortizare este de 5 ani. Care este valoarea
amortizării anuale?

Rezolvare :
Amortizarea reprezintă procesul recuperării treptate, în timp, a valorii capitalului fix, deci A = 25/5 (5
milioane pe an considerăm că ratele amortizării sunt egale în fiecare an).

Realizaţi corespondenţa între cele 2 coloane:
1. funcţie de producţie a) înlocuirea unei cantităţi de date dintr-un factor printr-o

cantitate determinată dintr-un alt factor, în scopul obţinerii
aceleiaşi cantităţi de producţie
2. productivitatea marginală b) producţia (fizică sau valorică) obţinută cu o unitate din
a muncii factorul de producţie utilizat
3. Productivitate medie c) sporul de producţie care se obţine prin utilizarea unei
cantităţi suplimentare (adiţionale) din factorul de producţie
muncă
4. substituirea factorilor de d) o relaţie matematică existentă între volumul de producţie
producţie obţinut şi cantităţile diferiţilor factori utilizaţi în acest scop
Rezolvare :
Corespondenţa este: 1b, 2c, 3d, 4a.

Completaţi tabelul şi reprezentaţi grafic WM şi Wmg:

Producţia (Q), buc Ore-munca utilizate WM=Q/L Wmg = DQ / DL
(L)
10 100 1/10
20 210 2/21 1/11
30 330 1/11 1/12
40 450 4/45 1/12
Rezolvare :
Folosim formulele:
WM = Q/L=productivitatea medie a muncii. Considerăm productivitatea medie şi marginală două funcţii
continue definite pe intervalul (0,¥) cu valori în intervalul (0,¥).
Wmg=DQ/DL=productivitatea marginală a muncii
Graficul :
WM=productivitatea medie şi Wmg=productivitatea marginală.
(Vezi discuţiile despre grafice de la paginile 10-15).

Producţia obţinută în t0 este de 1500 buc./luna, iar numărul de lucrători utilizaţi este de 50. În t1, producţia
creşte cu 20%, iar numărul de lucrători cu 10%. Calculaţi Wml şi analizaţi dinamica productivităţii medii
a muncii.
Rezolvare :
Wmg = DQ / DL = 20%Q0 / 100%L0 = 300 /5 = 60
Dinamica productivităţii medii a muncii: comparăm WM0 cu WM1 sub formă de indice I = WM1 / WM0
sau R = DWM1 / WM0 sau R = I-1.
Avem: WM0 = Q0 / L0 = 1500 / 50 = 30
WM1 = Q1 / L1 = ( Q0 + 20%Q0 ) / ( L0 + 10%L0 ) = ( 1500 + 300 ) / ( 50 + 5 ) = 1800 / 55 = 32.72.
I = 32.72 / 30 = 1.09 ; I = 109% => WM1 a crescut de 1,09 ori, sau a crescut cu 9% faţă de WM0.
Completaţi tabelul următor şi reprezentaţi grafic WmgL si WL.

Capital – Lucrători – Producţie – Q Productivitatea Productivitatea medie a
K L marginală - WmgL muncii – WL
10 0 0
10 5 100 20 20
10 10 225 25 22,5
10 15 325 20 21,6
10 20 400 15 20
Rezolvare :
Productivitatea marginală - WmgL = DQ/DL = Q1-Q0 / L1-L0 este pe rând: -, 20, 25, 20, 15.
Productivitatea medie - Wl = Q/L este pe rând: -, 20; 22, 5; 21, 6; 20. Graficul WmgL este format din
punctele: (5, 20); (10, 25); (15, 20); (20, 15).
Graficul WL este format din punctele (5, 20); (10, 22.5); (15, 21.6); (20, 20).
Pentru a avea un grafic construit cu linii continue trebuie să presupunem că Wmg şi Wl sunt două funcţii
continue.

Prin achiziţionarea a două utilaje noi, producţia unei intreprinderi sporeşte cu 200 de piese. Care este
productivitatea marginală a muncii în întreprinderea respectivă, dacă rata marginală de substituţie a
muncii cu capital este de 1/2?
Rezolvare :
Productivitatea marginală a capitalului este WmgK = DQ/DK = 200/2 = 100. Rata marginală de substituţie
a muncii cu capitalul Rms = WmgL/WmgK = 1/2 sau WmgL/100 = 1/2, de unde rezultă că WmgL = 50.

Problema 5 :
Analizând activitatea desfăşurată în cadrul firmei sale, un întreprinzător ajunge la concluzia că, dacă ar
produce doar 10.000 de piese, o parte din capitalul de care dispune ar râmâne nefolosit. De aceea, el se
decide să angajeze încâ 5 lucrători. Ce producţie se realizează, în condiţiile în care productivitatea
marginală a muncii este de 100 piese/lucrător?
Rezolvare :
WmgL =DQ/DL = 100 piese/lucrător. Cei 5 lucrători angajaţi mai produc 5 * 100 = 500 piese. Producţia
totală este 10.000 de piese + 500 piese, deci 10.500 piese.

O firmă cu 6 lucrători are 3 utilaje. Productivitatea medie a lucrătorilor este de 4 piese/om/oră. Aceştia
lucrează de luni până joi, câte 8 ore/zi, iar vineri, 6 ore. Cum se modifică randamentul săptâmânal al
utilajelor, dacă productivitatea lucrătorilor creşte cu 10%, iar vineri se lucrează doar 5 ore?
Rezolvare :
Într-o săptămână avem 8 * 4 + 6 = 38 de ore pentru un muncitor şi un număr de 38 * 4 = 152 de piese.
Fiind 6 lucrători şi 3 utilaje considerăm că 2 lucrători lucrează la un utilaj. Dacă un lucrător produce 152
de piese, doi lucrători produc 152 * 2 = 304 piese, deci la un utilaj se produce pe săptămână 304 piese.
Dacă productivitatea lucrătorilor creşte cu 10%, iar vineri se lucrează 5 ore avem 8 * 4 + 5 = 37 ore de
muncă/săptămână/muncitor, iar piese/oră/om 4 + 10/*4 = 4 + 10/100 * 4 = 4.4 .Un lucrător efectuează pe
săptămână 4.4 * 37 = 162.8, iar doi lucrători la un utilaj efectuează pe săptămână 325.6 piese.
Randamentul săptămânal al unui utilaj se modifică în sensul următor: 325.6/304 = 1.071, adică a crescut
cu 1.071 - 1 = 0.071 = 7.1 %.

O firmă foloseşte capital în valoare de 250 mil. u.m., din care 40% reprezintă capitalul circulant. Rata de
amortizare a capitalului fix este de 10% pe an. Să se determine valoarea capitalului fix consumat într-un
an şi durata de funcţionare a capitalului fix.
Rezolvare :
Capitalul circulant CV = 250 mil. * 40 % = 100 mil., de unde rezultă CF = 250 mil. - 100 mil. = 150 mil.
Capitalul fix amortizat într-un an este 150 * 10/100 mil. = 15 mil. Durata totală de amortizare a capitalului
fix având o rată de amortizare de 15 mil. pe an este de 10 ani ( 15 * 10 = 150)2.
COSTUL DE PRODUCŢIE – Probleme rezolvate

O societate comercială dispune de un capital tehnic de două miliarde lei, din care 80% capital fix, cu o
durată de funcţionare de 4 ani. Capitalul tehnic consumat anual, în expresie valorică, este:
a) 800 milioane u.m.;
b) 500 milioane u.m.;
c) 200 milioane u.m.;
d) 400 milioane u.m..
Soluţie: CF = 80% * 2 mld = 1.6 mld => CV = 0.4 mld . Amortizarea capitalului fix pentru un an de zile
este 1.6 mld : 4 = 0.4 mld . Capitalul anual consumat este CV + amortizarea anuală a capitalului fix ,
adică 0,8 mld. = 800 milioane, răspuns corect a).

Un producător cunoaşte faptul că preţul unitar la bunurile pe care le oferă spre vânzare pe piaţă este de
10.000 u.m. Costurile fixe (CF) la societatea sa comerciala sunt de 6.000.000 u.m., iar costurile variabile
pe unitatea de produs (CVM) sunt de 3.000 u.m. Ce cantitate de bunuri trebuie să producă şi să vândă
acest intreprinzător pentru a obţine un profit de 8.000.000 u.m.?
Rezolvare:
Profitul = Venitul – Costuri totale
Pr = V - CT
Pr = p*Q – ( CF + CV)
Pr = 10.000 Q – (CF + CVM * Q )
8.000.000 = 10.000 Q – 6.000.000 – 3000 Q
14.000.000 = 7000 Q => Q = 2000.
Raportul dintre preţul de vânzare şi costul total al producţiei este 3/2, mărimea profitului fiind de
25.000.000 u.m. Ştiindu-se că amortizarea inclusă în cost a reprezentat 10.000.000 u.m., iar costurile
salariale deţin 2/5 din costul total, care este ponderea cheltuelilor materiale în costul producţiei?
Soluţie:
Avem: CT = CS + CM
CT = 2/5 CT + CM => CM = CT – 2/5 CT = 3/5CT (1)
Aflăm CT. Ştim că Profitul = Pret – CT ; Preţ/CT = 3/2 => Preţ = CT * 3/2
25 mil = 3/2 * CT – CT => 25 mil = ½ CT => CT = 50 mil (2).
Înlocuind pe (1) în (2) obţinem Cm = 50 – 2/5 * 50 = 30 (mil) => Ponderea cheltuielilor materiale în
costul producţiei este :
50 ……………… 100%
30 ……………… x => x = 30 * 100% /50 = 60% => este de 60% din CT

O societate comercială realizează zilnic o producţie din vânzarea careia obţine 5.000.000 u.m. Această
producţie îi asigură maximizarea profitului. CVM al firmei este 5.000 u.m., iar volumul costurilor fixe
(CF) este de 1.500.000 u.m. Când volumul producţiei ajunge la 500 produse zilnic, costul mediu al firmei
este de 8.000 u.m., costul marginal pentru creşterea în continuare a producţiei devenind 15.000 u.m.
Volumul producţiei zilnice care maximizează profitul este de 400, 500 sau mai multe?
Soluţie:
Când producţia ajunge la 500 produse zilnic avem CFM = 1.500.000/500 = 3.000. Costul mediu al firmei
este de 8.000, deci CVM pentru Q = 500 buc. este: CTM – CFM = 8.000 – 3.000 = 5.000, care corespunde
cu cost variabil mediu dat în ipoteza problemei pentru profitul maxim, deci răspunsul este Q = 500
produse !
De exemplu ce este cu condiţia Cmg = 15000 ? , nu am folosit-o nicăieri.
Odată cu creşterea producţiei creşte şi profitul ? Dacă da, atunci înseamnă că dacă creştem Q la ∞ creşte şi
profitul la fel? Nu este aşa. Atunci este o limită a lui Q la care Profitul este maxim ? Da . Condiţia este
următoarea : Pr = max când preţul de vânzare a unui bun = Cmg.

La nivelul unei firme, la sfârşitul anului se cunosc următoarele date:
· încasările totale - 150 miliarde de lei;
· Ponderea costurilor materiale în costurile totale - 80%;
· Cheltuielile salariale - 20 miliarde de lei;
· Capitalul total folosit - 300 miliarde de lei;
· Impozitul pe profitul brut - 25%;
Se cere:
a) Profitul brut;
b) Profitul net;
c) Rata profitului, calculată în toate formele cunoscute.
Soluţie:
CT = CM + CS, înlocuind CM=80%CT obţinem: CT = 80%CT + CS de unde rezultă CS =20%CT, dar
CS= 20mld, deci CT=100mld, CM=80mld.
Calculăm Pr.brut= V- CT= 150- 100= 50(mld).
Impozitul= 25%*Pr.brut=12,5(mld), deci Pr.net= Pr.brut- Impozit=37,5(mld).
Rata profitului: 1. RPr.=Pr|K*100%=12,5%;
2. RPr.=Pr|V*100%=25%;
3. RPr.=Pr|CT*100%=37,5%.
Ce se întâmplă cu CFM dacă Q scade?
Rezolvare:
Avem CFM = CF/Q. Când Q scade, cum CF este constant pe o perioadă dată, rezultă că CFM creşte.

Ce se întâmplă cu CTM dacă la creşterea producţiei costul variabil creşte mai încet decât acesta?
Rezolvare:
Avem CTM = CT/Q = CV/Q + CF/Q. Dacă CV creşte mai încet decât Q rezultă că CV/Q scade (1). Cum
CF este constant şi Q a crescut rezultă că CF/Q scade (2). Din (1) şi (2) rezultă că CT scade.

Ce se întâmplă cu costul marginal când costul variabil creşte mai repede decât producţia?
Rezolvare:
Avem Cmg = DCT/DQ = DCV/DQ. Când costul variabil creşte mai repede decât producţia, DCV creşte
mai repede decât DQ, adică Cmg creşte.

Problema 11,pagina 49:
Ce relaţie există între CTM şi Cmg dacă la creşterea producţiei CTM scade?
Rezolvare:
Observăm din grafic că CTM are un punct de minim şi atunci când producţia creşte, CTM scade până la
acest punct de minim, apoi creşte.
Graficul lui Cmg se află sub graficul lui CTM până în punctul de minim al acestuia din urmă, deci Cmg <
CTM când Q creşte şi CTM scade.

Se cunosc următoarele relaţii: CVM1 - CVM0 = 5 şi CFM0 - CFM1 = 3. Determinaţi relaţia dintre CTM1 şi
CTM0.
Rezolvare:
Avem: CTM1 - CTM0 = CVM1 + CFM1 - ( CVM0 + CFM0 ) = CVM1 - CVM0 + CFM1 - CFM0 = CVM1 -
CVM0 - ( CFM0 - CFM1 ) = 5 - 3 = 2.

Se cunosc următoarele date: Q0 = 1000buc,; materii prime, materiale, combustibil s.a pentru consumul
productiv = 12000 u.m.; cheltuieli salariale = 300 u.m., din care fixe 10%; amortizarea = 2000 u.m.;
cheltuieli generale ale firmei = 1000 u.m. . În perioada ulterioară, producţia se dublează, cheltuielile
variabile se modifică proporţional cu producţia. Care este evoluţia CTM?
Rezolvare :
Avem: Q = 1000 buc
CV = 12000
CS = 3000
Csfixe = 10%CS = 300
A = 2000
Cheltuieli generale = 1000
--------------------------------
CT = 19000
Cheltuieli variabile totale CV = 12000 + CS-Csfixe = 12000 + 3000-300 = 14700
În T0 - Costul total mediu iniţial: CTM0 = CT0/Q0 = 19000/1000 = 19.
În T1 - producţia se dublează, unde văzută Q1 = 2Q0, iar CV se modifică direct(*1) proporţional cu
producţia, adică CV1 = 2CV0 =>CT1 = 300 + 2000 + 1000 + 29400 = 32700
CSfixe A Ch. Gen
=> CTM1 = CT1/Q1 = 32700/2000 = 16.35
Evoluţia CTM: calculăm ritmul variaţiei R% = DCTM/CTM0 * 100% = ( 16.35 - 19 ) / 19 * 100% = -
13,94% => CTM SCADE cu 13,94 % sau scade de I = R + 1 = 0,8606.

6. Completaţi datele din tabel:

Q CF CV CT CFM CVM CTM Cmg
0 10000 0 10000 - - - -
1 10000 8000 18000 10000 8000 18000 8000
2 10000 16000 26000 5000 8000 13000 8000
3 10000 24000 34000 3333 8000 11333 8000


Costul fix mediu scade cu 5 u.m. , iar cel variabil creşte cu 5 u.m. Cum se modifică CF, CV, CT, CTM,
Cmg?
Rezolvare :
CFM = CF/Q; DCFM = -5
CVM = CV/Q; DCVM = +5
CF nu se modifică pentru că este fix, deci cf rămâne constant. CFM a scăzut datorită creşterii lui Q, de
unde rezultă scăderea CF/Q. CF creşte. Ştim de mai sus că CFM nu are cum să scadă decât dacă creşte
producţia Q, pentru că CVM = CV/Q să crească şi încă cu o rată mai mare decât cea cu care a crescut Q.
CT = CF + CV, ucm CV a crescut, atunci CT a crescut cu aceeaşi mărime cu care a crescut CV. DCTM =
0; CTM rămâne constant pentru că DCFM = -5 si DCVM = +5. Cmg = DCT/DQ = DCV/DQ creşte. Am
stabilit mai sus că dacă CVM a crescut în condiţiile în care Q a crescut, CV trebuie să crească cu o rată
mai mare decât cea cu care a crescut Q, deci DCV/DQ creşte.

Rezolvaţi urmatoarele probleme:
a. Producţia unui bun oarecare presupune costuri fixe de 500.000 u.m. şi costuri variabile pe produs de
850 u.m. Firma are o cifră de afaceri de 1.5 mil. u.m. , din care 10% este profitul. Ce cantitate de bunuri şi
servicii a produs şi a vândut firma? Care este costul unitar?
Rezolvare :
a) Avem următoarea formulă: Pr = V - CT sau 10%V = V - ( CF + CV ) => 150.000 = 1.500.000 -
( 500.000 + Q * 850 ) => Q = 1000, iar CTM = CFM + CVM = 850 + 500 = 1350 (um).
b) O firmă produce 1000 de bucăţi dintr-un bun oarecare, cu cheltuieli fixe de 20% din costul total şi
cheltuieli variabile de 1.6 mil. u.m. În urma creşterii producţiei, cheltuielile fixe devin 10% din costul
total, iar costul marginal este cu 25% mai mare decât costul unitar iniţial. Cu cât a crescut producţia? Care
este costul marginal?
Rezolvare :
Avem CT = CV + CF, iar CF şi CV = 1.6 mil., de unde rezultă că CT = 1.6 + 20% CT sau 80% CT = 1.6,
CT = 2 mil/1000 buc., iar CF = 0.4 mil. Costul total unitar CTM = 2 mil./1000 buc. = 2 mii/bucata. Costul
marginal este Cmg = 25% CTM + CTM = 2500 u.m. Când producţia creşte, avem cu Cmg = 2.500 u.m. şi
un CF = 10% CT1 sau făcând înlocuirile: 0.4 = 10% CT1, deci CT1 = 4 mil. (în urma creşterii producţiei a
crescut costul variabil şi odată cu acesta şi costul total (CT1), iar costul fix îl considerăm constant).
Creşterea producţiei o aflăm din formula Cmg = DCT/DQ sau 2.500 = 2.000.000/DQ => DQ = 800
bucăţi.

Rezolvare :
Avem formula: Profit unitar = Pret unitar - Cost unitar sau Pr = P - CTM. Împărţim egalitatea cu
(P=preţul unitar), de unde rezultă Pr/P = P/P - CTM/P (ştiind din ipoteza problemei că CTM/P = 3/4) sau
Pr/P = 1 - 3/4 = 1/4 sau Pr = 1/4 * P. Înmulţind în ambii membri ai egalităţii cu Q = producţia obţinem
profitul total pr * Q = 1/4 * P * Q sau (Pr * Q = Pr, P * Q = 1 = CA). Pr = 1/4 * CA ↔ Pr = 1/4 * 10.000 =
2.500 (u.m.). Rata profitului (Rpr1) a crescut de 1.25 ori, se scrie: Rpr1 = 1,25 * Rpr0 = 1.25 *
25.000/10.000 = 0.3125. Profitul actual Pr1 va fi Rpr1 = Pr1/CA => Pr1 = 3125. Costurile totale actuale sunt
CT1 = CA - Pr1 sau CT1 = 6.875 . Costurile totale din perioada precedentă sunt CT0 = CA - Pr0 = 10.000 -
2.500 = 7.500 . Costul trebuie redus cu: CT1 - CT0 = 6.875 - 7.500 = -625.

O firmă are următoarele cheltuieli anuale: chirie, 1 mil.; întreţinerea clădirii, 1 mil.; materii prime şi
materiale, 2 mil.; combustibil, energie, apă tehnologică, 1 mil.; salariile lucrătorilor din secţii, 2 mil.;
salariile lucrătorilor din compartimentul administrativ, 0.5 mil. Firma utilizează capital în valoare de 200
mil., din care 50% este capital fix cu durata de funcţionare de 20 ani.
Calculaţi:
a) costul fix, costul variabil, costul total;
b) costul marginal, când producţia creşte de la 5.000 la 5.500 piese pe an, iar costurile variabile se
modifică în aceeaşi proporţie cu producţia;
c) profitul total al firmei şi rata profitului (la încasări şi la capital), dacă preţul de vânzare al pieselor
produse este 3.000 u.m.
Ce consecinţe are creşterea producţiei asupra profitului total şi asupra rentabilităţii firmei?
Rezolvare :
a) capitalul utilizat K = Kc+ Kf ( Kc = capital circulant si Kf = capital fix) este de 200 mil.
Aflăm Kf = 50% * K = 100 (mil). Amortizarea A = Kf / 20ani = 5 mil/an. Putem afla costul fix: CF = A +
chirie + întreţinerea clădirii + salariile lucrătorilor din compartimentul administrativ => CF = 5 + 1 + 1 +
0.5 = 7.5 (mil). Costul total CT = A + Kc + Cs (Cs = costurile salariale). Kc = K - Kf = 100 (mil). Cs =
salariile lucrătorilor din secţii & salariile lucrătorilor din comportimentul administrativ. Cs = 2 + 0.5 = 2.5
(mil). A = 5 mil. Putem scrie CT = 5 + 100 + 2.5 = 107.5 (mil). Costul variabil CV = CT - CF = 107.5 -
7.5 = 100 (mil).
b) Costul marginal Cmg = DCT/DQ = DCV/DQ = (CV1-CV0)/(Q1-Q0) avem costurile variabile se
modifică în aceeaşi proporţie cu producţia adică dacă Q1 = X * Q0 => CV1 = X * CV0 => Cmg = (X*CV0 -
CV0)/(x*Q0 - Q0) => Cmg = (CV0 * (x-1)) / (Q0 * (x-1)) = CV0/Q0
c) Pr = V - Ct. Nu putem da o valoare numerică a profitului. Dacă vom considera că firma a realizat
producţia de la punctul b) Q = 5000 piese atunci avem: Pr = 15.000.000 - 107.500.000 = - 82.500.000 = -
82.5 (mil) => Firma înregistrează pierderi. Rpr1 = Pr/V = - 82.5/15 * 100%; Rpr2 = Pr/K = - 82.5/200 *
100.
CEREREA ŞI OFERTA – Probleme rezolvate

Când preţul unitar al bunului "x" este 1.000 u.m./Kg, producătorii sunt dispuşi să ofere şi să vândă lunar
5.000 kg. Care ar fi oferta lunară dacă preţul devine 12.000 u.m./kg, iar coeficientul de elasticitate a
ofertei în raport de preţ este de 1,4.
Rezolvare:
Avem E o/p = DQ/DP * P0/Q0. Înlocuind datele din ipoteza problemei avem: 1.4 = Q1-5.000 / 12.000-
1.000 * 1000/5000 => 1.4 = Q1-5000 / 11.000 * 1/5 => Q1 - 5.000 = 55.000 * 1.4 => Q1 = 55.000 * 1,4 +
5.000= 77.500.

Pe piaţa bunului "x" dependenţa cererii şi ofertei faţă de preţul unittar se exprimă prin funcţiile: Cx = 50 -
3Px - Px²; Ox = 2Px² + 4 Px + 2. Să se determine variabilele care caracterizează situaţia de echilibru pe
piaţa bunului "x".
Soluţie:
Situaţia de echilibru se caracterizează prin egalizarea Cx=Ox. Din această egalitate obţinem o ecuaţie de
gradul al II-lea cu necunoscuta "Px". Ecuaţia este: 50 - 3Px - Px² = 2Px² + 4Px + 2 sau 3Px² + 7Px - 48 =
0. Folosindu-ne de relaţiile lui Viete obţinem Px1 + Px2 = - 7/3, Px1 * Px2 = - 48/3; sau Px1 = 3, Px2 = -
16/3. Dintre aceste două soluţii o alegem pe cea pozitivă, adică Px = 3 ( nu putem avea un preţ < 0 pentru
un bun economic ). Pentru Px = 3 avem Cx = Ox = 32.

Calculaţi coeficientul de elasticitate a cererii în situaţia în care: în 1999 cantitatea cerută din bunul A era
de 50.000 bucăţi, iar ca urmare a creşterii preţului de la 40 lei/buc. la 2600 lei/buc. cantitatea cerută a
scăzut la 36.000 bucăţi în anul 2000. Ce grad de elasticitate a cererii are bunul A şi ce comportament va
adopta producătorul lui în prezent şi în perspectivă?
Rezolvare:
Pentru anul 1999 avem: Q0 = 50.000 buc.; Pa = 40 lei/buc.
Pentru anul 2000 avem: Q1 = 36.000 buc.; P1 = 2.600 lei/buc.
Ec/p = DQ/Q0 : DP/P0 = (36.000-50.000) / 50.000 : (2.600-40) / 40 = -7/25 * 1/39. Ne interesează
valoarea în modul a elasticităţii 7/25 * 1/39 < 1 => avem a cerere inelastică.
Producătorul poate să-şi micşoreze în continuare cantitatea produsă din bunul A şi să crească preţul de
vânzare, obţinând în continuare Venituri superioare celor din perioadele anterioare. Acest lucru este
posibil datorită cererii inelastice.
Exerciţiul 1 pagina 22:

Stabiliţi corespondenţele între coloana A şi B:

A B
1. bunuri cu cerere elastică a) cantitatea dintr-un bun economic care poate fi
cumpărată la un anumit preţ
2. bunuri cu cerere inelastică b) gradul modificării cererii
3. cererea c) modificarea preţului determină o modificare mai
mare a cererii
4. coeficient de elasticitate al d) modificarea preţului determină o modificare mai
cererii mică a cantităţii cerute.

Rezolvare: Corespondenţa este: 1-c, 2-d, 3-a, 4-b.

Exerciţiul 2 pagina22:
În perioada T0 – T1, cererea şi preţul au înregistrat următoarea evoluţie:
Indicatori T0 T1

Preţul pe bucată 1000 5000
Cantitatea cerută 10 5
În aceste condiţii, cererea va fi: a) elastică; b) inelastică; c)de elasticitate unitară.

Rezolvare:
Kep/p = -(DQ/Q0) : (Dp/p0) = (5-10)/10 : (5000-1000)/1000 = 1/8 < 1 => răspuns corect b).

Exerciţiul 3 pagina 22:
În perioada T0 – T1, evoluţia cerererii în funcţie de venit este ilustrată în următorul tabel:

Indicatori T0 T1
Venitul disponibil in u.m. 500 900
Cantitatea cerută în bucăţi 10 5

Care din afirmaţiile următoare cu privire la elasticitatea cererii în funcţie de venit este adevărată: a)
elastică; b) inelastică; c) unitară.

Rezolvare:
Elasticitatea cererii în funcţie de venit: Kec/v = DQ/Q0 : DV/V0 = (10-5)/10 : (900-500)/500 = 5/8 < 1 =>
răspuns corect b).

Exerciţiul 4 pagina 22.
Să se completeze rubricile referitoare la Kec/p, precizând tipul cererii:

Bunul Preţul unitar(P) Cererea/buc(Q) Kec/P Tipul cererii
P0 P1 Q0 Q1
A 80 60 500 700 8/5 Elastică
B 100 120 600 300 5/2 Elastică
C 120 110 600 800 4 Elastică
D 150 180 1000 900 0,5 Inelastică

Rezolvare :
Kec/p = - DQ/Q0 : DP/P0, unde Q = cantitatea cerută iar P este preţul.
Înlocuind Q0, Q1, P0 si P1 pentru bunurile A şi B obţinem detalii cu care completăm rubricile tabelului.

Pentru produsul A, preţul a crescut cu5%, iar oferta cu 10%.
Pentru produsul B, preţul a crescut cu 15%, iar oferta cu 6%.
Pentru produsul C, preţul a scăzut cu 20%, iar oferta cu 8%.
Ţinând cont de aceste date, se poate vorbi de elasticitatea ofertei faţă de preţ:
a) numai în cazul produsului A;
b) numai în cazul produsului B;
c) în toate cele trei cazuri.
Argumentaţi-vă opţiunea!

Răspuns :
Eo/p = DQ/Q0 : DP/P0
a) Pentru bunul A avem P1 = P0 + 5%P0 \
Q1 = Q0 + 10%Q0 => Eo/p = ( Q1 - Q0 ) / Q0 : ( P1 - P0 ) / P0 => Eo/p = 10/100 * 100/5 = 2 > 1 => oferta
elastică.
b) Eo/p = 6% : 15% < 1 => oferta inelastică.
c) Eo/p = 8%/20% < 1 => oferta inelastică. Avem oferta elastică doar în cazul a).

Un producător aduce pe piaţa 200 de produse, din care vinde 150. În acest caz putem spune că:
a. oferta producătorului este de 200 de produse;
b. oferta este de 150 de produse;
c. oferta sa este mai mare decât cererea.
Răspuns:
a şi c.

Când preţul unui bun este egal cu 5000 um pe bucată, cererea pentru acest bun este egală cu 100 de bucăţi
şi este satisfăcută în proporţie de 90%. Creşterea preţului cu 10%, conduce la scăderea cererii cu 19% şi
creşterea ofertei cu 20%. Care va fi ponderea ofertei satisfăcute în raport cu cea existentă, în urma
modificării preţului? a. 81%; b. 75%; c. 39%.

Răspuns :
În momentul T0 avem preţul bunului P0 5000, Cererea C0=100 şi oferta O0=90%C0 = 90. În T1 avem P1 =
P0 + 10%P0 = 5500. Scade cererea cu 19%, C1 = C0 - 19%C0 = 100 - 19 = 81. Creşte oferta cu 20%, adică
O1 = O0 + 20%O0 = 90 + 20/100*90 = 108.
Oferta este de 108 bucăţi, dar sunt vândute doar 81 buc., deci ponderea ofertei satisfăcute este: oferta
totală : dacă 108 ……. 100%
81 ……… x%
Ponderea este: 81/108*100% = 75%;
Răspuns corect b).

Cererea şi oferta se modifică în funcţie de preţ ( calculându-se funcţia cererii şi funcţia ofertei). La nivelul
preţului de echilibru, cele două funcţii se egalează. Dacă se cunosc: cererea Qc = 20 - 5p şi oferta Qo =
10p, reprezentaţi grafic cererea şi oferta. Identificaţi pe grafic şi calculaţi punctul de echilibru şi cantitatea
de echilibru.

Rezolvare :
Avem funcţia cererii Qc = 20 - 5p şi funcţia ofertei Qo = 10p.
Pentru p=0 avem Qc=20;
Pentru p=1 avem Qc=15, deja putem construi graficul funcţiei Qc.
Observăm că pentru p=4, Qc = 0 iar pentru p>4 Qc<0, este negativă. Cum se poate interpreta acest
rezultat?
Graficul funcţiei Qo=10p.
Pentru P=0 avem Qo=0.
Pentru P=1 avem Qo=10.
Graficul se intretaie în punctul de coordonate în care Qc=Qo adică 20-5p=10p sau p=20/15=4/3, iar
Qc=Qo=40/3=13,33(3), deci punctul de echilibru are coordonatele: p = 4/3; iar Q = 40/3.

Observaţii :
1. Considerând că P>0, punctul de coordonate (0,20) nu aparţine graficului Qc de aceea se va lua interval
deschis, la fel punctul (0,0) nu aparţine graficului Qco.
2. Din punct de vedere matematic funcţiei de gradul I, Qc = 20 – 5P şi Qo=10P pot fi definite pe R cu
valori în R. Funcţia Qc este descrescătoare, cu cât P scade, Qc creşte şi invers. Când P=0 observăm că
Qc=20, când P=-5 observăm că Qc = 45, adică cererea creşte cu cât preţul este mai mic, dar există vreun
bun economic care să fie vândut la preţul P=0? – Nu, după definiţia bunului economic care este obţinut în
urma unui efort şi este rar, dar mai mult, există bunuri economice care să aibă preţuri negative, adică
atunci când îl cumperi în loc să plăteşti pentru el, să fii tu plătit că l-ai cumpărat? Răspuns-Nu.
3. P=3, Qc = 20 – 5P = 5, Qo=10P=30, iar cantitatea tranzacţionată în acest caz este Qc=5, dacă la preţul
de P=3 se cere Qc=5, iar 40/3 este o funcţie periodică de perioada 3.


Dacă funcţia cererii şi funcţia ofertei rămân cele de la punctul 2, calculaţi în acest caz cantitatea cerută şi
cantitatea oferită pentru: a) p=3; b) p=2.
Care va fi, în fiecare situaţie, cantitatea posibilă de tranzacţionat?
Determinaţi oferta nesatisfăcută ( fără acoperire în cerere ), respectiv, cererea nesatisfăcută (fără acoperire
în ofertă).

Rezolvare:
a) Pentru P=3 avem:
producătorul oferă Qo=30 se va tranzacţiona (vinde) 5, iar restul va fi exces de ofertă, adică 30-5=25.
b) P=2, Qc=10, iar Qo=20, cantitatea tranzacţionată este Qc=10 iar restul este oferta nesatisfăcută, exces
de ofertă, adică 20-10=10.
PIAŢA MONETARĂ – Probleme rezolvate

Durata de timp pe care s-a plasat suma de 100.000 u.m., cu o rată medie anuală a dobânzii de 10%, în
regim de dobăndă compusă, care a adus o sumă finală totală de 214.358,88 u.m. este de: a) 6 ani; b) 8 ani;
c) 10 ani; d) 12 ani; e) 4 ani.
Soluţie:
Avem Sn = C * ( 1 + d' ) ⁿ, unde n= număr de ani, C = suma platită, Sn = suma finală, d' = rata dobânzii
sau 214 * 358.88 = 100.000 * ( 1 + 10% ) ⁿ sau 2.1435888 = ( 1 + 10/100 )ⁿ => 2.1435888 = ( 110/100 ) ⁿ.
Logaritmând in baza 11/10 obţinem log(11/10) ⁿ = log 2.1435888, n = log 2.1435888 = 8, răspuns b).

La un credit de 10 milioane u.m., pentru un an, cu o rată medie anuală a dobânzii de 40%, suma totală ce
se plăteşte la scadenţă este: a) 10 mil.; b) 14 mil.; c) 4 mil.; d) 6 mil.; e) 100 mil.
Soluţie:
C = 10 mil, iar d' = 40% suma ce se plăteşte la scadenţă este S = C + C * d' = 10 mil + 10 mil * 40/100, S
= 14 mil => răspuns b).

La o dobândă plătită pe 6 luni, de 10 mil. u.m., corespunzătoare unei rate medii anuale a dobânzii de 40%,
creditul obţinut a fost de: a) 100 mil.; b) 50 mil.; c) 80 mil.; d) 40 mil.; e) 20 mil.
Soluţie:
Avem D = C * d' (când d' este pe un an), pentru 1/2 ani avem: D = C * 1/2d' sau 10mil = C * 1/2 * 40%
sau 10 mil = C * 20/100 => C = 50 mil; răspuns b).

În intervalul T0 - T1, preţurile bunurilor au crescut în medie cu 10%, iar volumul bunurilor marfare s-a
dublat, iar viteza de rotaţie a banilor a crescut cu 20%. Să se determine avriaţia procentuală necesară a
masei monetare în intervalul T0 - T1.
Soluţie:
Scriem datele din problema pentru T1: P1 = P0 + 10%P0; Y1 = 2Y0, V1 = V0 + 20%V0. Avem masa
monetară M1 = (P1 * Y1) / V1 = ( P0 * 110/100 * 2Y0 ) / ( V0 * 120/100 ) => M1 = (P0*Y0)/V0 * (( 2 *
110/100)/(120/100)) = M0 * 110/120 * 2 => M1 = 11/6 * M0 = 1.8333 * M0. M1 a crescut faţă de M0 cu
M1-M0 sau (M1 = 1.8333*M0). 1.8333M0 - M0 = 0.8333M0 = 1 * 0.8333M0 = 100/100 * 0.8333Mo = 83.33
% M0.
Problema 9, pagina 114

Ce profit poate obţine o bancă, dacă împrumută cu o rată a dobânzii de 10%, suma de 300 miliarde lei,
obţinută de la deponenţi cărora le plăteşte o rată a dobânzii de 8%, în condiţiile în care cheltuielile cu
funcţionarea ei se ridică la 500 milioane lei?

Rezolvare:
Dobânda obţinută de bancă de la debitori este D1 = 10% * 300 mld = 30 mld.
Dobânda plătită de bancă deponenţilor săi este D2 = 8% * 300 mld = 24 mld.
Profitul = D1 - D2 - cheltuielile de funcţionare = 30 - 24 - 0.5 = 5.5 (mld).

Problema 3, Pagina 91
Banii sunt cedaţi în schimbul bunurilor şi serviciilor. Cantitatea de bunuri şi servicii care se poate obţine
cu o unitate monetară reprezintă puterea de cumpărare a banilor. Cum se modifică ea dacă preţurile
bunurilor de consum cresc cu 10%?
Rezolvare :
Scriem formula puterii de cumpărare a banilor care este dată în problema P0cb = Y0/P0, unde Y0 = cantitatea
de bunuri şi servicii, P0 = preţul bunurilor şi serviciilor. Dacă preţurile cresc cu 10% atunci P1 = P0 +
10%P0. Puterea de cumpărare a banilor scade cu: P1cb = Y0/P1 = Y0/(P0+(10/100)P0) =
Y0 / P0*(110/100) = Y0/P0 * 10/11, P1cb ≈ 0.909 * P0cb; adică P1cb scade cu 1 - 0.909 = 0.091 sau în procente
0.091 * 100/100 = 9.1%.

Cât de mulţi bani sunt necesari pentru tranzacţionarea unei cantităţi de 100.000 de bunuri, dacă un bun se
vinde cu preţul de 2.000 u.m. şi fiecare unitate monetară mijloceşte 4 tranzacţii?
Rezolvare :
M = P*Y / V sau M = 2000*100.000 / 4 => M = 50.000.000 u.m.

O bancă acordă credite în valoare de 250 mil. u.m. pe an, cu o rată a dobânzii de 40%. Ea plăteşte
deponenţilor dobânda de 25%. Ce profit obţine banca, dacă cheltuielile ei sunt de 10 mil. pe an?
Rezolvare :
Dobânda obţinută de bancă pentru creditele acordate este de D1 = d'1*C sau D1 = 40%*250 mil => D1 =
100 mil u.m.
Dobânda plătită de bancă deponenţilor este de: D2 = d'2 * C sau D2 = 25% * 250 mil = 62.500.000; D2 =
62.5 mil u.m.
Profitul băncii: Pr = D1-D2-cheltuieli sau Pr = 100 - 62.5 - 10 = 27.5 => Pr = 27.5 mil u.m.
Problema 7b, pag 100.

O bancă acordă împrumuturi în valoare de 100 mil. u.m., din depunerile clienţilor. Pentru creditele
acordate, banca percepe o dobândă de 20%. Anual, cheltuielile de funcţionare se ridică la 1 mil. u.m., iar
profitul reprezintă 4/5 din câştigul obţinut. Care este rata dobânzii plătite de bancă deponenţilor?
Rezolvare :
Câştigul băncii = Dobânda percepută debiturilor - Dobânda plătită creditorilor sau Câştigul băncii = Profit
+ Cheltuieli de funcţionare. Avem Profitul = 4/5 câştigul băncii, de unde rezultă ca Cheltuielile de
funcţionare = 1/5 câştigul băncii, dar chelt de fct sunt 1 mld => Câştigul băncii = 5 mld => profitul este de
4 mld => dobânda plătită de bancă este de 15 mld, corespunzătoare unei rate a dobânzii de 15%.

Problema 7c, pag 100.
Ce rată a dobânzii trebuie să practice o bancă la depozitele bancare, pentru ca o persoană care îşi păstrează
banii în această bancă să îşi mărească sumele depuse de 4 ori în decurs de 2 ani?
Rezolvare :
Folosim formula dobânzii compusă Sn = C*(1+d')↑n unde Sn, C şi d' simbolizează în aceeaşi ordine:
suma ce revine creditorului după n = 2 ani, C = suma depusă iniţial, d' = rata dobânzii.
Avem S2 = 4C, înlocuind obţinem 4C = C(1+d')² sau 4 = (1+d')² => 1+d' = radical din 4 = 2 => d' = 1 sau
d' = 100/100 = 100%.
PIAŢA DE CAPITAL – Probleme rezolvate
O instituţie bancară deţine 400 de obligaţiuni publice, care aduc un venit trimestrial de 1.000 u.m. fiecare.
Rata dobânzii practicată pe piaţa este de 20%. Această bancă intenţionează să negocieze şi să vândă
obligaţiunile pentru că are nevoie de lichidităţi. Care este preţul minim unitar de ofertă la care banca
lansează aceste titluri pe piaţa financiară secundă?
Soluţie: Avem C = V / d' (1), unde C = Cursul la care este vândută o obligaţiune, V = venitul fix (D); d'=
rata dobânzii. Venitul adus de obligaţiune este fix, noi avem în ipoteza problemei venitul adus pe
obligaţiune pe un trimestru, de aceea considerăm că venitul adus pe un an este: V = 3 * 1000 = 3000.
Înlocuind în formula (1) avem: C = 3000 / (20/100)% = 15.000 (u.m.) (preţul unitar al unei obligaţiuni).
Cuponul unei obligaţiuni (V) este egal cu 5.000 u.m., iar rata anuală a dobânzii (d') este de 10%.
Determinaţi preţul (cursul) obligaţiunii . Ce preţ va avea obligaţiunea dacă rata dobânzii creşte la 20%?
Soluţie: Scriem fomula C = V/d' sau C = 5000 / (10/100) => C = 50.000.
Exerciţiul 1, pagina 77
Stabiliţi corespondenţa între conţinutul celor două coloane A şi B:

1. investiţii a) titluri de valoare care creditează datoria publică
2. piaţa financiară b) titluri de valoare participante la capitalul unui societăţi comerciale
primară
3. bursa c) piaţa financiară pe care se tranzacţionează noile emisiuni de titluri
4. acţiuni d) achiziţii de noi bunuri de capital
5. obligatiuni e) piaţa financiară secundară restrictivă şi puternic reglementată

Răspuns : 1d, 2c, 3e, 4b, 5a.

Creşterea ratei dobânzii pe piaţa monetară are ca efect:
a) creşterea cursului obligaţiunilor;
b) creşterea cursului acţiunilor;
c) emiterea de noi acţiuni;
d) scăderea cursului titlurilor de valoare;
e) nu infuenţează pieţele financiare, decât dacă are un efect inflaţionist.

Răspuns : d).

Exerciţiul 3.
Considerând o creştere a cursului acţiunilor, în cazul unei tranzacţii la termen:
a) câştigă vânzătorul;
b) pierde cumpărătorul;
c) câştigă cumpărătorul
d) pierde vânzătorul;
e) câştigă ambii participanţi la tranzacţie;
f) pierd ambii participanţi la tranzacţie.

Răspuns: c) şi d).

Exerciţiul 4.
Piaţa financiară secundară:
a) este dată de totalitatea tranzacţiilor bursiere;
b) include atât bursa, cât şi piaţa în afara cotei oficiale
c) reprezintă totalitatea tranzacţiilor cu titluri de valoare emise deja, cu excepţia celor nelistate;
d) cuprinde tranzacţiile bursiere plus cele extrabursiere;
e) este dată de emisiunile de titluri noi şi tranzacţiile bursiere.

Răspuns : d).

O obligaţiune de 1.000.000 um a fost emisă cu o rată a dobânzii de 40%. Dacă rata dobânzii la o nouă
emisiune de acţiuni se ridică la 45%, deţinătorul vechilor obligaţiuni:
a) câştigă 60.000 um pe obligaţiune;
b) are acelaşi câştig;
c) pierde 50.000 um pe obligaţiune;
d) pierde 60.000 um pe obligaţiune.

Răspuns : b).

Un agent economic se decide să-şi transfere capitalul de la întreprinderea X la Y. Asfel, el transmite
agentului său de bursă ordinul să vândă la termen cele 100 de acţiuni pe care le deţine la firma X şi, cu
banii încasaţi, să cumpere , tot la termen, acţiuni la firma Y. Acţiunile firmei X se vând la cursul de 4.000
u.m., iar cele ale firmei Y la un curs de 8.000 u.m. La scadenţă, cursul acţiunilor firmei X este de 3.500
u.m., iar cel al firmei Y este de 8.100 u.m. În urma acestor tranzacţii, agentul economic câştigă, sau
pierde? Cât de mult?
Rezolvare :
Tranzacţia la termen se încheie la cursul convenit ( 4000 u.m. pentru acţiunile firmei X si 8000 u.m.
pentru acţiunile firmei Y), numai că executarea propriu-zis a operaţiunilor de Vânzare - Cumpărare va fi
făcută la scadenţă când agentul economic din problema noastră este mai întâi vânzător, adică un speculant
"à la baisse" mizând pe faptul că, până la scadenţă cursul titularilor va scădea(3.500 u.m.), urmând să le
cedeze cumpărătorului la cel convenit (mai mare: 4.000 u.m.). Venitul vânzătorului va fi: 4000 u.m. * 100
act = 400.000 u.m. Câştigul vânzătorului este de 500 u.m. pe fiecare acţiune - (diferenţa de preţ 4000-
3500) - însemnând 500 * 100 ac = 50.000 u.m. Cu banii încasaţi, adică 400.000 u.m. agentul economic
vrea să cumpere acţiuni la firma Y.
Operaţiunea fiind la termen agentul economic este … un speculant "à la baisse" speră ca până la scadenţa
cursului acţiunilor va creşte (8.100 u.m.), astfel încât … de la vânzător la cursul cuvenit în momentul
tranzacţiei mai mic(la noi 8000 u.m.) - să câştige din această diferenţă ( 8100-8000 = 100 (u.m.) ).
Cumpărătorul cu venitul de 400.000 achiziţionează la preţul de 8000 u.m./acţiune un număr de 50 acţiuni.
El câştigă 50*100 = 5000 u.m.
Agentul economic prin rolurile jucate, pe piaţa financiară secundară, de vânzător, şi de cumpărător
câştigă 50.000 u.m. + 5000 u.m. = 55.000 u.m.

Problema 7d, pag 100.
Creşterea ratei dobânzii de la 10% la 20% determină scăderea cursului unei obligaţiuni cu 120.000 u.m.
Ce venit aduce obligaţiunea?
Rezolvare: Venitul adus de obligaţiuni este fix, fie acesta D, iar d1 = 10%, d2 = 25% şi C1, C2 cursurile
obligaţiunii. Avem următoarele formule: D = d1* C1 si D = d2 * C2 sau (C2 = C1 - 120.000; d1 = 10%, d2 =
25%). 10% C1 = 25% (C1-120.000) => 10%C1 = 25% C1 - 25% 120.000 => 15% C1 = 25% 120.000 => C1
= 200.000 => D = 10%C1 => Venitul D = 20.000
PIAŢA MUNCII ŞI SALARIUL – Probleme rezolvate
Ce se întâmplă dacă într-o ţară salariul nominal sporeşte cu 100%, iar salariul real scade cu 50%?
Rezolvare.
ISR = ISN0/IPC0 => IPC0 = ISN0 / ISR0 ,( ISR1 = 50% ISR0 = ½ ISR0, ISN1 = ISN0 + 100% ISN0 => ISN1
= 2 * ISN0 = 200% ISN0) => ISR1 = ISN1/IPC1 = 2 * ISN0 / ½ ISR0 = 4 IPC0 .
Indicele preţului creşte de 4 ori faţă de perioada de bază, deci avem inflaţie ridicată ; puterea de cumpărare
a banilor s-a înjumătăţit.
Exerciţii, Aplicaţii, Activităţi pagina 65.

Exerciţiul 1.
Realizaţi corespondenţa corectă între următoarele două coloane:

1. cost marginal al a. cantitatea de muncă solicitată de agenţii economici, în condiţiile
muncii salariilor existente într-o anumită perioadă.
2. oferta de muncă b. sporul de cheltuieli ale firmei, generat de angajarea suplimentară
a unui lucrător
3. venitul marginal al c. cantitatea totală de muncă pe care populaţia este dispusă să o
muncii angajeze în activitatea economică, în condiţiile salariilor existente
într-o anumită perioadă
4. cererea de muncă d. cantitatea de bunuri şi servicii care poate fi cumpărată cu salariul
normal
5. salariul real e. valoarea producţiei suplimentare realizată în urma creşterii cu o
unitate a cantităţii de muncă utitlizate
Rezolvare : Corespondenţa este: 1b; 2c; 3e; 4a; 5d.

Exerciţiul 2.
Salariul nominal brut în luna ianuarie a fost de 3.000.000 lei şi a inregistrat o creştere de 5% în februarie.
Calculaţi salariile nominale nete din cele două luni, ştiind că, pentru un venit între 2.250.000 - 3583.000,
impozitul lunar net este de 471.650, plus 28% pentru ceea ce depăşeşte suma de 2.250.000 lei.

Rezolvare:
Salariul nominal net pentru luna ianuarie este 3.000.000 - 471.650 = 2.528.350 care este mai mare decât
suma de 2.250.000, de aceea îi aplică şi impozit de 28% => SNNi = 2.528.350 - 28%2.528.350 =1820412
Salariul nominal brut pentru luna februarie este: SNBf = 3.000.000 + 5%3.000.000 = 3.150.000.
Salariul nominal net : 3150000 - 471.650 = 2.678.350 > 2.250.000 => SNNf = 2.678.350 - 28% 2.678.350
= 1928412 (lei).

Pe parcursul unui an, preţurile bunurilor de consum cresc cu 40%, iar salariul nominal creşte cu 25%.
Cum se modifică salariul real?
Rezolvare :
În perioada de bază avem SR0 = SN0/P0. În momentul actual avem: SR1 = SN1 / P1, unde SN1 = P0 + 40%
SN0 şi P1 = P0 + 40% P0 => Înlocuind obţinem: SR1 = (SN0 * 125/100) / (P0 * 140/100) = SN0/P0 * 125/140
= 0.8928 * SN0/P0 ; SR1 = 0.8928 * SR0 = 89.28% * SR0.
Salariul real a scăzut cu 10.72% faţă de perioada de bază (SR1 este mai mic decât SR0 cu SR0 -
89.28%*SR0 = 10.72% * SR0).

În trimestrul întâi al anului în curs, preţurile au crescut cu 15%. Ce salariu nominal ar trebui să primească
un lucrător care, la începutul anului, câştigă 2.000 u.m./lună, astfel încât salariul său real să nu se
modifice?
Rezolvare :
Avem SR1 = SN1/P1, iar P1 = P0 + 15%P0.
Ar trebui ca salariul nominal să scadă cu 15%, adică SN1 = SN0 + 15%SN0 şi atunci SR1 = (SN0 *
(1+15%)) / (P0 * (1+15%)) = SN0/P0 = SR0. Cum SN0 = 2000 u.m./lună, ar trebui ca SR1 = 2000 + 15/100
* 2000 = 2.300 (u.m./lună).
Problema 7e, pag 100.

Ce salariu nominal ar trebui să aibă un angajat al cărui salariu a fost de 200.000 u.m., în situaţia în care
preţurile cresc cu 20% şi se acordă majorări care să compenseze 75% din creşterea preţurilor?
Răspuns :
În aceste condiţii avem: SR0 = SN0/P0 si SR1 = SN1/P1 unde P1 = P0 + 20%P0 şi SR0 = SR1 sau SN0/P0 =
SN1 / (P0 * (1+20%)) Þ SN1 trebuie să crească cu 20% faţă de SN0 = 200.000 u.m. (adică cu 40.00 u.m.).
Dacă salariul nominal ar creşte cu 40.000 u.m. ar compensa cu 100% creşterea preţurilor, deci compensaţii
de 100% este echivalent cu 40.000 u.m.
Din ipoteză ştim că deja se acordă majorări care să compenseze 75% din creşterea preţurilor, (adică
75/100 * 40.000 = 30.000) de unde rezultă că salariul nominal este SN1 = 200.000 + 30.000 = 230.000
(u.m.).

INDICATORI MACROECONOMICI – Probleme rezolvate
Problema 1 pagina 143:
Când PIB = PIN + 1.000 înseamnă că:

a) consumul intermediar este 1.000;
b) capitalul fix utilizat este 1.000;
c) capitalul fix consumat este 1.000;
d) capitalul circulant consumat este 1.000;
e) nu se poate compara PIB cu PIN.
Rezolvare:
Avem PIN = PIB - CCF (1), unde CCF semnifică Consumul de capital fix. Formula (1) o mai putem scrie
PIB = PIN + CCF, comparând-o cu PIB = PIN + 1000. Scăzând cele două egalităţi avem CCF - 1000 = 0
sau CCF = 1000 => capitalul fix consumat este 1000, răspuns corect c).
Dacă PNB, la preţul pieţei, este de 50.000 mld.; CCF 13.000 mld., valoarea produsă de către agenţii
naţionali în străinătate 10.000 mld., iar cea a agenţilor străini în interior 9.000 mld., care este PIB la preţul
factorilor?
Soluţie: PNB = PIN + valoarea produsă de agenţii naţionali în străinătate - valoarea produsă de agenţii
străini în interior. 50.000 mld = PIB + 10.000 mld - 9 mld. => PIB = 49.000 mld. (la preţul pieţei). PIB la
preţul factorilor = 49000 mld. - 5000 mld (impozite indirecte) = 44000 mld.
Care din următoarele corelaţii sunt adevărate.

a) PNB = PNN + A
b) PIN = PNB - A
c) PIN = PIB + A
d) PIN + PNN = PNB.
Răspuns: a).
Exerciţiu 4 pagina 143.
Notaţi cu DA afirmaţiile adevărate şi cu NU pe cele false:

1) Produsul oricărui agent economic este un indicator macroeconomic.
2) Investiţiile nete sunt componente ale investiţiilor brute.
3) Când soldul relaţiilor economice externe este pozitiv, PNN > PIN.
Răspuns: 1) Nu; 2) Da; 3)Da.
Dacă venitul este de 8.000 mld. lei, iar consumul reprezintă 6.000 mld. lei, cât reprezintă rata consumului
in %?
Soluţie: Rata consumului c = C/V = 6000/8000 = 0.75 = 75%.
În ce raport de mărime se poate afla rata consumului (c) cu înclinaţia marginală spre consum (c')?
a) c = c'
b) c > c'
c) c < c'

Soluţie:
Avem c = C0/V0, iar c' = DC/DV.
Dacă C şi V cresc în aceeaşi proporţie atunci c' = DC/DV = C0/V0 = c (exemlu C1 creşte faţă de C0 cu
10%; iar V1 creşte faţă de V0 tot cu 10% => c' = DC/DV = C0/V0 = c). La fel c poate fi mai mare decât c'
(DC = 10%C0 şi DV = 8%V0). c poate fi mai mic decât c' (Exemplu: DC = 10%C0, DV = 12%V0). Toate
cele 3 cazuri pot avea loc.
Considerând că, faţă de perioada anterioară, are loc o scădere a venitului:

a) consumul rămâne constant;
b) consumul creşte, dar comparativ cu ritmul de scădere a venitului, mai lent;
c) consumul scade, în acelaşi raport cu scăderea venitului;
d) consumul scade, dar mai repede în raport cu scăderea venitului;
e) consumul scade, dar, comparativ cu scăderea venitului, mai încet.
Răspuns: e) după legea psihologică a lui J.M. Keynes.

În situaţia în care înclinaţia marginală spre consum (c') este 0.6, iar creşterea investiţiilor nete este de 400
mil. u.m., cât va fi sporul de venit naţional?
Soluţie: Avem DS = 400 mil u.m. atunci DV = ?. Din c' = 0.6 = DC/DV => DC = 0.6 DV. Înlocuind în
DV = DC + DS => DV = 0.6 DV + 400 mil u.m. => 400 mil = 0.4 DV => DV = 10 * 100 mil. => DV =
1000 mil.
Consumul în perioada precedentă (C0) a fost de 2.100 mld. u.m., iar rata sa (c0) de 0.7 şi a crescut cu 300
mld. u.m. în perioada actuală. Ştiind că, în perioada actuală, înclinaţia marginală spre consum (c'1) este de
0.6, iar PNB în preţul factorilor de 4.500 mld. u.m., să se determine:
a) Venitul în perioada anterioară (V0) şi în cea actuală (V1).
b) Investiţia netă şi investiţia brută în perioada actuală (In1 si Ib1).
c) Sporul de venit (DV) ce se va obţine în viitor pe baza investiţiilor nete efectuate în perioada actuală.

Soluţie:
a) Rata consumului în perioada precedentă a fost c0 = C0/V0 = 0.7 sau 2.100/V0 = 7/10 => V0 = 3000. În
perioada actuală C1 = 2100 + 300 = 2400 (mld. u.m.). Avem înclinaţia marginală spre consum c' = DC/DV
sau 0.6 = 300 / V1-V0 sau 0.6 = 300 / V1-3000 => (V1 - 3000)* 6/10 = 300 => V1 - 3000 = 3000/6 D V1 =
3000 + 500 = 3500 (u.m.).
b) Investiţie netă = economia actuală I1 = S1 = V1-C1 = 3500 - 2400 = 1100. Investiţia brută = Investiţia
netă + Amortizarea; Amortizarea = CCF = PNB - PNN = 4500 - 3500 = 1000 => Ib1 = 1100 + 1000 =
2100 (mld u.m.).

Problema pagina 156.
În cadrul unei ţări, în anul t0, PNN, în preţurile factorilor, a fost de 500.000 miliarde u.m., iar populaţia de
20 milioane locuitori. În anul t1, PNN a crescut faţă de t0 cu 50% , iar populaţia cu 10%. În t1 faţă de t0,
indicele general mediu al preţurilor bunurilor economice finale, luate în calcul PNN, a fost de 120%. Se
cere:
a) PNN pe locuitor în t0;
b) PNN pe locuitor în t1;
c) indicele de creştere a PNN pe locuitor în t1 faţă de t0;
d) Să se stabilească cât din creşterea PNN pe locuitor în t1 faţă de t0 a fost o creştere reală şi cât a fost o
creştere nominală (determinată de sporirea preţurilor).

Rezolvare:
a) PNN pe locuitor în t0 este: PNN0 / Nr. populaţie = 500.000 mld / 20 mld. = 25 mil/locuitor.
b) PNN pe locuitor în t1 este: PNN1/Nr. pop. 1 = (PNN0 + 50%PNN0) / (Pop0 + 10%Pop0) = 750.000
mld / 22 mil = 34.090.909,09 u.m./locuitor.
c) Îndicele de creştere a PNN pe locuitor în t1 faţă de t0: Comparând rezultatele de la punctul b) cu a)
obţinem: 34.090.909,09 / 25.000.000 = 1,363636 => PNN pe locuitor în t1 faţă de t0 a crescut cu 36,36%
sau de 1,3636 ori .
d) Avem Ip = P1/P0 = 1.2 => P1 a crescut faţă de P0 de 1.2 ori.
Avem 1,3636 / 1,2 = 1,1363635 reprezentând creşterea reală a PNN (PNN1 a crescut cu 13.63635% faţă
de PNN0).

În legătură cu economia unei ţări se cunosc următoarele informaţii statistice:
- P.I.B. al anului t1, în preţurile respectivului an este de 100.000 miliarde u.m.
- I.G.P. în t1 faţă de t0 este de 170%
- I.P.C. în t1 faţă de t0 este de 190%
- Masa monetară folosită pentru tranzacţionarea bunurilor în t1 este de 150.000 miliarde u.m.
Se cere:
a) Rata inflaţiei calculate cu I.G.P.
b) Rata inflaţiei calculate cu I.P.C.
c) Puterea de cumpărare a banilor în funcţie de I.G.P.

Soluţie:
a) Rata inflaţiei calculată cu I.G.P. este Ri = IGP - 100% = 170% - 100% = 70%.
b) Rata inflaţiei calculată cu I.P.C. este Ri = I.P.C. - 100% = 90%.
c) Puterea de cumpărare a banilor în funcţie de I.G.P. este I.P.Ct1 = 1 / I.G.P. (t1-t0) = 1 / (170/100) =
0.59 = 59%.
Aceasta înseamnă că puterea de cumpărare a unei unităţi monetare în t1 reprezintă 59% din cea existentă în
t0, sau a scăzut în t1 faţă de t0 cu 41% (100% - 59%).

Firma "Continent" exporta o marfă pe care a cumparat-o cu 100 milioane de lei şi mai cheltuieşte pentru
transportul acesteia încă 4 milioane de lei. Din vânzarea sa încasează 6.000 dolari USA. Cu această sumă
importă o marfă pe care o vinde, la intern, cu 140 milioane de lei, din care se acoperă taxele de import de
6 milioane de lei; cursul de schimb oficial al monedei naţionale este de 19.500 de lei per dolar. Se cere:
- cursul de revenire la export;
- cursul de revenire la import;
- să se aprecieze dacă sunt eficiente operaţiunea de export şi operaţiunea de import;
- să se argumenteze răspunsul.

Soluţie:
Scriem formula cursului de revenire la export: Cre = Pi+Cc / Pe, unde Pi = preţul produsului pe piaţa
internă (în lei), Cc = cheltuieli de circulaţie până la frontiera (în lei), Pe = preţul în valută, la frontieră, al
mărfii vândute sau exportate.
Cre = 100 mil. lei + 4mil. lei / 6000$ = 104 mil lei / 6000$ = 104.000.000 lei / 6.000 $ = 17.333,33 lei/$.
Cursul de schimb oficial al monetării fiind de 19.500 lei/1$, mai mare decât Cre rezultă că operaţiunea de
export este eficientă.
Formula cursului de revenire la import se scrie: Cri = Pi-Ti / Piv, unde Pi = preţul produsului pe piaţa
internă (în lei), T1 = taxele de import (în lei), Piv = preţul de import, în valută, al mărfii la frontieră. Cri =
(140 mil lei - 6 mil lei) / 6000 $ = 134.000000 lei / 6.000 $ = 22.333.333 lei/1$. Cum Cri > cursul de
schimb, (22.333,33 lei/$ > 19.500 lei/$) al monedei naţionale, operaţiunea de import este eficientă.
Dacă o investiţie suplimentară de 240 miliarde lei, aduce un spor de venit de 1440 miliarde lei, cât este
inclinaţia marginală spre consum? Dar multiplicatorul?
Rezolvare:
Scriem datele din ipoteza:
DT = 240 mld \
| => Aflăm inclinaţia marginală spre economii: s' = DT/DV =
DV = 1440 /
= 240/1440 = 1/6. Înclinaţia marginală spre consum este c' = 1 - s' = 5/6. Multiplicatorul investiţiilor este k
= 1 / s' = 6.

Când inclinaţia marginală spre consum este de 0.6 cât este multiplicatorul investiţiei?

Rezolvare:
Dacă inclinaţia marginală spre consum este c' = 0.6 atunci multiplicatorul investiţiei este k = 1/s' = 1 / 1-c'
= 2.5

Cât reprezintă amortizările, dacă investiţiile brute (totale) sunt de 300 miliarde lei, iar venitul total ajunge
la 800 miliarde lei, în condiţiile în care rata consumului este de 7/8?

Rezolvare:
Rata consumului c= C/V = 7/8, cum V = 800 mld => C = 700 mld => In = 100 mld; Ib = In + A => A =
200 mld.

Când multiplicatorul investiţiilor este 5, iar sporul de venit este 200 miliarde lei, calculaţi sporul
investiţiilor.

Rezolvare:
Multiplicatorul investiţiilor k = DV/DI => DI = DV/k. Înlocuind datele din problemă obţinem: DI = 200/5
= 40 (mld).

Realizaţi corespondenţa corectă între coloanele A şi B:
A B
1. macroeconomic a) totalitatea fluxurilor economice
2. circuit economic b) suma tuturor ofertelor de bunuri economice, dintr-o

perioadă de timp
3. oferta agregată c) marimea calculată ca raport între variaţia consumului şi

variaţia venitului
4. cerere agregată d) parte a economiei care cuprinde activităţi şi procese

economice, abordate ca variabile agregate.
5. rata consumului e) ponderea consumului agregat în venitul agregat
6. înclinaţia marginală f) mărime definită ca raportul dintre variaţia economiilor ăi

spre consum variaţia venitului
7. înclinaţia marginală g) ansamblul cererilor de pe toate pieţele unei economii

spre economii naţionale într-un interval de timp
Răspuns : 1d, 2a, 3b, 4g, 5e, 6c, 7f.
Exerciţiul 2.
În legătură cu situaţia economiei naţionale se cunosc:
Perioada / indicatori T0 T1
Volumul economiilor (mld m.) 300 400
Rata consumului (%) 65 75

Consumul în T1 este: a) 800; b) 900; c) 1000; d) 1100; e) 1200.
Rezolvare :
Rata consumului are următoarea formulă: c = C / V unde c=consumul; V = venitul; S = economiile.
Înlocuind, obţinem: c1 = C1/V1 sau 75% = C1 / (C1+400) => (C1+400) * 75/100 = C1 SAU C1 * 75/100 - C1
= -400 * 75/100 => 25/100 * C1 = 300 Þ C1 = 1200 => Răspuns e).
Exerciţii, Aplicaţii, Activităţi pagina 90
1. Realizaţi coresondenţele corecte între elementele din cele două coloane:
1. creştere economică a) stare a economiei caracterizată de egalitate între cerere

şi ofertă agregată
2. echilibru macroeconomic b) proces multidimensional care implică accelerarea

creşterii economice, reducerea inegalităţlor şi eradicarea
sărăciei
3. ciclu economic c) perioada dintre două relansări economice consecutive
4. dezvoltare economică d) procesul creşterii rezultatelor macroeconomice
Răspuns : 1d, 2a, 3c, 4b.
Problema 4, pag 110.

Rezolvare : Folosind aceleaşi simboluri din manual avem: PIB = PGB - Ci; PIB = PIN + A => PIN = PIB
- A = PGB - Ci - A sau PIN = 200 - 110 -8 = 82 (mld u.m.).

O creştere a venitului cu 10% determină creşterea consumului cu 6%. Care este înclinaţia marginală spre
economii, dacă, iniţial, consumul reprezintă 2/3 din venit?
Rezolvare :
Scriem datele din ipoteză: V1 = V0 + 10%V0; C1 = C0 + 6%C0 şi C0 = 2/3V0. Aflăm înclinaţia marginală
spre consum c = DC/DV = C1-C0 / V1-V0 sau C = 6%C0 / 10%V0 = ( 6 * 2/3) / 10 = 4/10.
Din 1 = c + s => s = 1 - 4/10 = 6/10 = 0.6.

La un moment dat, economiile reprezintă 20% dintr-un venit de 500 mil. u.m. Creşterea venitului la 750
mil. u.m. determină o creştere a economiilor, care ajung la 150 mil. u.m. Cât de mare este înclinaţia
marginală spre consum?
Rezolvare :
Din ipoteză avem: S0 = 20% * V0; V0 = 500; V1 = 750, S1 = 150. Calculăm înclinaţia marginală spre
economii s = DS/DV = 150-100 / 750-500 = 1/5. Înclinaţia marginală spre consum este c = 1 - s = 1 - 1/5
= 4/5, c = 8/10 = 0.8.

Într-un an, P.I.B creşte cu 25%, ajungând la 5.000 miliarde u.m. Înclinaţia marginală spre consum este
3/4. Să se calculeze:
a) sporul consumului şi sporul economiilor în anul respectiv;
b) înclinaţia marginală spre economii şi multiplicatorul investiţiilor;
c) creşterea venitului într-un interval de trei ani.
Rezolvare :
Avem PIB1 a crescut cu 25% ajungând la 5000 sau PIB1 = PIB0 + 25% PIB0 sau 125/100 * PIB0 => PIB0
= 4000.
Avem c' = Dc/DPIB = 3/4 => Dc = 3/4 * (5000-4000) sau Dc = 750.
a) Din DC + DS = DPIB avem DS = 250.
b) Înclinaţia marginală spre economii s' = DS/DPIB = 250/1000 = 0.25. Multiplicatorul investiţiilor k =
1/s' = 1/0.25 = 4.
c) Venitul va creşte cu DPIB = k * DS = 4*250 = 1000
În trei ani venitul va creşte (dacă se aproximatizează acelaşi spor al economiilor) la 3 * k * DS = 3*1000 =
3000.

Calculaţi rata anuală de creştere în situaţia următoare: PIB0 = 500 miliarde u.m.; PIB1 = 525 miliarde u.m.
Rezolvare :
PIB1/PIB0 = 525 / 500 = 5*105 / 5*100 = 1.05 . PIB1 = PIB0 * 1.05, deci PIB1 a crescut cu 5% faţă de
PIB0.
Problema 7a, pag. 149.

Venitul creşte cu 60%, iar consumul cu 40%. Care este înclinaţia marginală spre economii, dacă iniţial
rata consumului era de 75%?
Rezolvare :
Avem înclinaţia marginală spre consum c' = Dc/DV = 40%C0 / 60%V0 (1).
Din rata consumului c = C0/V0 = 75% obţinem c0 = 75% V0. Înlocuind în (1) obţinem: c' = 40%*75% V0 /
60%V0 = 0.5. Înclinaţia marginală spre economii este: s = 1 - c' = 0.5 .

Problema 7b, pag. 149.
Venitul naţional realizat într-o economie într-un an reprezintă suma de 10.000 miliarde u.m. În anul
următor, el creşte cu 10% datorită creşterii investiţiilor. Cu cât au sporit investiţiile, dacă multiplicatorul
acestora este 2.5?
Rezolvare :
Multiplicatorul investiţiilor k = DV/DS = 2.5, de unde rezultă DS = DV/2.5 (1).
Investiţiile au sporit cu 10% sau DV = 10% * 10.000 mld => DV = 1000 mld. Înlocuind în (1) obţinem
DS = 400 mld.

Problema 7c, pag. 149.
Să presupunem că indicele preţurilor de consum se calculează pe baza a cinci preţuri care evoluează astfel:
P1 creşte de la 1.000 u.m. la 1.500 u.m., P2 creşte cu 25%, P3 creşte cu 5%, P4 creşte de la 2.000 u.m. la
2200 u.m., iar P5 creşte de la 2.500 u.m. la 2.750 u.m. În consumul populaţiei, bunurile cu primele trei
preţuri au o pondere egală, şi anume, 25%, iar bunurile cu preţurile următoare au ponderi de 10%,
respectiv 15%. Să se calculeze indicele preţurilor de consum.
Rezolvare :
IPC = 25% * P11/P10 + 25% * P21/P20 + 25% * P31/P30 + 10% * P41/P40 + 15% * P51/P50. => IPC = 25% *
1.5 + 25% * 1.25 + 25% * 1.05 + 10% * 1.1 + 15% * 1.1 => IPC = 1.225 = 122.5%.

INFLAŢIA ŞI ŞOMAJUL – Probleme rezolvate
Exerciţii, Aplicaţii, Activităţi pagina 65

Problema 2.
În 1999, populaţia activă era de 11.291 mii persoane şi a scăzut în 2.000 cu 5%. Ştiind că populaţia aptă
este de 18.202 mii persoane (şi nu se modifică pe parcursul unui an), să se calculeze:
a) rata de activ în 1.999;
b) rata de activ în 2.000.
Populaţia ocupată este de 10.518 mii persoane. Care este ponderea populaţiei ocupate:
a) în populaţia activă;
b) în totalul populaţiei.

Rezolvare:
a) Rata de activitate în 1.999 = Pop. Activă/ totalul populaţiei aptă să muncească = 11.291/18.202 =
62%.
b) Rata de activitate în 2.000 = ( 11.291 - 5% 11.291) / 18.202 = 0,589 = 58,9 %.
Ponderea populaţiei ocupate în populaţia activă:
a) în 1999 este de: 10518/11291 * 100%.
în 2000 este de 10518/(11291 - 5%11291) * 100% =0,98=98%.
b) Ponderea populaţiei apte în totalul populaţiei ? - Nu o putem determina pentru că populaţia totală
cuprinde:
Pop. Activă + Pop. Inactivă + Pop. Aflată sub vârsta de muncă== tot. pop. Aptă de muncă,
iar noi nu avem informaţii despre populaţia aflată sub vârsta de muncă.
Putem determina ponderea populaţiei ocupate în totalul populaţiei apte de muncă.
10518/11291 * 100% =57,7% este aceeaşi pentru cei 2 ani.

Dacă oferta agregată creşte cu 3%, masa monetară de 1.3 ori, iar viteza de rotaţie cu 2%, atunci rata
inflaţiei va fi ... ?

Rezolvare:
Notăm cu M0, P0, Y0, V0 respectiv masa monetară, indiciu al preţurilor, oferta angajată, viteza de rotaţie a
banilor, iar "0" simbol zero pentru perioada de bază.
După modificările prezentate în ipoteza problemei avem: Y1 = Y0 + 3%Y0; M1 = 1.3M0; V1 = V0 +2%V0.
Pentru perioada de bază avem M0 = P0*Y0/V0 sau P0 = M0V0/Y0
În prezent P1 = M1V1/Y1. Înlocuind pe M1, V1 si Y1 obţinem: P1 = ( 1.3M0V0(1+2%)) / ( Y0(1+3%)) =
1.287 M0V0 / Y0 = 1.287 P0
Rata inflaţiei este Ri = P1/P0 - 100% = 28.7%.
Discuţie: Avem inflaţie datorită creşterii prea mari a masei monetare M1 faţă de M0 ( cu 30% ). Într-adevăr
a crescut volumul bunurilor “Y1” cu 3%, dar a crescut şi viteza de rotaţie a banilor cu 2%, în acest caz
pentru a păstra puterea de cumpărare a banilor constantă, masa monetară M1 ar fi trebuit să crească cu:
P1=P0 => M0V0 / Y0 = M1V1 / Y1 => M0V1 /Y1 = (M1V0(1+2%)) / (Y0(1+3%)) => M0 = 0.9902M1=> M1 =
1.01 M0, dacă masa monetară trebuie să crească cu aproximativ 1% pentru a păstra puterea de cumpărare a
banilor constantă şi a nu avea inflaţie ( nu cum a crescut cu 30%).

Se cunosc următoarele date:
- populaţia ocupată, înregistrată la momentul t0, este de 9 milioane persoane;
- numărul de şomeri este de un milion de persoane.
a) Calculaţi rata şomajului.
b) Care este evoluţia ratei şomajului, dacă populaţia activă scade cu 5%, iar numărul şomerilor creşte cu
10% în perioada următoare.

Rezolvare:
a) Rata şomajului se poate calcula cu formula RS = S/P.O. * 100% unde S = numărul şomerilor, P.O. =
populaţia ocupată
RS = 1.000.000/9.000.000 = 0.11(1) sau în procente RS = 11.11% sau cu formula RS = S/PA * 100%
unde PA = populaţia activă şi este egală cu numărul şomerilor + populaţia ocupată, atunci avem:
RS = 1.000.000/(9.000.000+1.000.000) * 100% = 1/10 * 100% = 0.1 * 100% = 10%.
Dacă PA scade cu 5% vom avea PA1 = PA0 - 5%PA0 = (1-0.05) PA0 => PA1 = 0.95PA0 = 95% PA0 => PA1
= 9.5 mil ( PA0 = 10 mil)
Numărul şomerilor scade cu 10%, aceasta însemnând S1 = S0 - 10%S0 = 90% * 1 mil = 0.9 mil.
Atunci RS1 = S1/PA1 * 100% = 0.9/9.5 * 100% » 9.5%
În concluzie rata şomajului a scăzut de la 10% la 9.5%.

Populaţia totală a unei ţări este de 30 mil. locuitori. Dintre aceştia, 40% nu sunt apţi de muncă, 5% nu sunt
disponibili, iar 0.5% nu vor să muncească. Să se determine numărul şomerilor existenţi în ţara respectivă,
în condiţiile în care populaţia ocupată reprezintă 50% din întreaga populaţie.
Rezolvare :
Nr. şomerilor = 30 - 30*40% - 30*5% - 30*0.5% - 30*50% = 30 - 12 - 1.5 - 0.15 - 15 => Nr. şomerilor =
1.35 mld.

Calculaţi rata inflaţiei, ştiind că în decurs de un an preţurile bunurilor de consum au crescut de 1.5 ori.
Rezolvare :
R. inflaţiei = %DIPC = 1.5*100% - 100% = 50% (%DIPC = IPC1-IPC0 / IPC0 = 0.5 = 0.5 * 100/100 =
50%.

În perioada 1993 - 1998, în România indicii preţurilor de consum au fost următorii (anul precedent =
100%):
1995 1996 1997 1998 1999 2000
132.3% 138.8% 254.8% 159.1% 145.8% 145.7%
De câte ori au crescut preţurile în anii respectivi? Ce rată a inflaţiei s-a înregistrat în fiecare an?
Reprezentaţi grafic evoluţia acestuia. Ce efect a avut creşterea preţurilor asupra veniturilor populaţiei în
anul 1998, ştiind că venitul lunar pe o gospodărie a fost de 1.820.810 lei, în acest an, faţă de 1.219.510 lei
cât a fost în anul 1997?
Rezolvare :
Anul 1995 are indice preţurile bunurilor de consum IPC1 de 132.3% faţă de cine? Faţă de IPC0 indicele
preţurilor din anul anterior 1994 (care reprezintă utilitatea de cumpărare 100% = 100/100 = 1).
Avem IPC1 = 132.3% IPC0 = 132.3/100 IPC0 = 1.323 IPC0, adică IPC1 a crescut de 1.323 ori faţă de IPC0
sau IPC1 = 1.323% IPC0 = 132.3/100 IPC0 = 100/100 IPC0 + 32.3/100 IPC0 => IPC1 = IPC0 + 32.3IPC0,
adică IPC1 a crescut cu 32.3% faţă de IPC). La fel în anul 1996 preţurile au crescut de 1.388 ori sau au
crescut cu 38.8%.
În anul 1997 preţurile au crescut de 2.548 ori sau cu 154.8%.
Rata inflaţiei fiind variaţia procentuală a indicilor preţurilor arată cu cât s-a modificat IPC(i+1) faţă de IPCi.
Tocmai am calculat şi %DIPCi; mai sus(i = 1994 … 1999).
Venitul în 1998 a fost faţă de venitul din 1997 de 1820*810 / 1219*510 = 1.493 ori mai mare, adică a
crescut cu 49.3% , iar R. inflaţie a fost 59.1%, creşterea veniturilor nu a acoperit în totalitate rata inflaţiei,
ceea ce înseamnă că Venitul real în 1998 a scăzut faţă de anul 1997. Cu cât a scăzut?
VR1998 = 1.493 VN1997/1.591 IPC1997 * 100% = 0.938 * 100% VR1997. VR1998 = 93.8% VR1997, deci a scăzut
cu 6.2%.
PIAŢA MONDIALĂ. CONVERTIBILITATEA – Probleme rezolvate

Cunoscând cursul de schimb leu/dolar ca fiind de 22500 lei pe dolar şi că lira sterlină are un curs de 1.53
in raport cu dolarul, se cere să se stabilească care este cel mai bun plasament pentru o sumă de 10 milioane
lei, pe o perioadă de trei luni, ştiind că dobânzile sunt următoarele: 50% pentru lei, 5% pentru dolari, 6%
pentru lire. Se cunoaşte cotaţia ROL/USD peste 3 luni ca fiind 20100 lei/1$.
Rezolvare: Nu se spune în problemă dacă dobânzile sunt pe 3 luni sau pe 1 an. Vom considera că
dobânzile sunt pe un an, atunci vom avea:
50% pe an (adica 12 luni) deci pentru 3 luni avem 3/12 * 50% pentru lei.
1) Dacă suma ar fi plasată în lei vom avea după cele 3 luni: 10mil + 1/4*50%*10mil = 10mil +
1/4*5mil = 10mil + 1,25mil = 11,25mil lei.
Ştiind că peste 3 luni raportul leu/$ este de 20100 lei/1$ suma de 11,25 mil lei este echivalentă cu 559.70
$.
2) Dacă suma de 10mil ar fi plasată în dolari atunci 10mil este echivalent la începutul celor 3 luni, când
cursul de schimb este 22.500 lei/1$, cu 444.44$. La sfârşitul celor 3 luni suma va fi: 444.44$
+444.44*1/4*5%$ = 449.99$ » 450$.
3) Dacă suma de 10 mil ar fi plasată în lire sterline avem: 10mil sunt echivalenţi cu 444.44$ care sunt
echivalenţi cu 444.444/1.53£ (ştiind că 1£/1$ = 1.53), adică 290.48£. Această sumă peste 3 luni, adunând
dobânda de 1/4 * 6% va deveni: 290.48 £ + 1/4*6%*290.48£ = 294.83£ care înseamnă 294.83 * 1.53 $ =
451.1$.
Dintre cele 3 posibilităţi de plasare a celor 10mil lei, observăm că cea mai avantajoasă este prima, adică
plasarea banilor în lei. (Se păstrează aceeaşi clasificare chiar dacă am presupune că dobânda dată î
prolemă suntpentru 3 luni şinu pentru un an).

Cunoscând paritatea 1Euro/alte monede:
1 EURO = 0.78 lire irlandeze;
1 EURO = 6.65 franci francezi;
1 EURO = 13.76 şilingi;
1 EURO = 11.95 mărci germane;
1 EURO = 1936.27 lire italiene.
Să se determine câţi Euro reprezintă:
- 1.580 lire irlandeze;
- 3.800 mărci;
- 1.860 franci francezi;
- 184.505 lire italiene.

Rezolvare :
Dacă 1 euro este echivalent cu 0.78 lire irlandeze atunci X euro va fi echivalent cu 1.580 lire irlandeze.
X = 1.580*1 / 0.78 = 2,0256 (euro).
Analog 3800 mărci sunt echivalente cu 3800/11.95 euro = 317,99 euro
- 1860 franci francezi sunt echivalenţi cu 1860/6.65 euro = 279,69 euro.
184505 lire italiene sunt echivalente cu 184505/1936,27 euro = 95,28 euro.


Problema 4, pag. 147.
Să presupunem că 1 dolar SUA = 34.000 lei. Cum se modifică cursul de schimb al leului în raport cu
dolarul SUA, dacă, în decurs de un an în România preţurile cresc cu 20%, iar în SUA cu 1%?
Rezolvare :
Fie x un bun, serviciu(grame aur) pentru care 1 dolar = 34.000 lei = "x".
După un an avem următoarele modificări:
- în lei: "x" = 34.000 lei + 20% * 34.000 lei = 40.800 lei(1)
- în dolari: "x" = 1 dolar + 1%*1dolar = 1.01 dolari(2)
Din (1) şi (2) avem x = 1.01$ = 40.800 lei.
Dacă la 1.01$ corespund 40.800 lei, (unui) 1$ îi corespunde 40.800 lei/1.01$ = 40.396 lei/$, deci 1$ =
40396 lei.

Un agent economic care efectuează operaţiuni de comerţ exterior exportă bunuri în valoare de 50 mil. u.m.
Ce profit obţine dacă, la export, cursul de revenire al monedei naţionale este 1.000 u.m. la 1 dolar SUA,
iar la import este de 1.200 u.m. la 1 dolar SUA?
Rezolvare :
Agentul economic în urma operaţiunii de export (vinde) bunuri pe piaţa externă în valoare de 50 mld u.m.,
obţinând pentru 1000 u.m. = 1 dolar SUA, deci cu 50 mld u.m. obţine 50 mld u.m. / 1000 u.m. = 50.000$.
Cu aceşti dolari agentul economic importă (cumpără) bunuri din străinătate pe care apoi le vinde pe piaţa
internă obţinând pentru 1$ = 1200u.m. Pentru cei 50.000 $ obţine 50.000 * 1200 = 60 mld (u.m.). Profitul
agentului economic este de diferenţa 60 mld. - 50 mld. = 10 mld.

Problema 7d, pag. 149.
Un agent economic care efectuează operaţiuni de comerţ exterior exportă bunuri în valoare de 150 mil.
u.m. Ce profit obţine dacă, la export, cursul de revenire al monedei naţionale este de 30 u.m. la 1 dolar
SUA, iar, la import, este de 35 u.m.?
Rezolvare :
Agentul economic exportă bunuri în valoare de 150 mld u.m. Atunci când vinde bunurile, într-o ţară
străină obţine pentru 30 u.m. 1 dolar SUA, adică pentru 150 mld u.m. obţine 150 mld u.m./30 u.m. = 5
mld $.
Cu acest venit de 5 mld $ cumpără marfă de pe piaţa străină pe care apoi o aduce pe piaţa internă şi o
vinde (importul) obţinând un venit în u.m. naţionale.
În problema noastră obţine pentru 1$ - 35 u.m., iar pentru 5 mil $ obţine 5 mil * 35 u.m. = 175 (mil u.m.).
Diferenţa 175 - 150 = 25 (mil u.m.) reprezintă profitul.
O firma are urm chelt anuale:
- chirie 12.000 um
- intretinerea cladirii 6.000 um
- materii prime si materiale 24.000 um
- combustibil si apa tehnologica 12.000 um
- salariile lucratorilor din sectii 24.000 um
- salariile lucratorilor din compartimentul administrativ 6.000 um
Firma utilizeaza capital fix in valoare de 120.000 um cu durata de functionare de 20 ani. Calculati:
a) chelt materiale si salariale
b) costul fix, variabil si total
c) costul marginal cand productia creste de la 5.000 la 5.500 iar costurile variabile se modifica in aceeasi
proportie cu productia
d) profitul total al firmei si rata profitului la incasari si la costul total dupa cresterea productiei daca pretul
de vanzare a pieselor este de 22 um
Iata cateva probleme intersante despre cerere (Gogoneaţă):
1. Daca la o modificare cu 2% a pretului o firma isi pierde jumatate din clientela, comentati elasticitatea
cererii catre firma.
2. C=200-6P. Calculati elasticitatea cererii la pretul P=4.
3. Cunoscand elasticitatea cererii serviciilor societatii de transport, pentru a spori veniturile acestei
societati, cea mai avantajoasa solutie este de a: mari tarifele, micsora tarifele sau de a convinge calatorii sa
mearga mai mult?
4. Pentru bunurile x,y,z elasticitatile cererilor au valorile 0,5 ; 1,5; 1. O crestere cu 10% a preturilor
acestor bunuri determina o reducere a cheltuielilor consumatorilor pe piata carui bun?
5.Cererea de solventi este dependenta de cererea de vopsele. Daca sporeste cererea de vopsele atunci la
solventi:
a. pretul creste b. cererea scade c. pretul scade.
Rezolvare:
1. dP=2%
E>1
dC=-50%
=> E=25
2. P=2 => C=176

P=4 => C=188
=> E=0,06
3. Cererea serviciilor de transport are elasticitate unitara => cresterea tarifelor determina o sporire mai
mare a veniturilor societatii
La 2...trebuie sa iei preturile fie P=4 si P=5 fie P=3 si P=4. Preferabil prima varianta, dar oricum valori
alaturate, sa calculezi cantitatile corespunzatoare si apoi sa calculezi elasticitatea.
La 3...enuntul spunea "cunoscand elasticitatea", deci cererea era elastica (E>1) si atunci veniturile cresc
cand pretul scade (si cresterea cantitatii cerute depaseste aceasta scadere a pretului).
4. Bunul y are E>1 => creste pretul in timp ce vanzarile scad
cererea scade mai mult decat pretul
=> cheltuielile consumatorului se reduc
5. c.pretul scade
Alte notiuni despre cerere:
1. Cererea este inelastica la bunurile de stricta necesitate si elastica la bunurile considerate de lux.
2. E>1 => Pretul creste, Valoarea vanzarilor scade.
Pretul scade, Valoarea vanzarilor creste.
E<1 => Pretul scade, Valoarea vanzarilor scade.
Pretul creste , Valoarea vanzarilor creste.
E=1 => Valoarea vanzarilor ramane constanta.
mai multe probleme cu utilitate...asta e la rand
1. Pretul bunului B este 700 u.m, iar raportul dintre utilitatea marginala si pretul bunului A este 0,8. La
echilibru, utilitatea marginala a bunului B este.....?
2. Un consumator cu un venit de 600 u.m achizitioneaza bunuri de tip X si Y. Utilitatile lor marginale sunt
date de formulele UmgX=5-X si UmgY=15-Y. (X si Y sunt cantitatile consumate). Daca Px=30 um si Py=60
um, elaboratii programul de achzitii al consumatorului.
3. O persoana consuma 5 doze dintr-un bun si resimte o utilitate totala egala cu 80. Cand consumul
sporeste la 7 doze, UT creste cu 30%. Stiind ca Umg pentru doza 7 este cu 40% mai mica decat Umg
pentru doza 6, Umg pentru doza 7 este....
4. Explicati evolutia utilitatii totale raportat la evolutia Utilitatii marginale (stadiile acestora, conform
graficului)
Mariana Voicu
5. . Determinaţi explicit programul de achiziţii specific unui consumator raţional care dispune de un venit
de 40 €, în situaţia în care PA=PB=10 €, UmgA=20/a, iar UmgB=25-5b (unde a şi b sunt dozele care pot fi
achiziţionate din cele douã bunuri.)
Olimpiada Nationala, Oradea 2006

Rezolvare:
1. PB=700 u.m.
UmgA/PA=0,8
UmgB=?
UmgA/PA=UmgB/PB => UmgB=PB × UmgA/PA=560 utili
2. Venitul=600 u.m.
Umgx=5-x
Umgy=15-y
Px=30 u.m.
Py=60 u.m.
1- Umgx= 5 Umgy=15
5/30=0,16 utili 15/60=0,25 utili
=> 0x, 1y | 540 u.m.
2- Umgx=5 Umgy=14
0,16 utili 14/60=0,23 utili
=> 0x, 2y | 480 u.m.
3- Umgx=5 Umgy=13
0,16 utili 13/60=0,21 utili
=> 0x, 3y | 420 u.m.
4- Umgx=5 Umgy=12
0,16 utili 12/60=0,2 utili
=> 0x, 4y | 360 u.m.
5- Umgx=5 Umgy=11
0,16 utili 11/60=0,18 utili
=> 0x, 5y | 300 u.m.
6- Umgx=5 Umgy=10
0,16 utili 10/60=0,16 utili
=> 1x, 6y | 210 u.m.
7- Umgx=4 Umy=9
4/30=0,13 utili 9/60=0,15 utili
=> 1x, 7y | 150 u.m.
8- Umgx=4 Umgy=8
0,13 utili 8/60=0,13 utili
=> 2x, 8y | 60 u.m.
9- Umgx=3 Umgy=7
3/30=0,1 utili 7/60=0,11 utili
=> 2x, 9y | 0 u.m. [/color]
cu singura observatie ca pentru doza Umgx(1)=5-1=4 sau Umgy(1)=15-1=14 (si nu 5-0=5 sau 15-0=15).
3. Q=5 UT(5)=80
Q=7 UT(7) creste cu 30%
Umg(7) cu 40 % mai mica decat Umg(6)
Umg(7)=?
Umg(6)= UT(6)-80
UT(7)= 104
Umg(7)= 104- UT(6)
de aici se continua asa
0,6 Umg6= Umg7;
Umg6+Umg7=1,6Umg6=24 => Umg6=15.

Umg7=104 - (80+15)=9
4. Utilitatea marginala este satisfactia pe care o produce ultima unitate consumata dintr-un bun economic.
Ea este descrescatoare in raport cu cantitatile consumate anterior.
Utilitatea totala este satisfactia resimtita prin consumarea tuturor cantitatilor.
Din grafic se poate observa ca atat timp cat Umg este pozitiva, UT creste, cand Umg=o, UT este maxima
si cand Umg<0 UT descreste.
5. Venit=40 u.m.
PA=PB=10 u.m.
UmgA=20/a
UmgB=25-5b
1- UmgA=20 UmgB=20
20/10=2utili 20/10=2utili
=> 1A, 1B | 20 u.m.
2- UmgA=10 UmgB=15
10/10=1 utili 15/10=1,5 utili
=> 1A, 2B | 10 u.m.
3- UmgA=10 UmgB=10
1 utili 1 utili
=> 1A, 2B | 10 u.m.
UmgA/PA=UmgB/PB => programul se incheie
Subiectul I
Se dă următorul text:
Comparativ cu alte state europene, diferenţele de preţuri între ofertele băncilor tind să fie mai mari în
România, ceea ce semnalează că, excluzând creditele şi depozitele, nivelul competiţiei nu este atât de
puternic pe cât lasă bancherii să se înţeleagă. Astfel, clienţii activi reuşesc să facă o economie de costuri
de până la 46%, dacă aleg cea mai ieftină bancă, în loc de cea mai scumpă. În schimb, în ţările dezvoltate
ale UE, diferenţele tind să fie mult mai mici, deoarece concurenţa forţează băncile să-şi alinieze oferta la
piaţă pentru a rezista. La nivel global, cea mai concurenţială piaţă asigură o diferenţă dintre costul
ofertelor bancare de numai 4%. (adapt. Săptămâna Financiară, 14.04.2008). Pornind de la textul dat, se
cere:
A. Numiţi cinci dintre conceptele economice existente în text.
B. Precizaţi conţinutul economic pentru trei dintre conceptele numite la punctul A.
C. Menţionaţi ideea de bază a textului dat.
D. Argumentaţi un punct de vedere personal referitor la creşterea gradului de satisfacere a cererii pe piaţa
la care face referire textul. 9 puncte
Subiectul II
Prezentaţi câte o situaţie concretă din viaţa economică prin care să ilustraţi intervenţia statului în economie
cu efect asupra realizării echilibrului la nivel microeconomic şi, respectiv, la nivel macroeconomic. Notă:
Se punctează formularea situaţiilor economice, prezentarea lor explicită, corectitudinea situaţiilor în raport
cu cerinţa, utilizarea adecvată a limbajului economic şi coerenţa prezentării.
Subiectul III
Pe baza unui tabel cu valori numerice, reprezentaţi grafic corelaţia dintre costuri şi productivitate, în
situaţia în care creşterea costurilor variabile devansează creşterea producţiei. Notă: Se punctează
construirea tabelului în acord cu condiţia cerută, corectitudinea reprezentării grafice a corelaţiei
costuriproductivitate, concordanţa graficului cu datele din tabel şi explicitarea simbolurilor utilizate.
Subiectul IV
La începutul anului T0, un agent economic contractează un împrumut în valoare de 10.000 RON, pentru
un an, cu o rată a dobânzii de 8%. El utilizează jumătate din credit pentru a cumpăra EURO la cursul de
3,2 RON pentru 1 EUR cu care importă 100 bucăţi bunuri A pe care le vinde, pe piaţa internă, cu 75
RON/buc. Cu cealaltă jumătate achiziţionează, de pe piaţa internă, 100 bucăţi bunuri B pe care le exportă,
realizând un curs de revenire la export de 2,5 RON pentru 1 EUR. La începutul anului T1, agentul
economic contractează un nou împrumut de 10.000 RON, în aceleaşi condiţii. El alocă întregul împrumut
plus jumătate din câştigul obţinut în anul precedent, pentru importul a 100 bucăţi bunuri A. În T1, cursul
de revenire la import se menţine constant, iar cursul de schimb devine 2,8 RON pentru 1 EUR.
A. Pe baza datelor de mai sus, calculaţi, scriind explicit formulele de rezolvare şi explicitând simbolurile
utilizate: a) cursul de revenire la import în T0; b) încasările totale în RON obţinute în T0; c) câştigul în
RON realizat în T0 din operaţiunea de import-export; d) încasările totale în RON obţinute în T1; e)
câştigul total în RON obţinut în T1. 20 puncte
B. Explicaţi succint consecinţa pe care o generează modificarea cursului de schimb asupra operaţiunii de
comerţ exterior. 5 puncte

Probleme Rezolvate Economy

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Probleme Rezolvate Economy

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UTILITATEA ECONOMICĂ – Probleme rezolvate

Problema 8 pagina 42.

Problema 9, pagina 42:

Exerciţiul 1, pagina 17:

Stabiliţi corespondentele corecte între coloana A şi B:

Răspuns: Corespondenţa este: 1e, 2c, 3a, 4d, 5b.

Problema 2, pagina 17:

Exerciţiu 4, pagina 17:

FACTORII DE PRODUCŢIE ŞI PRODUCTIVITATEA – probleme rezolvate

Problema 1 pag. 52:

Problema 2 pagina 52.

Soluţie : Scriem formal datele problemei ; Dx = 3; Rms = 2, Dy =?

Problema 2 pag. 52:

Probleme de rezolvat pag. 60

Probleme pagina 52.

Problema 3 pagina 60:

Nici un răspuns nu este corect.

Problema 10, pagina 60:

Problema 11, pagina 60.

Exerciţiul 1, pagina 29.

1. funcţie de producţie a) înlocuirea unei cantităţi de date dintr-un factor printr-o

COSTUL DE PRODUCŢIE – Probleme rezolvate

Problema 1, pagina 66.

Problema 2, pagina 66.

Problema 3 pagina 66.

Problema 4, pagina 66.

Problema 1, pagina 81.

Problema 13, pagina 49:

Problema 5, pagina 36.

Problema 3, pagina 52.

CEREREA ŞI OFERTA – Probleme rezolvate

Problema 1, pagina 92.

Problema 1, pagina 101.

Problema 13, pagina 72.

Exerciţiul 1 pagina 22:

Indicatori T0 T1

Problema 1, pagina 47.

Problema 3, pagina 53.

PIAŢA MONETARĂ – Probleme rezolvate

Problema 1, pagina 84.

Problema 2, pagina 84.

Problema 3, pagina 84.

Problema 1, pagina 117.

Problema 9, pagina 114

Problema 7b, pag 100.

PIAŢA DE CAPITAL – Probleme rezolvate

Problema 1 pagina 127.

Problema 2 pagina 127.

Soluţie: Scriem fomula C = V/d' sau C = 5000 / (10/100) => C = 50.000.

Stabiliţi corespondenţa între conţinutul celor două coloane A şi B:

Problema 7, pagina 91.

PIAŢA MUNCII ŞI SALARIUL – Probleme rezolvate

Problema 2 pagina 77.

Exerciţii, Aplicaţii, Activităţi pagina 65.

Problema 6, pagina 98.

Problema 7e, pag 100.

Problema 1 pagina 143:

Când PIB = PIN + 1.000 înseamnă că:

Exerciţiul 3 pagina 143.

Care din următoarele corelaţii sunt adevărate.

Exerciţiu 4 pagina 143.

Notaţi cu DA afirmaţiile adevărate şi cu NU pe cele false:

Exerciţiul 1 pagina 147.