Încastrarea Încastrarea este o legătură care împiedică orice tip de deplasare dintre corpul C şi corpul de

legătură L. Cele două corpuri au în comun cel puţin trei puncte necoliniare. Presupunem că asupra
corpului C acţionează un sistem de forţe din exterior. Reducând sistemul de forţe într-un punct O
obţinem torsorul forţelor direct aplicate 𝜏(𝑅̅𝑑 , 𝑀̅𝑜 𝑑 ). Rezultanta forţelor 𝑅̅𝑑 caută să-l scoată pe C din
legătură. Momentul forţelor date 𝑀̅𝑜 𝑑 caută să rotească corpul C în raport cu legătura L, deplasare
imposibilă, rezultă că legătura introduce un mement al forţelor de legătură. În acest caz, condiţia de
echilibru se scrie: 61 { 𝑅̅𝑑 + 𝑅̅𝑙 = 0 𝑀̅𝑜 𝑑 + 𝑀̅𝑜 𝑙 = 0 (*) Cele două componente introduse de legătură 𝑅̅𝑙 ,
𝑀̅𝑜 𝑙 vor avea câte trei componente: { 𝑅̅𝑙 = 𝑅𝑥 𝑙 𝑖̅+ 𝑅̅ 𝑦 𝑙 𝑗̅+ 𝑅̅ 𝑧 𝑙 𝑘̅ 𝑀̅𝑜 𝑙 = 𝑀𝑥 𝑙 𝑖̅+ 𝑀𝑦 𝑙 𝑗̅+ 𝑀𝑧 𝑙𝑘̅ ceea ce
înseamnă că o încastrare introduce şase necunoscute. Ecuaţiile vectoriale (*) se proiectează pe cele trei
axe şi prin urmare se obţin şase ecuaţii scalare. Din acestea se obţin cele şase necunoscute ale
încastrării. Dacă forţele care reacţionează asupra corpului C sunt într-un plan, avem de-a face cu
reducerea sistemului de forţe plane. Acestea se reduc la o rezultantă situată în acel plan şi un moment
perpendicular pe planul forţelor, prin urmare, şi rezultanta forţelor de legătură va fi în acel plan,
respectiv momentul forţelor de legătură (moment de încastrare) va fi perpendicular pe acel plan (în
cazul nostru Oxy). { 𝑅̅𝑙 = 𝑅𝑥 𝑙 𝑖̅+ 𝑅𝑦 𝑙 𝑗̅ 𝑀̅𝑜 𝑙 = 𝑀𝑧 𝑙𝑘̅ Rezultă că în plan încastrarea introduce trei
necunoscute. 62 Legătura cu fir Legătura cu fir este un caz particular de rezemare, practic firul obligând
un corp să stea pe o suprafaţă sferică. Prin urmare, firul se înlocuiește cu o forță de legătură, numită şi
efort sau tensiune. Rezultă că legătura cu fir introduce o singură necunoscută. Echilibrul sistemelor de
corpuri Două sau mai multe corpuri aflate în legătură constituie un sistem de corpuri. Pentru rezolvarea
problemei de echilibru sistemului de corpuri se aplică următoarele metode: Metoda separării (izolării)
corpurilor Această metodă se bazează pe următorul considerent: dacă un sistem de corpuri este în
echilibru sub acţiunea forţelor date din exterior, forţele de legătură interioare (dintre corpuri) şi forţele
de legătură cu exteriorul, atunci fiecare corp în parte este în echilibru sub acţiunea forţelor date care
acţionează asupra lui (a corpului) şi a forţelor de legătură pe care acesta le are cu alte corpuri sau cu
exteriorul