AERUL-solutie gazoasa .

Poluarea aerului

 Aerul pe care îl inspirăm face parte din atmosferă, din amestecul

de gaze ce acoperă globul. Acest amestec de gaze asigură viaţa pe
pământ şi ne protejează de razele Soarelui.

 Atmosfera este formată din mare parte azot (78%), oxigen (21%).
Restul de 1% este format din argon, dioxid de carbon, heliu şi
neon. Mai există, totuşi, urme de dioxid de sulf, amoniac,
monoxid de carbon, ozon, precum şi gaze nocive, fum, sare, praf şi
cenuşă vulcanică.

 Echilibrul natural al gazelor atmosferice ce a fost menţinut timp

de milioane de ani, este ameninţat acum de activitatea omului.
Aceste pericole ar fi: efectul de seră, încălzirea globală, poluarea
aerului, subţierea stratului de ozon şi ploile acide. În ultimii 200 de
ani industrializarea globală a dereglat raportul de gaze necesar
pentru echilibrul atmosferic. Arderea cărbunelui şi a gazului
metan a dus la formarea unor cantităţi enorme de dioxid de
carbon şi alte gaze, mai ales după sfârşitul secolului trecut când a
apărut automobilul. Dezvoltarea agriculturii a determinat
acumularea unor cantităţi mari de gaz metan şi oxizi de azot în
atmosferă.

• Aerul este o soluţie gazoasă ; un amestec omogen de gaze

• Compoziţia aerului – aerul conţine: componenţi permanenţi (azot,
oxigen, gaze rare), componenţi variabili (dioxid de carbon, vapori de
apă), componenţi aleatori (praf, smog)

• Fenomene specifice ale aerului – stratul de ozon, ploile acide, efectul

de seră, smogul

• Poluarea aerului. Ploile acide – Ploaia acidă este un precipitat cu pH

sub 5.6. Poluanţii ce contribuie la formarea ploilor acide sunt: oxidul de
sulf din întreprinderi de metale feroase şi neferoase şi ca rezultat al
arderii cărbunelui în centralele termoelectrice, oxizi de azot din
combustibil şi din arderea lemnului. Procesul de formare al
precipitaţilor acizi (sedimente) începe atunci când doi poluanţi ajung în
atmosferă şi intrând în contact cu lumina solară şi cu vapori de apă,
formează compuşi acizi.