„Omul nu este întreg decât numai atunci când se joacã”

Jocul didactic poate fi organizat cu succes la orice tip de lecţie de educaţie plastică în orice clasă a ciclului primar
pentru că această metodă de învăţământ constituie o tehnică atractivă de explorare a realităţii.
În timpul desfăşurării jocului didactic, elevii se află în diverse raporturi unii faţă de alţii: la unele jocuri, copiii rivalizează
fiecare cu el însuşi, la altele realizarea scopului este posibilă doar ca rezultat al colaborării, în timp ce la altele atingerea
scopului apare ca rezultat al unui compromis.
Jocurile didactice sunt practice numai dacă sunt bine explicate şi dirijate. Rolul hotărâtor în desfăşurarea jocului îl are
învăţătorul care trebuie să aleagă jocul potrivit la tema plastică şi la momentul desfăşurării lui, pentru că, jucându-se, elevii nu
observă că acumulează noi cunoştinţe şi deprinderi plastice mult mai uşor decât prin alte metode de învăţământ.

OBIECTIVE DE REFERINTA VIZATE:

OR 3.1: sa identifice elemente de limbaj plastic, in diverse ipostaze;

OR 4.5:sa aprecieze modul de utilizare a elementelor de limbaj plastic, in propriile lucrari  si in lucrarile celorlalti.

OBIECTIVE OPERATIONALE:

O1: sa defineasca nuantele, tonurile, griurile;

02: sa deosebeasca nuante ale aceleiasi culori in reproducerile de arta vizionate;

O3: sa descifreze mesajele transmise de culoare sau forma;

O4: sa obtina nuante , tonuri si griuri, respectand indicatiile date;

05: sa realizeze o compozitie plastica cu ajutorul nuantelor, tonurilor si griurilor pe o tema la alegere.

OBIECTIVE AFECTIVE:

OA1: dezvoltarea gustului estetic prin exprimarea plastica a elevilor.

METODE SI PROCEDEE: conversatia, explicatia, exercitiul, munca independenta,autoevaluarea

MIJLOACE SI MATERIALE: creatii plastice (reproduceri), plansa cu cercul cromatic si cu principalele perechi de
complementare, acuarele, bloc de desen, pensula

FORME DE ORGANIZARE: frontala, individuala

În didactica de specialitate există diferite metode prin care este stimulată creativitatea. Astfel avem: exercițiul – joc,
jocul, exercițiul, compoziția – joc. În cadrul acestora gândirea copilului este antrenată de profesorul de specialitate prin
întrebări, cum ar fi: ”de ce…?”, ”pentru ce…?” etc.
 Prin specificul său, jocurile didactice din cadrul activităţilor de modelaj, pictură şi abilităţi practice, înbină
funcţiile şi sarcinile de învăţare cu forma plăcută şi atractivă a jocului, cultivând interesul pentru studiu. În realizarea
sarcinilor jocului copilul este solicitat pe toate planurile psihicului său: afectiv, cognitiv şi voliţional. O astfel de
activitate are pe termen lung următoarele efecte:
a) prin conţinut, sarcini şi mai ales prin modul de rezolvare a acţiunii, dar şi prin regulile jocului didactic se
dezvoltă la copiii conştiinţa disciplinei;
b) antrenează copiii la o activitate susţinută căreia îi acordă multă seriozitate diminuând astfel rigiditatea
activităţii de învăţare, cultivând curajul şi încrederea în forţele proprii;
c) contribuie la ceea ce trebuie să devină un deziderat “a-i învăţa pe copii să gândească asupra propriei
gândiri”;
d) formarea unui stil de muncă personal, original;
e) dezvoltarea gustului estetic;
f) dezvoltarea creativităţii şi a imaginaţiei creative.
Dar, orice activitate creatoare, presupune mai întâi un bagaj de cunoştinţe temeinic însuşite. De aceea, copilul
trebuie lăsat să exploreze lumea înconjurătoare ca apoi să poată să utilizeze ideile sale originale. Educatoarei îi revine
sarcina de a încuraja orice încercare a copilului, utilizând metode de stimulare a creativităţii, folosind cât mai multe
procedee de obţinere a unor forme spontane. Acest lucru se poate realiza doar prin integrarea conţinuturilor şi
eliminarea barierelor între domeniile de activitate.
Metoda (6-3-5) – asemănătoare cu brainstorming-ul, doar că copiii sunt împărţiţi în grupuri de 6 persoane, în
care fiecare propune 3 idei într-un timp maxim de 5 minute. Ideile originale sunt notate pe foile de hârtie care circulă
între participanţi până când fierare grup primeşte foaia sa proprie cu toate completările celorlalte grupuri. După 5
minute, fişa este trecută unui alt grup care adaugă alte idei în coloane sub celelalte. Conducătorul strânge foile, le
citeşte în faţa tuturor şi se discută pentru a se hotărî care din propuneri să fie însuşită.
Etapele metodei :
- împărţirea grupei în subgrupe a câte 6 membri;
- enunţarea problemei şi explicarea modalităţii de lucru;
- desfăşurarea activităţii în grup;
- analiza soluţiilor şi reţinerea celor mai bune.
Exemplu a aplicării metodei (6-3-5) la preşcolari
Domeniul: Estetic şi creativ ; Tipul activitţii: Desen; Tema:„În vacanţă”
Obiectiv: Stimularea creativităţii de grup a copiilor.
Copiii sunt împărţiţi în grupe de câte 6.
Material folosit: Coli de hârtie, creioane colorate.
 Sarcina jocului: Reprezentarea prin desen a unor elemente care să ilustreze o tema, continuând şi completând
totodată desenul copiilor.
Desfăşurarea jocului: Copiii sunt împărţiţi în grupuri de câte 6. Fiecare copil al grupului îşi alege câte o
culoare cu care va lucra, diferită de a celorlalţi 5 colegi de grup. Educatoarea prezintă jocul: Astăzi, la Centrul Artă
vom desena tema „În vacanţă”. Fiecare copil să se gândească care vor fi primele 3 elemente care vor alcătui desenul
lui. După ce veţi desena cele trei elemente, daţi foaia colegului din dreapta pentru „ a citi „ desenele şi pentru a
continua desenul vostru. Astfel se alternează activitatea individuală cu cea de grup. Foile se deplasează apoi de la
stânga la dreapta până ajung în poziţie iniţială. Fiecare copil, când primeşte coala colegului din stânga sa , priveşte
desenul, identifică elementele desenate şi încearcă să adauge altele, să le completeze ori să le modifice creative fără a
se depărta de tema redată de colegul său.
Avantajele aplicării metodei:
-oferă posibilitate celor timizi de a se exprima;
-stimulează construcţia de „idei pe idei”;
-sunt cumulate valenţele muncii individuale cu cele ale efectului de grup;
-se respectă ritmul celor lenţi, care au posibilitatea să participe la această acţiune de grup