Izvorul noptii

Frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
https://Versuri.ro/w/vc17
şi peste munţi şi peste seşuri
acoperind pământul
c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.

Lucian Blaga s-a născut în satul Lancrăm din judeţul Alba, sat ce poartă-n nume „sunetele
lacrimei”. Copilăria sa a stat, după cum el însuşi mărturiseşte, „sub semnul unei fabuloase
absenţe a cuvântului”, deoarece viitorul poet nu a vorbit până la vârsta de 4 ani, fiind „mut
ca o lebădă”. Lucian Blaga este un poet interiorizat, cu sufletul prea plin de trăiri profunde:
„Eu cred că sufeream de prea mult suflet”. Idila Izvorul nopţii, de Lucian Blaga, face parte
din volumul de debut intitulat sugestiv Poemele luminii, din 1919. În concepţia lui Lucian
Blaga, iubirea este singura cale de pătrundere în misterele lumii, de cunoaştere a tainelor
universului. Unul dintre principalele sinonime ale „luminii”, metaforă revelatorie centrală a
volumului, este cunoaşterea.
Titlul
Titlul poeziei sugerează fascinaţia ochilor negri ai iubitei, care sunt numiţi printr-o metaforă
revelatorie, „izvorul nopţii”, semnificând originea - „izvorul” - sentimentului de iubire, ce
capătă proporţii cosmice, prin cuvântul „noapte”.

Poezia Izvorul nopţii este un scurt, dar profund omagiu adus frumuseţii iubitei, exprimat
printr-o confesiune solemnă şi plină de fiori. Incipitul poeziei, este reprezentat de vocativul
emoţionant şi afectiv „frumoaso”, adresat iubitei de îndrăgostitul sensibil.