INSTAURAREA REGIMUL NAZIST

Naşterea mişcării naţional-socialiste şi apariţia NSDAP

Mişcarea nazistă a fost una din multiplele mişcări anti-democratice detip fascist active în
Europa în perioada interbelică, dintre care cele maimulte au inclus antisemitismul ca pe unul
dintre punctele centrale aleprogramului lor politic.
În Germania, criza politică acută a anilor 1920-1930 avea să ducăla colapsul treptat al
democraţiei, facilitând totodată ascensiunea laputere a NSDAP. Numirea lui Hitler în funcţia
de Cancelar alGermaniei în ianuarie 1933 a fost urmată de trecerea rapidă, într-operioada de
numai câteva luni, de la democraţia parlamentară laregimul totalitar. Nefiind multumiţi doar
cu acapararea puteriipolitice, juridice şi cu deţinerea controlului asupra multora
dintreinstituţiile statului, naziştii au vrut să schimbe integral structurasocială în conformitate
cu propria lor viziune. Această viziune a fostimplementată prin preluarea organizaţiilor de
tineret, a sindicatelor şia diferitelor asociaţii profesionale. In plus, naziştii au folosit
teroareaorganizată cu scopul de a-şi intimida adversarii politici şi ideologici.Toate acestea au
culminat cu stabilirea şi punerea în funcţiune a uneireţele de lagăre de concentrare pentru
prizonieri politici şi altecategorii de persoane considerate indezirabile. Naziştii s-au
folositfoarte mult de propagandă pentru a inocula germanilor propria lorviziune asupra lumii.
Au preluat instituţiile culturale şi au reorganizatsistemul educaţional. Realizările politice şi
economice ale naziştilordin primii ani cât şi efortul de a-şi plasa activităţile într-un cadru
legalau condus la o largă susţinere a regimului, uneori chiar şi din parteaacelora care nu se
considerau nazişti.
Prăbuşirea Republicii de la Weimar

Republica de la Weimar a fost creată după înfrângerea Germaniei înprimul război mondial şi
se poate spune că nu a reuşit să se consolideze şisă găsească suficientă susţinere din partea
populaţiei în primul rânddatorită lipsei unei tradiţii democratice în istoria Germaniei
moderne.
Încă din primii săi ani, republica s-a văzut nevoită să facă faţăviolenţei politice şi agitaţiei
propagandistice anti-democrate a mişcărilorşi partidelor de extremă stânga şi dreapta.
Acestea din urmă proliferau şidatorită crizei economice aproape permanente cu care avea să
seconfrunte în acea perioadă Germania. Obiectivul final al tuturor acestorgrupări radicale era
prăbuşirea Republicii de la Weimar.

Chiar de la începuturile republicii, Partidul Naţional-SocialistMuncitoresc German fondat în

1919 şi condus din 1920 de către AdolfHitler a combinat activitatea politică cu violenţa de
stradă şi a încercatîncă din 1923 să preia, prin organizarea unui putsch, conducerea înBavaria.
Deşi lovitura de stat a eşuat, partidul nazist a continuat să lupte şisă aştepte momentul prielnic
preluării prin orice mijloace a puterii.
Ultimii ani ai Republicii de la Weimar au fost caracterizaţi de o crizăpolitică constantă şi de o
rapidă prăbuşire economică. Acest lucru apermis naziştilor să se impună drept principala
mişcare politică popularăde protest, anti-capitalistă, anti-democratică, anti-liberală şi
singuracapabilă să oprească "ameninţarea comunistă." Preşedintele Paul vonHindenburg, care
încerca să stabilizeze sistemul politic german, a fostconvins de către anumite facţiuni
 conservatoare să îl numească pe Hitler,liderul celui mai numeros partid de opoziţie din
Reichstag (parlamentulgerman) în funcţia de Cancelar al Germaniei, în ianuarie 1933.
Eroareafatală a conservatorilor conduşi de aristocratul Franz von Papen a fostaceea că au
crezut că vor putea să-l controleze astfel pe Hitler, care larândul său avusese grijă să se
prezinte ca un respectabil lider politic,renunţând parţial la radicalismul anilor de început.

Regimul terorii de stat după 1933 Una din trăsăturile distincte ale regimului nazist
a fost, încăde la început, folosirea violenţei instituţionalizate. Sistemulriguros organizat de
terorizare a populaţiei a culminat cucrearea lagărelor de concentrare. Primul lagăr, cel de
laDachau, a fost înfiinţatîn martie 1933. Aceste lagăre au fostfolosite pentru suprimarea şi, în
unele cazuri, re-educareaoponenţilor politici ai regimului. Lagărele au devenit,totodată, încă
de la început, instrumente de exploatare aprizonierilor prin muncă forţată. Dictatura
"legală" Pe 27 februarie, clădirea Reichstag-ului din Berlin a fost incendiată. Naziştii, care
i-au acuzat pe comunişti de acest incident, au folosit situaţia drept pretext pentru suprimarea
libertăţii politice în Germania. Începând din acel moment, naziştii au desfinţat toate celelalte
grupări politice şi au suprimat libertatea de asociere şi libertatea cuvântului. Peste doar o
lună, pe 23 martie, Reichstagul adoptă, în ciuda opoziţiei social-democrate şi în absenţa blocului
comunist (ai cărui reprezentanţi fuseseră arestaţi), Actul de Împuternicire prin care Hitler capătă
puteri discreţionare.
HOLOCAUSTUL: UN AVERTISMENT AL ISTORIEI 17 Propagandă, cultură şi
educaţie în al Treilea Reich Naziştii au preluat curând controlul total asupra presei şi
radioului şi s-aufolosit de acestea pentru a răspândi propria ideologie. Au înfiinţat în acest
scopchiar şi un Minister al Propagandei. În acelaşi timp, sistemul educaţionalgerman a fost
folosit pentru a propaga naţional-socialismul în rândul tinerilor.Şcolile şi organizaţiile de
tineret, centrele culturale şi artistice,au fostdeasemenea subsumate acestui efort general de
educare a tinerilor în spiritnazis