Ghidul Vizitatorului PDF

PARCUL NAȚIONAL
CĂLIMANI
GHIDUL
VIZITATORULUI
1
2
Introducere
Acest ghid a fost conceput pentru a veni în

ajutorul iubitorilor de natură și excursii montane
care doresc să viziteze Parcul Național Călimani,
oferindu-le informații utile cu privire la
patrimoniul natural și la traseele ce pot fi
vizitate acolo.
Recomandăm lecturarea cu atenție a
documentului și pregătirea în prealabil a
echipamentului necesar pentru drumeție,
pentru a nu vă expune la pericole inutile.
De asemenea, Parcul Național Călimani
permite vizitarea doar cu respectarea unor
anumite reguli pe care vă încurajăm să vi le
însușiți.
Mediul natural a devenit tot mai vulnerabil
ca urmare a activității antropice intensive, ceea
ce impune pentru păstrarea unor zone
neafectate, un impact uman minim.
Contribuiți la protejarea și nu la distrugerea
lui!
3
Cuprins
Partea I ................................................................. 8
Ce este Parcul Național Călimani? ..................... 9
Localizare ......................................................... 9
Scurt istoric..................................................... 10
Cadrul fizico-geografic.................................... 10
Geologie ..................................................... 10
Geomorfologie ............................................ 12
Clima .......................................................... 13
Hidrologia ................................................... 15
Sol şi substrat .............................................. 17
Flora şi vegetaţia ......................................... 19
Fauna .......................................................... 24
Peisajele ...................................................... 30
Mărturii istorice........................................... 32
Manifestări cultural din trecut- ..................... 32
Nedeea din Călimani ................................... 32
Căi de intrare în Parcul Naţional Călimani ... 34
Ce putem vizita în zona Parcului Național
Călimani? .................................................... 35
Zonarea parcului ............................................. 42
Cum ne pregătim de drumeţie? ........................ 44
Reguli de vizitare în Parcul Naţional Călimani:
................................................................... 44
Partea a II-a ........................................................ 48
A. Trasee care au punct de plecare Depresiunea
Negrii Şarului- Gura Haitii .............................. 49
4
1.Traseu Gura Haitii- Pietrele Roșii-
Dornișoara................................................... 49
2. Traseul Sat Gura Haitii – Poiana Izvoarelor –
Vf Pietrosu Călimani – Vf Reţitiş – Vf Iezerul
Călimanilor – Pasul Păltiniş ......................... 53
3. Traseu Sat Neagra Şarului – Vf. 12 Apostoli
– Poiana Izvoarele – Vf. Reţitiş – Vf. Iezerul
Călimanilor – sat Neagra Şarului.................. 59
4Traseu Vatra Dornei – Poiana Spânzului –
Poiana Snopului – Apa Rece – com Saru
Dornei ......................................................... 64
B. Trasee care au punct de plecare localitățile
Poiana Negri și Dornişoara .............................. 66
5. Sat Dornişoara – Izvoarele Dornei ...... 66
6. Traseu sat Dornişoara- Gura Haitii (vezi
traseu nr.1) .................................................. 69
7. Sat Poiana Negri – Vf 12 Apostoli – Sat
Gura Haitii – Vf Calimanul Cerbului – Sat
Coverca ....................................................... 69
C. Trasee care au punct de plecare Piatra
Fântânele- Colibiţa .......................................... 76
8. Traseu Sat Piatra Fântânele- Poiana sub
Măgură - Vf. Buba - Şaua Terha - Poiana
Dălbidanul- Muntele Viişoara - Şaua
Bistriciorul – Curmătura Tihului- Pietrosul .. 76
9. Traseu Sat Colibiţa – Valea Colbul - Vf.
Bistriciorul .................................................. 79
D. Trasee care au puncte de plecare în Defileul
Mureşului........................................................ 81
10. Traseu Bistra Mureşului - Valea Bistra -
Valea din Mijloc - Poiana Cofu .................... 81
5
11. Traseu Gura Cofu - Valea Cofului -
Poiana Cofu................................................. 83
12. Valea Bistra - Zăpodea cu Cale -
Zăpodea Ursului .......................................... 83
13. Gălăoaia - Poiana Stegii - Zăpodea cu
Podul - Valea Bistra..................................... 84
14. Traseu Răstoliţa - Valea Vişa - Poiana
Stegii 85
15. Traseu Valea Secu - Poiana Lungă - Tăul
Zânelor........................................................ 86
16. Traseu Tihul Răstoliţei - Şaua Tihului . 87
17. Traseu Valea Rusca - Vârful Tihu ....... 89
18. Traseu Sălard - La Sărăcin .................. 90
19. Sălard - Poiana Obcinelor - Valea
Fântânel - Lunca Bradului............................ 91
20. Traseul Lunca Bradului - Valea Ilva
Mare - Şaua Negoiu ..................................... 91
21. Traseu Tihul Ilvei - Vârful Tihu .......... 93
22. Valea Ilişoara Mare - Valea Cucumberţul
- Poiana Drăguş - Şaua Nicovala .................. 96
23. Traseu Stânceni - Valea Zebrac - Poiana
Zebrac ......................................................... 98
E. Trasee care au punct de plecare localitatea
Topliţa ............................................................ 99
24. Traseu Topliţa- vf. Reţitiş ................... 99
6
7
Partea I
Parcul Național
Călimani
-arie naturală protejată
și loc de recreere
pentru vizitatorii
responsabili față de
natură-
8
Ce este Parcul Național Călimani?
Parcul Naţional Călimani este o arie natural
protejată a cărui scop este conservarea
ecosistemelor și a viețuitoarelor din interiorul ei.
Localizare i
Se întinde pe parte din masivul Călimani din
Carpaţii Orientali, între 47°1’49.17’’ - 47° 14’51.70’’
latitudine nordică şi 25°0’19.92’’ - 25°19’47.11’’
longitudine estică. Ocupă suprafețe pe teritoriile
județelor: Suceava, Mureş, Harghita şi Bistriţa-
Năsăud. Cuprinde zona superioară a masivului
Călimani, care se individualizează ca fiind cel mai
înalt masiv de origine vulcanică din țară, delimitat la
est de depresiunile Păltiniş, Drăgoiasa, Bilbor şi
Secu, la nord, de Depresiunea Dornelor şi Munţii
Bârgăului, la sud de defileul Mureşului, iar la vest,
se continuă cu Podişului Transilvaniei.
9
Scurt istoric
Interesul pentru conservarea valorilor
patrimoniului natural din Munţii Călimani se
concretizează pentru prima dată în anul 1971 odată
cu desemnarea Rezervaţiei geologice 12 Apostoli şi
a Rezervaţiei ştiinţifice Jnepeniş cu Pinus cembra.
Începând cu acel an, se declară şi Parcul Naţional
Călimani, cu o suprafaţă de 15.300 ha. Ca urmare a
prospecţiunilor miniere din zona Călimanului se
descoperă un fenomen unic în lume descris pentru
prima dată în România şi anume vulcanocarstul.
Centrul de greutate al acestei descoperiri a fost
sistemul de grote care au alcătuit Peşterile Luanei,
declarate în anul 1973 monument al naturii. Abia în
anul 2000 începe să se concretizeze demersul de
înfiinţare a Parcului Naţional Călimani, acesta fiind
recunoscut, cu o suprafaţă de 24.041 ha.
Cadrul fizico-geografic
Geologie
Masivul Călimani aparţine „arcului andezitic”,
catena vulcanică sprijinindu-se pe un fundament
constituit din şisturi cristaline carpatice şi
formaţiuni sedimentare triasice, depozite ale flişului
transcarpatic şi formaţiuni sedimentare miocene şi
pannoniene. Catena vulcanică este alcătuită din trei
unităţi geologice orientate nord-sud:
a) zona axială centrală alcătuită din podişuri
andezitice şi piroclastice – dominată de conuri
vulcanice;
b) zona vulcano-sedimentară care înconjură zona
centrală;
10
c) depozitele de lahar situate între formaţiunile
precedente şi cele sedimentare de pe latura estică
a Depresiunii Transilvaniei.
Elementul principal al Călimanului îl constituie
caldera, cu un diametru de circa 10 km, formată
iniţial în urma unui proces de prăbuşire, condiţionat
de diminuarea presiunii rezervorului magmatic al
mai multor centre de emisie conjugate: Căliman-
Izvor, Voivodeasa, Reţitiş, Pietrosul, în urma
dislocării unui volum important de magmă fluidă.
Aglomeratele şi tufurile intens silicificate,
caolinizate şi limonitizate din caldera Călimanului
au favorizat apariţia grotelor Luanei, cu stalactite şi
stalagmite metalice. Din păcate, aceste grote au
fost distruse o dată cu deschiderea carierei de sulf
Călimani.
11
Geomorfologie
Munții Călimani sunt superiori ca altitudini
Munţilor Bârgăului şi Podişului Transilvaniei. În
regiunea muntoasă a Călimanului putem deosebi
trei zone cu aspecte distincte:
a) un relief interfluvial intens crestat, modelat în
aglomerate vulcanice;
b) podişul - stivă de aglomerate şi curgeri de lavă;
c) caldera centrală, înconjurată de versanţi abrupţi
şi cupola ce domină podişul.
Altitudinea cea mai înaltă o deține vârful
Pietrosul Călimani, 2103 m, apoi Negoiul
Unguresc – 2081m, urmate de celelalte piscuri:
Vf. Pietricelul - 1 993 m, Vf. Reţitiş de 2 021 m,
Bradului Ciont 1899 m, Căliman-Izvor de 2031 m şi
Călimanul Cerbului de 2 013 m, Vf. Măieriş -1885 m,
Vf. Tămăului -1861 m, Pietrele Roşii -1705 m, Vf.
Munceilor sau Doisprezece Apostoli -1760 m, Vf.
Lucaciu -1770 m, Muntele Gruiu -1882 m, Vârful
Ruscii -1913 m, Vf. Ciungetu -1923 m, Strunioru -
1885 m, Bistricioru -1989 m şi Zurzugău -1907 m,
iar mai la nord - Străcior -1963 m, Drăguşu - 1768 m,
Tihu - 1799 m.
Podişul vulcanic ocupă cea mai mare parte, cu
altitudini cuprinse între 1300 şi 1600 m,
desfăşurându-se în jurul masivului central Negoiu
Unguresc - Pietrosul - mai ales către vest. Predomină
suprafeţele plane, etajate asemenea unor trepte
uriaşe, cu văi larg deschise spre obârşii şi cu aspect
de defileu la ieşirea din zona montană.
Unele vârfuri prezintă formațiuni stâncoase,
care preiau diferite înfățișări, cu caractere
zoomorfe sau antropomorfe, în funcție de poziția
privitorului. Astfel, „Moşul" reprezintă stânca cea
12
mai spectaculoasă din ansamblul de la 12 Apostoli,
prezentând trei fațete distincte.
Clima
Vremea în Călimani este rece și moderat uscată.
Prin altitudine, expoziţia versanţilor şi înclinarea lor,
relieful are un rol deosebit în dezvoltarea
proceselor meteorologice.
Există o diversitate mare de mase de aer care
străbat teritoriul:
• aer maritim-polar – deţine frecvenţa anuală cea
mai mare, ponderea cea mai ridicată menținându-
se primăvara, şi cea mai scăzută, toamna. Sunt
masele de aer care, în mod frecvent, prin
escaladarea versanţilor, conduc la fenomene de
föehn în zonă.
13
• aer continental-polar –sunt masele de aer
caracteristice toamnei, inducând o vreme frumoasă
şi stabilă, în lunile septembrie şi octombrie.
• aer arctic – are o frecvenţă mult mai scăzută
manifestându-se mai pregnant în lunile decembrie-
ianuarie. În lunile de primăvară-vară poate fi
prezent numai accidental. El produce răcirile cele
mai drastice din timpul iernii.
• aer maritim tropical- deţin o frecvenţă foarte
redusă, manifestându-se mai pregnant în luna
august, duc la o vreme cu temperaturi ridicate şi
ploi calde.
• aer continental-tropical- au o frecvenţă mai
ridicată și se înregistrează în luna august Aceste
mase de aer conduc la perioadele estivale cu cele
mai ridicate temperaturi când se înregistrează
maximele absolute. În cazul unor dezvoltări cu totul
accidentale în timpul iernii, ele dau naştere aşa
numitelor „ferestre calde”, destul de frecvent în
14
ultimii ani.
Temperatura medie anuală este cuprinsă între
2,4-4,0 °C. Amplitudinile termice anuale sunt
cuprinse între 15,1 şi 24,9°C. În zona montană,
masele de zăpadă frânează încălzirea din
primăvară. De asemenea toamnele sunt mai calde.
Durata stratului de zăpadă se întinde pe o
periodă cuprinsă între 139-208 zile. Aportul de
precipitaţii este cuprins între 97-502 mm.
Cantitatea anuală de precipitaţii este foarte
variabilă având ecartul între 579-1653 mm. Media
multianuală este 1022mm. Cea mai bogată lună în
precipitaţii este iulie (198,2 mm), iar cea mai săracă
este noiembrie (33,5 mm).
Hidrologia
Masivul Călimani contribuie prin apele sale, la
alimentarea râurilor mari: Someş, Mureş şi Bistriţa.
15
Râul Neagra Şarului izvorăşte de sub
Voievodeasa şi Bradul Ciont, de la înalţimea de
1700 m; are numeroși afluenți: Reţiţiş, Pietricelul,
Dumitrelul, Tarniţa, Paltinul, Hârla, Băuca, Pârâul
Ţiganului şi pârâul Haitii. Neagra Șarului, după
parcurgerea văii cu același nume, se varsă în
Bistrița.
Râul Dorna şi afluenţii săi, străbat partea
nordică, izvorând de la o altitudine de 1760 m, sub
Vf. Gruiu, și vărsîndu-se în final în Bistrița, la ieșirea
din localitatea Vatra Dornei. Afluenţi importanţi:
Bârsanul şi Voroava, ce izvorăsc de sub Vf. Măieriş,
şi Dornişoara – de sub Dealul Cornii.
Versanții sudici ai Munților Călimani
alimentează râul Mureș: Râul Bistra, care-şi adună
izvoarele de sub Dealul Cofii și are afluenţi Stegea,
Zapodea, Calul şi Bidireasa; Pârâul Răstoliţa format
din Secu și Tihu; bazinul râului Ilva cu afluenţii săi
Tihu pe partea dreaptă, cele două Ilişoare -Mare şi
Mică, şi Unguraşul pe partea stângă.
Bistriţa transilvană, adună apele de pe flancul
16
vestic al Zurzugăului, Bistriciorului, Străciorului,
Dalbidanului, Tomnatecului, Bubei si Dealului
Cornului. Bistriţa se varsă în Şieu, ca mai apoi,
acesta să se unească cu Someşul Mare.
Există un singur la în Parcul Național Călimani,
Iezerul Reţiţiş, lac de baraj natural de unde îşi
adună izvoarele pârâul Puturosul.
Sol şi substrat
Acestea se diferenţiază în funcţie de natura
substratului pe care se grefează şi de tipul faciesului
vegetal care se dezvoltă pe ele.
Sub pătura de vegetaţie ierboasă şi de ericacee
ataşată subalpinului şi alpinului apar litosolurile sau
podzolurile cu caracter litic. Acestea sunt
superficiale, cu grosimi de 8-25 cm rar mai
profunde, dar suficient de permeabile, cu bun
coeficient pentru aer şi apă, calităţi pretabile
faciesului vegetal care se răsfrâng asupra
conformaţiei de ansamblu a peisajelor locale.
17
Sub pădurile de molid, amestec fag şi molid şi
sub pajiştile de platou, formaţiuni vegetale
satisfăcând inclusiv spaţiul calderei, sunt întâlnite
districambosoluri din clasa cambisolurilor,
prepodzoluri dar şi podzoluri humico-feriiluviale din
clasa spodisolurilor, primele două cu caracter
andic. Moderat acide cu ph de 4,5-5,2.
Versanţii slab înclinaţi şi însoriţi ţinând de platoul
vulcanic sudic şi de cel cu debuşare spre Depresiunea
Colibiţa sunt acoperiţi de pădurile de amestec fag şi
brad ce vegetează peste soluri brune de pădure
tipice. Acestea sunt umede şi bogate în humus de tip
mull cu troficitate scăzută şi cu reacţie acidă până la
slab acidă
Pe porţiuni restrânse de ordinul zecilor de ha ce
aparţin platoului vulcanic estic, sudic şi parţial nord-
vestic pot fi întâlnite soluri de turbă sau histisoluri.
18
Flora şi vegetaţia
Apartenenţa Masivului Călimani la grupul de
munţi vulcanici explică de ce flora este mai săracă
din punct de vedere numeric decât în cei în care
predomină rocile calcaroase şi cele dolomitice.
Acest fapt este compensat printr-un mare interes
ecosistemic şi fitogeografic.
În secolul al XIX-lea cercetători străini, şi relativ

puţini botanişti români, au studiat aspecte
floristice care se referă la regiunile Bucovina şi
Transilvania, şi implicit Masivul Călimani, situate la
granița celor două. Pe lângă conspectul floristic,
lucrările cuprind şi unele consideraţii taxonomice,
ecologice şi fitogeografice.
În Transilvania, se publică de către Baumgarten
în 1816, Enumeratio stirpium Magno Transsilvaniae
Principatui, lucrare deosebit de valoroasă,
clasificată drept linie de referinţă pentru studiile
19
botanice ulterioare. Itinerariul ales de autor
cuprinde şi munţii Călimani cu crestele incluse în
zona alpină: “Bistriciensibus- puta Gruiulo;
Struniorlui; Haita; Gurra Haiti nec non Pietrosului”.
După cum se poate observa, denumirea de
Călimani nu apare, în schimb sunt menţionate
toponime din aceşti munţi: Gruiu, Strunior,
Pietrosu, Gura Haiti.
Între anii 1836-1865, au fost publicate lucrări
de specialitate ce se referă la teritorii întinse din
Bucovina, pe lângă alte regiuni mai depărtate cum
ar fi cele din Galiţia, întocmindu-se şi colecţii
herbaristice.
Au urmat numeroase studii din diferite ramuri
ale botanicii.
Studiile asupra micromicetelor, în special cele
parazite, au evidenţiat 60 de specii din clasa
Mastigomycotina, 44 din Basidiomycotina, 61 din
Deuteromycotina. Dintre acestea, un gen -
Desmopatella, 20 de specii de micromicete şi 26 de
20
combinaţii ciupercă- plantă gazdă au fost citate
pentru prima dată în flora micologică a României.
Există 89 specii, 2 subspecii, 8 varietăţi şi 9
forme de licheni, din care: o specie nouă pentru
ţara noastră: Coccynia aeruginosa, trei varietăţi:
Toninia coeruleonigricans - var subcandida,
Cladonia cornuto-radiata subulata., Lecanora atra
var. montana.
În ceea ce priveşte briofitele, au fost prezentate
77 specii de muşchi din Masivul Călimani, din care
foarte importante sunt: Gymnomitrium

conncinatum, Bazzania tricrenata, Ptilidium ciliare,
Crimmia incurva, Taylaria serrata. Studiile ecologice
complexe efectuate asupra formaţiunilor vegetale
din masiv au mai adăugat la cele cunoscute încă 27
specii şi 7 varietăţi de briofite, cifra acestora
ajungând în final la 104 specii şi 7 varietăţi.
21
Plantele superioare cuprind 774 taxoni,
aparţinând la 82 de familii. Mai importante ca
număr de specii sunt familiile: Caryophyllaceae,
Ranunculaceae, Brassicaceae, Rosaceae, Fabaceae,
Apiaceae, Lamiaceae, Scrophulariaceae,
Asteraceae, Cyperaceae şi Poaceae.
Structura vegetaţiei munţilor Călimani
reprezintă rezultatul influenţelor induse de
substrat, relief, sol, climă şi activitatea umană.
caracteristice fiind următoarele unităţi:
• Pajişti şi tufărişuri alpine, reprezentată
printr-o singură unitate: Pajişti alpine mediu
europene cu: Carex curvula, Oreochloa disticha,
Juncus trifidus, Festuca varia, Nardus stricta,
tufărişuri pitice cu Loisleuria procumbens şi licheni
pe roci silicioase. Are răspândire limitată la
altitudini de peste 2000m, dezvoltându-se pe soluri
superficiale, scheletice, foarte acide şi cu troficitate
scăzută.
22
• Tufărişuri, rarişti şi pajişti subalpine, este
reprezentată de unitatea Tufărişuri hercinice şi
nordcarpatine de jneapăn - Pinus mugo: rarişti cu
Larix decidua, Pinus cembra, Picea abies, cu
Rhododendron myrtifolium şi Alnus viridis. Este
răspândită pe munţii înalţi, între 1400- 1850.
• Păduri mezofile şi hidromezofile de răşinoase

şi de foioase- răşinoase cu unitatea Păduri est şi
subcarpatice de molid în parte cu Abies alba, cu
Leucanthemum waldsteinii, Hieracium rotundatum,
cu răspândire între 900- 1750 m, pe soluri mijlociu
profunde- profunde, fără schelet până la scheletice,
cu regim hidric normal, de tip brun podzolic.
• Păduri mezofile decidue de foioase şi de
foioase cu răşinoase cu unitatea Păduri carpatice
de brad şi fag cu Cardamine glanduligera, în parte
cu Symphitum cordatum, între 700- 1400m, pe
soluri brune acide, brune eu- mezobazice tipice,
brune podzolice profunde, fără schelet- slab
scheletice, cu regim hidric normal, adesea
pseudogleizate.
23
Fauna
În principal, Munţii Călimani nu au constituit
obiectul de studiu al cercetărilor româneşti sau din
străinătate în ceea ce priveşte bogăţia faunistică a
acestuia. Totuşi au existat la nivelul anilor 1980-
1990 o preocupare deosebită în ceea ce priveşte
fauna artropodelor edafice şi câteva observaţii
ornitologice.
Dintre nevertebrate, foarte bine studiate au fost
microartropodele edafice. În pădurile de limită şi
tufărişurile subalpine şi alpine au fost identificate
236 specii de microartopode. Speciile existente
sunt caracteristice pădurilor de conifere din
România, cu participarea şi a unor specii din zona
boreală europeană: Camisia lapponica,
Heminothrus humicola -Oribatida, Zercon curiosus -
Gomasida, Pseudonurophorus binoculatus,
24
Folosomia sexoculata, Arrhopalites principalis -
Colembola. Fauna de oribatide a habitatelor din
zona înaltă a Călimanilor este eterogenă, bogată şi
diferită structural de fauna zonelor subalpine şi
alpine din România, identificându-se şi două specii
noi pentru ştiinţă - Neotrichoppia getica şi
Lauroppia distincta, precum şi trei specii semnalate
numai în Munţii Alpi - Metrioppia helvetica,
Chamobates alpinus şi Anachipteria alpina. Din Ord.
Gamasida, cinci specii sunt noi pentru ştiinţă,
descrise anterior în Giumalău şi Slătioara:
Discourella alpina, Epicrius magnus, Zercon
blaszaki, Zercon silvii, Urobonella bucovinensis.
Cu excepţia colembolelor din cadrul
molidişurilor de limită, studiate în cadrul lucrărilor
de faună edafică, informaţiile despre celelalte
ordine de insecte sunt extrem de sărace. Au fost
observate în teren 31 de specii de plecoptere și 36
specii de coleoptere.
25
Dintre pești, în pâraiele care coboară din masiv,
au fost observate exemplare de: păstrăv - Salmo
trutta fario, boiştean - Phoxinus phoxinus şi
zglăvoacă - Cottus gobio.
Clasa Amphibia este reprezentată de 8 specii

printre care amintim Triturus alpestris Laur.- triton
de munte şi T. montandoni Bouleng - triton
carpatic, endemit pentru Munţii Carpaţi, Bombina
bombina L. - buhai de baltă cu burtă roşie, Bombina
variegata L. - buhai de baltă cu burtă galbenă, Rana
temporaria L. - broasca roşie de munte, salamandra
- Salamandra salamandra L. în zona Voievodesei,
Izvorul Călimani, Piciorul Iancului, Haita, Reţitiş.
Dintre anure, două sunt citate în anexa II din
Directiva Habitate: Bombina bombina şi Bombina
variegata, specii de interes comunitar, a căror
26
conservare necesită desemnarea zonelor speciale
de habitate. De asemenea, aceste specii figurează şi
în anexa IV, specii de interes comunitar care
necesită o protecţie strictă.
Dintre reptile au fost identificate 5 specii,
aparţinând la două subordine -Lacertilia şi Ophidia.
Cele două specii de şerpi existenţi în parc sunt:
vipera -Vipera berus L. şi şarpele de alun - Coronella
austriaca Laur.. Dintre şopârle, pot fi observate:
şopârla cenuşie - Lacerta agilis L, şopârla de munte
-Lacerta vivipara Jacq. şi năpârca -Anguis fragilis L.
Coronella austriaca şi Lacerta agilis sunt listate în
anexa IV a Directivei Habitate, fiind specii care
necesită o protecţie strictă.
Clasa Aves - În urma observaţiilor făcute în

teren, s-au identificat 68 specii de păsări numai în
bazinul Dornelor. Datele furnizate de Grupul Milvus
pentru tot masivul Călimani indică 108 specii
27
cuibăritoare, migratoare sau în pasaj, din care 25
menţionate în anexa I a Directivei Păsări.
În golul alpin, datorită fructificaţiei abundente la
afin şi merişor, sunt atrase specii din pădurea de
molid sau din tufişurile de jneapăn. Aici îşi face
cuibul fâsa de munte - Anthus spinoletta L.,
brumăriţa alpină - Prunella collaris Scop.. În
crăpăturile din stînci, cuibăreşte: codroşul -
Phoenicurus ochruros Gmel., corbul -Corvus corax
L., vinderelul - Falco tinnunculus L.. În sezonul cald,
urcă până în golul alpin pietrarul - Oenanthe
oenanthe L., codobatura albă şi cenuşie - Motacilla
alba L. şi Motacilla cinerea L..
Din zona forestieră înaintează în jnepenişuri
specii de păsări ca: pitulicea - Phylloscopus collybita
Vieillot, mierla gulerată - Turdus torquatus L.,
pănţăruşul - Troglodytes troglodytes L.,
măcăleandru - Erithacus rubecula L., fâsa de pădure
28
- Anthus trivialis L., brumăriţa de pădure - Prunella
modularis L.. În zbor, la înălţime, au fost observate
unele răpitoare de zi: eretele vânăt - Circus cyaneus
L., şoim călător - Falco peregrinus Tuns., uliu
porumbar - Accipiter gentilis L., acvila ţipătoare
mică - Aquila pomarina Bhrem , şorecar comun -
Buteo buteo L..
Trebuie menţionat cocoşul de munte - Tetrao
urogallus L., o pasăre ce poate fi văzută în pădurile
bătrâne de molid din parc.
Mamiferele sunt reprezentate prin carnivorele
mari – ursul - Ursus arctos L., lupul - Canis lupus L.,
râsul - Lynx lynx L., mustelidele: vidra - Lutra lutra
L., jderul - Martes martes L., bursucul - Meles meles
L., dar şi pisica sălbatică - Felis silvestris Schrb. Ele
asigură vârful piramidei trofice şi deci veriga
prădătorilor specializaţi. Dintre mamiferele
ierbivore întâlnim: căpriorul -Capreolus capreolus L,
cerbul - Cervus elaphus L.şi mistreţul - Sus scrofa L.
29
Dintre rozătoare, pot fi enumerate: pârşul comun -
Glis glis L., pârşul de alun - Muscardinus
avellanarius L., şoarecele de pădure - Apodemus
sylvaticus, chiţcan de munte - Sorex alpinus Schinz.
În pădurile din parc trăiesc şi specii de lilieci:
liliacul urecheat brun - Plecotus auritus L. şi liliacul
bicolor - Vespertilio murinus L..
Peisajele
Principalele unităţi peisagistice sunt:
a) caldera vulcanică, impresionantă, străjuită
de vârfuri cu altitudini de peste 2000 m, a cărei
diametru depăşeşte 10 km;
b) pajiştile alpine, stâncoase, cu specii de
plante acidofile, cu insule de jneapăn şi smirdar,
adevărate comori ale parcului. În timpul verii aici
apare şi elementul antropic reprezentat de ciobanii
cu turme de oi; în zona Pietrele Roşii- 12 Apostoli,
jneapănul este înlocuit cu ienupăr;
30
c) grohotişurile silicioase, de o mare
frumuseţe.
d) pădurile de amestec şi coniferele, care
urcă până în golul alpin;
e) jnepenişuri şi ienupărete care fac tranziţia
între pădurile de limită şi păşunile cu ţăpoşică;
31
f) peisaj antropic –fosta exploatare de sulf cu
impact negativ deosebit; pe versantul sudic al Vf.
Bistricioru, Strunioru şi Tihu, se observă suprafeţe
întinse dezgolite în urma doborâturilor de vânt
exploatate înainte de constituirea ariei protejate.
Mărturii istorice
Descoperirea în iulie 1987 a megaliţilor din
Călimani integrează Carpaţii în arealul “civilizaţiei
megalitice”.
Megalitul cu gravuri din valea Paltinu — satul
Gura Haitii - 27 km de Vatra Dornei situat în partea
cea mai sudică a Depresiunii Dornelor, în caldera
Călimanului, destul de aproape de reprezentările
zoomorfe şi antropomorfe de pe Piciorul Hârlei şi
din grupul Doisprezece Apostoli — are dimensiuni
destul de mari şi o formă, în general, neregulată, cu
înălţimea de 135 cm, lăţimea de 92 cm şi greutatea
de peste 1,5 tone.
Blocul prezintă evidente urme de prelucrare,
evidenţiate prin detaşarea celor doi umeri de pe
feţele cu gravuri. Se mai păstrează încă, destul de
clar, urma şanţului de tăiere a rocii în zona
respectivă, cît şi dovada modului de desprindere a
părţii tăiate.
Manifestări culturale din trecut-

Nedeea din Călimani
Nedeile au servit, din cele mai îndepărtate
timpuri, unor scopuri economice şi politice precise,
au avut o structură specifică şi variată, funcţii
sociale complexe şi clare.
Nedeea de la Călimani a îmbrăcat caracterul
unei ample manifestări naționaliste a românilor din
32
cele trei provincii istorice: Bucovina, Moldova şi
Transilvania.
Ea unea, în fiecare an, pe parcursul câtorva zile,
românii din zonele limitrofe ale celor trei provincii
româneşti. Locul de desfăşurare al nedeii, se află nu
departe de Rezervaţia Naturală „12 Apostoli", în
jurul bornei de hotar care despărţea Moldova de
Bucovina şi Transilvania. Dacă, în vechime ampla
manifestare tradiţională din zona unde se
desfăşura, purta numele de „Moşi", iar drumurile
de acces spre munte se numeau „Calea Moşilor", în
perioada anilor 1775—1918 şi o bună vreme după
aceea, locul era cunoscut sub numele: „La
triconfinii", „La acvila mare", de regulă „La nedee"
sau „La Lucaciu".
În zilele premergătoare nedeii, versanţii
munţilor din jur îmbrăcau o atmosferă de mare
sărbătoare. De pe culmi şi de pe cărări umbrite, de
prin văi, muntele îşi aduna fluviile de români,
îmbrăcaţi în pitoreşti costume populare şi mânaţi
de dorul fierbinte al revederii cu fraţii lor. Pe cai se
transportau merinde pentru marea sărbătoare şi
diverse produse ce urmau să fie destinate
schimbului. Mulţi dintre ei urcau cu vite şi cu păsări,
aparţinând celor mai renumite rase, în vederea
valorificării lor pe calea relaţiilor de schimb.
În acest cadru — sumar definit — în fiecare an,
în ziua de 29 iunie, în prezenţa a mii de români, se
deschidea nedeea. Erau frecvente cazurile când
obştea adunată cumpăra şi sacrifica vite la faţa
locului, pentru ca apoi, la văpaia focurilor, să se
prepare mâncăruri specifice. Petrecerea dura
uneori toată noaptea. Feeria peisajului de noapte,
al nedeii, de altădată, a rămas de neuitat în
33
memoria multor generaţii. În aceste condiţii se
regăseau şi se închegau prietenii, oficiindu-se şi
numeroase căsătorii, mai ales în prima parte a
sărbătorii.
În timpul horelor, în care se prindeau zeci şi sute
de români, adeseori toată suflarea prezentă, se
auzeau cîntece şi strigături cu o vădită încărcătură
de chemare la luptă pentru unitate naţional-statală.
Ultima fază a nedeii era dedicată, în exclusivitate,
unui intens schimb de produse. Ultima nedee din
Munţii Călimani ar fi avut loc în anul 1914.
Căi de intrare în Parcul Naţional Călimani

Drumurile de acces în Parcul Naţional Călimani
sunt:
a) drumul european E576 suprapus cu DN17
Suceava - Vatra Dornei – Bistriţa Năsăud, până la
Vatra Dornei apoi DN17B până la Gura Negrii, după
care, urmând drumul judeţean spre Neagra Şarului
se ajunge la punctul de intrare de la Gura Haitii;
b) drumul european E576 suprapus cu DN17
care, urmând drumul judeţean spre Panaci se
ajunge la Drăgoiasa sau Păltiniş;
c) drumul european E576 suprapus cu DN17
Dorna Candrenilor, după care, urmând drumul
comunal şi forestier spre Poiana Negrii se ajunge la
punctul de intrare de la Poiana Negrii;
d) drumul european E576 suprapus cu DN17
Poiana Stampei, după care, urmând drumul
comunal şi forestier se ajunge la Dornişoara;
34
e) drumul naţional DN15 Tulgheş – Topliţa –
Răstoliţa - Deda, până la Topliţa, după care urmând
drumul comunal până „ La Monument ” şi apoi
drumul forestier spre Gura Voivodesei şi Poiana
Puturosu;
f) drumul naţional DN15 Tulgheş – Topliţa –
Răstoliţa - Deda, până la Lunca Bradului;
g) drumul naţional DN15 Tulgheş – Topliţa –
Răstoliţa - Deda, până la Răstoliţa;
h) drumul european E576 suprapus cu DN17
Mureşenii Bârgăului, după care, urmând drumul
comunal şi forestier se ajunge la Colibiţa.
Ce putem vizita în zona Parcului Național

Călimani?
Parcul Naţional Cǎlimani completeazǎ gama de
oferte turistice a unei zone mult mai întinse. Este
vorba de Depresiunea Dornelor, situatǎ în partea
de nord, staţiunea Borsec şi defileul Mureşului
situate în partea de est, respectiv în sudul Munţilor
Cǎlimani.
Depresiunea Dornelor- municipiul Vatra Dornei-
constituie un punct de atracţie major. Numitǎ şi
„Perla Bucovinei”, staţiunea turisticǎ Vatra Dornei
înregistreazǎ anual un important flux de turişti ce
vin aici în scop medical – curativ sau de agrement.
Pe timp de iarnǎ, activitatea staţiunii se
concentreazǎ asupra sporturilor de iarnǎ, cele douǎ
pârtii de schi fiind utilizate la maxim.
Pe partea turismului monahal, oraşul constituie
un bun punct de plecare pentru vizitarea
mânǎstirilor din Moldova, Bucovina sau
35
Maramureş, majoritatea incluse în lista
Patrimoniului UNESCO.
Defileul Mureşului, luat ca întreg între Topliţa şi
Deda prezintǎ frumuseţea unui traseu dǎltuit de
râul Mureş printre munţii Cǎlimani şi Gurghiu,
defileu amenajat în paralel pentru transportul auto
şi cel feroviar. Aici s-a constituit Parcul Natural
Defileul Mureşului Superior.
Un element deosebit îl constituie peştera de
mulaj „Căsoaia lui Ladaș” din Defileul Toplița-Deda.
Este localizată între Răstolița şi Lunca Bradului, la
extremitatea estică a comunei Androneasa. Peştera
s-a format în rocă vulcanică, acum peste 5 milioane
de ani.
Pot fi vizitate şi: Schitul Carmelit de Maici Sf.

Cruce din com. Stânceni, un schit greco - catolic de
rit bizantin, unul din cele 6 din întreaga lume,
mânǎstirea Sf. Ilie şi mânǎstirea Doamnei, ambele
din Topliţa, Muzeul Etnografic Deda, muzeul satului
din Idicel- Pǎdure, şi altul în Sǎcalu de Pǎdure,
36
ambele aparţinând comunei Brâncoveneşti,
bisericile vechi de pe cuprinsul localitǎţilor ce
tranziteazǎ defileul - Biserica Evanghelicǎ din Ideciu
de Jos, Rezervaţia de Lalele de la Vǎlenii de Mureş,
Calele de mlaştinǎ din satul Ciobotani,
com.Stânceni, Castelul Kemeny din comuna
Brǎncoveneşti.
Staţiunea montanǎ Borsec, vestitǎ prin resursele
de ape minerale ale zonei, situatǎ în partea de est a
parcului, deţine un potenţial turistic însemnat, cu
amenajǎri şi structuri specifice de primire a
turiştilor.
În contextul menţionat, Parcul Naţional Călimani
se poziţioneazǎ central zonelor enumerate,
conferind un element turistic strategic prin
frumuseţea peisajelor şi nu în ultimul rând prin
natura serviciilor turistice oferite. Existǎ aici un
numǎr de trei rezervaţii, dintre care douǎ constituie
atracţia principalǎ a turiştilor montani care strǎbat
masivul în grup sau individual:
a) Rezervaţia geologicǎ „12 Apostoli” ce
prezintǎ un relief ruiniform asemănător unor statui
plăsmuite dintr-o lume de basm „Moşul”,
„Godzila”, „Mareşalul”, „Mucenicul” sau
„Guşterul”;
b) Pietrele Roşii – loc cu o impresionantǎ
povarǎ istoricǎ a luptelor de graniţǎ tripartitǎ.
Prezintǎ o caracteristicǎ interesantă, aceea de
triplex confinium ceea ce simbolizeazǎ în limba
latinǎ – punct de întretǎiere a graniţelor a trei
state;
37
c) Cetăţile Tihului – vǎrfuri muntoase rǎzleţe
ce rǎsar precum zidurile unei cetǎţi, surprind turiştii
aventuraţi aici prin frumuseţea şi sǎlbǎticia
peisajului;
d) Cascada
Tihu şi Cascada
Băuca – conferǎ o
privelişte deosebitǎ
şi loc de relaxare în
traseele drumeţilor
montani;
e) Rezervaţia
naturalǎ „Iezerul
Călimanului”- lac de
baraj natural
înconjurat de
vegetaţie subalpină
cu ienupăr şi
jnepeniş, atrage
38
sǎptǎmânal grupuri de turişti dornici de experienţe
complexe;
f) Traseul de creastă prin Vârful Pietrosu -
conferǎ imagini de vis asupra întregii caldere
vulcanice din Cǎlimani. Este punctul cel mai înalt
din aceşti munţi.
g) Înflorirea smirdarului în zona Reţitiş –

reprezintǎ un adevǎrat festival al naturii. Muntele
39
devine de culoare roşie, contrastul cu stâncile şi
vegetaţia alpină expunând imagini greu de uitat;
h) Spectacolul boncănitului la cerb, din
septembrie – octombrie şi al rotitului la cocoş de
munte în aprilie – sunt atracţii speciale destinate
celor ce doresc să cunoască şi să aprofundeze din
secretele conferite de natura montanǎ;
i) Megaliţii încrustaţi descoperiţi în zona

Pârâului Paltinul din Călimani reprezintǎ provocarea
cǎtre necunoscut. Reflectǎ partea de mitologie încǎ
nedescoperitǎ a zonei 12 Apostoli – Lucaciu, o zonǎ
în care cei cunoscǎtori îşi pot reface importante
surse de bioenergie.
În materie de turism, Administraţia Parcului

Naţional Cǎlimani a elaborat şi promoveazǎ o serie
de pachete turistice distincte cu care vine în
40
completarea celorlalte oferte turistice ale zonei.
Acestea sunt:
a) Turismul ecvestru în Munţii Cǎlimani,
activitate atractivǎ cu pachete pe grade de
dificultate și începând de la douǎ ore şi până la şase
zile, cu ghizi montani specializaţi şi echipamente
performante. Caii sunt de rasa huţul, perfect
adaptaţi la mersul pe munte;
b) Expediţiile de observare şi interpretare a

naturii, tip „foto – safari”, organizate periodic de
Administraţia parcului persoanelor dornice de a
acumula experienţe şi cunoştinţe diversificate;
interpretarea este asiguratǎ de persoane
specializate, diversitatea plantelor, animalelor şi
peisajele fiind extrem de atractive;
41
c) Tabere Junior – Ranger, asigurǎ însuşirea
unor noţiuni de educaţie şi comportament copiilor
şi adulţilor vis-a-vis de practicarea unui
comportament civilizat pe munte, de respectarea şi
pǎstrarea unui mediu înconjurǎtor adecvat.
Zonarea parcului
Pentru a asigura o mai bună administrare a ariei
natural protejate, ținând seama de localizarea
elementelor cu valoare ridicată de conservare și a
zonelor cu o biodiversitate bogată, dar și de modul
de utilizare a terenurilor şi de intensitatea
circulaţiei oamenilor şi animalelor, în conformitate
cu legislația românească, au fost desemnate zone
cu grade diferite de protecție.
1. Zona de protecţie strictă, cu o suprafaţă
totală de 1128 ha, cuprinde zone sălbatice în care
nu au existat intervenţii antropice sau nivelul
acestora a fost foarte redus, respectiv 384,2 ha
reprezintă Rezervaţia Ştiinţifică Jnepeniş cu Pinus
42
cembra, constituită în principal din arborete de
molid sau de amestec cu zâmbru, într-o stare
naturală sau seminaturală. Se interzice
desfăşurarea oricăror activităţi umane, cu excepţia
activităţilor de cercetare, educaţie şi ecoturism, cu
limitările descrise în planul de management, alături
de arborete valoroase limitrofe, jnepenişuri şi
habitatele cu smirdar din partea din amonte
rezervaţiei ştiinţifice până la culmea Iezerul
Călimani- Bradul Ciont- Reţitiş- Pietricelu- Negoiu
Unguresc.
2. Zona de protecţie integrală: cu o suprafaţă
de peste 15.000 ha - cuprinde cele mai valoroase
bunuri ale patrimoniului natural din interiorul ariei
naturale protejate, constituită din păduri, pajişti,
suprafeţe cu jneapăn şi smirdar. În zona de
protecţie integrală, în afara perimetrului rezervaţiei
ştiinţifice cu regim strict de protecţie, se pot
desfăşura următoarele activităţi: ştiinţifice şi
educative; ecoturism care nu necesită realizarea de
construcţii-investiţii; utilizarea raţională a pajiştilor
pentru păşunat, și altele.
3. Zona de conservare durabilă, cu o
suprafaţă de aproape 8000 ha, face trecerea între
zonele cu protecţie integrală şi cele de dezvoltare
durabilă, constituită din păduri sau pajişti afectate
de activităţile antropice, turistice sau miniere. Se
pot desfăşura următoarele activităţi: ştiinţifice şi
educative; ecoturism care nu necesită realizarea de
construcţii-investiţii; utilizarea raţională a pajiştilor
pentru păşunat, activităţile de protecţie a pădurilor,
acţiunile de prevenire a înmulţirii în masă a
dăunătorilor forestieri, activităţi tradiţionale de
utilizare a unor resurse regenerabile, în limita
43
capacităţii productive şi de suport a ecosistemelor,
precum și alte activități, fără a încălca legislația
privind regimul ariilor natural protejate.
Cum ne pregătim de drumeţie?

Pentru ca excursia dumneavoastră să fie
marcată doar de momente plăcute, vă rugăm să
citiţi cu atenţie recomandările noastre precum şi
regulile de vizitare ale ariei naturale protejate.
Recomandări pentru drumeţie:
- Purtaţi echipament adecvat: bocanci, haină de
ploaie, haine uscate de schimb, rucsac, lanternă;
cort, sac de dormit, primus, în funcţie de lungimea
traseului şi de timpul pe care doriţi să-l petreceţi pe
munte;
- Trusă de prim ajutor;
- Hartă, busolă;
- Alimente neperisabile, energizante naturale:
fructe dulci, uscate, nuci, alune, etc;
- Apă (traseele de creastă sunt în general,
sărace în surse de apă);
Reguli de vizitare în Parcul Naţional Călimaniii:
În Parcul Naţional Călimani sunt permise

activităţi de turism şi de educaţie, cu respectarea
regulilor de vizitare. Nu sunt permise activităţi de
turism în zonele cu protecţie strictă, respectiv
Rezervaţia „Jnepeniş cu Pinus cembra”.
Accesul în Rezervaţia Ştiinţifică Jnepeniş cu
Pinus cembra este permis doar în baza autorizaţiei
eliberate de către Administraţia Parcului Naţional
Călimani. Accesul va fi aprobat numai pentru
44
cercetători, biologi sau alţi specialişti, în domenii
legate de conservare/mediu, studenţi de la secţii cu
specializările respective, grupuri care desfăşoara
excursii de studii, practică în aceste domenii.
Grupurile vor fi de maxim 8 persoane şi însoţite de
un reprezentant al Administraţiei Parcului Național
Călimani.
- Vizitarea Parcului Naţional Călimani este
permisă numai pe potecile marcate cu semne
convenţionale;
- Camparea pe teritoriul parcului se va face în
locuri marcate şi delimitate;
- Aprinderea focului pe teritoriul Parcului
Naţional Călimani se reglementează astfel:
a. este permisă doar în vetrele special
amenajate în acest scop în locurile de campare.
Pentru aceasta, se vor folosi doar lemn mort, căzut
la sol. Se vor respecta normele de prevenire şi
stingere a incendiilor;
b. Sunt strict interzise adunatul şi defrişarea
vegetaţiei lemnoase de orice fel pentru facerea
focului;
c. este interzisă aprinderea focului în golul
alpin şi în fondul forestier, cu excepţia locurilor
special amenajate de către administratorul
terenului. În locurile de campare din golul alpin sau
cele din alte zone, în care nu există lemn de foc de,
se permite doar utilizarea primusului;
- Regimul deşeurilor pe teritoriul Parcului
Naţional Călimani se reglementează astfel:
a. este interzisă abandonarea deşeurilor de
orice fel pe teritoriul Parcului Naţional Călimani;
45
b. turiştii au obligaţia de a evacua
deşeurile pe care le generează pe timpul vizitării
Parcului.
c. deşeurile vor fi evacuate în afara Parcului şi
se lasă doar în locuri special amenajate pentru
colectare;
- Se interzice: tăierea, incendierea, distrugerea
sau degradarea prin orice mijloace a jneapănului.
- Se interzice tăierea, ruperea sau scoaterea
din rădăcini a arborilor, puieţilor sau lăstarilor,
precum şi însuşirea celor rupţi sau doborâţi de
fenomene naturale.
- Se interzice distrugerea, degradarea,
respectiv colectarea în scop comercial, fără
acordul Administraţiei Parcului Naţional Călimani
R.A., a ciupercilor, fructelor de pădure,
plantelor, animalelor, rocilor şi a oricăror
eşantioane de origine naturală de orice fel din
Parcul Naţional Călimani.
- Accesul câinilor în Parcul Naţional Călimani
este permis doar în condiţiile în care câinii sunt
ţinuţi permanent în lesă. Pentru fiecare câine,
stăpânii trebuie să prezinte toate actele de dovadă
a vaccinării.
- Tulburarea liniştii în parc prin orice fel de
mijloace (strigăte, pocnitori, folosirea de
echipamente audio, etc.) este strict interzisă.
- Este strict interzisă distrugerea sau
degradarea panourilor informative şi
indicatoare, precum şi a plăcilor, stâlpilor sau a
semnelor de marcaj de pe traseele turistice.
- Este strict interzisă degradarea refugiilor,
adăposturilor, podeţelor sau a oricărei alte
46
construcţii sau amenajări de pe teritoriul
parcului.
- Scăldatul şi utilizarea de detergenţi pentru
spălare în apele curgatoare şi în lacurile alpine este
interzis.
- Folosirea ambarcaţiunilor de orice tip pe
lacurile alpine, este interzisă.
- Accesul publicului cu mijloace motorizate
sau cu biciclete se reglementează de către
Administraţia Parcului Naţional Călimani R.A. în
colaborare cu deţinătorii/administratorii
drumurilor aflate pe teritoriul Parcului Naţional
Călimani.
47
Partea a II-a
Parcul Național
Călimani
-trasee de vizitare omologate-
48
A. Trasee care au punct de plecare
Depresiunea Negrii Şarului- Gura
Haitii
1. Gura Haitii- Pietrele Roşii- Dornişoara

2. Gura Haitii – Poiana Izvoarelor – Vf
Pietrosu Călimani – Vf Reţitiş – Vf Iezerul
Călimanilor – Pasul Păltiniş
3. Neagra Sarului – Vf 12 Apostoli –
Poiana Izvoarele – Vf Reţitiş – Vf Iezerul
Călimanilor – sat Neagra Sarului
4. Vatra Dornei – Poiana Spânzului –
Dornei
1.Traseu Gura Haitii- Pietrele Roșii-

Dornișoara
Marcaj: Cruce albastră

Grad de dificultate: moderat
Durata: 7-8 ore.
Mijloace de acces:
Plecare: drumul european E576 suprapus cu DN17
Vatra Dornei apoi DN 17B până la Gura Negrii, după
se ajunge la Gura Haitii;
Sosire: Dornişoara, pe drumul drumul comunal şi
forestier, după care, la Poiana Stampei, se intră pe
drumul european E576 suprapus cu DN17 Suceava
- Vatra Dornei – Bistriţa Năsăud.
49
De la stația de autobuz Gura Haitii, traseul
debutează cu o porțiune de drum forestier (Drumul
Forestier Haita), care poate fi parcursă lejer în 20 de
minute.
Pe partea dreaptă, drumul este mărginit de
pârâul Haita, cu vegetație tipică de margini de
pâraie, buruienișuri înalte, în care predomină
frunzele mari de captalan (Petasites hybridus), tufe
de iarba ciutei (Doronicum austriacum), brustur
negru (Symphytum cordatum) și asmățui sălbatic
(Chaerophyllum hirsutum).
Apoi, marcajul turistic ne îndreaptă către un

urcuș prin pădurea de molid, traseu de aproximativ
2 ore. Vom avea parte de porțiuni cu urcuș (pante
de 35-40 grade), dar și luminișuri cu suprafață
plană, unde vă puteți odihni. Pădurea este adăpost
pentru animale și plante. Cu puțină răbdare și fără
să faceți zgomot, puteți vedea cocoși de munte,
50
ierunci sau păsări cântătoare. Cerbii pot fi și ei
văzuți. Spre vârf însă, există posibilitatea întâlnirii
cu animale de la stână. În Parcul Național Călimani,
pășunatul este permis în pajiștile din zona
superioară.
Efortul vă este recompensat cu o priveliște
blândă asupra Rezervației 12 Apostoli spre nord, și
a Pietrelor Roșii, spre sud. Există un loc de popas
marcat și prevăzut cu sursă de apă.
Vom urma marcajul turistic pentru aproximativ
15 minute prin pajiștea cu țăpoșică (Nardus stricta),
unghia păsării ( Viola declinata), tufe de ienupăr
(Juniperus communis ssp. nana), afin (Vaccinium
myrtillus) și
merișor
(Vaccinium
vitis- idaea),
ca să
ajungem la
Pietrele
Roșii (1705
m). Aici
avem o
panoramă
superbă
către valea
Negrii și
vârfurile
calderei
vulcanice.
Traseul urmează o porțiune de creastă, cu
rariște de molid și ienupăr, aproximativ 2 ore, până
în vecinătatea vârfului Tamău (1861 m). Acest vârf
marchează limita dintre valea Negrei și bazinul
51
mare al râului Dorna. Poteca se continuă lin, pe
culme pentru aproximativ 30 minute, apoi coboară
către vest, spre Dornișoara. Vom întâlni, timp de o
oră, păduri umbroase de molid, cu diferite specii de
mușchi și ciuperci, măcrișul iepurelui (Oxalis
acetosella) și tufe de afin, după care părăsim
perimetrul Parcului Național Călimani și intrăm pe
drumul forestier Voroava.
Traseul continuă pe drum pentru aproximativ 2

ore, până în localitatea Dornișoara.
Atenție! Posibilitățile de cazare şi transport sunt

minime în localitate, astfel că recomandăm
planificare atentă a excursiei.
52
2. Traseul Sat Gura Haitii – Poiana Izvoarelor
– Vf Pietrosu Călimani – Vf Reţitiş – Vf Iezerul
Călimanilor – Pasul Păltiniş
Marcaj: Cruce roşie

Grad de dificultate: dificil
Durata: 16 ore.
Mijloace de acces:
Plecare: drumul european E576 suprapus cu DN17
se ajunge la Gura Haitii, de aici, se urmărește
drumul forestier Izvoarele Haitii;
Sosire: sat Păltiniș, se urmărește drumul județean
Panaci, apoi se intră în DN 17B până la Gura Negrii
și mai apoi, drumul european E576 suprapus cu
DN17 Suceava - Vatra Dornei – Bistriţa Năsăud.
Punctul de plecare ușor de reperat este stația
de autobuz Gura Haitii. De aici, traseul nostru
urmărește pârâul Haita, către obârșia acestuia.
53
Până la intrarea în parc, parcurgem drumul
forestier Haita și putem observa diferite plante
iubitoare de umezeală: captalan (Petasites
hybridus), omag (Aconitum firmum), brustur negru
(Symphytum cordatum), crețușcă (Filipendula
ulmaria), pipirig (Scirpus sylvaticus), etc. Vara,
numeroși fluturi colorați lenevesc la soare, putând
fi ușor de fotografiat.
De la limita parcului, traseul continuă printr-o
pădure de molid care ne ferește de arșița puternică
a soarelui pentru aproximativ 30 de minute.
Gălbiori (Cantharelus cibarius), hribi (Boletus edulis)
și hulubițe (Russula spp.) ies prin pătura groasă de
mușchi și cetină uscată. Ici-colo câte o ferigă își
etalează frunzele penate.
Încet, pădurea se rărește și în față se întinde o

pajiște întinsă, mărginită de creste.
54
În Poiana Izvoarelor este un loc bun de popas și
de campare, înaintea ascensiunii către punctul cel
mai înalt din parc. Există sursă de apă tot timpul
anului și vă recomandăm să vă faceți provizii.
Timp de o oră urmărim marcajul turistic pe firul
izvorului, printr-o galerie de anin verde (Alnus
viridis) și stâncării, cu
o porțiune mai
abruptă către vârf.
Jneapănul (Pinus
mugo) îmbracă
versanții pietroși, ici-
colo întrerupți de
insule de smirdar
(Rhododendron
myrtifolium), merișor
(Vaccinium vitis-
idaea) și afin vânăt
(Vaccinium
uliginosum). Vedem
plante cu flori
colorate: ochiul găinii
(Primula minima),
clopoței de munte
(Campanula alpina), șopârliță (Veronica
baumgartenii), scânteiuță (Potentilla ternata).
Vârful Pietrosul Călimani (2103m) este cel mai
înalt punct din Parcul Național Călimani și în același
timp, cel mai înalt vârf de origine vulcanică din
România. După câteva minute de mers pe pietrele
mobile ale grohotișului, ajungem la cruce. Cei care
doresc pot lăsa un mesaj pentru personalul
parcului, folosind carnețelul protejat de intemperii
din cutiuța metalică.
55
Însă punctul culminant al traseului merită un
popas binemeritat pentru relaxare, fotografii și
privit departe peste culmile munților din jur. De aici
putem vedea munții Rodnei, către nord- vest, apoi
în apropiere, capătul ramurii vestice al calderei
Călimani, cu vârfurile Străcior, Zurzugău, Bistriciorul
și Struniorul. Mai spre sud- Gruiu, Măieriș și Tamău.
Inevitabil, către sud-est, se observă Negoiul
Românesc decopertat și halda Ilva- o rană veche a
acestor munți.
Câteva plante își fac loc printre lespezile de
56
piatră: ruja (Rhodiola rosea), spălăcioasă (Senecio
carniolicus), struna cocoșului (Cerastium alpinum).
Coborârea pe stânci trebuie făcută cu grijă.
Urmează aproximativ 30 minute de traseu de
creastă, către Negoiul Unguresc (2081 m), al doilea
vârf ca altitudine din Călimani. Smocuri de
graminee și clopoței (Campanula rotundifolia ssp.
polymorpha), tufe de jneapăn și afin vânăt ne ies în
cale. Este o zonă puternic vântuită pe parcursul
întregului an.
Încă o porțiune mai dificilă- coborârea către
halda Ilva, cu grohotișuri mobile și labirinturi de
jneapăn și ienupăr. Spre est se deschide valea
Negrei, iar spre sud-vest, bazinul Ilvei, în județul
Mureș.
Odată ajunși în Șaua Negoiului, puteți profita de

locul de popas de acolo. Este unul din puținele
puncte cu sursă de apă.
57
O nouă etapă a drumeției o constituie
parcurgerea perimetrului fostei exploatări de sulf
Călimani pentru aproximativ o oră.
Versantul sud-estic al Negoiului Românesc a fost
decopertat în perioada 1970-1992, în scopul
valorificării sulfului. Din cauza schimbării
priorităților economice, după 1997, activitatea de
exploatare a fost oprită. Astăzi, pot fi văzute cele 4
halde de steril şi câteva clădiri din colonia
muncitorilor minieri.
Negoiul Românesc este strâns legat și de
termenul geologic vulcanocarst-un fenomen natural
prin care s-au format goluri în roca vulcanică din
subteran, prin acțiunea chimică și fizică a apelor
provenite din precipitații. Acest fenomen s-a
materializat aici prin existența Grotelor Luanei cu
Palatul de Ciocolată, Grota Ruinelor și Grota
Haosului. Grotele au fost distruse în urma lucrărilor
de exploatare a sulfului.
Traseul urmăreşte şaua dintre Negoiul
Românesc şi Pietricelul (1993 m), îl ocoleşte pe
acesta din urmă şi dă în Șaua Nicovala. De aici, în
aproximativ 30 minute, ajungem la Staţia
Meteorologică Reţitiş şi vf. Reţitiş (2021 m).
Primăvara, în acest loc înfloresc suprafeţe întinse cu
58
smirdar şi din loc în loc, insuliţe cu ochiul găinii şi
lichenul- renului (Cetraria islandica). Cunoscătorii
pot vedea şi tulpiniţele lipite de sol ale sălciilor
pitice (Salix hederacea, S. reticulata).
Traseul continuă apoi printre jnepeni şi ienuperi
către Bradul Ciont (1899 m) şi Şaua Voivodesei până
pe vf. Călimani Izvor (2031m) timp de o oră. De aici,
se deschide o vedere largă către interiorul calderei
vulcanice.
Urmărim marcajul către sud-est, spre
Depresiunea Drăgoiesei şi Păltiniş, unde părăsim
perimetrul Parcului Naţional Călimani. Durata
tronsonului Călimani-Izvor – Păltiniş este de 3 ore.
Atenţie! Informaţi-vă din timp asupra posibilităţilor

de cazare şi transport din zonă.
3. Traseu Sat Neagra Şarului – Vf. 12 Apostoli

– Poiana Izvoarele – Vf. Reţitiş – Vf. Iezerul
Călimanilor – sat Neagra Şarului
Marcaj: Punct roşu

Grad de dificultate: dificil
Durata: 18 – 21 ore
Mijloace de acces: drumul european E576 suprapus
cu DN17 Suceava - Vatra Dornei – Bistriţa Năsăud,
până la Vatra Dornei apoi DN 17B până la Gura
Negrii, după care, se urmează drumul judeţean
până la Neagra Şarului.
De la drumul comunal asfaltat, traseul
urmăreşte marcajul punct roşu prin fâneţe şi pâlcuri
de pădure pentru două ore până la Schitul 12
Apostoli de la intrarea în parc.
59
Din iunie şi până în august, acest tronson este
potrivit pentru pasionaţii de floră sălbatică,
întâlnind specii de orhidee, plante cu flori viu
colorate sau plante medicinale.
Dintre orhidee pot fi uşor de observat: bozior
(Dactylorhiza sambucina), Dactylorhiza fuchsii,
mlăștiniță (Epipactis atrorubens), Traunsteinera
globosa, Gymnadenia
conopsea, stupiniță
(Platanthera bifolia). Alte
plante cu flori viu colorate:
viorele sălbatice (Viola
canina), bulbuci (Trollius
europaeus), Gentiana
utriculosa şi crinul-de-
pădure (Lilium martagon).
Ajungem pe culmea de
unde traseul o ia către
Lucaciu şi cei 12 Apostoli.
Ienuperi pitici şi tufe de
afin şi merişor cresc de-o parte şi de alta a potecii.
De aici, traseul ne conduce
prin Parcul Naţional
60
Călimani. Urmăriţi indicatoarele pentru a identifica
sursa de apă. Acest traseu fiind unul preponderent
de creastă, sursele de apă sunt puţine. Suplimentați
resursele- aveți nevoie de rezerve de apă pentru a
evita deshidratarea excesivă.
Primul popas este vf. Lucaciu (1770 m). Ne
abatem puţin de la traseu pentru a admira
panorama care se deschide de pe vârf către Munţii
Rodnei şi Bârgăului. Apoi, printre ienuperi şi molizi
deformaţi de vânt şi zăpadă, ne deplasăm timp de o
oră spre sud-vest, către Rezervaţia Naturală 12
Apostoli (cu vf. 12 Apostoli- 1760m). Mai multe
informaţii despre Lucaciu şi Rezervaţia 12 Apostoli
le puteţi găsi în partea I a ghidului.
Pe pajiştea vântuită înfloresc sisineii (Pulsatilla
alba). Şi tot aici vin iarna cocoşii de munte (Tetrao
urogallus), să se hrănească cu ace şi conuleţe de
ienupăr, care au aspectul unor boabe albăstrui
până la negru. Toamna, hrana acestor păsări este
mai variată, fructele de afin, merişor şi afin vânăt,
nelipsind din dieta lor.
61
După câteva imagini surprinse cu stâncile de la
12 Apostoli, parcurgem timp de o oră tronsonul
spre Pietrele Roşii, traversând acelaşi peisaj cu
ienuperi pitici şi molizi cu port de steag, dat de
vânturile puternice.
La Pietrele Roşii este primul punct de popas, loc
unde puteţi să vă montaţi cortul şi unde beneficiaţi
de sursă de apă.
A doua etapă a drumeţiei o constituie
parcurgerea traseului de la Pietrele Roşii până la
Poiana Izvoare, unde vă veţi odihni pentru încă o
noapte, sau veţi continua până la locul de popas din
Şaua Negoiu.
Ne deplasăm timp de aproximativ 2 ore printre

rariştile de molid şi ienupăr, iar din loc în loc îşi face
apariţia şi câte o tufă de jneapăn. Lăsăm în urmă vf.
Tamău (1860m) apoi, după încă o oră de mers, vf.
Măieriş (1885 m), ajungând în final la intersecţia cu
62
traseul punct galben şi mai apoi cruce roşie, care
duce la locul de popas Poiana Izvoare.
Pentru cei care aleg să continue, urmează un
traseu prin jnepenişuri, timp de 3 ore, până în Şaua
Negoiu. Pe potecă putem observa urme de urs
(Ursus arctos) şi lup (Canis lupus). Aceste două
specii folosesc traseul turistic pentru deplasare în
căutarea hranei. În special ursul se hrăneşte aici cu
fructe de afin şi merişor.
Dacă ne aruncăm privirea în sus, putem admira

vf. Pietrosul şi şaua care îl leagă de Negoiul
Unguresc.
Atenţie! Traseul traversează un torent de

aproximativ 3 m adâncime pentru care este necesar
echipament adecvat.
În Șaua Negoiu, urmăriţi indicatorul către sursa
de apă şi loc de popas.
63
De aici, traseul se suprapune peste cruce roşie
(traseul nr.2) până la vf. Călimani Izvor. Durata: 8
ore.
Există două posibilităţi de campare, ambele cu
abatere de la traseu:
1. De la vf. Reţiş se parcurge distanţa până la
Bradul Ciont, apoi se urmăreşte marcajul cruce
roşie până la Rezervaţia Iezerul Călimani, unde
există loc de popas şi sursă de apă. Abatere de la
traseu: o oră.
2. De la vf. Călimani Izvor, se parcurge încă o
oră până la vf. Călimanul Cerbului (2013 m)- traseul
principal punct roşu, apoi se deviază spre sud, pe
bandă roşie pentru încă 30 minute.
Ultima zi, se parcurge etapa –Rezervaţia Iezerul
Călimani- Călimanul Cerbului (sau Călimanul
Cerbului- loc de popas)- Piciorul Ţiganului- pe
pârâul Tăieturi până la drumul judeţean din satul
Neagra Şarului. Aici există posibilităţi de cazare şi
mijloace de transport în comun către municipiul
Vatra Dornei.
4Traseu Vatra Dornei – Poiana Spânzului –

Dornei
Marcaj: Triunghi albastru

Grad de dificultate: mare
Durata: 9 – 10 ore
până la Vatra Dornei
Menţiune: La data publicării ghidului, traseul era
impracticabil din cauza doborâturilor de vânt.
64
Traseul pleacă din central orașului Vatra Dornei,
de la biroul de informare Salvamont Vatra Dornei.
Se urmărește marcajul, peste podul peste râul
Dorna, apoi prin baza de agrement.
Se urcă prin pădure până în vf. Diecilor (1301
m).
Apoi, prin fânețe și pâlcuri de pădure se atinge
vf. Priporul (1305 m) și Poiana Spânzului, după care
se continuă prin molidiș prin Poiana Snopului, până
sub vf. Lucaciu. Apoi, după 30 minute se ajunge la
Rezervația 12 Apostoli.
De aici, se urmărește traseul marcat cu punct

roșu nr.3, pentru a ajunge în sat Neagra Șarului sau
traseu nr. 7 punct albastru pentru a ajunge la Gura
Haitii.
65
B. Trasee care au punct de
plecare localitățile Poiana Negri și
Dornişoara
5. Traseu sat Dornişoara- Izvoarele Dornei
6. Traseu sat Dornişoara- Gura Haitii (vezi
traseu nr.1)
7. Traseu sat Poiana Negri – Vf 12 Apostoli –
Sat Gura Haitii – Vf Calimanul Cerbului – Sat
Coverca
5. Sat Dornişoara – Izvoarele Dornei
Marcaj: Punct galben

Grad de dificultate: mediu
Durata: 4 ore.
Mijloace de acces:
66
- Drumul european E576 suprapus cu DN17
Poiana Stampei, după care, urmând drumul
comunal şi forestier se ajunge la Dornişoara;
Drumul forestier axial Dornişoara
Acest traseu parcurge o mică porţiune în
interiorul Parcului Naţional Călimani. Pentru
început, veţi parcurge circa trei ore tronsonul de
drum forestier care duce până la limita parcului.
Este o zonă foarte activă din punct de vedere al
exploatării lemnului, de aceea veţi întâlni diferite

utilaje și muncitori forestieri. Duminica şi în zilele cu
sărbători religioase, traseul este neperturbat, astfel
încât sunt şanse mai mari de a observa animale
sălbatice precum cerbul (Cervus elaphus) sau
căpriorul (Capreolus capreolus).
Uneori, şi cocoşii de munte pot fi văzuţi pe
drumurile forestiere culegând pietricele necesare
67
pentru digestie. În rest, puteţi admira de o parte şi
de alta, pădurile cu molizi înalţi şi Izvoarele Dornei a
cărui maluri abundă de captalan, brusture negru şi
omag.
Urmărim firul apei către amonte şi intrăm în

parc. De aici începe urcuşul pentru încă o oră până
sub Vf. Pietrosul Călimani (2103m), cel mai înalt
vârf din masiv. Din acest loc izvorăşte râul Dorna,
de unde şi numele Izvoarele Dornei, care culege din
aval pâraiele Tihu, Daliilor, Bârsani, Voroava,
Zgârciu, și se uneşte spre Poiana Ştampei cu pârâul
Dornişoara. Râul Dorna traversează oraşul Vatra
Dornei, vârsându-se imediat la ieşire, în râul Bistriţa
Aurie.
De sub vârful Pietrosul, puteţi alege să vă
întoarceţi pe acelaşi traseu, sau să continuaţi
pentru încă 30 minute pe traseul marcat punct
68
roşu, către sud- est, până la punctul de campare de
la Poiana Izvoare.
6. Traseu sat Dornişoara- Gura Haitii

(vezi traseu nr.1)
7. Sat Poiana Negri – Vf 12 Apostoli – Sat

Gura Haitii – Vf Calimanul Cerbului – Sat
Coverca
Marcaj: Punct albastru

Durata: 8 – 9 ore
până la Dorna Candrenilor, după care, urmând
drumul comunal şi forestier se ajunge la Poiana
Negri;
Traseul, recomandat pentru drumeţie în zilele
lungi de vară, abundă prin multitudinea peisajelor şi
a habitatelor prin care trece.
Prima etapă o constituie parcurgerea timp de 3
ore a tronsonului Poiana Negri- Rezervaţia 12
Apostoli, o zonă cu păduri de molid şi luminişuri
unde cresc frăguţe (Fragaria vesca) şi rugi de zmeur
(Rubus idaeus).
69
Apoi, printre bâtci, traseul ne conduce în Parcul
Naţional Călimani, la stâncile celor 12 Apostoli,
incluse în rezervaţia cu acelaşi nume. Informaţii
legate de aceste formaţiuni stâncoase puteţi citi în
prima parte a ghidului.
Pietrele sunt înconjurate de o pajişte cu

ienupăr.
Sisinei de munte îşi apleacă în bătaia vântului
cupele florilor mari, albe. Vara, florile se ofilesc,
lăsând locul unor pompoane de puf alb- cenuşii.
Admirăm de aici crestele golaşe ale Pietrosului
Călimani şi Negoiul Unguresc, către sud, iar spre
vest, platou Pietrei Dornei şi creasta Bistricior-
Strunior. Vă puteţi orienta şi cu ajutorul panoului
informativ pus la dispoziţie de Administraţia
Parcului. Vom continua cu a doua etapă a traseului,
până la Gura Haitii, porţiune care se suprapune
peste Poteca tematică 12 Apostoli.
70
Timp de o oră şi 30 minute vom coborî, mai întâi
printr-o pădure întunecoasă de molid, unde avem
şanse să vedem cocoşul de munte şi ierunca
(Tetrastes bonasia), după care, prin păşuni, până în
Valea Negrii.
La limita pădurii, ieşim din Parcul Naţional

Călimani, nu înainte să citim câteva informaţii
despre animalele sălbatice, de pe panoul amplasat
în acest scop.
Un mic popas şi ne vedem de drum prin
păşunea unde pasc liniştite animalele domestice ale
localnicilor din împrejurimi. La umbra unui molid
falnic ne aşteaptă un nou panou, unde putem afla
cum s-au format Munţii Călimani și despre originea
lor vulcanică.
71
Poteca şerpuieşte prin pajiştea cu orhidee
sălbatice, bulbuci, căldăruşe (Aquilegia nigricans) şi
viorele de munte, printre văcării şi garduri.
72
Încă un panou informativ unde aflăm despre
drumul pe care îl parcurge laptele de vacă de sus
din munte şi până se transformă în brânză.
Intrăm din nou în pădure, de data asta mult mai

rară, afectată de doborâturi de vânt şi atacuri de
insecte. Aflăm despre pădurea bolnavă, dacă citim
textul de pe panoul amplasat pe potecă. Încă o
pantă de coborât şi am ajuns la pârâu. Pârâul
Panacu este tributar Haitei, care se varsă nu
departe, în Neagra Şarului.
Trecem puntea şi ajungem la locul de popas
amenajat la punctul de plecare al Potecii Tematice
pe care tocmai am parcurs-o. Aici, alte patru
panouri ne vor ajuta să memorăm această porţiune
de traseu. Ieşim pe drumul forestier, urmărind
marcajul punct albastru până la staţia de autobuz
Gura Haitii.
Ne aşteaptă alte 3 ore de suiş până în vârful
Călimanul Cerbului (2012m). Din nou, pădurile de
73
molid ne vor ţine companie pentru o vreme. După
aproximativ o oră, intrăm pentru a doua oară în
Parcul Naţional Călimani. Treptat pădurea se
răreşte şi lasă loc tufelor de jneapăn şi ienupăr.
Câte un scoruş (Sorbus aucuparia) își flutură
ramurile în vânt.
Toamna, acest arbore se colorează în roşu

aprins, nu doar din cauza frunzelor care se usucă,
dar şi datorită ciorchinilor grei de fructe. Fructele
scoruşului sunt foarte apreciate de păsările care nu
pleacă în migraţii, fiind o sursă de hrană şi vitamine
pe timpul iernii.
Prin pajiştea cu ienuperi, ajungem la vârf.
Călimanul Cerbului reprezintă cel mai estic vârf din
74
Călimani cu altitudine de peste 2000 de metri
(2012m).
De aici, începe ultima etapă a călătoriei:
Călimanul Cerbului- Coverca, aproximativ două ore
şi 30 minute.
Atenție! La data publicării ghidului, această
porțiune nu era marcată și întreținută
corespunzător.
În faţă ni se deschide o panoramă largă către
munţii Bistriţei şi în depărtare, Ceahlăul. Tufe de
smirdar şi afin vânăt pot fi admirate de o parte şi de
cealaltă a potecii.
Pe timpul verii, trebuie să fiţi atenţi la câinii de

la stâni şi văcării. Nu faceţi mişcări bruşte şi nu
agitaţi animalele. Păstraţi o atitudine calmă până la
sosirea ciobanului, care în cele mai multe cazuri
este în apropiere.
Atenţie! Informaţi-vă din timp asupra

posibilităţilor de cazare din localitate şi asupra
mijloacelor de transport către oraşele din
apropiere.
75
C. Trasee care au punct de plecare
Piatra Fântânele- Colibiţa
8. Traseu Sat Piatra Fântânele Poiana sub
Măgură - Vf. Buba - Şaua Terha - Poiana
Dălbidanul- Muntele Viişoara - Şaua Bistriciorul –
Curmătura Tihului- Pietrosul
Bistriciorul.
8. Traseu Sat Piatra Fântânele- Poiana

sub Măgură - Vf. Buba - Şaua Terha - Poiana
Dălbidanul- Muntele Viişoara - Şaua
Bistriciorul – Curmătura Tihului- Pietrosul
Marcaj: Bandă roşie
76
Durata: 17 ore
Mijloace de acces: Drumul european E576 dinspre
Bistriţa sau dinspre Suceava, până la Piatra
Fântânele.
Traseul debutează cu o etapă lungă de
aproximativ 3 ore, prin păduri de amestec de molid,
fag (Fagus sylvatica) şi brad (Abies alba). Primăvara,
aici putem găsi specii precum trei răi (Hepatica
nobilis), Dentaria glandulosa, mierea ursului
(Pulmonaria rubra) şi în locurile umede, calcea-
calului (Caltha palustris).
În poieni, cu puţin noroc, se pot vedea mistreţii

(Sus scrofa) la păscut.
În Poiana Dălbidan vă puteți alimenta cu apă (pe
traseul de creastă nu există izvoare) și reface până
a doua zi.
A doua zi, intrăm în perimetrul Parcului Naţional
Călimani. Primul vârf cucerit este Străcior (1963m).
77
După care coborâm în șaua dintre vf. Bistricior
(1989m) și Străcior. Urmează parcurgerea
tronsonului de la Culmea Drăganului până în
drumul ”Mariei Tereza”.
Traseu de creastă parcurge habitate cu jneapăn,
smirdar, merişor, afin vânăt şi ienupăr. Este ramura
vestică a calderei vulcanice şi limita administrativă
dintre judeţele Suceava şi Mureş. Ne îndreptăm lin
timp de 3 ore către est, până în Curmătura Tihului
(1837 m), prin rarişti de molid cu jneapăn sub vf.
Ciungetu (1923 m) și Ruscii (1913 m). Facem o
pauză de odihnă şi poveste.
Creasta conține mai multe grupări de stânci și
pereți abrupți, pe care se dezvoltă specii de plante
adaptate la condiții dificile de viață: clopoței
(Campanula rotundifolia ssp.polymorpha), garofițe
(Dianthus barbatus), ochiul găinii (Primula minima),
părul porcului (Juncus trifidus), vuietoare
(Empetrum hermafroditum), afin vânăt (Vaccinium
uliginosum), cimbrișor (Thymus comosus), etc. Alte
specii: țepoșică (Nardus stricta), jneapăn (Pinus
mugo), merișor (Vaccinium vitis- idaea).
Continuăm traseul prin Vf. Gruiu (1882m). Acest
78
vârf este cunoscut în rândul localnicilor pentru
evenimentele care au avut loc în timpul Primului
Război Mondial. De altfel, întreg masivul Călimani a
constituit linie de front. Dar ceea ce este deosebit
despre vf. Gruiu este faptul că un cioban care
păştea oile în apropierea acestuia, a descoperit
osemintele a numeroase trupuri de soldaţi. El i-a
îngropat pe toţi şi a marcat locul iar mai târziu a
fost construit un monument în cinstea eroilor căzuţi
acolo. În fiecare an, de Rusalii, aici are loc o slujbă
religioasă.
De la Gruiu, ne continuăm drumul pe poteca
deschisă prin jneapăn, timp de 2 ore, până la vf.
Pietrosul Călimani (2103 m).
Locul de popas cel mai apropiat este Poiana
Izvoare (30 minute). Pentru aceasta, urmăriţi
marcajul cruce roşie către nord, apoi punct roşu
către sud.

Bistriciorul
Marcaj: triunghi albastru

Durata: 6 ore
Mijloace de acces: DJ 173A Prundu Bârgaului -
Bistrita Bârgaului - sat Colibita;
Traseul porneşte din localitatea Colibiţa, pe
drumul forestier Colbu până la clădirile unei foste
intreprinderi miniere. Apoi, urmează o porţiune cu
pantă mai pronunţată prin pădure de amestec de
molid, fag și brad, traversând în câteva puncte
drumul forestier Tirimia, până într-o poiană cu
ştevie şi ierburi înalte.
79
Aici putem vedea vara înflorite: garofiţe
(Dianthus barbatus), luceferi (Scorzonera rosea),
lumânărica pământului (Gentiana asclepiadea) şi
mult cimbrişor (Thymus comosus).
Următoarea porţiune ne conduce pe un drum în

Parcul Naţional Călimani, având o imagine
frumoasă asupra versantului nord- vestic al
Struniorului. Izvoare ţâşnesc printre pietre,
asigurând apa pentru animalele sălbatice care
trăiesc aici: urs, lup, cerb, mistreţ, păsări precum
cocoşul de munte şi ierunca, sturzi şi corbi.
Efortul ne este răsplătit cu o frumoasă vedere
asupra căldării Bistriciorului cu vf. Bistriciorul, 1990
m care străjuieşte deasupra întinderii de jneapăn şi
tufărişurilor cu ericacee (afin şi merişor).
Aici există Refugiul Salvamont Bistriţa.
80
D. Trasee care au puncte de
plecare în Defileul Mureşului
10. Bistra Mureşului - Valea Bistra - Valea din

Mijloc - Poiana Cofu
11. Gura Cofu - Valea Cofului - Poiana Cofu
12. Valea Bistra - Zăpodea cu Cale - Zăpodea
Ursului
13. Gălăoaia - Poiana Stegii - Zăpodea cu Podul
- Valea Bistra
14. Răstoliţa - Valea Vişa - Poiana Stegii
15. Valea Secu - Poiana Lungă - Tăul Zânelor
16. Tihul Răstoliţei - Şaua Tihului
17. Valea Rusca - Vârful Tihu
18. Sălard - La Sărăcin
19. Sălard - Poiana Obcinelor - Valea Fântânel -
Lunca Bradului
20. Lunca Bradului - Valea Ilva Mare - Şaua
Negoiu
21. Tihul Ilvei - Vârful Tihu
22. Valea Ilişoara Mare - Valea Cucumberţul -
Poiana Drăguş - Şaua Nicovala
23. Stânceni - Valea Zebrac - Poiana Zebrac
10. Traseu Bistra Mureşului - Valea Bistra

- Valea din Mijloc - Poiana Cofu

Durata: 7 ore
Mijloace de acces: drumul naţional DN15 Tulgheş –
Topliţa – Răstoliţa - Deda, până la Bistra Mureşului
81
Menţiune: traseul este în afara Parcului Naţional
Călimani.
Punctul de plecare al traseului este localitatea
Bistra Mureşului. Se urmăreşte marcajul cruce
albastră. După circa 3 ore de mers pe drumul
forestier Valea Bistrei, se ajunge la intersecţia cu
drumul forestier Cofu. Aici este cumpăna a trei văi:
valea Stegii, valea de Mijloc şi Valea Cofu.
Traseul continuă pe Valea de Mijloc, pentru încă

o oră printr-o pădure frumoasă de amestec şi mai
apoi de molid pur, până la izvoarele pârâului de
Mijloc. O privelişte frumoasă către vf. Scaunul
Domnului ne invită la popas, apoi continuăm
urcarea prin pădure, pe drumul forestier, până în
Poiana Bistra. De aici, se întinde un platou acoperit
cu o pădure deasă de molid, pe care o parcurgem
până la intersecţia cu traseul punct albastru.
Ultima porţiune a traseului coboară până în
Poiana Cofu, de unde poate fi admirat vf.
Bistriciorul (1990 m).
82
11. Traseu Gura Cofu - Valea Cofului -
Poiana Cofu

Durata: 3 ore 30 min
Topliţa – Răstoliţa - Deda, până la Bistra Mureş;
Călimani.
Pentru a ajunge la punctul de plecare al
traseului, din localitatea Bistra Mureşului se
urmăreşte marcajul cruce albastră. După circa 3 ore
de mers pe drumul forestier Valea Bistrei, se ajunge
la intersecţia cu drumul forestier Cofu. Aici este
cumpăna văilori: Stegii, de Mijloc şi Cofu.
Se urmăreşte traseul punct albastru, care merge
pe Valea Cofu, pe un drum forestier, circa 2 ore.
Aici se poate vedea cascada de pe Cofu, formată pe
un perete stâncos al cursului pârâului şi înconjurată
de pădure de molid.
Continuăm traseul până la izvoarele Cofului
după care urcăm prin pădurea de molid până la
intersecţia cu marcajul cruce albastră al traseului
nr.9. De aici, coborâm în Poiana Cofu, loc de
belvedere asupra vârfului Bistriciorul.
12.Valea Bistra - Zăpodea cu Cale - Zăpodea

Ursului

Grad de dificultate: uşor
Durata: 1 ora 30 min
83
Călimani
Punctul de plecare este localitatea Bistra
Mureşului. De aici, se parcurge drumul forestier
Zapodea cu Cale, după care poteca o ia prin pădure
de amestec cu molid, brad şi fag, până în pajiştea cu
vf. Zăpodia Ursului (1012 m).
Aici intersectează marcajul bandă albastră care
duce la obiectivul Scaunul Domnului.
13. Gălăoaia - Poiana Stegii - Zăpodea cu

Podul - Valea Bistra

Călimani
Punctul de plecare este localitatea Bistra
Mureşului, drumul forestier Gălăoaia.
Poteca urmăreşte traseul printr-o frumoasă
pădure de amestec, cu fag, molid, brad şi paltin de
munte, având în apropiere pârâul Gălăoaia Mare.
Treptat, pădurea lasă loc păşunilor de pe
culmea Poiana din Mijloc și Poienii Stegii şi vf. Plaiul
Stegii (1454 m).
De aici, se urmăreşte traseul până la intersecţia
cu marcajul bandă albastră care duce la vf. Scaunul
Domnului.
84
După relaxarea binemeritată, coborârea se face
prin pădure, paralel cu firul pârâului Zăpodea cu
Podul, până în Valea Bistrei.
14. Traseu Răstoliţa - Valea Vişa - Poiana

Stegii
Marcaj: Punct roşu

Durata: 4 ore
Topliţa – Răstoliţa - Deda, până la Iod (Răstoliţa);
Călimani
Traseul pleacă din satul Iod (comuna Răstoliţa)
şi urmăreşte valea pârâului Vişa prin pădurea de
amestec cu fag, până în Poiana Compii.
85
Trecem de vârful
Culmilor (1322 m) şi ne
continuăm drumul prin
golul alpin, prin Poiana
Culmii şi până în Poiana
Stejii.
Traseul punct roşu se
încheie aici, dar pentru a
ajunge la vf. Scaunul
Domnului, se poate
continua pe marcajul
bandă albastră.
15. Traseu Valea Secu - Poiana Lungă -

Tăul Zânelor

Grad de dificultate: mic
Durata: 2 ore 30
Topliţa – Răstoliţa - Deda, până la Răstoliţa; drumul
forestier Secu.
Călimani
Traseul porneşte de la confluenţa pârâului
Scurtu cu Secu şi se continuă urmărind firul apei
celui dintâi, pe drumul forestier, până la Poiana
Lungă, aflată la 1400 m altitudine.
Mai departe, traseul coboară lin pe un drum
pentru câteva minute de mers, iar apoi se
urmăreşte marcajul pe o cărare care duce la Tăul
Zânelor.
86
Tăul Zânelor este o rezervaţie naturală,
localizată în judeţul Bistriţa- Năsăud, având o
suprafaţă de 25 ha. Obiectul protecţiei acestei
rezervaţii este un lac format în urma alunecării unui
val de grohotiş de pe vârful Ţiganca (Masivul
Călimani).
16. Traseu Tihul Răstoliţei - Şaua Tihului

Durata: 4 ore
Topliţa – Răstoliţa - Deda, până la Răstoliţa; drumul
forestier Tihu.
Traseul pleacă de la 8 km est de localitatea
Răstoliţa, pe valea pârâului Tihu. Drumul forestier
are o lungime de 10 km şi trece prin păduri de
87
amestec de fag, molid şi brad şi alte specii de
foioase. În trunchiurile căzute ale arborilor trăieşte
o specie de insectă rară, protejată la nivel
european: croitorul alpin (Rosalia alpina).
Pe malurile pârâului cresc arin negru (Alnus

glutinosa), sălcii (Salix spp.) şi plante de soluri
umede: angelica de pădure (Angelica sylvestris),
coada- calului (Equisetum telmateia), slăbănog
(Impatiens noli-tangere), nu-mă-uita (Myosotis
sylvatica), captalan şi altele. Puteţi vedea şi specii
de păsări, cele mai comune fiind codobaturile
(Motacilla cinerea și M. alba).
Apoi, traseul se continuă pe o potecă prin
pădure, timp de o oră, prin molidişuri, până în
Curmătura Tihului sau Poiana Sânta. De aici, se
ajunge în traseul de creastă al Călimanului, marcaj
88
bandă roşie. Există posibilitate de campare şi
alimentare cu apă.
17. Traseu Valea Rusca - Vârful Tihu

Durata: 1 oră 30 min
Topliţa – Răstoliţa - Deda, până la Răstoliţa;
Acest traseu face legătura cu vf. Tihu şi mai
apoi, creasta Călimanului.
Se parcurge drumul forestier Rusca, iar apoi se
intră pe o potecă prin pădurea de molid. Aici pot fi
văzute pe trunchiurile arborilor găuri produse de
specii de ciocănitori precum: ciocănitoarea neagră
(Dryocopus martius)
şi ciocănitoarea cu
trei degete sau de
munte (Picoides
tridactylus). Prin
crenguţele cu ace
se ascund piţigoi
moțați (Parus
cristatus) şi de
brădet (Parus ater).
După urcuşul
prin pădure,
ajungem pe Culmea
Tătarului, la intersecţia cu marcajul cruce galbenă.
Urmându-l pe acesta pentru aproximativ o oră,
89
atingem Vârful Tihu (1799 m), de unde se deschide
o panoramă superbă către văile din jur şi celelalte
creste ale Călimanilor.
18. Traseu Sălard - La Sărăcin
Marcaj: Punct roşu

Grad de dificultate: mic
Durata: 2 ore
Topliţa – Răstoliţa - Deda, până la Sălard;
Călimani
Traseul pleacă din parcarea drumului național
pe o potecă abruptă, prin pădurea care îmbracă
stâncile din Defileul Mureșului. Se ajunge la Stâncile
Sărăcin (1043 m) de unde se poate admira întreaga
vale.
De aici, traseul continuă prin pădure, după care

coboară din nou în șoseaua principală, la câteva
sute de metri de punctul de plecare.
90
19. Sălard - Poiana Obcinelor - Valea
Fântânel - Lunca Bradului
Marcaj: Punct galben

Durata: 3 ore
Topliţa – Răstoliţa - Deda, până la Sălard;
Călimani
Traseul pleacă de la locul de parcare de pe
drumul național și urcă o potecă prin pădurea de
amestec cu fag, molid, brad și paltin de munte.
Trece printr-un luminiș și apoi se continuă prin
pădure până la Poiana Obcinelor de unde avem o
priveliște frumoasă asupra Călimanilor.
Ne continuăm traseul prin pășuni, spre valea
Fântânel pentru a ajunge la drumul forestier pe
care îl parcurgem pe o distanță de 5 km până în
localitatea Lunca Bradului.
20. Traseul Lunca Bradului - Valea Ilva

Mare - Şaua Negoiu

Topliţa – Răstoliţa - Deda, până la Lunca Bradului;
Traseul are punct de plecare drumul forestier Ilva,
pe care se continuă până la confluența pâraielor
Negoiul cu Ilișoara. Putem vedea habitate de ierburi
înalte și buruienișuri caracteristice malurilor (cu
91
captalan, brusture negru, omag). Se urmărește firul
din stânga, Negoiul până la confluența cu pârâul
Pietrosul. De aici intrăm în perimetrul Parcului
Național Călimani.
Pasionații de insecte, pot admira pe florile
plantelor diferite specii de fluturi, albine și bondari.
Lycaena dispar, este o specie de fluturi protejată la
nivel european, dar abundă Gonepteryx rhamni,
Pieris rapae, Limenitis camilla, Aglais urticae,
Vanessa atalanta, Argynnis paphia, Erebia medusa.
De la confluență, se urmărește drumul forestier

paralel cu pârâul Negoiu, având de o parte și de alta,
la început, păduri de amestec, apoi treptat, fagul și
paltinul lasă loc molidișurilor pure.
Traseul continuă șerpuit, trece de o stână, și
ajunge în golul subalpin. Împrospătați rezervele de
apă! Pe creastă nu există izvoare.
92
Sus putem vedea pajiști întinse cu ierburi înalte
precum târsa (Deschampsia caespitosa) și pe alocuri
insule de merișor cu afin vânăt.
Urmăm marcajul turistic până în Șaua Negoiu.
21. Traseu Tihul Ilvei - Vârful Tihu

drumul forestier Ilva, apoi se intră pe valea Tihului.
Prima parte a traseului urcă pe malul pârâului

Tihu, la marginea unei păduri de amestec cu molid
(Picea abies), brad (Abies alba), fag (Fagus
sylvatica) și paltin de munte (Acer pseudoplatanus),
cu vegetație specifică de lizieră: ferigă (Dryopteris
filix-mas), omag (Aconitum degenii), zmeur (Rubus
idaeus), captalan (Petasites hybridus).
Treptat pădurea se rărește, urmând o zonă
afectată de doborâturi de vânt, în care pot fi
observați puieți de molid, fag, mesteacăn (Betula
93
pendula), scoruș (Sorbus aucuparia) și specii
caracteristice pentru habitate deranjate:
zburătoare (Epilobium angustifolium) și zmeur.
Intrarea în parc se face după aproximativ o oră
de mers pe jos și parcurgerea a jumătate din
această suprafață.
În Covata Tihului, pe timpul verii, se stabilesc
ciobanii cu turmele de oi. În fața stânii se află
versantul nord-estic al vf. Tihu, versant care a fost
acoperit de pădure, iar în anul 2000 a fost ars din
cauza unui incendiu devastator. În prezent,
vegetația lemnoasă se reface cu dificultate.
De la stână, traseul urcă pe o pantă mare până
la vf. Tihu, fiind mărginit de ambele părți de pădure
de molid. Predomină stratul arbustiv, cu zmeur și
afin (Vaccinium myrtillus) spre poale, și merișor
(Vaccinium vitis- idaea), afin vânăt (Vaccinium
uliginosum), smirdar (Rhododendron myrtifolium) și
câteva tufe de jneapăn (Pinus mugo), către vârf.
Vârful Tihu (1799m), în ciuda altitudinii relativ
94
mici, este un vârf format din mai multe formațiuni
stâncoase și un perete abrupt.
Pe stânci se dezvoltă vegetație caracteristică cu
iarbă de șoaldină (Sedum acre), ochiul găinii
(Primula minima), dar și smocuri de țăpoșică
(Nardus stricta).
Notă: Pentru a ajunge la Stâncile lui Ilieș, la 10

minute de mers până la Vf. Tihu, unde traseul Punct
Albastru se intersectează cu traseul Cruce Galbenă,
se face spre dreapta, printr-o pădure de molid, cu
strat arbustiv bogat, format din afin (Vaccinium
myrtillus), merișor (Vaccinium vitis-idaea) și ienupăr
(Juniperus communis ssp. nana), care treptat ia
locul pădurii, devenind specie dominantă.
Versantul sudic al vf. Căpățânii- Stâncile lui Ilieș
(1922m) este acoperit cu o pajiște de țăpoșică
(Nardus stricta), săracă în specii, intercalată cu tufe
95
de ienupăr (Juniperus communis ssp.nana) și molid
(Picea abies), vizibil afectate de pășunat.
22. Valea Ilişoara Mare - Valea

Cucumberţul - Poiana Drăguş - Şaua Nicovala
Marcaj: Cruce roşie

Durata: 6 ore
Drumul forestier
În prima parte a traseului predomină pădurile
de amestec, în special molid, cu semințiș bine
dezvoltat de brad, și pe alocuri, grupat, fag. Putem
vedea și exemplare izolate de paltin de munte (Acer
pseudoplatanus).
În covorul erbaceu de la limita pădurii, pe lângă
horști (Luzula sylvatica) și târsă (Deschampsia
caespitosa), mai putem întâlni izolat și cinsteț
96
(Salvia glutinosa),
lumânărica
pământului (Gentiana
asclepiadea), bălbisă
(Stachys sylvatica),
bunghișor (Erigeron
annuum), crețușcă
(Filipendula ulmaria),
Telekia speciosa, iar în
interiorul pădurii
invadează stratul
arbustiv de zmeur
(Rubus idaeus) și mur
(Rubus caesius).
În partea a doua a
traseului, predomină pădurea de molid, și doar în
ochiuri afectate de doborâturi de vânt, apare și
fagul. Stratul arbustiv este dominat de afin și la
limita superoară a pădurii, îl întâlnim în amestec cu
merișor. Stratul erbaceu este foarte slab, ca urmare
a insuficienței luminii. Tot spre limita superioară,
există câteva exemplare de larice sau zadă (Larix
decidua), aparent plantate cu peste 50 de ani în
urmă.
Există arbori doborâți de vânt de-a lungul anilor
și care în prezent sunt în diferite grade de
degradare, constituind lemn mort valoros pentru
habitat. Pot fi
observate multe
specii de fungi
implicați în
procesele de
descompunere:
Lyophyllum
97
connatum, Russula cavipes, Russula nigricans,
Russula xyanoxantha, Scutiger ovinus, Fomitopsis
pinicola, Fomes fomentarius, Polyporus squamosus,
Lactarius piperatus.
Spre creastă, ajungem în Poiana Drăguș, unde
părăsim pentru aproximativ 30 minute limita
parcului, după care intrăm din nou în aria protejată
și urmărim marcajul până la intersecția cu traseul
bandă roșie, din Șaua Nicovala.
23. Traseu Stânceni - Valea Zebrac -

Poiana Zebrac

98
Topliţa – Răstoliţa - Deda, până la Stânceni;
Călimani.
Din localitatea Stânceni, se urmărește drumul
forestier Zebrac, până la capătul acestuia. De aici,
traseul urmărește izvorul pârâului Zebrac, prin
pădure, până în Poiana Zebrac.
De aici, cei care doresc să ajungă în creasta
principală a Călimanului, pot urma traseul marcat
bandă galbenă care duce la vf. Rețitiș și Stația
Meteo.
E. Trasee care au punct de

plecare localitatea Topliţa
24. Traseu Topliţa- vf. Reţitiş
Marcaj: cruce roșie și cruce albastră

Durata: 6 ore
Topliţa – Răstoliţa - Deda, până la Topliţa;
Traseul pleacă de la ieșirea din Toplița către
Bilbor, până la Munument, apoi se urmărește
marcajul cruce roșie pe drumul forestier Lomaș,
pentru aproximativ 8 km (2 ore). La confluența cu
pârâul Voievodeasa, se urmează marcajul cruce
albastră pentru următorii 13 km (4 ore).
La confluența Lomașului cu Pârâul Puturosu,
traseul părăsește drumul forestier continuând prin
pădure până pe culme, unde ajunge în pășunile
subalpine. Aici intră în Perimetrul Parcului Național
99
Călimani și imediat, în apropierea Vf. Rețitiș, preia
traseul cruce roșie până la vârf.
NOTE
i
Informaţiile prezentate în Partea I a ghidului au
fost preluate din Planul de management al Parcului
Naţional Călimani.
ii
Conform Regulamentului de Organizare şi
Funcţionare al Parcului Naţional Călimani
Alte resurse:
Ciocârlan, V.: Flora ilustrată a României-
Pteridophyta et Spermatophyta, Ed. Ceres,
București, 2009;
Naum, T., et al: Munții Călimani, Ed. Sport- Turism,
1989;
www.salvamontms.ro
www.wikipedia.com
SURSĂ FOTOGRAFII:
Administrația Parcului Național Călimani
100

Ghidul Vizitatorului PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghidul Vizitatorului PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PARCUL NAȚIONAL

Acest ghid a fost conceput pentru a veni în

În secolul al XIX-lea cercetători străini, şi relativ

foarte importante sunt: Gymnomitrium

• Păduri mezofile şi hidromezofile de răşinoase

Clasa Amphibia este reprezentată de 8 specii

Clasa Aves - În urma observaţiilor făcute în

Manifestări culturale din trecut-

Căi de intrare în Parcul Naţional Călimani

Ce putem vizita în zona Parcului Național

Pot fi vizitate şi: Schitul Carmelit de Maici Sf.

g) Înflorirea smirdarului în zona Reţitiş –

i) Megaliţii încrustaţi descoperiţi în zona

În materie de turism, Administraţia Parcului

b) Expediţiile de observare şi interpretare a

Cum ne pregătim de drumeţie?

Reguli de vizitare în Parcul Naţional Călimaniii:

În Parcul Naţional Călimani sunt permise

-trasee de vizitare omologate-

1. Gura Haitii- Pietrele Roşii- Dornişoara

1.Traseu Gura Haitii- Pietrele Roșii-

Marcaj: Cruce albastră

Apoi, marcajul turistic ne îndreaptă către un

Traseul continuă pe drum pentru aproximativ 2

Atenție! Posibilitățile de cazare şi transport sunt

Marcaj: Cruce roşie

Încet, pădurea se rărește și în față se întinde o

Odată ajunși în Șaua Negoiului, puteți profita de

Atenţie! Informaţi-vă din timp asupra posibilităţilor

3. Traseu Sat Neagra Şarului – Vf. 12 Apostoli

Marcaj: Punct roşu

Ne deplasăm timp de aproximativ 2 ore printre

Dacă ne aruncăm privirea în sus, putem admira

Atenţie! Traseul traversează un torent de

4Traseu Vatra Dornei – Poiana Spânzului –

Marcaj: Triunghi albastru

De aici, se urmărește traseul marcat cu punct

5. Sat Dornişoara – Izvoarele Dornei

Marcaj: Punct galben

exploatării lemnului, de aceea veţi întâlni diferite

Urmărim firul apei către amonte şi intrăm în

6. Traseu sat Dornişoara- Gura Haitii

7. Sat Poiana Negri – Vf 12 Apostoli – Sat

Marcaj: Punct albastru

Pietrele sunt înconjurate de o pajişte cu

La limita pădurii, ieşim din Parcul Naţional

Intrăm din nou în pădure, de data asta mult mai

Toamna, acest arbore se colorează în roşu

Pe timpul verii, trebuie să fiţi atenţi la câinii de

Atenţie! Informaţi-vă din timp asupra

8. Traseu Sat Piatra Fântânele- Poiana

Marcaj: Bandă roşie

În poieni, cu puţin noroc, se pot vedea mistreţii

9. Traseu Sat Colibiţa – Valea Colbul - Vf.

Marcaj: triunghi albastru

Următoarea porţiune ne conduce pe un drum în

10. Bistra Mureşului - Valea Bistra - Valea din

10. Traseu Bistra Mureşului - Valea Bistra

Marcaj: Cruce albastră

Traseul continuă pe Valea de Mijloc, pentru încă

Marcaj: Punct albastru

12.Valea Bistra - Zăpodea cu Cale - Zăpodea

Marcaj: Triunghi albastru