UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE

ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI

AGRICULTURĂ
IFR

PEDOLOGIE AMELIORATIVĂ

SUBIECT: REACŢIA SOLULUI. REACŢIA ACIDĂ A SOLULUI

STUDENT: CAZACU ALEXANDRU

PROF. NIŢĂ LUCIAN

ANUL AL II-LEA
SEMESTRUL AL II –LEA
ANUL 2020

1
 FACTORII LIMITATIVI AI FERTILITATII SOLULUI

1. INTRODUCERE

În condiţii naturale mult diferite, caracteristice diverselor zone geografice de pe glob, s-au
format şi au evoluat în timp soluri ce se diferenţiază mult atât sub aspect morfologic cât şi sub
aspectul capacităţii lor productive, respectiv al fertilităţii.
Satisfacerea necesarului de produse agricole pentru populaţia lumii aflate într-o continuă
creştere ridică problema utilizării integrale şi valorificarea cu maximum de randament a tuturor
resurselor de sol. în ţara noastră posibilităţile de atragere în circuitul agricol a unor noi
suprafeţe de teren este destul de limitată, în prezent fiind folosit circa 95% din potenţialul
existent (Răuţă, 1983). în schimb, din suprafeţele aflate în circuitul agricol, numai cea 1/3 sunt
reprezentate de soluri fertile de tipul cernoziomurilor, restul de 2/3 fiind ocupate de soluri
slab productive şi chiar neproductive reprezentate de solurile acide, sărăturate, cu exces de
umiditate, erodate etc.
Din sinteza studiilor şi cercetărilor pedologice făcute în ţara noastră rezultă că mari
suprafeţe de teren sunt afectate de unul, doi sau mai mulţi factori limitativi ai fertilităţii
solului.
Se apreciază că prin executarea tuturor lucrărilor ameliorative care să conducă la
corectarea factorilor limitativi ai fertilităţii, ar putea creşte capacitatea de producţie a întregii
suprafeţe agricole cu 40-60%. După unii autori, creşterea ar putea ajunge chiar la 90-100%.

2. REACȚIA SOLULUI
Reacţia reprezintă una dintre cele mai semnificative însuşiri ale solului iar cunoaşterea
ei are o importanţă practică deosebită.
Se cunoaşte faptul că reacţia solului este strâns legată de compoziţia soluţiei solului şi
este determinată de raportul dintre concentraţia de ioni de H+ şi OH . Atunci când în soluţia
solului predomină ionii de H +
reacţia este acidă, când predomină ionii de OH reacţia este bazică, iar
,H +
dacă aceştia se găsesc în echilibru (----------------- = 1) reacţia este neutră.
OH"
Reacţia solului este o însuşire formată în cursul procesului de pedogeneză şi depinde de
întregul complex de factori care au participat la formarea şi evoluţia ulterioară a solului. Cea
mai mare influenţă asupra reacţiei a avut-o roca parentală şi clima (temperatura şi
precipitaţiile).
Reacţia acidă, neutră sau alcalină a solului apare ca rezultat al însuşirii substanţelor
dizolvate în soluţia solului de a se disocia în parte electrolitic în ioni corespunzători. Aceste
procese de disociere cauzează în soluţia solului raporturi diferite între cantitatea de ioni H+ şi
cea de ioni OH. în special prezenţa carbonaţilor şi bicarbonaţilor, a acizilor humici, a CO2, a
secreţiilor rădăcinilor şi microorganismelor fac ca soluţia solului să fie îmbogăţită în ioni H + şi
în ioni OH.
Pentru a determina reacţia solului, este suficient să se cunoască concentraţia ionilor de
H+ sau a celor de OH'. în mod obişnuit se măsoară concentraţia ionilor de H + (care dau
aciditatea), motiv pentru care frecvent în loc de reacţie se foloseşte noţiunea de aciditate.

2
 3. Reacția acidă a solurilor

Solul prezintă două feluri de aciditate şi anume:

- aciditatea actuală sau activă, dată de concentraţia ionilor de H+ din soluţia solului, se
determină prin măsurarea concentraţiei ionilor activi de hidrogen în soluţie apoasă şi se
exprimă în valori pH (cologaritmul concentraţiei ionilor de H+); având semnificaţia: pH<7
reacţie acidă, pH>7 reacţie alcalină şi pH=7 reacţie neutră (tabelul 2.1.);
- aciditate potenţială sau titrabilă, dată de concentraţia ionilor de H + şi Al + adsorbiţi în
complexul coloidal, capabili să treacă prin schimb în soluţia solului. La rândul ei,
aciditatea potenţială se poate împărţi în aciditate potenţială uşor schimbabilă (aciditate de
schimb) şi aciditate potenţială dificil schimbabilă (aciditate hidrolitică).
Aciditatea de schimb (As) este o mărime convenţională care se pune în evidenţă prin
tratarea soluţiei cu o sare neutră:
Aciditatea de schimb poate servi la calcularea dozelor de CaCO 3 pentru plantele care nu
suportă un exces de calciu, respectiv suporta un grad oarecare de aciditate (cartoful, inul ş.a.).

Tabelul 1 ^
Aprecierea reacţiei solurilor după valoarea pH
Reacţia solurilor pH în H 0 pH în KCI
(extract apos) (extract salin)
Puternic acidă <5,0 <4,2
Acidă 5,0-5,4 4,2-4,6
Moderat acidă 5,4-5,8 4,6-5,0
Slab acidă 5,8-6,8 5,0-6,0
Neutră 6,8-7,2 6,0-6,5
Slab alcalină 7,2-8,2
Alcalină 8,2-9,0 >6,5
^ Puternic alcalină >9,0

In urma debazeificării complexului coloidal, solurile dobândesc aci ditate potenţială şi

actuală ridicată, creşte solubilitatea Al, Fe şi Mn precum şi a altor elemente atât de mult încât
apar fenomene de fitotoxi-citate, apare carenţa în unele elemente. Chiar şi fosforul este fixat
în combinaţii greu solubile de către Al şi Fe.
Aluminiul mobil (schimbabil) chiar şi în cantităţi mici este toxic pentru plante, în mod
deosebit pentru cele tinere, datorită faptului că distruge perişorii radiculari, are loc
denaturarea citoplasmei, inhibarea sistemului radicular, ce micşorează pătrunderea fosforului
şi transportul acestuia. Efectele fitotoxice apar la concentraţii de 0,1-3 me/100 g sol
aluminiu asimilabil şi la un pH<5,5 în extract salin (KCI) sau pH<5,8 în extract apos.
Toxicitatea aluminiului este diminuată substanţial prin aplicarea amendamentelor cu
calciu.

3
 Conţinutul de Al + toxic din sol creşte atunci când se aplică fertilizanţi cu azot amoniacal şi
cu potasiu, fără amendamente.
Datorită acidităţii ridicate din sol, este stânjenită activitatea unor microorganisme (genul
Rhizobium, Azotobacter, Clostridium) în general a bacteriilor simbionte şi fixatoare de azot şi
a celor nitrificatoare.
Plantele pot creşte şi să se dezvolte într-un interval mai îngust sau mai larg al pH-ului.
Aciditatea solului este suportată bine de către ovăz, secară, cartof şi lupinul albastru, în timp
ce lucerna, trifoiul, sfecla de zahăr, rapiţa, orzul şi grâul de toamnă sunt sensibile la reacţia
acidă a solului.
Majoritatea plantelor de cultură se dezvoltă bine la o reacţie neutră sau slab acidă.
Mai este de făcut precizarea că în ţara noastră solurile cu reacţie acidă ocupă o
suprafaţă de peste 3 milioane ha teren agricol şi 1,3 mii. ha teren arabil, cele mai mari
suprafeţe regăsindu-se în judeţele Satu Mare, Maramureş, Bihor, Timiş, Argeş, Dâmboviţa,
Suceava, Braşov, Sălaj ş.a.

4
BIBLIOGRAFIE

Prevenirea şi combaterea poluării solului. CORNELIU RĂUŢĂ şi STELIAN CARSTEA,

Editura Ceres, 1983.