Disciplina: Ecologie Laborator

III

pH-ul solului şi determinarea acestuia

O influenta aparte asupra calității solului exercita reacția solului (gradul de aciditate sau
bazicitate care este dată de raportul dintre concentrația de ioni de H + si OH- ). Astfel, solurile acide
sunt sărace sau uneori, total lipsite de calciu - element important pentru viața plantelor și, de
asemenea, lipsite de unele microelemente (bor, molibden, cobalt). Reacția puternic alcalină a solului
determină blocarea unor microelemente (Zn, Cu, Mn, Bo, etc) și, prin urmare, carențe în ceea ce
privește aprovizionarea plantelor. Aceste soluri au proprietăți fizice nefavorabile, au porozitate mică,
practic sunt impermeabile. Cunoașterea reacției solului ajută la stabilirea formei sub care trebuie
folosite îngrășămintele chimice pe diferite soluri.
Un rol deosebit de important asupra reacției solurilor îl au sărurile care trecând din faza solidă
a solului exercită o influență importantă asupra caracterului reacției solului şi în ultimă instanță asupra
fertilității acestuia.
În sol cel mai răspândit acid este acidul carbonic care poate determina un pH al solului
cuprins între valori de 3,9-4,7 în funcție de condițiile termice şi de activitatea biologică din sol. În
afară de acesta se mai găsesc acizii: azotic, acetic, sulfuric, tartric, citric, etc.
O acidifiere puternică a solurilor produc şi acizii humici nesaturați cu cationi şi respectiv
acizii fulvici care pot determina un pH cu valori cuprinse între 3-3,5 (extrem de acid).
Plantele consumă din sol diferiți ioni eliberând cantități echivalente de ioni de H +, OH-,
HCO3 , CO32- prin aceasta putându-se modifica reacția solului spre acidă sau alcalină. Ionii CO 32- şi
-

HCO3- sunt toxici pentru plante.

Solurile alcaline şi cele saline se caracterizează printr-o concentrație ridicată de săruri solubile
(CaCl2, MgCl2, MgSO4, NaCl, CaSo4, etc.). Cele mai frecvent întâlnite în solurile sărăturate sunt
NaCl, NaHCO3, CaCl2, NaSO4, etc.

Aciditatea solurilor
Aciditatea solului este determinată de ionii de hidrogen disociați din grupările funcționale
prezente în humus din acizii organici precum şi prin hidroliza unor săruri sau a ionilor de Al care se
găsesc în sol, fie sub formă de componente ale rețelei alumosilicaților, fie în stare adsorbită în
complexul coloidal al solului (Al schimbabil).
Alte surse de aciditate au caracter specific în ceea ce privește cantitatea de aciditate produsă.
Un parametru important pentru estimarea calității solului reprezintă aciditatea actuală.
Aciditatea actuală este determinată de ionii de H disociați (liberi) în soluția solului atunci
când solul este pus în contact cu apa. Această formă a acidității se evaluează şi se măsoară în unități
pH, având o pondere foarte mică din aciditatea totală. Aciditatea actuală se determină întotdeauna în
suspensia de sol după stabilirea echilibrului (15-60 min) dintre ionii H + din soluție şi ionii H+ din faza
solidă.
Cunoașterea reacției solurilor este importantă pentru:
- evidențierea gradului de mobilitate şi accesibilitatea elementelor nutritive în sol;
- solubilitatea şi accesibilitatea majorității elementelor nutritive din sol este optimă pentru
nutriția plantelor la un pH cuprins între 6-6,5.;
- la valori ale pH-ului mai mici decât 5 există posibilitatea atingerii unor concentrații toxice
pentru plante prin creșterea solubilităților ionilor de Al 3+, Zn2+, Fe3+, Cu2+, Mn2+.;
- la valori ale pH-ului mai mari de 2,5 compușii cu fosfor (fosfații de calciu) insolubilizează
majoritatea elementelor sub formă de hidroxizi, elementele respective fiind greu accesibile plantelor;
- reacția solului influențează rezistența şi activitatea micro-organismelor din sol.
Disciplina: Ecologie Laborator
III

Un sol este alcalin daca pH-ul său este mai mare de 7 și este acid dacă este esențial inferior
acestei valori. In general, plantele au nevoie de un sol cu pH-ul cuprins intre 6,5 si 7,2 pentru o
dezvoltare normală.
Pentru neutralizarea solurilor acide se procedează procedeul de tratare ale acestora cu
compușii ce conțin calciu. Calciul contribuie la creșterea pH-ului solurilor, îmbunătățește structura
acestuia, îl face mai afânat şi stimulează dezvoltarea microorganismelor specifice. Pentru a corecta
valorile pH-ului solurilor acide se folosește calcarul măcinat (conține calciu şi până la 10% de
carbonat de magneziu), var stins, făină de dolomită, cretă. Deseori, un procedeu efectiv de reglare a
valorilor pH-ului a solurilor acide constituie tratarea acestora cu cenușă de turbă sau de sobă. Acest
tratament nu numai contribuie la creșterea pH-ului, dar şi la îmbogățirea solurilor cu substanțele
nutritive şi microelemente. Eficacitatea procesului de tratare a solurilor acide cu var stins depinde
esențial de gradul de mărunțire a materialului.
După eficacitatea sa compușii utilizați pentru creșterea bazicităţii solurilor acide pot fi
prezentați în șirul următor de descreștere ale activității sale: var stins – carbonat de magneziu –
dolomită – carbonat de calciu – calcarul mărunțit – cărbune de lemn.
În cazurile rare, când solurile posedă proprietățile slab bazice au neutre, dar pentru
dezvoltarea plantelor este nevoie de acidulare, atunci se procedează la tratarea solurilor cu turbă şi a
îngrășămintelor cu caracter acid (de exemplu, a sulfatului de amoniu).
În literatură de specialitate este admisă o gradație convențională a solurilor funcție de valorile
pH-urilor ale acestora în extrasul de KCl:

 Foarte tare acidulate <4,0

 Tare acidulate 4,1 - 4,5
 Acidulate mediu 4,6 - 5,0
 Acidulate slab 5,1 - 5,5
 Apropiate de cele neutre 5,6 - 6,0
 Neutre 6,1 - 7,0
 Bazice Mai mare de 7,5

În funcție de o noua componenta din analiza solului, avem alte restricții de plantare. Spre
exemplu, unui conifer ii trebuie obligatoriu un sol acid si nu se va dezvolta niciodată bine sau chiar va
muri într-un sol alcalin.
Un alt exemplu din practica răspândită îl poate oferi Hortensia. Hortensia este o planta a cărei
flori își schimbă culoarea în funcție de tipul de sol în care este plantată. În sol acid , florile au o
culoare ( să spunem albastră), în sol alcalin florile capătă culoarea roșie. Dacă noi, achiziționăm un
anumit soi de Hortensie tocmai pentru că ne-a plăcut nuanța de culoare a florilor ( era nuanța de pe
coperta, era nuanța din gradina vecinilor etc.) va trebui să asigurăm plantei exact tipul de sol care îi
este necesar pentru a se dezvolta exact așa cum ne dorim.
În cazul în care avem un sol alcalin în curte și totuși am vrea să plantăm un conifer, sau am
dori să ne bucurăm de splendoarea unor plante/arbuști/arbori care însă necesita sol acid, se schimbă
pH-ul solului în zona de plantare.

Partea practică

Principiul de determinare
Valoarea pH determinată în suspensie apoasă de sol, este un indice analitic ușor de obținut, pe
baza căruia se caracterizează reacția solului şi proprietățile acido – bazice ale sistemului sol – apă.
Într-o suspensie apoasă sau alcalină de sol, la echilibru, ionii H + sunt distribuiți între faza
lichidă şi solidă.
Disciplina: Ecologie Laborator
III

Convențional pH-ul solului este definit prin relația :

pH = - log aH+
în care aH reprezintă activitatea ionilor H+ în suspensie apoasă de sol şi este exprimată în
+

moli–gram ioni H+ /l. Activitatea sau concentrația efectivă a ionilor H + în suspensia de sol include ioni
H+ disociați de acizii solubili, cei disociați la echilibru de către particulele coloide de sol şi ioni H +
rezultați din hidroliza unor ioni (Al3+) sau a unor săruri.

Există două variante de determinarea a pH-ului solului.

Varianta 1

Aparate şi reactivi:
- pahare chimice de 100-150 ml,
- soluţie KCl 1N, (sau apă distilată);
- potenţiometru (рН-metru),
- balanţă tehnică.
Mersul lucrării:
 cu cântarul tehnic se cântărește 20 g sol uscat.
 Proba cântărită se introduce în păhar chimic de 100-150 ml în care se adaugă 50 ml de 1N
КСl.
 Conținutul se agită timp de 1-2 min şi se lasă în repaus timp de 5 min.
 Înainte de determinare suspensie formată se agită încă o dată şi se introduce în ea electrozii în
așa mod ca ei să fie introduși completamente în ea.
 Peste 0,5-1min se citesc valorile рН-ului, ce corespund valorii acidității probei de sol cercetat.

Varianta 2

Mersul lucrării:
- Se prelevează în 2 pahare, monstre de sol din același loc.
- Se adaugă apă distilată în aceeași cantitate, în ambele borcane și se agită borcanele.
- Se adaugă o linguriță de oțet în unul din borcane și o linguriță de praf de copt în celălalt borcan.
- Dacă în borcanul în care am adăugat oțet începe să se formeze bule și sfârâie, atunci pământul
este alcalin, oțetul având PH acid 4,0.
- Dacă borcanul cu praf de copt sfârâie, atunci pământul este acid, praful de copt având pH bazic
( alcalin) 8,2.

Cum este logic, metodele de schimbare a pH-ului solului din alcalin in acid și invers sunt deja
predictibile:
Sol alcalin -----> sol acid
Se prepară o soluție de oțet și apă si se stropește cu această soluție solul din jurul plantelor
care au ca cerință pentru dezvoltarea normala, un sol acid.
Sol acid -----> sol alcalin
Se prepară o soluție de praf de copt și apă, iar cu soluția obținută se stropește solul din jurul
plantelor care au ca cerință pentru dezvoltarea normală, un sol alcalin.
Disciplina: Ecologie Laborator
III

Aparatura necesară:

A.

B. C.
A. Etuvă termoreglabilă
Sondă prelevare sol B. Mojar cu pistil Exsicator Multiparametru
C. Creuzet

Probe sol pH Tip pH

10 cm – curtea facultatii 7,29 Neutru
20 cm – curtea facultatii 7,59 Bazic
30 cm – curtea facultatii 7,40 Neutru
10 cm – str. Domnească 7,22 Neutru
20 cm – str. Domnească 7,79 Bazic
30 cm – str. Domnească 7,89 Bazic

7.8

7.6
Nivel pH

7.4

7.2

6.8
10 cm – curtea 20 cm – curtea 30 cm – curtea 10 cm – str. 20 cm – str. 30 cm – str.
facultatii facultatii facultatii Domnească Domnească Domnească

Probe sol

Metode de reglare a pH-ului solului in care acesta este acid

- tratarea acestora cu compușii ce conțin calciu, se folosește calcarul măcinat (conține calciu şi până
la 10% de carbonat de magneziu), var stins, făină de dolomită, cretă.
- tratarea acestora cu cenușă de turbă sau de sobă

Metode de reglare a pH-ului solului in care acesta este bazic

Disciplina: Ecologie Laborator
III

- tratarea solurilor cu turbă

- adaugarea de îngrășăminte cu caracter acid (de exemplu, a sulfatului de amoniu)