2.3.

Modele ale sistemelor caracteristicilor de calitate software

            Modelele cunoscute, ce apar în literatura de specialitate, valorificã
experienţa câştigatã în elaborarea unor proiecte, şi, plecându-se de la anumite
necesitãţi practice ale aplicaţiilor şi de la un set iniţial de caracteristici, prin
rafinare, ordonare şi diminuarea redundanţelor, se ajunge la construirea unei
arborescenţe a caracteristicilor. Arborele respectiv are cel puţin douã nivele,
deosebindu-se o structurã de nivel înalt care înglobeazã caracteristici generale
agregate şi o structurã de nivel scãzut (elementar), care cuprinde caracteristicile
“primitive” (subcaracteristici, factori). Se porneşte de la ideea simplificatoare cã
toate caracteristicile de nivel înalt se obţin prin agregarea caracteristicilor primitive.
Descompunerea caracteristicilor generale în caracteristici de nivel inferior (pentru
care se mai folosesc şi alţi termeni: factori, primitive, etc), este necesarã deoarece
astfel se pot urmãri/cuantifica în procesul de elaborare, respectivele caracteristici de
calitate.
            Caracteristicile de pe nivelele superioare se constituie în modelul
calitãţii, prin care se reflectã scopurile urmãrite în construirea calitãţii produsului
software şi la evaluarea generalã a acestuia, iar cele de pe nivelurile inferioare
asigurã fundamentarea controlului mãsurii în care produsul posedã caracteristicile
de calitate respective şi punctul de plecare în elaborarea, adoptarea sau adecvarea
sistemelor de metrici.
            Pentru identificarea legãturilor se construiesc diagrame în care, prin arcele
incidente, este reprezentatã relaţia “dependentã de”, iar prin arcele descendente
relaţia “determinã pe”. De exemplu, pentru fiabilitate, se pot reprezenta relaţiile din
figura 2.3.1. de mai jos.
 
Siguranþã în
exploatare
 
Fiabilitate
 
Maturitate
 
 Acurateþe
 
Toleranþã la erori
 

 Utilitate
 
Complexitate
 
Stabilitate
 
Integritate
 
Consistenþã
 
Corectitudine
 
Figura 2.3.1.
 
 
 
 
           
 
 
 
 
 
 
 
 
            În exemplul de mai sus, s-au luat în considerare un numãr destul de mare de
caracteristici de calitate care vin în relaţie cu fiabilitatea şi, cu toate acestea, mai
puteau fi gãsite şi altele, cum ar fi recuperabilitatea sau structuralitatea. Acest gen
de abordare conduce însã la un model inaplicabil.
            De fapt, graful se construieşte din setul iniţial, limitat, de caracteristici -
alese în funcţie de specificul problemei, al prelucrãrii şi al specificaţiilor
beneficiarilor - şi pe baza relaţiilor de precedenţã şi de descendenţã, apoi se
rafineazã succesiv pânã se ajunge la un model coerent, exhaustiv şi
necontradictoriu şi, ceea ce este mai important, un model aplicabil în continuare.
            În Anexa 1 se prezintã patru modele de sisteme de caracteristici, dezvoltate
în strãinãtate şi în ţarã, şi anume modelul Boehm (Anexa 1A), modelul McCall
(Anexa 1B), un model românesc elaborat la I.C.I. Bucureşti (Anexa 1C) şi modelul
ISO/IEC statuat de standardul ISO 9126 (Anexa 1D), având unii parametrii
prezentaţi în tabelul de mai jos.
 
Tabelul 2.3.1.
  Modelul Modelul Modelul Modelul
Boehm McCall I.C.I. ISO  9126
Numãr de. caracteristici de 10 11 6 6
nivel înalt
Numãr de caracteristici de 12 22 19 21
nivel scãzut
Numãr total de caracteristici 22 33 25 27
 Numãr de nivele în arbore 4 2 2 2
Caracteristicile de nivel Da Da Nu Nu
scãzut determinã mai mult de
o caracteristicã de nivel înalt ?

 
            La primele douã modele (Boehm şi McCall), existã mai multe caracteristici
primitive, care determinã mai multe caracteristici de nivel înalt. De exemplu, în
cazul modelului Boehm, completitudinea determinã atât portabilitatea cât
şi fiabilitatea iar în cazul modelului McCall consistenţa determinã corectitudinea,
fiabilitatea şi mentenabilitatea. În aceste cazuri, decompoziţia caracteristicilor de
nivel superior în caracteristici primitive, determinã deplasarea interdependenţelor şi
redundanţelor dintre caracteristicile structurii de nivel înalt cãtre structura de nivel
inferior. Modelul McCall expliciteazã relaţiile dintre cele 11 caracteristici
principale luate în considerare, într-un tabel anexã.
            Celelalte douã modele (I.C.I. şi ISO) sunt mai coerente din acest punct de
vedere, pentru cã, deşi nu se poate spune cã nu existã interdependenţe “încrucişate”
între caracteristici, acestea nu sunt integrate în model. De fapt, pentru modelul
ISO/IEC 9126 - [ISO1] - structura de nivel inferior a modelului nu face parte din
standard ci este doar o propunere a ISO şi International Electrotechnical
Commission.