DESTRĂMAREA URSS ȘI SFÂRȘITUL RĂZBOIULUI RECE (1991)

Uniunea Sovietică (scurt istoric)

În urma Revoluției bolșevice din octombrie 1917 și a războiul civil din Rusia,
deasupra ruinelor Imperiului Rus apare un nou stat: Uniunea Republicilor Sovietice
Socialiste, ce înlocuiește structurile fostului Imperiu și optează pentru relații economice,
norme sociale, culturale, politice, total diferite.
La sfârșitul războiului civil, bolșevicii și-au extins puterea asupra întregului teritoriu al
fostului Imperiu Rus. A fost declarată Republica Sovietică Federativă, iar în jurul acesteia
s-au constituit alte stat după un model identic: Ucraina, Belorusia, Azerbajdanul, Armenia,
Georgia. În martie 1922, a luat naștere Republica Sovietică Federativă Socialistă
Transcaucaziană (R.S.F.ST). La 30 decembrie 1922, cu prilejul convocării primului Congres
Unional al Sovietelor, a fost semnat Tratatul Unional, prin intermediul căruia a luat ființă
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.R.S).
În urma celui de-al Doilea Război Mondial, U.R.S.S avea să domine și să controleze Europa
de Est. Politica de organizare bazată pe teroare și represiune a fost impusă în toate statele
blocului sovietic.

Războiul Rece (definire concept)

Epoca Războiului Rece face referire la divergențele de interese ale celor două mari
super-puteri: SUA și URSS, în ceea ce privește sferele de influență și viziunile diferite de
modelare a mediului internațional postbelic.
Într-o manieră sintetică, Războiul Rece poate fi definit ca o confruntare dintre capitalismul
occidental și socialismul sovietic.
În cercul acestei confruntării indirecte s-au format două grupări: SUA și aliații lor (Blocul
occidental) și URSS și aliații ei (Blocul răsăritean).
La nivel politico-militar a fost vorba de o confruntare între NATO și Tratatul (Pactul) de la
Varșovia. În plan ideologico-politic a reprezentat o confruntare între democrația liberală
occidentală și regimul comunist. Referitor la domeniul economic, putem vorbi despre o
confruntare între capitalism și socialism.
În cadrul Războiului Rece au fost folosite diverse mijloace precum: propaganda, descurajarea
reciprocă prin amenințarea cu un iminent război, presiunea economică, manevrele
diplomatice.
Destrămarea Uniunii Sovietice
Destrămarea URSS a constituit unul dintre cele mai importante evenimente din istoria
secolului al XX-lea care a modificat configurația economică și politico-militară a lumii.
În cadrul Uniunii Sovietice la începutul anilor 80 a fost inițiat un proces de reforme, cunoscut
sub denumirea de ,,perestroika” (restructurarea), termen ce a reprezentat un simbol al unei
perioade de cotitură și de reformare a sistemului comunist, ce a culminat cu destrămarea
URSS, în 1991.
La mijlocul anilor 80, în Uniunea Sovietică a venit la putere o nouă conducere ce a
înțeles că mecanismul socialist a dus statul la faliment economic, social, politic, în plan extern
și intern. Mihail Gorbaciov și echipa sa și-au propus să reformeze sistemul socialist pentru a
obține în plan intern ,,o democrație preferată din toate privințele”, iar în plan extern ,,o
credibilitate concretă”.
Noul lider de la Kremlin a inițiat o serie de reforme cu scopul de a ridica nivelul de trai al
populației și a spori productivitatea muncii. Perspectiva lui Gorbaciov viza restructurarea
partidului comunist, a societății, a economiei, stimularea inițiativelor private, transparența
sistemului informativ, și inițierea unei noi politici externe: destindere în locul amenințării
atomare.
Programul de restructurare a conducătorului sovietic prespunea un proces complex de reforme
ce urma să aibă un impact major asupra echilibrului stagnării.
Direcțiile de reformare socială și economică ale conducătorului sovietic se pot înțelege printr-
un raport direct cu situația existentă în acea perioadă, la nivel mondial. Gorbaciov a încercat
să introducă URSS-ul în circuitul interdependenței lumii moderne, de unde a fost îndepărată
de politica foștilor lideri comuniști, bazată pe principiul incompatibilității cu lumea
capitalistă.
În plan economic, schimbările propuse de Mihail Gorbaciov aveau la bază crearea
,,unei concepții de accelerare a dezvoltării economice a țării”, ce presupunea o creștere cât
mai rapidă a economiei prin: stoparea construcțiilor noilor obiective economice în favoarea
modernizării celor existente, oprirea importurilor de mărfuri în favoarea procurării de utilaje
pentru producerea lor. Întreprinderile de stat și cooperativele considerate competitive vor fi
autorizate în 1988 să-și comercializeze liber produsele pe piața externă. Referitor la forța de
muncă, Gorbaciov miza pe impunerea disciplinei la locul de muncă și monotorizarea
procesului de producție. Pe de altă parte, Mihail Gorbaciov a urmărit și o remodelare a
sistemului bancar, pusă în aplicare la 1 ianuarie 1988.
Din cauza lipsei unei strategii bine stabilite, reformele economice implementate de liderul de
la Kremlin s-au soldat cu un eșec total. Controlul statului asupra producției a redus autonomia
întreprinderilor. Un alt factor care a condus la eșecul reformelor a fost reprezentat de
redistribuirea nereușită a resurselor financiare și a utilajelor învechite, astfel nu erau atinse
planurile de producție impuse de către stat.
Liderul URSS a conceput ideea de ,,glastosti” (deschidere) pentru reintroducerea unui
stat bazat pe lege și libertăți civile. ,,Glastnost”-ul avea drept scop principal eliminarea
urmelor regimului stalnist și limitarea acțiunilor represive, fapt ce acorda cetățenilor libertăți
fără precedent. Pentru întâia oară în ziarele și revistele vremii au apărut articole critice la
adresa autorităților locale și centrale. De asemenea a fost posibilă participarea la alegeri ale
altor partide politice, pe lângă cel comunist.
Termenul a devenit popular uimitor de repede, transformându-se într-un curent ce a marcat
sfârșitul partidului unic, care pentru întâia oară nu mai deținea puterea de a monopoliza
cuvântul și adevărul. Libertatea cuvântului a generat discuții și efecte controversate, astfel au
renăscut certurile dintre rusofili și reprezentanții liberalismului. Treptat, aceste discuții s-au
transformat în confruntări politice, desfășurate pe fundalul necesității de revizuire a politicii
dintre Rusia și celelalte republici unionale.
Programul elaborat de Gorbaciov a permis desfășurarea unor proteste împotriva sistemului,
din punct de vedere ideologic și politic. ,,Glastnosti”-ul a eliberat și nemulțumirile,
problemele sociale care în cele din urmă au prins contur într-o mișcare de protest bine
organizată împotriva puterii. Acest protest s-a manifestat prin mișcări naționale și conflicte
interetnice.
În politica externă și de securitate, Gorbaciov a inițiat pași spre dezarmare și
destindere. În 1988 a început retragerea trupelelor sovietice din statele satelit deoarece
costurile militare externe au devenit greu de suportat. Au fost retrase trupele din Afganistan,
Cehoslovacia, Ungaria, și RDG, iar bugetul pentru apărare a fost redus.
Mihail Gorbaciov avea un imens capital de simpatie în Occident, în perioada în care a permis
poparelor din fostul imperiu sovietic să se emancipeze și să se elibereze de dominația
comunistă.
Speranțele lui Gorbaciov de a menține țările din estul Europei în sfera de interes a Moscovei
s-au năruit pe măsura ce acestea s-au desprins de URSS, care ea însăși s-a prăbușit.