METODA MEA

Cum am reușit sa imi culc si in pat puiul care adormea doar leganat, dupa ce pana la 6 luni si- a facut
toate somnurile de peste zi exclusiv ținuta in brate? Asta m- am gândit sa licitez: metoda mea! Dupa
ce am citit zeci de ore despre somnul bebelușului, dupa ce am chemat consultant acasa, dupa ce am
legănat si ținut in brate pana mi s- au recalibrat toate articulațiile, dupa ce am încercat toate
variantele cu balansoar, leagan, masina, sisteme de purtare, cum am reușit?! Cam asta am scris in
momentul in care am decis sa incerc sa licitez pentru copilasi ceea ce eu am incercat. Voi completa
destul de des cu paranteze pentru ca e foarte multa informatie si voi scrie pe masura ce imi tot
amintesc cate ceva important si care pe mine m- a ajutat. De asemenea, voi sublinia sau ingrosa ce
consider ca e important de retinut ca si notiuni de baza.

Cum a inceput totul?

Dupa atata timp, am ajuns la concluzia ca este esential sa descoperim DE CE? copilul adoarme si
doarme numai in brate? Cred ca fiecare mama poate sa depisteze care este cauza acestei asocieri de
somn.

Sa vorbim puin despre ce inseamna o asociere de somn si marea regresie a somnului de la 4 luni.
Felul in care copilul tau invata sa adoarma ( ca este la san, alaptat, leganat in brate, leganat pe
picioare, cu suzeta etc. ) ii va influenta toate somnurile de dupa varsta de 6- 8 saptamani. Daca bebe
este obisnuit sa adoarma leganat de exemplu, cand se instaleaza prima regresie a somnului, el se va
trezi la aprozimativ 40- 45 de minute cat dureaza un ciclu de somn la bebelusi si nu va intelege unde
se afla, de ce nu e in brate, de ce nu e leganat si nici nu va sti cum sa faca sa readoarma. Cum am citit
la un moment dat undeva, e ca si cum noi ne- am trezi peste noapte fara perna dintr- odata si e clar
ca ne vom ridica si vom cauta perna pentru a putea dormi comod. Extrapoland, cam asta se intampla
si cu bebelusii care si- au creat asocieri de somn. Bineinteles ca sunt si cei docili, mai linistiti, care nu
se suprastimuleaza si care stiu sa isi asculte semnalele transmise de corp care le spune ca e timpul
pentru nani... dar noi vorbim acum de ceilalti :) .

Cam la 10 zile dupa ce am ajuns acasa de la maternitate, Mirunei i s- au declansat vestitele dureri de
burtica. COLICII, acesta a fost cauza principala care a declansat la noi asocierea brate- leganat-
adormit. Pana la 6-8 saptamani o adormea si liniștea sotul fara probleme, tinand- o in brate, cu
burtica lipita de a lui. Doar asa se linistea, iar dupa un timp o puteam pune in patut.

Primul salt in dezvoltarea mentala a unui bebelus este in jurul varstei de 6- 8 saptamani ( recomand
cu tarie aplicatia The Wonder Weeks- pe mine m- a ajutat mult sa inteleg schimbarile si starile fetitei
) cand ei incep sa devina mai constienti de lumea din jurul lor, cand incep sa fie mai receptivi si mai
sensibili la stimuli. Pot spune ca de la aceasta varsta la mine s- a declansat sechestrul. Ce voi povesti
mai jos se refera la perioada de dupa aceasta varsta.

Miruna a fost si este un copil mai sensibil, care se suprastimuleaza foarte usor, energica, care s- a
acomodat foarte greu la mediul extern. Cred cu tarie ca a trecut prin sindromul trimestrului patru si
ca nu se simtea in siguranta nicaieri decat la mine in brate. Mirosul meu, bataile inimii mele, erau
singurele pe care le cunostea si care o faceau sa se simta acasa, in siguranta. Aceasta a fost cauza
secundara la noi: ANXIETATEA. Da, ma refer chiar la anxietate, pentru ca in momentul in care o
lasam din brate in carucior sau in masina, plangea isteric ( da, am incercat de mai multe ori ), nu mai
statea la absolut nimeni in brate ( nici la tatal ei ), se speria foarte usor de zgomote, nu reusea sa se
linisteasca singura, nu puteam sa o scot nici la plimbare pe strada, plangea pana ramanea fara aer si
se invinetea. In momentul in care intram inapoi in camera ei, se linistea. Am fost efectiv sub
sechestru absolut, la domiciliu, pana la 4 luni si ceva, cand am incercat si reusit sa o scot cate putin in
curte. De la 2 luni la 5 luni si jumătate a dormit toate somnurile de peste zi exclusiv la mine in brate.
Se trezea in 3 minute ( pe ceas ) cand o puneam in patut, pat etc. Am incercat si aici diverse metode:

- sa o asez pe o patura in bratele mele si apoi sa o mut cu patura in patut;

- sa o tin eu pe bratele mele si apoi sa scot mainile usor;

- sa o asez in patut si sa legan patutul;

- sa o asez in pat si sa ma asez langa ea;

- sa incalzesc locul din patut inainte sa o asez pe ea etc.

Foarte posibil sa mai fi incercat si alte variante, dar e clar ca nimic nu functiona.

Foarte foarte grea perioada! Trebuia leganata 30-50 minute inainte de a ne așeza pe un fotoliu.
Aveam un fotoliu balansoar si ma asezam pe acela si ma leganam cat dormea ea, cateodata si cate 3
ore. Ajunsesem sa mănânc cu ea in brate pe fotoliu, intra sotul meu si imi aducea mancare pe tava...
inclusiv la toaleta mergeam cu ea in brate. Chiar a fost o perioada foarte grea si care m- a încercat
foarte tare. Detaliez atat de mult pentru ca sunt de parere ca sunt importante toate aceste detalii.
Toate fac parte din tabloul acestei asocieri de somn. Ideea principala e ca aceasta asociere nu dispare
singura! Copilul trebuie invatat sa adoarma singur si doar voi, fiecare in parte, va puteti da seama
care este cauza si apoi puteti adapta din ce metode exista sau din ce am facut eu ( acusica ajung si la
asta ). Am crezut ca va dormi asa pana la adânci bătrâneți... eram epuizata fizic si psihic! Am iesit de
maxim 5 ori din casa in 6 luni.

In jurul varstei de 6 luni este un alt salt foarte important, ca o maturizare a lor. Acela a fost la noi
momentul in care am putut face schimbarea, momentul in care a fost si ea pregatita sa se desprinda
de bratele mele, perioada in care incepuse sa inteleaga mediul inconjurator si sa scape de anxietate.
Ma luptam cu frisoane si stare generala foarte proasta din cauza unui inceput de mastita si nu am
mai putut sa o mai legan.... aveam dureri mari. Am decis ca din momentul ăla ne vom culca una lângă
alta in pat. Nu am sa uit niciodata, era 11 iulie, ziua in care m- am eliberat :p .

E foarte important pentru copii in general, sa aiba un ritual de somn. Asta m- a sfatuit si consiliera,
dar citisem si eu. Ritualul consta in niste pasi pe care ii faceti negresit la absolut toate somnurile
copiilor!

In ce consta ritualul nostru ( indiferent ca avea 6 luni sau ca are 1 an ):

- cand se apropie ora somnului, reducem intensitatea activitatilor ( aici putem enumera si tv, telefon,
tableta );

- ne schimbam in hainute de nani;

- eu ii spun: mami, mergem la nani;

- tragem draperiile si facem intuneric ( pentru a anula stimulul lumina );

- pornim un zgomot alb pe telefon, la noi e o combinatie de shhhh cu ciripit ( sunt o groaza de
aplicatii care ofera white noise ). Acesta acopera alte zgomote de afara sau din casa, care reprezinta
alti stimuli.

- ne asezam in pat si ii repet in soapta ca facem nani.

CUM?

11 iulie. Am lasat primul somn de dimineata in brate. Avea 3 somnuri de zi.

La somnul de pranz am pornit pasii ritualului de somn, doar ca la noi se termina dupa zgomotul alb,
pentru ca apoi ramanea in brate. Am asezat- o in brate in pozitia ei de somn, am leganat- o 2-3
minute si apoi i- am spus: mami, de azi vom face nani amandoua in pat, una langa alta. Am asezat- o
in pat, pe spate, iar eu m- am asezat pe o parte, cu fata spre ea, langa ea.
 Ceea ce a declansat toata aceasta nebunie au fost colicii, dar ceea ce a intretinut- o, a fost
anxietatea, deci, scopul meu era sa lucrez asupra cauzei, sa o fac sa se simta in siguranta si cand nu
era la mine in brate. Sa ii induc o stare de liniste de relaxare, de calm.... ca un fel de hipnoza.
Picioarele ei se sprijineau pe coapsele mele, imi auzea respiratia foarte aproape ( intial m- am asezat
putin mai sus, astfel incat capul meu sa fie aproape lipit de al ei ), si stateam in asa fel ( vezi imagine
sus ) incat sa ma poata tine cu ambele manute de degete. Am incercat sa o fac sa se simta
inconjurata de mine. Bineinteles ca nu asa stia ea sa adoarma, deci in prima zi a durat 45 de minute
pana a adormit. A marait, a scancit, s- a razvratit... dar de fiecare data o mangaiam, o pupam pe
obraz si ii ziceam la ureche in soapta: shhhh, facem nani. Am repetat de foarte multe ori asta in 45 de
minute. Miscarile mele erau foarte line, moi, totul cu foarte mare calm si foarte multa rabdare. Nu
am cedat nici măcar o data, de frica sa nu o derutez. Dupa 45 de minute a adormit si eu am ramas in
pozitia aia. Am urmat exact acelasi ritual si la somnul de seara si apoi in fiecare zi. In fiecare zi, timpul
pana la adormire scadea. A doua zi a durat cam 20 de minute. Dupa 5 zile, ajunsesem la 5 minute. Ea
deja stia ca urmeaza nani, invatase noul ritual. Ne asezam una langa alta, o pupam, ii spuneam de
nani, o tineam de manute si ea adormea pur si simplu. In 5 zile am putut face tranziția. Absolut
incredibil!!! Initial o tineam de ambele mânuțe si cu picioarele se împingea in ale mele, trebuia sa ma
simtă neaparat. Cred ca in prima luna nu m- am putut ridica de lângă ea dupa ce adormea, dar mi- a
prins bine pentru ca dormeam cu ea, aveam de recuperat muuult somn. Initial am scos din schema
picioarele, o tineam doar de manute. Apoi am ajuns sa o tin doar de manuta de langa mine, dupa ce
adormea.

Treptat, am ajuns la punctul in care ma asezam lângă ea si adoarmea pur si simplu, apoi eu ma
ridicam si mai intram la ea daca se mai trezea la 45 de minute.

Au existat perioade cu cosmaruri ( au aparut pe la 8 luni ), viroze, nas infundat si mai ales eruptii
dentare. De fiecare data am luat- o in brate si chiar am leganat- o daca a fost nevoie sa o linistesc. Ea
invatase deja de ceva timp sa adoarma altfel si nu exista riscul sa se invete din nou in brate.

INFO IMPORTANTE:

- bebe intra in somnul profund abia dupa 20 de minute de cand a adormit;

- urmariti regula celor 90 de minute! Sunt foarte multe informatii despre asta pe internet. Eu am fost
foarte atenta cu asta cand o culcam pe Miru si in continuare sunt. Se pare ca bebelusii rezista intre
doua somnuri calupuri de cate 90 de minute. De exemplu, Miruna statea treaza fix atat, 1h jum.,
cand era mica. Avand in vedere ca cei care se incarca si se agita mai usor nu prezinta semnele
somnului ca si copiii docili ( cascat, frecat la ochi, domolirea activitatii ), ba din contra devin din ce in
ce mai agitati pentru ca se incarca de adrenalina, trebuie sa urmariti voi cand este timpul pentru nani
si sa demarati ritualul. Pe masura ce cresc, la aceste 90 de minute se mai adauga inca 45, 90 si tot
asa. E important sa adoarma cand se atinge pragul acesta pentru ca apoi se linisteste mult mai greu.

- alegeti o zi in care stati bine cu nervii si cu spiritul :) . E foarte important sa fiti calme si linistite cand
incercati sa scoateti asocierea de somn. Asa il veti ajuta si pe el sa intre in starea de relaxare mai
usor.

- daca bebe plange foarte foarte rau si nu se opreste in cat considerati voi timpul maxim, linistiti- l si
incercati din nou.... atunci sau in urmatoarea zi;

- puteti sa mai cititi despre metodele: Ferber, Cry it out, Pick up- Put down. La noi ar fi fost imposibil
de pus in practica pentru ca ea pe masura ce plangea, escalada totul. Se incarca negativ si era din ce
in ce mai greu sa o linistesc. Ca idee, la botez a plans absolut isteric 45 de minute incontinuu, de a
acoperit 3 preoti. Asa ca nu... nu mergea cry it out ( by the way, nu as mai face niciodata petrecere de
botez cu un bebe asa sensibil );

- gasiti pe internet si informatii despre varstele la care apare regresia somnului. Ca idee, Miru dormea
legat toate noptile pana la 5 dimineata, de la 8 seara pana la prima regresie a somnului. In noaptea in
care a implinit 4 luni si scrie la carte ca se instaleaza prima regresie, s- a trezit de 10 ori. De fiecare
data a trebuit sa o iau in brate, sa o legan si apoi de la capat peste 45 de minute. Asta s- a adaugat la
leganatul de peste zi. Cand am reusit sa o adorm in pat, nu s- a mai trezit nici peste noapte decat in
caz de durere sau cosmaruri. De ce?... pentru ca invatase sa readoarma singura;

- un ciclu de somn este de 45 de minute, adica la fiecare acest interval apar acele tresariri ale
corpului. Noi nu le mai percepem asa de tare si nici nu ne mai aducem aminte ca ne- am trezit sau
ne- am intors de pe o parte pe alta. Ei in schimb, se trezesc si trebuie sa readoarma;

- folositi ce vorbe de linistire stiti ca le plac copiilor vostri, nu neaparat ce am facut eu, mangaiati- i pe
frunte daca asta ii calmeaza, cantati- le in soapta, dar oferiti- le portita si posibilitatea sa invete ca se
pot linisti si singuri, intervenind cate putin si apoi din ce in ce mai putin.

Ascultati- va instinctul, fiti foarte atente la copiii vostri, studiati- i si veti sti exact DE CE si CUM. Va
doresc din suflet putere, rabdare si succes! Chiar exista viata si somn si fara leganat!

P.S.: daca nu reusiti acum, nu inseamna ca nu o veti putea face candva! Sa nu fiti dezamagite, sunt 10
lei care au ajuns la cei mai putin norocosi. Incercati din nou!