SANDIANA IONELA GHEORGHE

Scriu din adolescență proză scurtă și versuri. De curând, de vreo doi ani, am
început să scriu și poeme haiku.
Cineva mi-a recomandat poemele Gogyohka, care sunt de fapt Tanka modernă.
Simt o puternică atracție față de aceste poeme nipone pe cinci linii numite
Gogyohka.
Debutul meu în literatură, da, am debutat cu aceste poeme, în ciuda celor
sceptici sau care nu au crezut acest lucru posibil pentru mine.
Nu trece o zi, fără să scriu măcar un poem.
Recunoștință, iubire și binecuvântări, celor ce mă ajută și îndrumă pe acest
frumos drum, care mi-a schimbat cu siguranță viața, destinul.
micuțul blond privește
cerul senin
și se gândește la cireșe.
"Dacă nu ar fi tușa cea rea,
ce de cireșe aș mânca."

din cupa crinului

se prelinge, parcă,
nectar auriu,
iar mireasma lui
te îmbată.
the little blond child
looking at the bright sky
and thinking about cherries
’’- If it haven’t been for the mean aunt
i would be eating cherries right now.’’

from the cup of a lily

the golden nectar
almost dripping
his scent
dazzling you.
vin către tine cu mâinile
deschise și pline de fructe
de mai,
iar tu mă prinzi în brațe
și îmi furi un sărut.

lasă-l să îți mângâie părul,

căci e doar o adiere
nu furtună
să-ți fie răsuflarea
dulce ca vântul de vară.
i come to you
with opened hands
filled with fruits of May
you hold me in your arms
and steal a kiss.

let it caress your hair

because it is just a breeze
not a storm
let your breath be as gentle
as the summer air.
așa a fost să fie
să pleci, fără să te uiți în urmă
degeaba, am strigat:
"mai stai"
tu nu m-ai auzit.

mereu aproape
făcându-și griji din orice
și acum când sunt mare
un înger păzitor,
ce aduce cu mama.
that’s how it was meant to be
for you to leave without looking behind
i screamed in vain:
’’Stay a bit longer’’
you didn’t heard me.

always close
worrying about everything
and now that I am fully grown,
a guardian angel
that resembles my mother.
toți suntem buni de ceva
trebuie să fim conștienți 
și să îl transformăm în menire
să devenim ce dorim
sau ce ne este dat.

licărul din ochii tăi

atât de neuitați
mă duce în lumi astrale,
din care nu m-aș întoarce
irișii sunt flori
nu-mă-uita.
we all are good at something
we have to be conscious
and transform it to a purpose
to become what we want,
or what is in stored for us.

the glow in your eyes

unforgettable
it brings me in astral worlds
from where I wouldn’t return
the irises are
forget- me-not flowers.
într-un dans al iubirii
se prind delfinii
și se rotesc,
iar copii
bat veseli din palme.

adun și scad,
înmulțesc și împart
viața
dar îmi mai ies
plusuri și minusuri.
in a dance of love
dolphins are jumping
and rolling
the children
are clapping with joy

i add and I remove

i multiply and I divide
the life
but there’s only
a plus and a minus.
From adolescence i write short prose and verses. Recently, about two years ago,
i began to write haiku poems.
Someone recommended me the Gogyohka poems, which in fact are modern
Tanka.
I feel a strong attraction for these Nippon poems on five lines named Gogyohka.
My debut in literature, yes, I made my debut with these poems, in spite of the
skeptic ones or those who didn’t believe that this thing is possible for me. Not a
day passes by, without me writing at least one poem.
Gratitude, love and blessings, to those people that help and guide me on this
beautiful path, which definitely changed my life, my destiny.

Sandiana Ionela Gheorghe