Curs Metal PDF

EUROCODE 3: Proiectarea structurilor de otel
Partea 1-1: Reguli generale şi reguli pentru clădiri
CLASIFICAREA SECTIUNILOR TRANSVERSALE

Clasificarea secţiunilor transversale:
• Dacă se utilizează o analiză globală plastică, elementele

trebuie să fie capabile să formeze articulaţii plastice având
o capacitate de rotire suficientă pentru a permite
redistribuirea necesară a momentelor încovoietoare.
• Dacă se utilizează o analiză globală elastică, elementele
pot fi de orice clasă a secţiunii transversale (nu are
importanţă care), cu condiţia ca la calculul acestor
elemente să ţină cont de limitarea eventuală a rezistenţei
secţiunii corespunzătoare voalării locale.
• În Eurocode 3 sunt definite patru clase de secţiuni
transversale, după cum urmează:1,2,3,4
SR EN 1993 - Eurocod 3 2
 Clasa 1 - sunt cele care permit formarea articulaţiilor plastice, care

pot atinge fără reducerea rezistenţei, capacitatea de rotire cerută de
modelul de calcul plastic.
 Clasa 2 - sunt acelea care permit dezvoltarea momentului de
încovoiere plastic al secţiunii, dar care posedă o capacitate de rotire
limitată din cauza pierderii stabilităţii locale.
 Clasa 3 - sunt acelea care permit dezvoltarea numai a momentului
de încovoiere elastic al secţiunii, dar pentru care pierderea stabilităţii
locale poate împiedica dezvoltarea momentului plastic.
 Clasa 4 - sunt acelea pentru care pierderea stabilităţii locale se
produce în unul sau mai mulţi pereţi ai secţiunii transversale, înainte
de a atinge limita de curgere.
CLASIFICAREA SECTIUNILOR TRANSVERSALE
 Definitorie pentru clasa din care face parte secţiunea

este zvelteţea pereţilor secţiunii (supletea) si
diagrama tensiunilor s de compresiune.
d
Si 
tw
b1
St 
tf
Si – supletea inimii
St – supletea talpii
Rapoarte lăţime-grosime maxime pentru pereţii comprimaţi
Tabel. Rapoarte lăţime-grosime maxime pentru pereţii comprimaţi

Clasificarea secţiunilor
transversale:
 Se considera ca fiind din clasa 4 orice perete care nu
indeplineste valorile limita pentru clasa 3.

transversale:
transversale:
• In continuare se prezinta modul de M

comportare al unei grinzi
solicitata la incovoiere prin diagrama M-F pentru celeM4plclase ale
sectiunilor trnsversale definite mai sus. 2 Mel
3 1
4
M O M
O
• Clasa 1 – Supletea peretilor este mica (c/t<72e).

• Secţiuni transversale care pot forma o articulaţie plastică cu
capacitatea de rotire cerută pentru o analiză plastică.
• Clasa 2: – Supletea peretilor este redusa (c/t<83e).

• Secţiuni transversale care pot dezvoltamomentul lor de
rezistenţă plastică, însă cu o capacitate de rotire limitată.
• Clasa 3: – Supletea peretilor este mare (c/t<124e).
• Secţiuni transversale la care efortul calculat în fibra extremă
comprimată a unui element din oţel poate atinge limita de
curgere, însă a căror voalare locală este susceptibilă să
împiedece dezvoltarea momentului de rezistenţă plastic.
• Clasa 4: – Supletea peretilor este foarte mare (c/t>124e)

• Secţiuni transversale a căror rezistenţă la
moment încovoietor sau la compresiune trebuie să
fie determinată ţinând cont explicit de efectele voalării locale.
Secţiunea eficace a secţiunilor transversale de
clasa 4:
• Calculul caracteristicilor secţiunii eficace a secţiunilor

transversale de clasa 4 trebuie să fie bazat pe lăţimile eficace
ale pereţilor comprimaţi.
• Coeficientul de reducere poate fi aproximat cu formula:
 
   0,22 
  p 2 
p
p 
 
  
p

  p1
 p este zveltetea peretelui, explicitat a in Ec3
 Formula de mai sus se aplică dacă zvelteţea peretelui

este mai mare de 0,673. Dacă ea este mai mică
coeficientul de reducere va fi luat = 1.
Secţiune de clasa 4 – compresiune centrica:
clasa 2
ZONA NEEFICACE
clasa 4
Diagrama Diagrama
reala s de calcul s
Aeff   c  A   
Secţiune de clasa 4 – moment
încovoietor:
 Axa neutră a secţiunii eficace se mută faţă de axa
neutră a secţiunii brute:
CONCLUZII:
La secţiunile transversale de clasa 4

capacitatea portantă se transformă astfel:
VOALARE
LOCALA
AN
e AN
AAeff WWeff
A.N.A.N.eff  e
Condiţii impuse secţiunilor transversale pentru o
analiză globală plastică:
• În dreptul articulaţiilor plastice, secţiunile transversale ale

elementelor care conţin aceste articulaţii plastice trebuie să aibă
o axă de simetrie în planul de încărcare.
• În zona articulaţiei plastice, secţiunea transversală a barei în
care se formează articulaţia plastică trebuie să aibă o capacitate
de rotire care să nu fie inferioară celei cerute de această zonă.
Pentru a satisface condiţia de mai sus se convine a se determina
rotaţiile cerute printr-o analiză de rotaţii.
• În structurile de rezistenţă de clădiri pentru care rotaţiile cerute
nu sunt determinate, toate elementele conţinând articulaţii
plastice trebuie să aibă, în dreptul acestor articulaţii, secţiuni
transversale de clasa1.
Condiţii impuse secţiunilor transversale pentru o
analiză globală plastică:
• Dacă secţiunea transversală variază pe lungimea elementului, se

convine să fie satisfăcute următoarele criterii suplimentare:
– De o parte şi de alta a secţiunilor în care se formează articulaţii plastice,
grosimea inimii nu trebuie să fie redusă pe o lungime cel puţin egală cu 2d
plecând de la articulaţia plastică, d fiind înălţimea liberă a inimii în dreptul
articulaţiei plastice.
– De o parte şi de alta a secţiunilor în care se formează articulaţii plastice talpa
comprimată trebuie să fie de clasa 1 pe o lungime, pornind de la articulaţia
plastică, cel puţin egală cu cea mai mare dintre valorile următoare:
• 2d, unde d este acelaşi de mai sus
• Distanţa de la articulaţia plastică la secţiunea în care momentul
încovoietor a scăzut la 0,8 din momentul de rezistenţă plastică a acestei
secţiuni.
– Peste tot în rest, talpa comprimată trebuie să fie de clasa 1 sau 2 şi inima în
clasa 1, 2 sau 3.
Condiţii impuse articulaţiilor transversale pentru o
analiză globală elastică:
• Dacă se foloseşte o analiză globală elastică, rolul clasificării

secţiunilor transversale este de a identifica la cel nivel este
limitată rezistenţa unei secţiuni transversale de către rezistenţa
sa la voalare locală.
• Dacă toţi pereţii comprimaţi ai unei secţiuni transversale sunt de
clasa 2, această secţiune poate fi considerată în stare să
dezvolte momentul său de rezistenţă plastică completă.
• Dacă toţi pereţii comprimaţi ai unei secţiuni transversale sunt de
clasa 3,rezistenţa acesteia poate fi bazată pe o repartiţie elastică
a tensiunilor în secţiune, aceste tensiuni fiind plafonate la limita
de curgere în fibrele extreme.
Condiţii impuse articulaţiilor transversale pentru o
analiză globală elastică:
• În cazul unei secţiuni transversale de clasa 3 pentru care limita

de curgere este de la început atinsă în fibra extremă întinsă,
rezervele plastice ale zonei întinse ale secţiunii pot fi utilizate
pentru a determina rezistenţa sa (capacitatea portantă).
• Rezistenţa (capacitatea portantă) a unei secţiuni transversale
comportând o talpă comprimată de clasă 2, însă o inimă de clas
3, poate fi determinată tratând inima ca o inimă eficace de clasa
2, cu o arie eficace redusă, utilizând metoda prezentată în Ec4
partea1.1.
• Dacă unul dintre pereţii comprimaţi ai unei secţiuni transversale
este de clasa 4, această secţiune trebuie să fie calculată ca o
secţiune de clasa 4.
STARI LIMITA ULTIME

Stari limita ultime.
• În acest capitol trebuie aplicaţi coeficienţii parţiali de siguranţă γM
definiţi la 0, diferitelor valori caracteristice ale rezistenţei, astfel:
– rezistenţa secţiunilor transversale, oricare ar fi clasa
secţiunii, γM0
– rezistenţa barelor la instabilitate, evaluată prin verificarea
barelor, γM1
– rezistenţa la rupere a secţiunilor transversale întinse, γM2
 M 0  1,00
 M 1  1,00
 M 2  1,25
Stari limita ultime.
• Modul de comportare al unei grinzi M solicitata la incovoiere prin
diagrama M-F pentru cele 4 clase ale sectiunilor trnsversale.
Mpl
• Valorile de calcul ale rezistentelor depind de3 clasa1 sectiunilor
2 Mel
transversale 4
M O O M
Rezistenta secţiunilor transversale:
• Generalitati:
– În fiecare secţiune transversală, valoarea de
calcul a unei solicitări nu trebuie să depăşească
rezistenţa de calcul corespunzătoare şi dacă mai
multe solicitări acţionează simultan, efectele lor
combinate nu trebuie să depăşească rezistenţa
pentru această combinaţie.
– Ca regulă generală, efectul “shear lag” şi efectul
voalării sunt introduse cu ajutorul lăţimilor eficace,
conform EN 1993-1-5. De asemenea trebuie luate în
considerare efectele voalării din forfecare conform
EN 1993-1-5.
• Generalitati:
– Toate clasele de secţiuni pot fi verificate în raport
cu rezistenţa lor elastică, cu condiţia utilizării pentru
Clasa 4 a caracteristicilor secţiunii transversale eficace.
– Pentru o verificare în domeniul elastic, poate fi
utilizat în punctul critic al secţiunii transversale,
următorul criteriu limită, în afară de cazul în care se
aplică alte formule de interacţiune.
• Generalitati:
verificare în domeniul elastic:
sx,Ed – este valoarea de calcul a tensiunii longitudinale in

punctul considerat
sz,Ed – este valoarea de calcul a tensiunii transversale in
punctul considerat
tEd – este valoarea de calcul a tensiunii de forfecare in
punctul considerat
• Generalitati:
– Trebuie să se verifice rezistenţa plastică a secţiunilor
transversale prin găsirea unei distribuţiide tensiuni, care
să nu depăşească limita de curgere. Această distribuţie
de tensiuni trebuie să fie în echilibru cu solicitările şi
compatibilă cu deformaţiile plastice asociate.
– Ca o aproximare acoperitoare pentru toate clasele de
secţiuni transversale, se poate utiliza o însumare liniară
de rapoarte solicitare / efort capabil. Astfel pentru
secţiunile Clasa 1, 2 sau 3 supuse la o combinaţie NEd ,
My,Ed şi Mz,Ed se poate utiliza următorul criteriu:
• Generalitati:
NRd , My,Rd şi Mz,Rd sunt eforturile capabile care depind

de clasa secţiunii transversale şi cuprind orice eventuală
reducere care poate rezulta din efectele forfecării.
• Generalitati:
– Când toţi pereţii comprimaţi ai unei secţiuni transversale
sunt din Clasa 2, se poate considera că secţiunea este capabilă
să dezvolte rezistenţa sa plastică completă la încovoiere.
– De regulă, când toţi pereţii comprimaţi ai unei secţiuni
transversale sunt din Clasa 3, rezistenţa sa se bazează pe o
distribuţie elastică a deformaţiilor în secţiune. Tensiunile de
compresiune trebuie să nu depăşească limita de curgere la
nivelul fibrelor extreme.
– În cazul secţiunilor Clasa 3, dacă plastifierea se iniţiază în
zona întinsă, se poate accepta utilizarea parţială a rezervei
plastice a zonei întinse.
• Caracteristicile sectiunii:
– Secţiunea transversală brută
• Caracteristicile secţiunii transversale brute trebuie
determinată cu dimensiunile nominale ale secţiunii.
Nu este necesară deducerea găurilor de fixare.
– Aria netă
• Aria netă a unei secţiuni transversale trebuie luată
egală cu aria brută minus slăbirile corespunzătoare
tuturor găurilor şi altor goluri.
• În general, pentru calculul caracteristicilor unei secţiuni,
reducerea operată pentru o singură gaură de fixare trebuie
luată egală cu aria secţiunii transversale brute a găurii în
planul axei sale. Pentru găuri cu marginile frezate, trebuie să
se ţină seama cât mai exact de porţiunea frezată.
– Aria netă
• Cu excepţia găurilor dispuse în zig-zag, trebuie ca aria
totală a slăbirilor corespunzătoare găurilor de fixare să fie
egală cu suma ariilor secţiunilor găurilor.
Diametrul găurii, d 1,2
p B
Grosimea plăcii, t s s
2 1
– Aria netă
• Dacă găurile de fixare sunt dispuse în zig-zag, aria
totală a slăbirilor trebuie luată ca cea mai mare valoare
dintre:
a) aria slăbirilor pentru găuri care nu sunt dispuse în zig-zag
b)
în care, s - este pasul în zig-zag, interaxul între două găuri consecutive în lungul liniei,
măsurat paralel cu axa barei;
p - este interaxul dintre aceleaşi două găuri, măsurat perpendicular pe axa barei
t - este grosimea piesei
n - este numărul găurilor situate pe orice linie diagonală sau în zig-zag, pe direcţia
lăţimii barei sau a unei părţi a barei
d0- este diametrul găurii
– Aria netă
• În cazul unei cornier sau al altei bare care are găuri în mai
mult de un plan, distanţa p trebuie măsurată urmărind
desfăşurata liniei mijlocii a grosimii materialului
– Caracteristicile eficace ale secţiunilor

transversale cu inima din Clasa 3 şi tălpi din Clasa 1
sau 2
• Când secţiunile transversale cu inimă în Clasa 3 şi tălpi în

Clasa 1 sau 2 sunt considerate ca secţiuni transversale efective
în Clasa 2, trebuie să se înlocuiască zona comprimată a inimii
printr-un element de perete de înălţime 20εtw adiacent tălpii
comprimate şi un alt element de înălţime 20εtw adiacent axei
neutre plastice a secţiunii transversale eicace conform figurii:
– Caracteristicile eficace ale secţiunilor
transversale cu inima din Clasa 3 şi tălpi din Clasa 1
sau 2
1 compresiune
2 întindere
3 axă neutră
plastică
4 neglijat
– Caracteristicile zonei eficace a secţiunilor transversale Clasa 4
• În general, caracteristicile zonei efective a secţiunilor
transversale din Clasa 4 se determină utilizând lăţimile
eficace pentru zonele comprimate ale pereţilor.
• Când o secţiune transversală din Clasa 4 este supusă
la un efort normal, trebuie utilizată metoda din
EN 1993-1-5, pentru determinarea eventualului decalaj
eN dintre axa neutră a ariei efective Aeff şi centrul de
greutate al secţiunii brute precum şi a momentului
suplimentar care rezultă:
• Următoarele cazuri pot apărea în analiza capacităţii

portante a secţiunilor transversale:
– Întindere
– Compresiune
– Încovoiere
– Forfecare
– Rasucire
– Încovoiere + forfecare
– Încovoiere + efort axial
– Încovoiere + forfecare + efort axial
Mulţumim pentru atenţie!
Prof.dr.ing. Vasile PĂCURAR

Ing. Gabriel URIAN
Ing. Mihai SENILA
BARE INTINSE CENTRIC

Bare intinse centric.
Alcatuirea sectiunilor.
 Barele intinse centric se intalnesc in proiectare sub forma:
 Tiranti,
 Ancore,
 Bare intinse ale grinzilor cu zabrele, etc.
 Alcatuirea sectiunilor este determinata in principal de:
 Valoarea solicitarii,
 Tehnologia de executie,
 Modul de realizare al imbinarii,
 Tipul constructiei.
 Se recomanda ca sectiunile sa fie:
 simetrice in raport cu planul de simetrie a sistemului,
 simple,
 realizate din elemente standardizate,
 sa se asigure accesul pe intreaga suprafata a barelor pentru
verificarea si intretinerea lor periodica,
 sectiunile se aleg astfel incat barele sa aiba rigiditatea
necesara la transport, montaj si in exploatare.
 Prinderile la capete si eventualele inadiri ale barelor intinse
sa fie sigure.
 Pentru realizarea lor se folosesc de obicei urmatoarele
tipuri de sectiuni:
 sectiune unitara: corniere cu aripi egale, tevi
(rotunde, patrate, dreptunghiulare), profile U, I, T,
laminate sau asamblate prin sudura.
 sectiune compusa din elemente putin departate:
Elementele care alcatuiesc sectiunea se prind intre ele

din loc in loc astfel incat bara sa se comporte in ansamblu
ca o sectiune unitara.
Prinderea se poate face cu nituri, suruburi sau sudura.
 sectiune compusa din elemente putin departate:
furura
a
Intre profilele ce alcaatuiesc sectiunea (in dreptul punctelor de
fixare) se dispun elemente de distantare numite fururi la distanta maxima
a=80i1, unde i1 este raza de giratie a unui profil in raport cu axa proprie,
paralela cu axa imateriala a intregii sectiuni (sau iminim).
Grosimea fururilor se alege astfel incat sa se asigure accesul in
spatiul dintre profile pentru intretinerea periodica.
 Pentru realizarea lor se folosesc de obicei urmatoarele
 sectiune compusa din elemente mult departate:
Elementele care alcatuiesc sectiunea se solidarizeaza

intre ele cu placute sau cu zabrele dispuse la distanta
maxima: a=80i1
Dimensionarea barelor intinse centric.
 Aria bruta necesara a sectiunii transversale se poate
determina cu relatia:
N Ed
Anec  fy - valoarea de calcul a rezistenţei la tracţiune
fy
 N Ed - valoarea de calcul a efortului la tracţiune
M0
Anec - aria bruta necesara
 - coeficient care tine seama de slabirea

sectiunii barei
 1 - constructii sudate
  0,85  0,9 - constructii cu nituri sau suruburi
Verificarea sectiunilor.
De regula barele intinse se verifica la starea limita de

rezistenta alte verificari facandu-se de la caz la caz.
 Verificarea de rezistenta,
 Verificarea la oboseala,
 Verificarea zveltetei barelor intinse,
 Verificarea alungirii barei.
Bare intinse centric - Verificarea sectiunilor
 Verificarea de rezistenta.
 Valoarea de calcul a efortului de tracţiune NEd în fiecare
secţiune transversală trebuie să satisfacă următoarea condiţie:
N Ed N t . Rd
 1,0 - valoarea de calcul a rezistenţei la tracţiune
N t . Rd N Ed - valoarea de calcul a efortului la tracţiune
 Pentru secţiunile cu găuri, trebuie ca valoarea de calcul Nt,Rd

a rezistenţei la tracţiune să se ia egală cu cea mai mică dintre
valorile de mai jos:
N t . Rd  min( N pl. Rd , N u . Rd ) N pl , Rd  A  f y /  Mo
N u , Rd  0,9  A  f u /  M 2
N pl , Rd  A  f y /  Mo
N u , Rd  0,9  A  f u /  M 2
N pl , Rd -valoarea de calcul a rezistenţei plastice în secţiunea

transversală brută
N u .Rd - valoarea de calcul a rezistenţei ultime a secţiunii

transversale nete, în dreptul găurilor de fixare
 Când se cere dimensionarea la efort capabil, trebuie ca
valoarea de calcul Npl,Rd a rezistenţei plastice să fie inferioară
valorii de calcul Nu,Rd a rezistenţei la rupere a secţiunii nete în
dreptul găurilor de fixare.
N pl , Rd  N t , Rd
 În îmbinările din categoria C (a se vedea 3.4.2(1) din
EN 1993-1-8,), trebuie ca valoarea de calcul Nt,Rd a rezistenţei
la tracţiune a secţiunii nete în dreptul găurilor de fixare,
conform 6.2.3(1) să fie luată egală cu Nnet,Rd, respectiv NEd :
N Ed  N net , Rd  Anet  f y /  Mo
 Cele trei conditii sunt:
N Ed
 1,0
N t . Rd
N pl , Rd  N t , Rd
N Ed  N net , Rd  Anet  f y /  Mo
 Verificarea la oboseala (STAS 10108).

 Verificarea la oboseala a barelor intinse se face
comparand efortul unitar maxim cu rezistenta de calcul
multiplicata cu coeficientul g
 max    R  max - efortul unitar maxim

c R - rezistenta de calcul
  1,0 a,b,c - coeficienti care caracterizeaza
a b elementul care se verifica
 min
 Eforturile s se determina pe baza incarcarilor
 max normate, fara sa se aplice coeficienti dinamici
 Verificarea zveltetei barei intinse.

 Barele intinse trebuie sa respecte conditii minime de
rigiditate. Aceasta se asigura prin limitarea zveltetei
barei la valorile limita admise in norme.
lf - Lungimea de flambaj se ia
lf
  a de regula egala cu lungimea barei
imin imin - Raza de inertie minima a barei
Valoarile limita admise pentru zveltetea barelor intinse sunt date in

tabele in functie de destinatia si importanta elementului, de natura si
modul solicitarii.
 Verificarea alungirii barei intinse.

 Atunci cand deformata barelor (alungirea) poate
influenta comportarea structurii sau a altor elemente se
calculeaza valoarea ei.
- modul de elasticitate al otelului
N Ed l E
l   ladm A - aria sectiunii
A E
ladm - valoarea limita admisa pentru
alungirea barelor
Valoarea limita admisa pentru alungirea barelor se stabileste de
proiectant in functie de efectul acestei marimi asupra structurii.

Ing. Gabriel URIAN
Ing. Mihai SENILA
BARE COMPRIMATE
Bare comprimate.
 Barele comprimate (stalpii sau elementele grinzilor cu zabrele)
sunt alcatuite de regula din profile laminate, iar in cazul unor
solicitari mari sectiunea poate fi alcatuita din table sau platbande
sudate.
 Forma si marimea sectiunilor este determinata din conditii de:
 Marimea si natura solicitarii ,
 Rolul barei in structura,
 Conditii de stabilitate,
 Calitatea materialului,
 Modul de executie.
Bare comprimate.
 Dimensiunile sectiunilor elementelor sunt in general mici.
 Pentru elementele comprimate sectiunile trebuie realizate
astfel incat la o arie data A sa se obtina moment de inertie I
si raza de giratie i cat mai mari (conditii de stabilitate).
 Dupa modul de alcatuire a sectiunii transversale barele
comprimate pot fi:
 Bare cu sectiune unitara,
 Bare cu sectiune compusa:
 Elemente putin departate
 Elemente mult departate
Bare comprimate.
 Bare cu sectiune unitara - formate dintr-un singur
element sau din mai multe elemente asamblate
continuu pe toata lungimea lor.
 Cand sectiunea este compusa din mai multe elemente

acestea trebuie prinse continuu pe lungimea barei.
Bare comprimate.
 Bare cu sectiune compusa - formate din:
 Elemente putin departate;
 Elemente mult departate.
Bare cu sectiune compusa din elemente
putin departate
z
z 1 1
y y y y
z
1 z 1
 Distanta dintre elementele sectiunii este de grosimea unei table.
Bare comprimate.
Bare cu sectiune compusa din elemente putin departate.
 Elementele care alcatuiesc sectiunea trebuie prinse intre ele

astfel incat bara sa se comporte ca un intreg.
 Pentru elementele putin departate se dispun solidarizari
(fururi) realizate din tabla cu latimea mai mare de 50mm.
 Aceste rigidizari se prind de elemente cu cordoane de sudura.
 Rigidizarile pot fi:
 Mai mari decat elementele – sudura de colt
 Mai mici decat elementele – sudura in sant
 Distanta dintre fururi se ia mai mica decat valorile maxime din tabel.
 Pe lungimea elementului comprimat se dispun cel putin
2 Rigidizari (3 panouri).
 Daca distanta dintre fururi este indeplinita barele se verifica la
compresiune cu flambaj ca si barele cu sectiune unitara.
Bare comprimate.
Bare cu sectiune compusa din elemente putin departate.
Bare comprimate.
Bare cu sectiune compusa din elemente mult
departate.
 Acestea sectiuni se intalnesc la grinzi cu zabrele (grele),
stalpi, portale etc.
Axa materiala
1 z 1 1 z 1 1 z 1
y y y y y y
1 z 1 1 z 1 1 z 1
Axa imateriala
Bare comprimate.
departate.
 Acestea sectiuni se intalnesc la grinzi cu zabrele (grele),
stalpi, portale etc.
Axa materiala
z z
y y y y
z z
Ambele axe sunt imateriale Axa imateriala
Bare comprimate.
departate.
 Barele alcatuite din elemente mult departate au elementele
sectiunii solidarizate:
 Discontinuu:
 Cu placute,
 Cu zabrelute,
 Cu diafragme.
 Continuu – solidarizarea cu placi continui se utilizeaza
mai rar. In aceste cazuri placa de solidarizare intra in calculul
caracteristicilor sectiunii pentru verificarea la flambaj.
Bare comprimate.
Bare cu sectiune compusa din elemente mult departate.
 Solidarizarile discontinui contribuie la comportarea elementului
ca un tot unitar.
 Ele trebuie sa asigure stabilitatea barei intregi si a fiecarei
ramuri in parte.
 Cand bara nu este prinsa de alte elemente, la capete se prevad
placi de capat mai puternice.
 Solidarizarea cu placute este mai simpla dar este folosita
mai putin la barele comprimate.
 Placutele se dispun astfel incat lungimea barei sa fie impartita
in parti egale.
 Ele sunt realizate din tabla sau platbanda.
Bare comprimate.
departate – solidarizare cu placute
• Distanta intre placute in lungul barei
va fi: a  40i
1
i1 - este raza de giratie a unui profil in
raport cu axa proprie, paralela cu axa
imateriala a intregii sectiuni (sau iminim).
• Latimea placutei:
• Placi curente: 0,5h0  b  0,8h0
• Placi de capat: 0,7 h0  b  h0
• Grosimea placutei: c
t  , t  8mm
50
Bare comprimate.
departate – solidarizare cu zabrelute
• Asigura o rigiditate mai mare barei, dar
este mai dificila;
• Se recomanda cand bara comprimata este
supusa si la moment incovoietor;
• Zabrelele sunt in general profile cornier;
• Inclinarea zabrelelor este aprox. 45°;
• In capetele elementelor – cand nu sunt
legate de alte elemente se dispun placi de
capat care se realizeaza dupa conditiile de
la placute.
Bare comprimate.
departate – solidarizare cu zabrelute
• Zabrelire triunghiulare cu montanti

suplimentari: a  40i1
Intersectia axelor in nod se recomanda sa
fie axata.
Nu se recomanda prinderei zabrelutelor pe
gusee; in cazurile acestea se accepta
(prefera) prinderea lor dezaxata.
Bare comprimate.
Bare cu sectiune compusa din elemente mult departate.
• La elemente cu zabrele puternic
solicitate se recomanda:
Bare intinse – solidarizare cu
placute.
Bare comprimate – solidarizare
cu zabrelute.
• In general:
ho – mare - solidarizare cu placute.
ho – mic - solidarizare cu zabrelute
Bare comprimate –Flambaj prin incovoiere
Flambajul in domeniu elastic.

 Se considera valabila ipoteza reactiunilor plane
si ca flambajul se produce numai prin incovoiere.
 Se considera o bara dreapta, cu reactiune
constanta, articulata la un capat si simplu rezemata la
celalalt, de lungime l, solicitata la compresiune axiala
de forta NEd.
 Bara isi poate pierde stabilitatea in planul de
rigiditate minima in momentul in care forta de
compresiune NEd atinge o anumita valoare numita
incarcare critica de flambaj Ncr.
M "  N cr  y

 O rezolvare teoretica a acestei probleme revine lui
Euler – care a obtinut o expresie a valorii teoretice foarte
apropiata de valorile experimentale.
 2  E  I min
N cr  2
l1
l1 - lungime de flambaj
Ncr - incarcare critica de flambaj
Imin – moment de inertie minim
E – modul de elasticitate longitudinal

 Aceasta relatie a stabilit-o considerand ipoteza:
 - forta se aplica perfect centric;
 - bara perfect dreapta;
 - materialul perfect omogen , elastic in toate
sectiunile barei;
 - sectiunea perfect constanta;
 Pentru alte moduri de rezemare a barei la capete, apare
un coeficient m, care multiplica lungimea barei;
 2  E  I min
N cr 
l1 2

 2  E  I min
N cr  , l1  l f
l1  2
lf - lungimea de flambaj a barei – distanta dintre doua puncte

de inflexiune
Lungimea de flambaj depinde de:

• Lungimea barei l
• Modul de fixare al barei la capete
• Variatia sectiunii barei
• Variatia incarcarii in lungul barei
lf
l
l
l
lf
lf
l
l
lf  l l f  2l l f  0,7l
lf - este distanta dintre doua puncte de inflexiune consecutive

ale fibrei medii deformate a barei prelungita la infinit.

 Plecand de la relatia lui Ncr se poate obtine relatia
efortului unitar critic:
N cr  2 E I  2E  2E I min lf
 cr   2    2  i 2 min 
A lf A  lf  2
 A i
 
 i 
lf - lungime de flambaj
Ncr - incarcare critica de flambaj
Imin – moment de inertie minim
E – modul de elasticitate longitudinal
l – zveltetea barei

 Flambajul elastic are loc pentru:  cr   p
 2E
 cr  2 - Ecuatia unei hiperbole

Flambajul in domeniu elasto-plastic.
 p  cr  c
 In domeniul inelastic modulul de elasticitate a otelului
nu mai este constant, este un modul tangent Et.
 In domeniul elasto-plastic E este valabil si s-au propus mai
multe procedee si formule de calcul de diferiti autori:
 -Engesser- formula lui Euler, luand in considerare Et,
 -Karman- formula lui Euler, folosind un modul de
elasticitate transformat sau modulul redus,
 -Shanley.
Flambajul in domeniu elasto-plastic.

 2
E
1  el 
2 2
 el
2 E
1  el 
 el
E
In EC3: 1  
fy
fy

235
Bare comprimate – Flambaj prin incovoiere
Coeficientul de flambaj.
 Cea mai folosita metoda de verificare la stabilitate a
barelor comprimate cu sectiune unitara, este metoda
coeficientului de flambaj.
N Ed
 Plecand de la relatia (conditia):     cr
Ab
N cr
in care: N Ed 
c
c - coeficient de siguranta
scr - exprima limita stabilitati echilibrului cu acelasi grad
de asigurare probabilista cu care R exprima limita de
curgere
N Ed c N Ed  cr  cr
   cr ,   c, 
Ab c Ab c c

N Ed
Ab
  c  - coeficient de flambaj reprezinta
raportul dintre tensiunea critica de
flambaj si limita de curgere(de calcul)
a otelului.
Practic se lucreaza cu relatia:
N Ed fy
  *
 R
  Ab  M
 Asa cum s-a aratat, formula lui Euler pentru determinarea

sarcini critice de flambaj s-a stabilit pe bara ideala.
 Stabilitatea barei poate fi influentata de o serie de parametri.
 Cercetarile experimentale inteprinse de CECM arata ca
principalii factori care influenteaza instabilitatea barei sunt:
 -sveltetea barei(l)
 -forma sectiunii transversale.
 Acest program experimental inteprins de CECM asupra
fenomelui de flambaj a cuprins:
 - incercari experimentale (studii) pe bara reala cu
imperfectiuni geometrice si de structura , cu tensiuni remanente
 - influenta diferentelor forme ale sectiunii transversale
 - diferiti coeficienti de zveltete l ai barei.
 Prin programul experimental s-a
urmarit determinarea valorii
critice de flambaj scr , respectiv a
unor curbe de flambaj scr - l
 Sectiunile barelor au fost
grupate in categorii dupa gradul
de
simetrie si modul de pierdere al
stabilitati barei.
 Au fost obtinute cinci curbe de
flambaj pentru cinci categorii
de sectiuni a0, a,b,c,d.

Ing. Gabriel URIAN
Ing. Mihai SENILA
Bare comprimate
Bare comprimate centric

Introducere
 În ceea ce priveşte barele comprimate, pe parcursul acestui capitol, se
va trata problema alcătuirii lor şi a comportării sub încărcări.
 La barele comprimate o problemă deosebită o constituie flambajul care
este influenţat de:
 Zvelteţea barei – A
lf

 Forma secţiunii barei – B:
 Flambaj prin încovoiere
 Flambaj prin răsucire
 Marca oţelului - C
i
OL37, OL52....
Flambajul barelor din
elemente mult depărtate
 Sunt alcătuite din profile legate între ele cu zăbrele sau
plăcuţe:
 x-x  lunecările sunt neglijabile
 y-y  între cele două secţiuni ale barei pot apărea lunecări  se
ţine cont de rigiditatea barelor
y y
x x x x
y y
Pentru o bară unitară:
 f = coeficient de flambaj  2 EI
Pcr 
 sc = s de curgere lf 2
 R = rezistenţa de calcul Pcr  2 E
 cr   2
 G = modul de rigiditate transversal A 
d2y Mx
 A = aria barei 
dx 2 EI
 cr  cr
• Dacă se ţine seama de forţa tăietoare   
c R
 2 EI 1
Pcr  
lf 2  2 EI k
1 2  k
lf G A   deformatia unghiulara
G A
 2 EI 1 pentru o forţă tăietoare T=1
PE   Pcr  PE 
lf 2 1  PE  
Pentru o bară unitară:
 f = coeficient de flambaj  2 EI
Pcr 
 sc = s de curgere lf 2
 R = rezistenţa de calcul Pcr  2 E
 cr   2
 G = modul de rigiditate transversal A 
d2y Mx
 A = aria barei 
dx 2 EI
 cr  cr
• Dacă se ţine seama de forţa tăietoare   
c R
Pcr  2 E 1
 cr   2 
A    2 EI   2E
1  2     tr ,  cr  2
 lf  tr
 2E  2 EI
 cr  ,   1 2    1  tr  
  
2
lf
 În continuare se vor
analiza două cazuri:
 A. Stâlp cu zăbrele
 B. Stâlp cu plăcuţe
Stâlpul cu zăbrele
 Sub acţiunea unei forţe tăietoare T  efortul în diagonală D = T /
cosa.
 D = alungirea diagonalei.
 D  ld T ld  T ld
  ld   ld      
E Ad  E cos  EAd cos  cos  EAd
2
l1
T=1 d 
cos 2   sin   EAd
l
ld  1
l1 sin 
a
D

 
c l1
ld 1

cos 2   sin   Ad  E
cosa.
  1
 2 EI
  1
 2 EI

1  2 EI  2E
2
lf 2 cos 2   sin   Ad  E A 2 A
lf
Alf 2 
T=1 d  2 EI A
  1 2  2 
 cos   sin   Ad  E
2 A 1
l1  1 2  
 Ad cos 2   sin 
D
a
tr     
c
ld 2 A 1
  1 2  
 Ad cos 2   sin 
cosa.
2 A 1 A  2
tr       1  2   2  2  
 Ad cos   sin  Ad cos 2   sin 
T=1 d
2
n
l1
cos 2   sin 
D
a
A
c tr    n2
ld
Ad
 Parametrii care influenţează pierderea stabilităţii:
 l= lf / i  ltr= ml
 Forma secţiunii barei  curbe de flambaj
 R = rezistenţa de calcul a oţelului
T=1 d
2
n
l1
cos 2   sin 
D
a
A
c tr    n
2
ld
Ad
Stâlpul cu plăcuţe
 d1 = rotirea nodului datorită deformaţiei plăcuţei
 d2 = săgeata consolei
 2 c T l1 T  l1
  1   2    Q   2   Q 
l1 l1 2 2 2 c
d 2
d1 d2
T/2
l1
g l1/2
l1/2
l1/2
l1
l1/2 Θ
Q/2
T/2 c
 d2 = săgeata consolei
 2 c T l1 T  l1
  1   2    Q   2   Q 
l1 l1 2 2 2 c
d 2
d1 d2
T/2
l1 T  l  c2
1     1
l1/2
g l1/2
2 48  E  I p
l1/2
l1/2 Θ T  l13
Q/2 2  f 
48  E  I1
T/2
 d2 = săgeata consolei 1 y 1
l13  cI1 
 1  
48  E  I1  l1  I p  x x
d
d1 d2
T/2 y
1 1
l13  cI 1 
g l1/2 2 1  
l1/2 48  E  I1  l1  I p 
l1/2  
l1/2
l1
Θ
Q/2
l12  cI1 
  2 1  
T/2
48  E  I1  l1  I p 
 tr     x x
d
d1 d2
T/2 y
1 1
g l1/2
l1/2  2E  I y
l1/2   1 2
 
l fy
l1/2 Θ
Q/2  2E  I y l12  c  I1 
 1  1  
l fy 2 24  E  I1  l1  I p 
T/2
I y  A  i y 2  2 A1  i y 2 , A  2 A1
x x
l1
I1  A1  i , 1 
1
2
i1
1 y 1
12  2  c  I1 
  1  2  1  

 y 12  l1  I p 
12  2  c  I1   2 
c  I1 
tr   y    y 1  2  1     y  1
2 2
1  

 y 12  l1  I p  12  l1  I p 
•l1 = zvelteţea ramurii între două

plăcuţe x x
•ly = zvelteţea stâlpului

1 y 1
I1
l1 1 2  c  I1 
Dacă   1    1 
Ip 5 12  l1  I p 
c
 tr   y   2
1
2
•Pentru stâlpi cu zăbrele avem: x x
A
1  n 1 y 1
Ad
•Pentru stâlpi cu plăcuţe avem:
l1
1 
i1
Predimensionarea secţiunilor
(Dimensionarea aproximativă)
 Condiţia ce trebuie să o respecte un
element de construcţie:
N max  N cap  A   n  A    R
 Sunt cunoscute:
 lf  din schema statică
 R  din proprietăţile materialului ales
 N  din încărcări şi calcul static
 Necunoscutele sunt: A, f
 În continuare sunt prezentate metode
pentru evaluarea acestor necunoscute.
A. Metoda iterativă
 se propune o valoare 1 
N
 Anec 
1
 Areal , I , i 
1  R
   1real
1  1
 2  
2
N
 Anec 
2

2  R
    2 real , etc...
B. Metoda coeficientului de
profil k:
 se impune forma secţiunii 
A2  2 A2 R  l f
2
2 R lf 2
k   coeficientul de profil     k
I  I N  N
N 1 A R
  R  /  2  2
R lf 2
A  N 2 2  k 
2  N
 2
A R 2 A R  lf 
       Rk
 N N  i     lf   , 
N
A R  l 2
I N
 2 , i 
2
f
 Anec 
i N A R
C. Bare cu zăbrele:
1 y 1
• Sunt cunoscute lfx, lfz, Ix, A, A1
 x   y , x  tr x x
tr   y 2  12 
1 y 1
 x   y   2 2
c
1 Iy Ix 
iy  , ix  
l fx l fy A A c
2
x  , y  2 
c 
2I1  2 A1  
ix iy I y  2I1  2 A1     iy 
I y
 2
2  A 2 A1
 l1 A  2 A1 
 i - plăcuţe 
1 
1  
n A zăbrele
2 2
I c c
iy  1     i12   
 Ad A 2 2
C. Bare cu zăbrele:
1 y 1
• Sunt cunoscute lfx, lfz, Ix, A, A1
 x   y , x  tr
x x
tr   y 2  12 
 x   y 2  12
1 y 1
l fx l fy c
x  , y 
ix iy
2 l fy 2
 l fy  iy 2 
x  
 iy   1 
2
x2   y2
 
2 2
 l fy
2
 c  l
 2

fy
 x  
2
  1 
2
  i
 iy
 
2
 
1
x2   y2
2
 l fy  l fy 2
 x  1  
2 2
 c  2  i1 2
 iy
  x2   y2
Vă mulţumim
pentru atenţie!
Ing. Gabriel Mircea URIAN
Ing. Mihai SENILA
BARE ÎNCOVOIATE
GRINZI CU INIMĂ PLINĂ
Generalităţi
 La bare unde predominantă este încovoierea 
Mcap este determinat de W = I/y; Mcap=WR.
 Cele mai avantajoase grinzi sunt cele care
dezvoltă un Mcap mare la consum redus de
material.
Având o secţiune de formă dreptunghiulară cu
b dimensiunile b şi h:
A  bh
h 3 2
bh bh
I W
12 6
Generalităţi
Dacă dispunem materialul din secţiune astfel:
bh
bh/2
A1 
2
2
bh  h  bh 3
h y I y  2 A1 z  2   
2
2 2 4
I y bh 2
W 
h 2
2
Generalităţi
CONCLUZIE:
• Prin dispunerea avantajoasă a materialului din
secţiune s-a obţinut o creştere considerabilă a
caracteristicilor:
bh/2
2 2
bh bh
W W 
h y 2 6
Tipuri de secţiuni
 În funcţie de modul de realizare al
secţiunii elementele se pot clasifica astfel:
– 1. Elemente laminate tipizate
– 2. Bare cu pereţi subţiri formate la rece
– 3. Elemente alcătuite:
 Cu nituri (foarte rar)
 Cu şuruburi
 Cu sudură.
1.Elemente laminate tipizate
I y  I z
I y  Iz
 Cel mai des utilizat din această categorie este profilul I

(se mai numeşte şi dublu T).
 O variantă a profilului I este profilul H care este raţional
a fi utilizat mai ales pentru stâlpi şi mai rar pentru grinzi,
doar atunci când avem încovoiere oblică.
1.Elemente laminate tipizate
 Alte tipuri de profile laminate utilizate frecvent în

construcţii sunt:
– Profile tip U
– Profile tip L
– Combinaţii de profile.
2.Bare cu pereţi subţiri formate la
rece
 Aceste bare sunt formate din tablă îndoită la

rece.
 Au grosimi de la 0,5 mm până la 8-10 mm.
3.Secţiuni alcătuite
 Secţinile alcătuite se realizează prin îmbinarea cu nituri,
şuruburi sau sudură. Îmbinarea cu nituri sau şuruburi se
foloseşte rar, cel mai des utilizându-se sudura.
 În general sudura se realizează în relief, mai simplu de
realizat, dar când este necesară o rezistenţă mai mare se
apelează la sudura în adâncime.
 Secţinile alcătuite se realizează prin îmbinarea cu nituri,
 Câteva tipuri de secţiuni alcătuite utilizate frecvent în
construcţii:
 Notaţii folosite la secţiunile alcătuite:
b z
tf
h y y
d
tw
tf
z
 O altă variantă de secţiune alcătuită este grinda
cu goluri în inimă care se poate obţine dintr-o
grindă cu inimă plină.
Predimensionarea grinzilor
 Predimensionarea grinzilor metalice se

face diferit în funcţie de tipul de secţiune
care se doreşte a fi utilizat:
– A. Elemente laminate tipizate
– B. Elemente alcătuite
 A. Elemente laminate tipizate – In standarsul
de produs sunt date caracteristicile geometrice principale
ale acestor elemente A, I, W, i.
– Având solicitările M,T se alege tipul de
material  R.
– Rred = (0,85-0,95)R – rezistenţă redusă.
– Wnec=M/Rred.
– Grinzile de oţel au o rezistenţă R mare  pot
apărea probleme de deformare, ceea ce
implică efectuarea unei verificări de săgeată:
– f ≤ fa  Inec.
 A. Elemente laminate tipizate .
– Grinzile de oţel au o rezistenţă R mare  pot apărea
probleme de deformare, ceea ce implică efectuarea unei
verificări de săgeată:
– f ≤ fa  Inec.
L
f a  , k1  200...700
k1
n 2
M L
f   fa
EI
 B. Elemente alcătuite:
b z – Având solicitările M,T se alege
tipul de material  R.
tf
– Se cunoaşte deschiderea L a
grinzii şi se poate determina
h caracteristicile informative ale
y y
d secţiunii astfel:
tw
 L/h=8...12 la grinzile principale
 L/h=13...18 la grinzile de
importanţă medie
tf
z  L/h=18 la grinzile secundare
 hw/tw=60…110 – supleţea inimii.
- din conditia de rezistenta
- din conditia de deformatii (sageata)
b z
tf
– Condiţii de rezistenţă: R, M, T
– Wnec=M/Rred
 h se alege multiplu de 50 mm
h y y dacă grinda are o înălţime mai
d
tw mică de 1000 mm şi multiplu de
100 mm la o înălţime mai mare
de 1000 mm.
 tw = (6), 8, 10, 12, 14…mm.
tf
z Tmax
tw  1.5
R f hw
z
b – Condiţii de rezistenţă.
tf
Wnec M
h  (1.15...1.2) ,Wnec 
tw Rred
h y y
d
tw 2
hw Wnec h
tw  , A  2.633 , w  w
60...110 w tw
tf
z
– Condiţii de rezistenţă:
b z
 Aria secţiunii grinzii se împarte
tf
între inimă şi tălpi astfel:
Aw=(0,4…0,5)A şi
2Af=(0,5…0,6)A.
h y y
d Aw A  Aw
tw Aw  hwtw  tw  , Af   btf
hw 2
1 1
t f  (1.2...1.3)tw , b   ... h
z 3 5
 hw , tw , b, t f , h.
– Condiţii de rezistenţă:
b z
 Cunoscându-se hw, tw, b, tf 
A, Iy, Wy.
tf
 Condiţia de rezistenţă ce
trebuie îndeplinită:
h y y
d Wnec  Wy -al sectiunii propuse
tw
M
z
tf Wnec 
Rred
b z – Condiţii de săgeată:
 Se cunoaşte A, I, W şi se
tf notează:
– Mn – moment din încărcări
normate
– f – săgeata
h y y – fa – săgeata admisibilă
d
tw – k1=f(importaţa grinzii, condiţiile
tehnologice impuse)
L
fa  , k1  200...700
tf k1
z M n L2
f   fa
EI
b z – Condiţii de săgeată (f≤fa):
tf M n L2 M
I nec  , M  , M  Wnec Rred
n
Ef a n
h
I nec  I cond .rez
y y
d
tw I nec 2
L Rred
I
Wnec  ,Wnec   h/2
h Ef a n
tf 2
z
2 L2 Rred hnec  hcond .rez
hnec 
Ef a n
Verificări de rezistenţă la profile
alcătuite
 Verificărie de
rezistenţă vor fi
efectuate pentru
punctele caracteristice
ale diagramelor de
eforturi aferente
b z elementului.
tf  De obicei verificările
sunt efectuate în
h y y
d
secţiunile cu:
tw
MmaxTaf
tf TmaxMaf.
z
alcătuite
 Când se trece la
etapa de verificări
sunt cunoscute:
– Diagramele de
eforturi: M, T
b z – Caracteristicile
tf secţiunii: Aw, hw, tw, b,
tf, Iy, W
h y y – Caracteristicile
tw
d materialului: R.
tf
z
alcătuite
z
b
tf
 În cazul existenţei
unor goluri în material:
 Pentru zona comprimată
y y se neglijează golurile
h hw
 Pentru zona întinsă se
tw
calculează Anet şi Inet,
considerându-se axa y-y
neschimbată.
tf
z
Verificări de rezistenţă la grinzi cu sectiune
plina (profile alcătuite)
z 1
2
-
y y
+
3 4
z
M yz V S VEd
   Ed 
Iy tw I y twhw
Verificarea in domeniul elastic (clasele 1,2,3)
 În STAS 10108/0 se acceptă o diagramă simplificată de t
dacă Af ≥ 0,15A. Astfel de la o alură cum este cea de a
doua diagramă se ajunge la una simplificată cum este cea
de a treia.
z 1
2
-
y y
+
3 4
z
M yz V S VEd
   Ed 
Iy tw I y twhw
Verificarea in domeniul elastic (clasele 1,2,3)

 Eurocode Ec 3-1-1 admite relatia simplificata la sectiunile
dublu simetrice: VEd Af
 , daca Aw  0.4 A,  0.6
twhw Aw
z 1
2
-
y y
+
3 4
z
M yz V S VEd
   Ed 
Iy tw I y twhw
In punctul 1: M y z1
 R
Iy
 0
z 1
2
-
y y
+
3 4
z
M yz V S VEd
   Ed 
Iy tw I y twhw
M y z2 M y z2
In punctul 2:  R sau daca Af ≤0.15A  R
Iy Iy
VEd S2 VEd
 R   Rf
tw I y twhw
z 1
2
-
y y
+
3 4
z
M yz V S VEd
   Ed 
Iy tw I y twhw
In punctul 2:
 ech    3  mR
2
2
2
2
m – coeficient cond. de lucru m  1,0...1,1

z 1
2
-
y y
+
3 4
z
M yz V S VEd
   Ed 
Iy tw I y twhw
In punctul 3:
Situatia este identica cu cea din punctul 2.

z 1
2
-
y y
+
3 4
z
M yz V S VEd
   Ed 
Iy tw I y twhw
In punctul 4: M y z4
 R
Iy
 0
Verificări de rezistenţă la grinzi cu sectiune plina
(profile alcătuite) solicitate si de forta locala
z 1
2
-
y y
+
3 4
z M yz VEd S VEd P
   L  l
Pl este forţa locală. Iy tw I y twhw xitw
M y z2
 R
z 1
In punctul 2: Iy
2
VEd
  Rf
y y t w hw
Pl
L 
3 4 xi t w
z
z 1
2
-
y y
+
3 4
z M yz VEd S VEd P
   L  l
Iy tw I y twhw xitw
In punctul 2:
 ech   22   l2   2 l  3 22  1.1R
Situatia este periculoasa cand s2 si sl au semne diferite.
 Evaluarea lui xi:
xi  a  2t f z
2
1
y y
3 4
z
Incovoiere oblica
z 1
2
-
y y
+
3 4
z M yz VEd VEd S
  
z Iy twhw tw I y
z La încovoierea oblică planul de încovoiere diferă de

direcţiile principale.
Verificarea se efectuează în două etape:
1. Verificarea la încovoiere dreaptă pe cele
două direcţii y şi z
Incovoiere oblica
z 1
2
-
y y
+
3 4
z M yz VEd VEd S
  
z Iy twhw tw I y
z 2. Verificarea la încovoiere oblica astfel:

My Mz
1  z1  y1  1.1R - Conform STAS 10108
Iy Iz
Pe ansamblul fibrei externe există o rezervă de rezistenţă  rezistenţa majorată 1,1R.
În punctele 2 şi 3 sy este egal cu 0.
Incovoiere oblica
z 1
2
-
y y
+
3 4
z M yz VEd VEd S
  
z Iy twhw tw I y
z 2. Verificarea la încovoiere oblica astfel:
My Mz
1  z1  y1  R - Conform Ec3
Iy Iz
Calculul plastic
 STAS 10108/0 recomandă efectuarea unui
calcul limită în domeniul elastic.
 Se acceptă efectuarea unui calcul plastic
pentru încărcări statice la încovoiere
dreaptă sau încovoiere oblică.
 Calculul plastic se poate aplica când nu
există pericolul pierderii stabilităţii elastice.
Calculul plastic
c
z
-
c
y y
c
+
c  max
 O zonă extinsă a secţiunii este deja în domeniul plastic R.
 kx şi ky sunt coeficienţi de trecere de la domeniul elastic la plastic.
Mx My k x  1, 07
  R
k xWx k yW y k y  1, 20
  0, 3R in norma romaneasca
  0, 5 R f in norma europeana
Calculul plastic
z
y y
Calculul plastic se poate aplica când nu există pericolul pierderii stabilităţii

elastice:
b' 21 hi 21 Condiţii de supleţe!
 10  70
t R ti R
b '  p a rte a in c o n s o la a ta lp ii
t , t i  g ro s im e a ta lp ii s i a in im ii
Calculul plastic
z
y y
Se poate observa că dacă oţelul folosit este OL37  R = 21daN/mm2  valoarea

radicalului este egală cu 1.
b' 21 hi 21
 10  70
t R ti R
b '  p a rte a in c o n s o la a ta lp ii
t , t i  g ro s im e a ta lp ii s i a in im ii
Vă mulţumim pentru
atenţie!
Ing. Mihai SENILA
Partea 1-1:
1 1: Reguli generale şi reguli pentru clădiri
BARE INCOVOIATE – CALCULUL SECTIUNILOR

BARE INCOVOIATE – CALCULUL
SECTIUNILOR
MOMENT INCOVOIETOR:
Valoarea de calcul a momentului incovoietor

MEd în fiecare secţiune
ţ transversală trebuie să
satisfacă următoarea condiţie:
M Ed
≤ 1,0
M c.Rd
SECTIUNILOR
MOMENT INCOVOIETOR:
- pentru secţiunile transversale din Clasa1 sau 2
M c , Rd = M pl , Rd = W pl ⋅ f y / γ Mo
z 1
2 -
-
-
y y
+ + +
3 4
z
clasele 1,2 clasa 3 clasa 4
SECTIUNILOR
MOMENT INCOVOIETOR:
-p
pentru secţiunile
ţ transversale din Clasa 3:
M c , Rd = M el , Rd = Wel ,min ⋅ f y / γ Mo
z 1
2 -
-
-
y y
+ + +
3 4
z
SECTIUNILOR
MOMENT INCOVOIETOR:
- pentru secţiunile transversale din Clasa 4:
M c , Rd = Weff ,min ⋅ f y / γ Mo
z 1
2 -
-
-
y y
+ + +
3 4
z
SECTIUNILOR
MOMENT INCOVOIETOR:
Rezistenţa de calcul a unei secţiuni transversale supusă la
încovoiere în raport cu una din axele principale de inerţie se
determină astfel:
- pentru secţiunile transversale din Clasa1 sau 2
M c , Rd = M ell , Rd = Well ,mini ⋅ f y / γ Mo
M
M c , Rd = Weff ,min ⋅ f y / γ Mo
Weff ,min , Wel ,min -corespundd fib
fibreii îîn care se dezvoltă
d ltă ttensiunea
i
elastică maximă.
W pl -modulul de rezistenta in domeniul plastic
SECTIUNILOR
MOMENT INCOVOIETOR:
z
fy
Gc
C = Ac
γM
y y
fy
Gi T = At
γM
fy fy fy fy
M cap = Ac zc + At zt = (S c + S i ) = W pl
γM γM γM γM
W ppl = S c + Si
SECTIUNILOR
MOMENT INCOVOIETOR:
Nu este necesar să se ţină seama de găurile de
prindere din talpa întinsă,
întinsă cu condiţia ca aceasta să
satisfacă relaţia:
A f ,net 0,9 f u Af f y -Af este aria tălpii întinse

γ M 0 = 1,00;1,10
≥ γ M 2 = 1,25
γM2 γM0
Nu este necesar să se ţină seama de reducerea secţiunii
datorată ggăurilor de p
prindere situate în zona comprimată
p
a secţiunii transversale cu excepţia găurilor ovalizate sau
găurilor de dimensiuni mari.
SECTIUNILOR
FORTA TAIETOARE:
Valoarea de calcul a fortei taietoare VEd în fiecare
secţiune transversală trebuie să satisfacă următoarea condiţie:
z 1
VEd
≤ 1,0 2
Vc.Rd
y y
Vc,Rd
c Rd este valoarea
a oa ea de calcul
ca cu a
rezistenţei la forfecare.
Pentru calculul plastic, Vc,Rd este
valoarea de calcul Vpl,Rd a 3 4
rezistenţei
i t ţ i plastice
l ti lla fforfecare.
f
Pentru calculul elastic, Vc,Rd este VEd S τ = VEd
valoarea de calcul a rezistenţei
τ=
tw I y twhw
elastice la forfecare.
SECTIUNILOR
FORTA TAIETOARE:
Valoarea de calcul a rezistenţei plastice la forfecare. în
absenţa răsucirii, este dată de relaţia:
V pl , Rd = Av ⋅ ( f y / 3 ) / γ Mo
Av este aria de forfecare.
forfecare
Aria de forfecare poate fi determinata astfel:
• profile I şi H laminate, efort paralel cu inima

A − 2bt f + (t w + 2r )t f dar nu mai putin decat ηhwt w
• profil U laminat, efort paralel cu inima
A − 2bt f + (t w + r )t f
SECTIUNILOR
FORTA TAIETOARE:
A i d
Aria de forfecare
f f poate
t fi d
determinata
t i t astfel:
tf l
• profil T laminat, efort paralel cu inima

0.9(A − bt f )
• secţiuni sudate I, H sau cheson, efort paralel cu inima
η ∑ (hwt w )
•secţiuni sudate I, H, U sau cheson, efort paralel cu tălpile
A − η ∑ (hwt w )
SECTIUNILOR
FORTA TAIETOARE:
Aria de forfecare poate fi determinata astfel:
• profile cave dreptunghiulare laminate cu grosime uniformă:
• efort
f t paralel
l l cu inaltimea
i lti Ah / (b + h )
• efort paralel cu latimea Ab / (b + h )
•profile tubulare şi ţevi circulare cu grosimea uniformă
2A / π
SECTIUNILOR
FORTA TAIETOARE:
Pentru verificare în raport cu rezistenţa elastică la
forfecare Vc,Rd într-un
într un punct critic alsecţiunii se poate utiliza
următorul criteriu (cu condiţia ca verificarea la voalare
precizată în articolul 5 din EN 1993-1-5 să fie indeplinita):
p p )
τ Ed VEd S
≤ 1,0 τ Ed =
f y /( 3γ Mo ) It
VEd este valoarea de calcul a forţei de forfecare
S momentul static al secţiunii
ţ situate deasupra
p p punctului considerat
I momentul de inerţie la încovoiere al întregii secţiuni
t grosimea peretelui în punctul considerat
SECTIUNILOR
FORTA TAIETOARE:
Pentru secţiunile I sau H

H, tensiunea de forfecare pe inimă poate
fi luată egală cu:
VEd Af
τ Ed = daca ≥ 0,6
Aw Aw
Af - este aria unei tălpi

Aw - este aria inimi
Aw = hwt w
SECTIUNILOR
FORTA TAIETOARE:
Pentru inimile grinzilor, care nu sunt prevăzute cu rigidizări

transversale, rezistenţa la voalare din forfecare trebuie verificată
conform secţiunii 5 din EN 1993-1-5, dacă
hw ε
> 72
tw η
la verificarea rezistenţei la forfecare, nu este necesar să se ia în
considerare g
găurile de prindere,
p , cu excepţia
pţ zonelor precizate
p în
EN 1993-1-8.
SECTIUNILOR
ÎNCOVOIERE + FORŢĂ TĂIETOARE:

Când există o forţă tăietoare, ea trebuie luată în
considerare la calculul momentului de rezistenţă.
Când forţa tăietoare este mai mică decât jumătate
din rezistenţa plastică la forfecare efectul ei asupra
momentului de rezistenţă poate fi neglijat, cu excepţia
situaţiei
ţ când voalarea din forfecare reduce rezistenţa ţ
secţiunii, a se vedea EN 1993-1-5.
În caz contrar, trebuie să se considere un moment
de rezistenţă redus, egal cu rezistenţa de calcul a
secţiunii transversale determinată folosind o limită de
curgere redusă.
redusă
SECTIUNILOR
(1 − ρ ) f y Limită de curgere redusă pentru aria de

forfecare.
⎛ 2VEd ⎞
In care: ρ = ⎜⎜ − 1⎟
⎟
V
⎝ pl ,Rd ⎠
V pl , Rd = Av ⋅ ( f y / 3 ) / γ Mo
SECTIUNILOR

Dacă forţa tăietoare de proiectare depăşeşte 50% din
capacitatea portantă plastică la forţă tăietoare, momentul
plastic
l ti rezistent
i t t all secţiunii
ţi ii transversale
t l va fi redus.
d
M
M pl , Rd
Interacţiunea între
încovoiere şi forţă
tăietoare poate fi
exprimată cu ajutorul M *y ,V , Rd
acestui grafic:
0.5V pl , Rd V pl , Rd V
SECTIUNILOR

Curba este data de relatia:
⎡ ρAw2 ⎤ M
⎢W pl , y − ⎥ fy
⎢⎣ 4t w ⎥⎦ M pl , Rd
M y ,V , Rd =
γM0
M *y ,V , Rd
dar, M y ,V , Rd ≤ M y ,c , Rd
unde, M y ,c , Rd se calculeaza:
- pentru secţiunile transversale din Clasa1 0.5V pl , Rd V pl , Rd V

sau 2
SECTIUNILOR
M y ,c , Rd se calculeaza: M
M pl , Rd
M c , Rd = M el , Rd = Wel ,min ⋅ f y / γ Mo M *y ,V , Rd
M c , Rd = Weff ,min ⋅ f y / γ Mo 0.5V pl , Rd V pl , Rd V
Aw = hwt w
Va multumim pentru atentie!
Prof.dr.ing. Vasile Pacurar

Ing Gabriel Urian
Ing.
Ing. Mihai Senila
BARE ÎNCOVOIATE
-2-
Secţiuni alcătuite
 Secţiunile alcătuite se realizează prin îmbinarea cu nituri,
 În general sudura se realizează în relief, mai simplu de
realizat, dar când este necesară o rezistenţă mai mare se
apelează la sudura în adâncime.
Prinderea tălpii de inima grinzii
 Prinderea tălpii de inima grinzii se poate
face cu:
 Sudură:
 De adâncime
 În relief
 Şuruburi:
 prin intermediul unor corniere
 Mai rar folosită
 Nituri:
 Se realizează la fel ca şi îmbinarea cu şuruburi
 Foarte rar utilizată.
 Sudură în adâncime:
– Dacă sudura este corect şi bine executată grosimea
de calcul a sudurii a=ti şi rezistenţa de calcul a sudurii
este egală cu rezistenţa de calcul a oţelului din inimă.
Verificarea sudurii coincide cu verificarea inimii în secţiunea 2.

 Sudură în relief:
– Sudura în relief nu
pătrunde pe întreaga
grosime a inimii.
– Grosimea de calcul a
sudurii în acest caz va
fi:
 amin ≤ a ≤ amax unde
 amin = f(grosimea
pieselor îmbinate)
 amax ≤ 0,7 tmin.
 Verificarea prinderii cu sudură:
– Verificarea sudurii coincide cu verificarea punctului 2
de pe inima grinzii.
VEd S
Lunecarea orizontala L  t w 
Iy
VEd
L , (lunecarea pe unitate de lungime)
hw
Pl
Lunecarea verticala Lv   l t w 
xi
L s
cap  2aR f  L  a
R
2 2
V   P 
Lunecarea rezultantaLR  L2  L2v   Ed    l 
 hw   xi 
 Verificarea prinderii cu nituri sau şuruburi:
– Se cunosc eforturile M,V, caracteristicile secţiunii
A,I,S, diametrul bulonului d, rezistenţa materialului R.
 N cap
f
 forfecare
b
N cap  min  p
 N cap  strivire
VEd S
Lunecarea L  S = momentul static al tălpii în punctul 1 şi
Iy
momentul static al tălpii şi al cornierului în
punctul 2.
Adaptarea secţiunii grinzii la
variaţia momentului
 În practică o diagramă de moment constantă pe toată lungimea elementului
nu se întâlneşte. Din acest motiv rezultă că într-o grindă cu secţiune
constantă se consumă o cantitate de material suplimentară datorită
dimensionării la momentul maxim. Pentru a evita acest fapt trebuie gândite
grinzi cu secţiune variabilă, care să urmărească diagrama de moment în
lungul grinzii.
 Variaţia formei secţiunii grinzii se poate realiza în mai multe moduri:
 O altă variantă de adaptare a secţiunii la efort este cea prezentată
mai jos.
 Orice variaţie a secţiunii necesită verificări suplimentare.
 Variaţia momentului în lungul grinzii pentru o
forţă uniform distribuită:
qx2
M x  Vx 
2
ql qx2
Mx  x 
2 2
q
M x  x  l  x
2
M x2  Mcap
2
M 1x  Mcap
1
 Variaţia momentului în lungul grinzii pentru o
forţă uniform distribuită:
- daca se urmareste obtinerea

locului de schimbare a sectiunii:
q
M x  x  l  x   M cap
2
x
2
 Dacă pe grindă există şi o forţă axială
importantă (M,N):
M N
   R
W A
M N
1  
W1 A1
M N
2  
W2 A2
M N
3  
W3 A3
Calculul săgeţii
 În afara condiţiilor de rezistenţă (stări limită ultime) elementele
trebuie să respecte şi condiţii de deformaţii şi deplasări (stări limită
ale exploatării normale).
 Condiţia de săgeată este f ≤ fa unde săgeata admisibilă este o
valoare stabilită conform normativelor sau o valoare impusă din
condiţii tehnologice sau de către beneficiar.
L
 L L
f  fa   k ,  pentru cladiri civile
" a " k 400
M nl 2
f   f a , M n  M din incarcari normate
EI
  f (schema statica, modul de dispunere a incarcarilor)
Verificarea stabilităţii generale.
Flambaj lateral, deversare.
 Talpa superioară = bară
comprimată. 1
 Talpa inferioară = bară întinsă.
 Inima = bară încovoiată în
planul ei.
2
 Barele comprimate îşi pierd
stabilitatea  pericolul de
flambaj apare pentru talpa
superioară, dar talpa
superioară este legată de
inimă.
 Talpa îşi poate pierde
M yz
stabilitatea în planul 
transversal al grinzii. Iy
 Flambajul poate avea 1
loc în stadiul:
– Elastic
2
– Elasto-plastic
– Plastic.
 Flambajul depinde de
zvelteţea barei:
l fy M yz
y  
i Iy
l fz
z 
i
z  Lungimea de flambaj a talpii in plan orizontal – la care trebuie sa ne referim
 Se schimbă planul principal al grinzii  Fixare la capăt
încovoiere oblică  se produc de regulă
deplasări mari, şi laterale şi verticale, pentru
că se modifică direcţiile de rigiditate ale grinzii.
 Se produce rotirea întregii secţiuni şi
deplasarea laterală şi verticală a întregii
secţiuni.
Poziţia
neîncărcată
Poziţia finală
Greutatea şi
încărcrea
aplicată vertical
 le se defineşte când scr
= se. Curba de flambaj EULER – teoretică.
 Cu cât creşte zvelteţea,
cu atât pierderea Epuizare Epuizare
stabilităţii se produce la  prin prin
o valoare mai mică a lui cedare flambaj
s.
 le=75…95 - în funcţie
de marca oţelului se
(scade cu creşterea
mărcii).
 Ca să nu existe pericolul
flambajului lateral
trebuie ca l ≤ 40
pentru OL37 şi l ≤ 35 Curba de flambaj Euler
pentru OL52. 
e
 Dacă condiţiile expuse Curba de flambaj EULER – sub o altă
anterior nu sunt formă pentru diagrama s-e simplificata
îndeplinite  trebuie
să ţinem seama de c
reducerea rezistenţei /e
barei prin pierderea
stabilităţii.
1 
M fy
 R
 gW M
M
   g R   cr
W
1
/e
 Dacă condiţiile expuse Curba de flambaj EULER – sub o altă
anterior nu sunt formă pentru diagrama s-e simplificata
îndeplinite  trebuie
să ţinem seama de c
reducerea rezistenţei /e
barei prin pierderea
stabilităţii.
 La barele comprimate 
rezistenţa trebuie 1
redusă, datorită
riscului de pierdere a
stabilităţii prin flambaj,
cu un coeficient fg =
coeficient de flambaj
prin încovoiere şi
răsucire.
1
/e
 Lungimea de flambaj:
 lf = distanţa dintre două puncte de inflexiune pe axa grinzii.
l fz b
z   40  (OL37)
iz 3
tf
tfb
2
Iz 12 b b
iz    
A tfb 12 2 3 h
hw
20 tw
l fz  b  12b  (OL37)
3
l fz  10b  (OL52) tf
 Dacă nu putem fixa bara la distanţe mai mici de 12b (10b)
trebuie să lăţim talpa sau să ţinem seama de pierderea
stabilităţii  reducerea rezistenţei.
l fz l fz
z   40  (OL37)  z   40  (OL37) 
iz iz
M fy
   cr   g R  g  1   cr  y 
W M
M M
 R  R
 gW W
Pentru l > 40  tabele  fg şi se lucrează cu o rezistenţă redusă.

 Conform SR EN 1993-1-1:
– O grindă care nu este fixată lateral şi este supusă la
încovoiere după axa tare, trebuie verificată astfel:
M Ed
 1,0 unde, M Ed -valoarea de calcul a momentului incovoietor
M b , Rd M b , Rd -momentul rezistent de calcul la
incovoiere-rasucire
- Grinzile la care talpa comprimată este suficient de fixată

lateral nu sunt sensibile încovoiererăsucire. În plus, grinzile
cu secţiuni transversale ca profile tubulare circulare sau
pătrate, secţiunile sudate tubulare circulare sau în cheson
pătrat sudat, nu sunt sensibile la flambaj.
 Conform SR EN 1993-1-1:
– Momentul de rezistentă de calcul la deversare pentru
o grindă nefixată se ia egal cu:
fy
M b , Rd   LT W y unde, W y -momentul de rezistenta corespunzator.
 M1
 LT -factorul de reducere pentru
incovoiere-rasucire.
Pentru sectiunile transversale Clasa 1 sau 2

W y  W pl , y
Pentru sectiunile transversale Clasa 3
W y  Wel , y
Pentru sectiunile transversale Clasa 3
W y  Weff , y
Pentru o grindă care face parte
dintr-un planşeu sau dintr-o
structură cu un sistem de
Pentru o grindă simplu contravântuiri.
rezemată la capete:
l fz l fz l fz l fz l fz
l
l  l fz
lfz = distanţa dintre două puncte de fixare laterală a grinzii şi nu distanţa dintre
reazeme!!!!!!!!!!!
atenţie!
Ing. Mihai SENILA
BARE ÎNCOVOIATE
-3-
Voalarea plăcilor. Pierderea
stabilităţii locale.
 Consideraţii generale:
– VOALAREA:
 Pierderea locală a stabilităţii la plăci.
 Poate să apară sub tensiunile de compresiune sau forfecare.
 Teoriile de calcul sunt elaborate în funcţie de tipul solicitării
care le produce.
 La un panou comprimat
ieşirea din planul de
rezemare se produce prin
formarea de unde.
– VOALAREA:
care le produce.
 La un panou supus la
forfecare pură, la
lunecări, undele apar în
plane înclinate.
– VOALAREA:
care le produce.
 La un panou supus la
încovoiere se produce voalarea
în zona comprimată 
dezvoltarea preponderentă a
undelor în acea zonă.
– Pentru o grindă încovoiată cu inima împărţită în mai
multe panouri voalarea poate să apară:
 În domeniul elastic – solicitări mici
 În domeniul plastic – ireversibilă – solicitări mari.
– Voalarea secţiunii nu înseamnă în mod obligatoriu şi
cedarea elementului, deoarece eforturile se transmit
la plăcile vecine.
 Parametrii care influenţează voalarea plăcilor:
– Voalarea se produce în funcţie de:
 supleţea plăcii S=hw/tw  supleţe mică = risc mic
 modul de fixare pe contur  fixat pe tot conturul (inima grinzii).
 latura libera (talpa grinzii).
 modul de realizare a prinderilor pe contur:
– Prindere articulată
– Încastrare = mult mai stabilă.
 forma panoului.
b
tf
c  Zvelteţea plăcii, pentru un panou de

h inima fixat pe tot conturul,
hw S=hw/tw ≤ 70...80
tw
 Pentru un panou cu o latură liberă
tf S=c/tf ≤ 10...14.
 forma panoului.
 Încastrarea este mult mai

stabilă decât prinderea
articulată.
lf = l lf = 0,5l
 În relaţiile de calcul se
consideră prinderea ca fiind
articulată.
 forma panoului.
 Forma panoului în general este
h dreptunghiulară, caz în care în
calcule se folosesc dimensiunile
normale de calcul.
 Se întâlnesc cazuri când forma
h2 panoului este trapezoidală şi atunci
h h1 pentru înălţimea lui se va considera
înălţimea medie.
Voalarea plăcilor. Rezistenţa critică
de voalare.
 Analizăm o fâşie dintr-un panou
 Dacă fâşia ar lucra independent:

 2E
 cr  2   E

 Fiindcă nu lucrează independent:
 cr  k E
 cr  k  E
Evaluarea coeficienţilor de voalare.
 Pentru panouri comprimate:
– m = număr de ondulaţii paralele cu s
– n = număr de ondulaţii normale pe s
– n, m se pot impune
a

h

2
m
k    n 
m 

1 n 1
m
 k  4
a
  , m  3, n  1
h

2
m
k    n 
m 

 1  k  4
m
a
  , m  3, n  2
h

2
m
k    n 
m 

 1  k  9
m
 CONCLUZII:
– Valoarea lui m influenţează puţin valoarea lui ks.
– Valoarea lui n are o influenţă majoră asupra valorii lui
ks .
– Dacă dorim un scr mare  se introduce o nervură
paralelă cu s.
 cr  k  E
 Curba ghirlandă:
ks
m=1 m=2 m=3
9
m=1 m=2 m=3
n=2
 cr  k  E
4 n=1
a
 Pentru panouri supuse la forfecare:
– Pentru tcr mare trebuie dispuse nervuri de rigizare verticale
(pentru forţă tăietoare)
– Pentru creşterea lui tcr trebuie îndesite nervurile de rigidizare.
a
kt  
h
4
k   5, 3 4 
 2
 cr  k  E
1 a
2 3 4
 Pentru panouri solicitate la s şi la t:
z 1
2
-
y y
+
3 4
z
M yz VEd
 
Iy twhw
 Pentru panouri solicitate la s şi la t:
2 2   ef. maxim de compresiune in panou
       ef. maxim tangential
    1
  cr    cr 
 cr  ef. critic de voalare pentru panoul
solicitat doar la compresiune
 cr  ef. critic tangential de voalare pentru
Verificarea la voalare a grinzii se face
pentru inimă ! panoul solicitat la forfecare pura
  
 

 cr 
Zona sigură
1
 
 
1
  cr 
Nervuri pentru rigidizarea plăcilor
– Pentru hw/tw ≤ 70 şi c/tf ≤ 10…14  nu sunt
necesare nervuri de rigidizare. Chiar dacă aceste
rigidizări nu sunt necesare ele se dispun acolo unde
există forţe locale concentrate mari (în special la
reazeme).
b
tf
c
h
hw
tw
tf
– În cazul în care condiţiile nu sunt îndeplinite se
introduc suplimentar nervuri care să delimiteze
panourile de placă ce vor fi analizate.
– Rigidizările vor fi teşite pentru a putea fi montate şi
pentru ca cele trei suduri să nu se întâlnească,
producând astfel concentrări mari de tensiuni în acel
loc.
 Tipuri de nervuri utilizate:
– 1. Nervuri transversale lungi:
 Pot fi utilizate singure
 Dacă avem tensiune t importantă le îndesim până ce panoul se
verifică.
– 2. Nervuri longitudinale:
 Sunt paralele cu s
 Se folosesc când avem tensiunea s importantă şi se doreşte
mărirea valorii lui scr
– 3. Nervuri transversale scurte:
 Se folosesc în cazul convoaielor de forţe (forţe mobile) când există
pericolul apariţiei de voalări locale.
2
1
atenţie!
Ing. Mihai SENILA
BARE ÎNCOVOIATE
-4-
 Tipuri de nervuri utilizate:
– 1. Nervuri transversale lungi:
 Pot fi utilizate singure
 Dacă avem tensiune t importantă le îndesim până ce panoul se
verifică.
– 2. Nervuri longitudinale:
 Sunt paralele cu s
 Se folosesc când avem tensiunea s importantă şi se doreşte
mărirea valorii lui scr
– 3. Nervuri transversale scurte:
 Se folosesc în cazul convoaielor de forţe (forţe mobile) când există
pericolul apariţiei de voalări locale.
2
1
1. Nervuri transversale lungi.
– Se pun pentru a împiedica apariţia fenomenului de
voalare locală:
 A. Curente  în câmp
 B. De reazem  în zonele de rezemare (la fel se dispun si in
dreptul unor forte locale mari).
 Nervuri curente: •br , tr = dimensiunile
nervurii de rigidizare
•Au rolul de a stabiliza
panoul de inimă şi măresc
rezistenţa la răsucire a
grinzii.
hw
br  40  (mm)
30
br
t r  (mm)
15
a  (2  2,5)hw
La grinzile de rulare:
a  1,5m
 Nervuri curente: •br , tr = dimensiunile
nervurii de rigidizare
•Au rolul de a stabiliza
panoul de inimă şi măresc
rezistenţa la răsucire a
grinzii.
I rt  3hwt w3
t r (2br  t w ) 3
I rt 
12
 Nervuri curente:
•Dacă grosimea inimii este
mică (în general sub 5 mm)
se recomandă să fie dispuse
decalat, astfel încât sudura
să nu se suprapună.
≥50 mm
 Nervuri curente:
• Conform SR EN 1993-1-1:
a
 1,4142  I s  1,5d 3t 3w / a 2
d
a
 1,4142  I s  0,75dt 3w
d
 Nervuri de reazem:
– Au rolul de fixare a panoului împotriva voalării şi preluare a unei
forţe locale.
– Trebuie să verifice condiţiile unei nervuri curente şi în plus se
mai face o verificare de preluare a forţei locale:
 Se consideră că nervura lucrează ca un stâlpişor solicitat la
compresiune de forţa verticală.
 Nervura conlucrează cu o parte din inima grinzii la preluarea forţei
verticale.
z z
15tw 15tw
 Nervuri de reazem:
– Tipuri de nervuri de reazem:
 A. Nervură dispusă la capătul grinzii, în exterior
 B. Nervură dispusă la capătul grinzii, în interior
 C. Nervură de reazem intermediar
V V V
15tw ? 15tw 15tw 15tw
 Calculul nervurilor transversale lungi:
– Se consideră bară articulată în tălpile grinzii.
– A = aria activă considerată: nervura+parte din inimă.
– V = forţa verticală locală ce trebuie preluată de nervură.
–  = coeficient de flambaj.
•Stâlpişorul flambează într-un plan perpendicular
V pe axul grinzii  ix.
t r (2br  t w ) 3
I rt  3h t3
w w I rt 
N fy 12
 R
hw A M ix 
I rt
A
V fy
 R
A M lf
hw
  
ix ix
V
 Calculul nervurilor transversale lungi:
– Se consideră bară articulată în tălpile grinzii.
– A = aria activă considerată: nervura+parte din inimă.
– V = forţa verticală locală ce trebuie preluată de nervură.
–  = coeficient de flambaj.
• Constructiv, nu se recomandă ca
hw nervurile de capăt să depăşească lăţimea
tălpii.
• Dacă nu rezistă se măreşte grosimea
nervurii.
V
2. Nervuri longitudinale.
– Se dispun împreună cu nervurile transversale lungi, în
zona comprimată a plăcii.
2. Nervuri longitudinale.
– Se dispun împreună cu nervurile transversale lungi, în
zona comprimată a plăcii.
1 1
h1    hw  0,2  0,3hw
5 3
1
Pentru grinzi simetrice: h1  hw
4
I rl  1,5hwt w3
3. Nervuri transversale scurte.
– Se dispun mai ales la bare solicitate la oboseală (grinzi de rulare,
poduri CF)
– Se dispun 1 sau cel mult 2 nervuri pe panou  panouri de placă
cu dimensiuni mai mici rezemate pe contur care se verifică la
voalare.
hi
a1 a1
a
Suduri în zona întinsă
 Sudura în partea întinsă a grinzii este transversală pe s.
 Dacă apare fenomenul de oboseală se recomandă
evitarea sudurilor transversale la zona întinsă a grinzilor.
În acest scop se poate adopta una dintre următoarele
metode.
Verificarea panoului la stabilitate
locală (voalare).
 Caracteristicile unui panou de placă sunt cunoscute: a,
hw, tw.
 Sunt cunoscute eforturile în lungul barei: M,N,T.
 Verificarea cuprinde două etape:
 A. Determinarea tensiunilor s Şi t
 B. Verificarea panoului şi dispunerea de rigidizări.
hw
a
locală (voalare).
 A. Determinarea tensiunilor s şi t:
 Pentru o grindă simplu rezemată se verifică panoul central şi
cele marginale. Dacă acestea nu verifică se trece la
verificarea panourilor adiacente.
 Pentru o grindă continuă se procedează în mod similar,
considerând panourile de lângă reazemele intermediare şi
panoul central.
 Se disting două cazuri:
 a ≤ hw
 a > hw
locală (voalare).
 a ≤ hw
z 1
2 Mi  M j
-
M  
y M 2
y
M
+
 zi
3 4
Iy
z
 T S
  
Ti  T j  tw I
T   
2   T
 t w hw
locală (voalare).
 a > hw  se consideră o zonă de panou pătrată.
z 1
2 Mk  M j
-
M  
y M 2
y
M
+
 zi
3 4
Iy
z
Tk  T j T
T   
2 hwt w
locală (voalare).
 B. Verificarea panourilor la voalare (dispunerea
de rigidizări):
 În urma verificărilor 
 B1. Rigidizarea cu nervuri transversale lungi
+ nervuri longitudinale
+ nervuri longitudinale + nervuri
transversale scurte
locală (voalare).
 B1. Rigidizarea cu nervuri transversale lungi
z 1
2 • s, t = valorile reale
- calculate pentru panoul
y M respectiv din M şi T
y
• scr = din încovoiere
3 4
+
pură
• tcr = din forfecare
z
  pură
 
1   cr 
Zona sigură
2 2
      
 
  cr 
      1 (0,9)
1
  cr    cr 
locală (voalare).
 B1. Rigidizarea cu nervuri transversale lungi
• Când apare şi sL vom avea:
2 2
  L    
       1 (0,9)
  cr  Lcr    cr 
 
 
1   cr 
Zona sigură
 
 
  cr 
1
locală (voalare).
 B2. Rigidizarea cu nervuri transversale lungi + nervuri
longitudinale:
 Dacă panoul cu nervuri transversale lungi nu verifică 
 Se măreşte ti
 Se micşorează a pentru t preponderent
 Se dispun nervuri longitudinale pentru s preponderent.
 Dacă se dispun nervuri longitudinale 
 Panoul 1 = panou comprimat
 Panoul 2 = panou încovoiat.
locală (voalare).
longitudinale:    
2
    1 (0,9)
 cr   cr 
sau
• Cu sau fără sL: 2
   
 L     1 (0,9)
 cr  Lcr   cr 
locală (voalare).
longitudinale:
2 2
  2  L2    2 
       1 (0,9)
  cr  Lcr    cr 
locală (voalare).
 B3. Rigidizarea cu nervuri transversale lungi +
nervuri longitudinale + nervuri transversale
scurte:
 Panoul 1 se împarte în două panouri mai mici 1a şi 1b cu
dimensiunile a1 x h1.
 Panoul 2 rămâne identic cu cel din cazul anterior.
 Relaţiile enunţate anterior rămân valabile.
Verificarea la oboseală a grinzilor
cu inimă plină
 Cedarea la oboseală apare sub încărcări repetate,
dinamice  ruperea casantă (neavertizaztă).
 Verificarea la oboseală se face conform STAS 10108/0
 max  RO
RO   O  R,  O  1
  min
  
 max
 O  f n  nr.cicluri incarcare / descarcare

grupa de crestare  sensibilitate la oboseala


Verificarea la oboseală a grinzilor
cu inimă plină
 Tipuri de încărcări:
smax
smax
n
1    1
n
smin
smin
smax
smin
n
atenţie!
Ing. Mihai SENILA
GRINZI AJURATE
GRINZI CU GOLURI ÎN INIMĂ

GENERALITĂŢI
 Pentru reducerea consumului de oţel se poate
recurge la utilizarea grinzilor cu goluri în inimă
(ajurate).
 De obicei, acest tip de grinzi se obţine din
profile dublu T tăiate şi resudate în mai multe
moduri.
 În aceste elemente se obţine o mărire a
momentului de inerţie şi a modulului rezistenţă,
iar la elementele solicitate la eforturi axiale se
măreşte axa de giraţie.
TIPURI DE PROFILE
IPURI DE PROFILE
IPURI DE PROFILE
UTILIZARE
 Din elementele cu goluri se pot realiza grinzi
simplu rezemate, grinzi continue şi în unele
cazuri cadre uşoare (la solicitări mici).
 În cazul grinzilor continue în dreptul
reazemelor 2....3 goluri se vor cupla cu plăci
din tablă de aceiaşi grosime cu inima profilului.
 Tăierea profilelor se face în condiţii de
productivitate ridicată, cu instalaţii automate de
tăiere programată.
 Există unele instalaţii în care şi sudarea se
REZEMĂRI ŞI NODURI
REGULI DE ALCĂTUIRE
 Înălţimea a din axul golului:
 La grinzile la care momentul
şi forţa tăietoare sunt
maxime în secţiuni diferite
a=h/4…h/3
 La grinzile în care momentul
maxime în aceiaşi secţiune
a=h/3…2h/5.
 Pasul p dintre axul a două
goluri consecutive:
p=1,4h…1,8h
REGULI DE ALCĂTUIRE
 Lungimea de contact bc pe
care se sudează:
bc=h/2…h/3
 La grinzile în care momentul
maxime în aceiaşi secţiune
bc=h/2,5…h/3,5.
 Înălţimea hp a plăcuţelor
intermediare:
 hp=h/2…h/3
 La profilele ajurate cu goluri
circulare sunt prevăzute
prescripţii de alcătuire
CALCULUL GRINZILOR
 Existenţa golurilor în inimă conduce la apariţia
unor solicitări suplimentare datorită acţiunii
forţei tăietoare.
 Grinda ajurată poate fi asemuită cu o grindă
cadru (Vierendeel) cu montanţi foarte puternici
şi tălpi flexibile.
 Admiţând pentru tălpi puncte de inflexiune la
mijlocul golurilor, forţa tăietoare se distribuie
egal la cele două tălpi şi se poate stabili o
metodă simplificată pentru determinarea
eforturilor.
CALCULUL GRINZILOR
Calculul grinzilor se face în dreptul golului

considerând o secţiune la mijlocul golului şi una
la marginea lui.
Starea de eforturi într-o secţiune a grinzii cu
CALCULUL GRINZILOR
În secţiunea 1-1 în tălpi se dezvoltă un efort N provenit

CALCULUL GRINZILOR
Ni Ns
Ns 
M   A1  aria talpii in dreptul golului
A A
CALCULUL GRINZILOR
Pentru  se poate considera simplificat ca forta T

CALCULUL GRINZILOR
S  momentul static al sectiunii de sub axa profilului T.

CALCULUL GRINZILOR
Verificarea se face cu relatia :

CALCULUL GRINZILOR
În secţiunea 2-2 peste starea de eforturi din

CALCULUL GRINZILOR
T l1 Verificarea pentru sectiunea 2 - 2 :

0  
CORDOANELE DE SUDURĂ
Cordoanele de
sudură din axa
grinzii, care leagă
cele două părţi,
se calculează şi
realizează astfel
T S
încât să preia a1  l1  R  p   ti  p 
s
f
forţa de lunecare I
între axele a două T S s
CORDOANELE DE SUDURĂ
Cordoanele de
sudură din axa
grinzii, care leagă
cele două părţi,
se calculează şi
realizează astfel T S p
încât să preia considerind a  t rezulta l   s
I  ti R f
1 i 1
forţa de lunecare
T S p
între axele a două respectiv, a  
DIMENSIONAREA
GOLURILOR
 Datorită formei nesimetrice a secţiunii în formă de T, în
colţurile golurilor apar eforturi unitare mari, în special
acolo unde eforturile din Ns sau Ni se suprapun (cu
acelaşi semn) cu eforturile din M0.
 Aceste tensiuni devin şi mai mari atunci când M şi T
sunt mari în aceleaşi secţiuni (grinzi continui pe
reazeme). În aceste cazuri se poate produce chiar o
plasticizare locală.
 Cercetările experimentale au demonstrat că aceaste
situaţii nu sunt periculoase deoarece limita de curgere
se atinge local în inimă (plasticizarea locală), rezerva
DIMENSIONAREA
GOLURILOR
 Dimensionarea golurilor trebuie să fie făcută astfel
încât lunecarea să poată fi preluată de capacitatea
portantă a sudurii.
 Bibliografie referitoare la aceste dimensiuni se poate
găsi în lucrarea “Construcţii metalice”- D. Mateescu, I.
Caraba, Editura Tehnică, Bucureşti 1980 la pagina
465.
 Deoarece eforturile unitare cresc în secţiunea cu goluri
odată cu creşterea dimensiunii l1, aceasta se reduce
până la respectarea condiţiei de preluare a efortului de
DIMENSIONAREA
GOLURILOR
n schiţa alăturată sunt redate câteva rapoarte şi
dimensiuni pentru goluri şi înălţimi folosite în mod
recvent.
considerind a1  t i
T S p
 l1   s
I  ti R f
si se merge pe o
CONCLUZII
 Este recomandată utilizarea acestor tipuri de
grinzi atunci când există posibilitatea deoarece
se obţine o importantă reducere a consumului
de oţel.
 De obicei, acest tip de grinzi se obţine din
profile dublu T tăiate şi resudate, obţinându-se
un profil nou în care s-a mărit momentul de
inerţie, modulul de rezistenţă şi se măreşte axa
de giraţie care este importantă la elementele
solicitate la eforturi axiale .
 Prof.dr.ing. Vasile PĂCURAR

 Ing. Gabriel URIAN
Grinzi cu zăbrele
Generalităţi
 Grinzile cu zăbrele sunt elemente de construcţie care în
ansamblul lor lucrează ca elemente încovoiate, dar barele care
le alcătuiesc sunt solicitate la eforturi axiale.
 Aceste grinzi sunt formate din bare drepte prinse între ele în
noduri cu nituri, buloane sau sudură.
 Încărcările exterioare se caută a se aplica numai în noduri,
ceea ce conduce (dacă legăturile între bare sunt articulaţii) la
apariţia numai de eforturi axiale. În realitate aceste legături sunt
semirigide, ca urmare apar şi eforturi de încovoiere în bare, dar
ele reprezintă numai 5%...15% din valoarea tensiunilor produse
de eforturile axiale. Aceste momente sunt cu atât mai mici cu
cât zvelteţea barelor este mai mare.
 La grinzile cu zăbrele este necesar ca axele tuturor barelor să
fie în acelaşi plan, care este de fapt planul grinzii cu zăbrele.
Generalităţi
 Faţă de grinzile cu inimă plină, grinzile cu zăbrele sunt sisteme mai

economice din punct de vedere al consumului de material, dar mai
costisitoare din punctul de vedere al manoperei de execuţie.
Generalităţi
 Grinzile cu zăbrele sunt mai puţin rigide decât cele cu inimă plină.
 În plan normal pe planul grinzii cu zăbrele rigiditatea este foarte mică,
datorită înălţimii mari a grinzii şi secţiunii mici a tălpilor.
Elemente componente
 Elementele componente ale grinzii cu zăbrele sunt:

 Talpa
 Zăbrele;:
– Diagonale
– Montanţi.
Domenii de utilizare
 Grinzile cu zăbrele sunt larg răspândite în construcţiile executate
din oţel. Ele se utilizează la realizarea celor mai variate tipuri de
construcţii:
– Ferme pentru susţinerea acoperişului şi contravântuiri în planul
acoperişului;
– Grinzi de rulare sau de frânare;
– Alcătuirea structurilor cu deschideri mari:
 Săli de sport şi de expoziţie
 Hangare;
– Instalaţii de transport (poduri rulante, etc.);
– Piloni şi turnuri de radio şi televiziune;
– Castele de apă;
– Construcţii metalice speciale;
– Poduri de cale ferată şi rutiere, etc.
 Cele mai larg răspândite în domeniul construcţiilor civile, industriale
şi agricole sunt fermele de acoperiş şi grinzile de planşee.
Clasificare
 După forma grinzii cu zăbrele:

 Triunghiulare
 Trapezoidale
 Dreptunghiulare
 Cu talpă parabolică
Clasificare
 După forma secţiunii transversale:

 Grinzi plane
 Grinzi spaţiale (pot prelua şi forţe orizontale).
 După rezemare:
 Cu rezemare la nivelul tălpii superioare
 Cu rezemare la nivelul tălpii inferioare.
Clasificare
 După forma secţiunii transversale:

 Grinzi plane
 Grinzi spaţiale (pot prelua şi forţe orizontale).
 După rezemare:
 Cu rezemare la nivelul tălpii superioare
 Cu rezemare la nivelul tălpii inferioare.
Clasificare
 După modul de zăbrelire:

– Numai cu tălpi şi diagonale: rar folosite şi numai pentru grinzi secundare (A).
– Cu tălpi, diagonale şi montanţi:
 Diagonale descendente: bare întinse  ferme de oţel (B)
 Diagonale ascendente: bare comprimate  ferme de lemn (C)
 Diagonale alternante: bare întinse şi comprimate.
Clasificare
 După modul de zăbrelire:

– Pentru grinzile înalte se mai folosesc şi următoarele tipuri de zăbrelire:
 Zăbrelire în K (A):
 Zăbrelire în X (B)
 Sisteme secundare de zăbrelire dacă grinda preia şi forţe intermediare (C).
Alegerea tipului de grindă
 Alegerea tipului de grindă cu zăbrele care va

fi folosită într-un anumit context se face luând
în considerare mai mulţi factori:
– Funcţionalitatea
– Estetica
– Deschiderea grinzii
– Economicitate
– Sistemul de încărcare.
Dimensiuni geometrice
 Grinzile triunghiulare:
 Au fost primele folosite pentru şarpantele din lemn. Se
folosesc mai rar, acolo unde este nevoie de o pantă mare a
acoperişului, deoarece nu sunt foarte eficiente.
 h = (1/4…1/5)l.
 Grinzile de formă trapezoidală:

 Tipul cel mai utilizat pentru acoperişuri. Corespund cel mai
bine pentru învelitorile curente. Panta necesară scurgerii
apelor meteorice se asigură prin înclinarea tălpii superioare.
 hm = (1/6…1/10)l, a = 35o…55o
 hr = (1/13…1/15)l pentru grinzi încastrate pe stâlpi şi hr =
(1/15…1/17)l pentru prindere articulată pe reazeme
 Grinzile de formă trapezoidală:

 Mărimea panoului a = (1…1,2)hm dacă grinda are numai
diagonale şi a = (0,6…0,8)hm dacă grinda are şi diagonale şi
montanţi.
 hmax = 3200 mm din condiţii de transport pe calea ferată.
 Grinzile cu alte forme:

– Se alcătuiesc după dimensiuni asemănătoare cu cele
prezentate anterior, ele fiind însă mult mai rar întâlnite.
– Grinzile de formă poligonală sau parabolică:
 Se folosesc la deschideri mari pentru uniformizarea eforturilor din
tălpi.
– Grinzile cu tălpi paralele:
 De obicei se utilizează pentru susţinerea unor planşee, platforme
sau ca grinzi longitudinale de susţinere a fermelor transversale,
pentru grinzile căilor de rulare sau pentru contravântuiri. Ele
prezintă doar avantajul unei execuţii simple.
– Elementele spaţiale:
 Pot fi grinzi spaţiale, stâlpi pentru transport energie electrică, turle
de foraj, stâlpi de radio-Tv, etc.
Analiza formei grinzii:
 Analizând formele grinzilor se

constată următoarele:
– Cea mai avantajoasă formă de
grindă este cea parabolică
(sau chiar şi poligonală)
deoarece poate urmări
diagrama de eforturi.
– Forma trapezoidală este destul
de avantajoasă şi în plus
destul de uşor de executat.
– Forma dreptunghiulară este
cea mai puţin avantajoasă din
punctul de vedere al variaţiei
secţiunii cu efortul.
Stabilirea dimensiunilor principale
 Pentru a avea siguranţa unei proiectări corespunzătoare

este necesar a se stabili în prealabil o serie de
dimensiuni ale grinzilor cu zăbrele:
– Deschiderea grinzii:
 Este determinată de distanţa dintre punctele de rezemare care se
stabilesc din condiţii tehnologice sau constructive, după cum
urmează (l0 = lumina):
– La grinzile cu zona de rezemare pe zidărie sau beton:
 l= l0 +500 mm.
– La grinzile rezemate pe stâlpi metalici:

 l= l0 dacă centrarea fermelor se face la faţa stâlpului
 l=L dacă centrarea fermelor se face în axul stâlpului (L=

deschiderea interax).

– Înălţimea grinzii cu zăbrele:
 Se va stabili în funcţie de deschiderea de calcul, de condiţiile de
rezemare, de forma grinzii şi de mărimea solicitărilor, astfel ca
dimensiunile grinzii să asigure o rigiditate suficient de mare şi un
consum minim de materiale.
 În literatura de specialitate se întâlnesc mai multe relaţii de
evaluare a înălţimii grinzii, printre care şi cele prezentate anterior,
la diferite tipuri de grinzi cu zăbrele.
 În continuare prezentăm o variantă de apreciere a înălţimii grinzii în
funcţie de rigiditate şi de consumul de oţel.

– Înălţimea grinzii cu zăbrele: Din conditii de rigiditate
l
hs  unde avem :
 fa  E
3,7   2
 l 
l  deschiderea de calcul
f a  sageata admisa
E  modul de elasticitate
  efortul unitar maxim in talpi

– Înălţimea grinzii cu zăbrele:
Din conditii de consum minim de otel
l
hop  k 0,7m  1 unde avem :
m
m  numarul panourilor de grinda
k  coeficient functie de modul de zabrelire
k  1 pentru sistem triunghiular
k  0,58 pentru montanti si diagonale descendente
k  0,71 pentru montanti si diagonale alternante

– Lungimea panourilor:
 Este determinată în funcţie de distanţa dintre grinzile secundare
sau panele de învelitoare şi asigurarea unei înclinări potrivite
pentru diagonale:
– La grinzile care au numai diagonale:
 l = (1…1,2)h.
– La grinzile cu montanţi şi diagonale:

 l = (0,6…0,8)h.
– Întotdeauna trebuie să fie multiplu de 100 mm.

Calculul fermelor
 Calculul solicitărilor în barele grinzilor cu zăbrele se

face în ipoteza că barele sunt prinse articulat în
noduri, solicitările suplimentare care apar în bare din
cauza prinderilor semirigide reprezintă 10...15% din
eforturile principale axiale şi în mod obişnuit nu se iau
în considerare.
 Calculul grinzilor cu zăbrele cuprinde următoarele
etape:
1. Evaluarea încărcărilor pe grindă, însoţită de
predimensionarea grinzii
2. Stabilirea şi rezolvarea gradului de nedeterminare statică
exterioară
3. Calculul static – determinarea eforturilor în barele grinzii cu
zăbrele.
1. Evaluarea încărcărilor
 Încărcările grinzilor cu zăbrele se consideră concentrate

în nodurile fermei.
 Acţiunile care acţionează asupra fermei provin din:
– Greutatea proprie a fermelor: se poate aprecia iniţial pe baza
predimensionării, pe bază de tabele, formule aproximative sau
prin asimilare cu alte grinzi gata construite.
– Greutatea celorlalte elemente care reazemă pe fermă: pane +
învelitoare, planşeu + grinzi, platforme, calea grinzii de rulare.
– Încărcări temporare climatice, utile, din poduri rulante. La
grinzile de acoperiş încărcarea din zăpadă se va lua în
considerare ţinând cont de posibilitatea formării sacilor de
zăpadă. Pentru a verifica zăbrelele din zona centrală a grinzii se
recomandă ca la deschideri mai mari de 24 m, când avem
învelitori uşoare, să se considere şi ipoteza încărcării cu zăpadă
a unei jumătăţi de din acoperiş.
2. Rezolvarea gradului de nedeterminare
statică exterioară
 După evaluarea încărcărilor se determină

reacţiunile din reazeme.
 În unele cazuri este posibil ca fermele să fie
static nedeterminate exterior:
– Încastrare pe reazeme
– Grinzi continue.
 La grinzile static determinate eforturile din tălpi
se determină în funcţie de momentul
încovoietor, iar eforturile din diagonale în funcţie
de forţa tăietoare T.
2. Rezolvarea gradului de nedeterminare
statică exterioară
 După evaluarea încărcărilor se determină reacţiunile din reazeme.

 În unele cazuri este posibil ca fermele să fie static nedeterminate
exterior:
– Încastrare pe reazeme
– Grinzi continue.
 La grinzile static determinate eforturile din tălpi se determină în
funcţie de momentul încovoietor, iar eforturile din diagonale în
funcţie de forţa tăietoare T.
 La grinzile static nedeterminate se consideră că cele două tălpi
preiau în mod egal eforturile date de momentul încovoietor, efectul
forţei tăietoare fiind mic, prin urmare ele vor avea aceiaşi arie. După
determinarea diagramelor de eforturi se poate trece la determinare
eforturilor în bare.
3. Determinarea eforturilor în bare
 Calculul eforturilor în bare se face prin una dintre metodele

cunoscute din Statica construcţiilor:
– Metoda secţiunilor
– Metoda izolării nodurilor
– Metoda Cremona.
 În toate cazurile de grinzi cu zăbrele există şi opţiunea folosirii unui
program de calcul.
 Pentru anumite scheme statice ale grinzii cu zăbrele există în
literatura de specialitate relaţii sau tabele pentru determinarea
directă a solicitărilor din bare.
 Unele bare pot fi supuse şi la încărcări pe deschiderea lor:
– Talpa superioară a fermelor cu acoperiş din chesoane de beton armat
care reazemă direct pe fermă
– Pane cu zăbrele pe care reazemă panourile de acoperiş.
3. Determinarea eforturilor în bare
 Aceste tălpi, supuse la încărcări pe
deschiderea lor, se comportă ca o
grindă continuă încovoiată, ale
cărei reazeme sunt nodurile fermei
şi care este solicitată în acelaşi timp
şi de efortul axial produs de
încovoierea generală a grinzii cu
zăbrele.
 Ţinând seama de deformaţia de
ansamblu a fermei, care duce la
tasarea diferenţiată a reazemelor,
momentele în mijlocul deschiderii
unui panou dintre două noduri
rezultă ceva mai mare decât la o
grindă cu reazeme netasabile. Se
poate considera acoperitor ca
momentul maxim din câmp să fie
considerat 2/3 M0 (momentul de
simplă rezemare).
Dimensionarea barelor componente
 Dimensionarea barelor grinzilor cu zăbrele

se referă la următoarele probleme:
1. Alcătuirea secţiunilor transversale
2. Alegerea elementelor componente ale secţiunii
3. Verificarea condiţiilor de dimensionare
4. Verificarea condiţiei de rigiditate a formei.
1. Forma secţiunii transversale
 Alegerea formei secţiunii transversale se face în funcţie de

efortul din bară, mijlocul de asamblare, considerente
constructive şi alcătuirea în ansamblu a şarpantei acoperişului.
 Recomandări:
– Barele să aibă secţiune simetrică faţă de planul de acţiune al
forţelor (planul fermei)
– Axele de greutate ale barelor să coincidă cu axele geometrice ale
formei, pentru reducerea solicitărilor secundare
– Secţiunile se vor alcătui cât mai simplu pentru a fi uşor de
executat, şi totodată să fie asigurate posibilităţile de întreţinere şi
vopsire ulterioară
– Prinderile în noduri să fie cât mai robuste şi simple.
 Cele mai utilizate tipuri de

secţiuni până în prezent au
fost cele alcătuite din profile
L:
– Se pot realiza prin
prinderea uşoară
– Pe tălpi se pot aşeza
panele şi contravântuirile
– Execuţie şi înnădire simplă.
 La prinderea în noduri a
cornierelor cu aripi egale
sau inegale, în general, se
va urmări o axare a
profilelor faţă de axa barei
încât să se obţină lx = ly.
 La grinzile care au tălpile din

corniere, diagonalele şi
montanţii se realizează tot
din corniere.
 Prinderea cornierei în noduri
se face prin intermediul unor
gusee.
 Distanţa dintre corniere este
egală cu grosimea guseului,
deci pe toată ferma guseele
vor avea aceiaşi grosime.
 Cornierele sunt utilizate prin
tradiţie, deoarece erau
foarte uşor de folosit pentru
modul de asamblare prin
nituire.
 Când momentele în secţiunile
tălpilor sunt mai importante,
acestea se pot realiza din două
profile U pentru a avea rigiditate
la preluarea momentului M.
 Pentru montanţi şi diagonale se
pot folosi tot corniere.
 Pentru toate tipurile de grinzi cu
zăbrele, prezentate până acum,
se pot folosi pentru montanţii
centrali corniere cu secţiunea în
fluture (în cruce) de care se pot
prinde contravântuirile sau
contrafişele.
 Pentru montanţii marginali,
unde sunt eforturi axiale mai
mari, se pot utiliza secţiuni
alcătuite din patru corniere.
 Secţiuni tubulare:
– Pot fi inelare sau
dreptunghiulare.
– Prezintă avantajul că sunt
mai rezistente la coroziune şi
mai uşor de întreţinut, cu
condiţia de a avea secţiunile
perfect închise.
– Dezavantajele constau în
prinderea dificilă în noduri şi
ruginirea în interior la barele
care nu sunt perfect închise.
– Barele circulare pot fi
îmbinate prin prindere directă
sau prin intermediul unui
guseu.
– La prinderea directă a
diagonalelor de tălpi se
acceptă o tăiere plană a
diagonalei numai dacă
diametrul ei este mai mic
decât jumătate din
diametrul tălpii. În acest
caz se poate acoperi golul
cu sudură. Dacă această
condiţie nu este îndeplinită
trebuie tăiate ţevile după
un tipar care să
urmărească conturul
îmbinării.
– La prinderea prin intermediul unui guseu capetele ţevilor se
etanşează cu un capac sudat pentru a preveni ruginirea din
interior a profilului.
– După aceleaşi scheme ca la ţevile rotunde se pot utiliza şi
profile pătrate sau dreptunghiulare.
 Profile cu pereţi subţiri:

– La ferme uşoare şi în medii
necorozive la alcătuirea barelor
se pot utiliza şi aceste profile
cu pereţi subţiri formate la
rece, datorită consumului mic
de oţel.
– Aceste ferme sunt sensibile la
transport şi manipulare şi
pentru a le mări rigiditatea în
planul normal pe cel al fermei,
barele se alcătuiesc cu doi
pereţi. Distanţa între gusee se
păstrează constantă pe toată
ferma.
– Diagonalele şi montanţii vor
avea înălţimea secţiunii
constantă pe toată lungimea
fermei şi egală cu “d”.
 Secţiuni compuse cu
doi pereţi:
– Grinzile cu zăbrele care
trebuie să preia solicitări
mari au secţiunile barelor
cu doi pereţi, piesele
componente fiind mult
îndepărtate, iar
prinderea lor în noduri se
va face cu două gusee.
– La aceste tipuri de
secţiuni guseele se pot
realiza prin dezvoltarea
inimilor secţiunii tălpii.
2. Alegerea elementelor componente
 După ce ne-am propus forma secţiunii transversale a barelor

componente, se trece la determinarea prealabilă a dimensiunilor
principale ale secţiunii transversale.
 La alegerea secţiunii barelor se vor respecta următoarele reguli:
– La grinzile cu zăbrele obişnuite, cu L ≤ 24m, la care tălpile se
realizează din profile laminate – secţiunea se păstrează constantă,
dimensionarea făcându-se la efortul maxim.
– La grinzile având L > 24m, deoarece tălpile nu se mai pot executa
dintr-o singură bucată, secţiunile se pot executa cu secţiuni diferite.
– Dimensiunile minime ale laminatelor folosite la realizarea barelor vor
respecta condiţiile constructive.
– Dacă încărcările se aplică pe tălpi între noduri, acestea trebuie să aibă
rigiditate suficientă şi la încovoiere.
– Tălpile grinzilor cu doi pereţi vor avea aceiaşi secţiune de bază,
secţiunea se va întări în panourile unde este necesar.
3. Calculul barelor
 Verificarea condiţiilor de dimensionare la

barele fermelor se face în funcţie de
solicitarea care acţionează asupra barelor:
 Întindere
 Compresiune.
 Barele comprimate trebuie verificate şi la
flambaj, atât în planul fermei cât şi în plan
transversal.
3. Calculul barelor
 Bare întinse - Predimensionare:

Anet = N/R, unde: N = forţa axială de întindere
şi R = rezistenţa de calcul
Abrut = (1/α)Anet sau Anet = αAbrut, unde: α =
coeficient al prinderii (α = 1 pentru sudură şi
α= 0,8...0,9 pentru îmbinări nituite sau
buloane).
3. Calculul barelor
 Bare întinse – Verificare:

N Ed N t . Rd
 1,0 - valoarea de calcul a rezistenţei la tracţiune
N t . Rd N Ed - valoarea de calcul a efortului la tracţiune
 Pentru secţiunile cu găuri, trebuie ca valoarea de calcul Nt,Rd

a rezistenţei la tracţiune să se ia egală cu cea mai mică dintre
valorile de mai jos:
N t . Rd  min( N pl. Rd , N u . Rd ) N pl , Rd  A  f y /  Mo
N u , Rd  0,9  A  f u /  M 2
3. Calculul barelor
 Bare întinse – Verificare(STAS 10108):
N 
 R - efortul unitar maxim
Anet R - rezistenta de calcul

3. Calculul barelor
 Bare comprimate:
Abrut = N/(φminR) predimensionare = cu metodele
prezentetate la bare comprimate
sau verificarea: σ = N/(φminAbrut) ≤ R, sau NED ≤χN
– La verificarea de flambaj trebuie ţinut seama că acesta se
face atât în planul fermei cât şi în plan transversal.
– Lungimea de flambaj depinde de modul de legare al barelor
la extremităţi.
– Pentru tălpi, în planul fermei, lfx = lungimea teoretică a barei
(distanţa dintre nodurile teoretice).
– În planul normal pe planul fermei, lungimea de flambaj lfy se
ia în funcţie de distanţa dintre legăturile care prind nodurile
pe planul rigid al contravântuirilor l1.
3. Calculul barelor
 Bare comprimate:
– Pentru talpa superioară lfx = a şi
lfy = l1 dacă N1 = N2. Dacă N1 <
N2 avem lfy = l1 (0,75 + 0,25(N1 /
N2)).
– În cazul diagonalelor şi
montanţilor avem:
 În zona centrală unde aceste
elemente sunt zvelte şi tălpile
rigide legătura în planul fermei se
apropie de comportarea unei
încastrări
Conform STAS 10108/0 se consideră astfel:
 În zona reazemelor, unde ☺Diagonalele şi montanţii de reazem lfx = l
diagonalele sunt puternic ☺Celelalte diagonalele şi montanţi lfx = 0,8l
solicitate, secţiunea lor creşte şi ☺În planul normal pe cel al fermei pentru toate
legătura cu talpa se apropie de zăbrelele lfy =l.
articulaţie.
4. Verificarea condiţiei de rigiditate a
grinzii cu zăbrele
 La acest capitol al verificărilor apar două

probleme care trebuie rezolvate:
1. Limitarea săgeţii grinzii cu zăbrele sub
valoarea admisibilă.
2. Limitarea zvelteţii barelor sub limitele
prevăzute în STAS 10108.
grinzii cu zăbrele
1. Limitarea săgeţii:
 Calculul săgeţii într-un punct al grinzii se face utilizând relaţia Mohr-
Maxwell, scrisă sub forma prezentată mai jos, unde :
 Ni = forţa axială în bara i din încărcarea exterioară
 ni = forţa axială în bara i datorită unei încărcări P=1 aplicată în punctul unde
se calculează săgeata şi după direcţia săgeţii
 Ai = aria secţiunii barei i
 li = lungimea teoretică a barei i.
 Săgeata se calculează în domeniul elastic sub acţiunea încărcărilor
normate şi se pune condiţia:
 f ≤ fadm.
 Pentru grinzile cu zăbrele mai lungi de 30 m se recomandă a se
prevedea o contrasăgeată egală cu săgeata sistemului din încărcarea
permanentă şi o fracţiune din cea utilă.
n
N n
f 
i i
l
EA
i
i 1 i
grinzii cu zăbrele
2. Limitarea zvelteţii barelor:

 Limitarea zvelteţii barelor l=lf / i ≤ la se face astfel:
 Bare comprimate:
 Tălpi, diagonale şi montanţi de reazem:
 la = 120
 Celelalte elemente comprimate:
 la = 150
 Bare întinse:
Acţiuni dinamice Solicitări din poduri
Acţiuni statice
directe rulante
Talpa şi diagonalele
250 400 250
de reazem
Celelalte elemente 350 400 300

Vă mulţumim pentru atenţie!

Ing. Gabriel URIAN
Ing. Mihai SENILA
Grinzi cu zăbrele
Prinderea barelor în
noduri
Prinderea barelor în nod
 Eforturile din barele care se întâlnesc în acelaşi nod, împreună

cu eventualele forţe exterioare aplicate în nod, trebuie să fie în
echilibru.
 La alcătuirea nodurilor trebuie avute în vedere următoarele
reguli principale:
– Centrarea barelor în noduri: axele tuturor barelor ce vin în nod
trebuie să se întâlnească într-un punct care să coincidă cu nodul
teoretic al fermei. Prinderea barei în nod se face astfel încât
centrul de greutate al prinderii să fie pe axa barei.
– Menţinerea eforturilor în planul grinzii prin folosirea unor bare cu
secţiune simetrică faţă de planul grinzii.
– Prinderea în nod a întregii secţiuni a barei să se facă astfel încât
orice parte a secţiunii să se descarce cât mai direct.
Prinderea barelor în nod
 Prinderea barelor în nodurile grinzii cu zăbrele se poate

face în două moduri:
– Prinderea directă, când barele sunt prinse direct unele de altele
– Prinderea indirectă, prin intermediul guseelor.
 Prinderea barelor se execută cu:
– Sudură
– Nituri
– Şuruburi.
 La prinderea barelor în nodurile grinzilor cu zăbrele
trebuie să se rezolve următoarele probleme:
– 1. Axarea sau centrarea barelor
– 2. Calculul prinderii barelor
– 3. Calculul prinderii guseului.
1. Axarea barelor în noduri
 Se recomandă ca în toate situaţiile axele

centrelor de greutate ale barelor să coincidă cu
axele geometrice ale grinzii cu zăbrele.
 Decalările care apar la prinderea barelor în
noduri conduce la solicitări suplimentare din
excentricitate, respectiv moment încovoietor
suplimentar care încarcă bara.
 La prinderea barelor cu sudură, coincidenţa axelor se

poate realiza astfel:
– Pentru bare cu secţiune simetrică centrarea se realizează dacă
cele două cordoane de sudură sunt egale.
 La prinderea barelor cu sudură, coincidenţa axelor se

poate realiza astfel:
– Pentru bare cu secţiune nesimetrică trebuie de asemenea
respectată condiţia de coincidenţă a axelor.
As  A1s  A2 s
 A1s  A2 s
A1s e1  A2 s e2
 La prinderea barelor cu nituri sau buloane axarea se

poate asigura :
– Pentru bare cu secţiune simetrică centrarea se realizează dacă
axa îmbinării coincide cu cea a barei.
 La prinderea barelor cu nituri sau buloane axarea se

poate asigura :
– În cazul prinderii zăbrelelor din corniere, centrarea se poate
face atât după axa barelor cât şi după linia niturilor. Efectul
dezaxării este în general mic, sub 10%, el fiind neglijat în
calcule.
– Se recomandă ca:
 Barele cu eforturi mari să se axeze după linia centrului de greutate
al barei (tălpile).
 Barele cu eforturi mici pot fi axate după linia niturilor (diagonalele
şi montanţii).
 Axarea după axa

barelor:
 În general din
suprapunerea
celor două efecte
rezultă în bară
eforturi apropiate
de cele din forţa
axială.
 În nituri sau
şuruburi solicitarea
creşte odată cu
depărtarea de nod,
fiind rezultanta
între N/n şi NM.
 Axarea după axa

niturilor sau
şuruburilor:
 Este mai comod
de realizat în
execuţie.
 Valoarea
momentului Mi
depinde de
valoarea forţei
axiale şi de cea
a excentricităţii
c.
 O problemă aparte o reprezintă centrarea tălpilor care

îşi schimbă secţiunea.
2. Calculul prinderii barelor
 Prinderea barelor în noduri trebuie să asigure continuitatea fără a

constitui un element slab în fermă. În acest sens, elementele de
prindere vor asigura o arie şi rigiditate necesară preluării efortului.
 Calculul prinderii barelor în noduri se poate face:
– La valoarea efortului real din bară
– La valoarea capacităţii portante a barei.
 În practică se recomandă cea de a doua variantă, deoarece
asigură acelaşi coeficient de siguranţă atât pentru bară cât şi
pentru prindere.
 Efortul capabil al barelor este:
– Bare întinse: Ncap=Anet*R
– Bare comprimate: Ncap=Anet*φmin*R.
2. Calculul prinderii barelor
 Aria cordonului de  Pentru prinderi cu nituri

sudură al prinderii va fi: sau şuruburi avem:
N cap N N cap
As  s
sau As  s nb 
R f Rf N cap.b
La prinderea barelor cu nituri sau şuruburi nu se dispun mai mult de 6 nituri
pe un rând. Dacă apare necesitatea unui număr mai mare de buloane se
prevăd “corniere urechi”, pentru prindere.
3. Realizarea şi calculul guseelor:
 În alcătuirea unei grinzi cu zăbrele se

consideră că tălpile sunt elemente principale şi
zăbrelele sunt elemente secundare.
 În alcătuirea nodului se consideră că guseul se
prinde de talpa grinzii iar zăbrelele de guseu.
 Guseele au rolul de a echilibra eforturile în
nodurile grinzilor cu zăbrele.
 A. Forma şi realizarea guseelor:

– Se recomandă ca guseele să aibă forma cât mai simplă, pentru
uşurinţa realizării lor. În general se realizează cu două laturi
paralele şi una perpendiculară pe ele.
– Lăţimea guseului să fie lăţimea unui produs standardizat.
– Guseul nu trebuie să aibă unghiuri intrânde, deoarece acestea
conduc la concentrări mari de eforturi unitare. Dacă acestea nu
se pot evita, ele se vor racorda cu raze cât mai mari.
 A. Forma şi realizarea guseelor:

– La prinderea cu nituri, pentru a asigura rezistenţa guseului, se
recomandă ca punctele de intersecţie ce rezultă între două
drepte duse de la primul nit sub un unghi de 300 şi normala la
axa barei dusă prin ultimul nit, să se găsească pe guseu.
Această recomandare se poate aplica şi la prinderile cu
sudură.
– Colţurile guseului nu este permis să rămână libere. Ele trebuie
să intre pe grosimea pieselor care se prind în nod.
 B. Grosimea guseelor:
– Se stabileşte în funcţie de efortul maxim din zăbrelele grinzii, diametrul
nitului sau grosimea cusăturii de sudură.
– Grosimea guseelor este aceiaşi pentru toate nodurile, exceptând
nodurile de reazem unde este acceptată o grosime mai mare cu 2
mm.
– La grinzile T inima grinzii poate înlocui guseul, uneori în zona nodului
inima fiind mai dezvoltată pentru a permite prinderea diagonalelor şi
montanţilor.
 C. Verificarea guseelor:
– Verificarea guseelor cuprinde două aspecte:
 Verificarea prinderii în nod a guseului (prinderea de
talpa grinzii)
 Verificarea guseului la solicitările din prinderea în nod a
barelor (diagonalelor şi montanţilor).
– Prinderea guseelor de talpă se calculează pe
baza rezultantei eforturilor din diagonală (R).
– Verificarea la solicitările din prinderea zăbrelelor
se face în secţiunile cele mai solicitate.
 C1. Prinderea guseelor de tălpi:
– Se calculează rezultanta R a forţelor ce acţionează în nod (inclusiv cele
exterioare dacă ele există).
– Cordoanele de sudură care prind guseul de tălpi se verifică cu relaţia R / As ≤
Rfs.
– Dacă S1 şi S2 sunt aproximativ egale, prinderea se dimensionează la un efort
R=0,15 * Smax ( se recomandă să se ia Smax= Ncap.bara).
 C2. Verificarea guseelor la solicitări din prinderea zăbrelelor:
– Stabilirea exactă a stării de eforturi în guseu este dificilă. La grinzile obişnuite
verificarea guseului se face în secţiunile cele mai solicitate.
– În continuare se prezintă verificările în secţiunile AB şi CD ale nodului 2 în care
avem:
 Ro şi Rv = proiecţiile pe orizontală şi verticală a solicitărilor din secţiunea CD.
D1 2
In sectiunea AB :  AB 
AB  t
R R e
In sectiunea CD :  AB  o  o R
An Wn
Rv
  Rf
An
Grinzi cu zăbrele
Îmbinări de montaj
 Necesităţile de transport cer ca fermele să se

uzineze în două, de obicei simetrice, care se
înnădesc pe şantier cu şuruburi de înaltă
rezistenţă sau sudură.
 Utilizarea şuruburilor de înaltă rezistenţă este
indicată la fermele realizate din oţeluri slab
aliate care impun anumite măsuri speciale de
sudare.
 În practică se
întâlnesc cel mai
des două cazuri
de tronsonare:
– A. Cu montant
central
– B. Cu diagonale
şi panou central.
 A. Grindă cu
montant central:
– În nodurile
centrale
tronsonul din
stânga are
guseele pentru
nodul final şi cel
din dreapta
gusee de
transport.
 A. Grindă cu panou
central:
– Cele două panouri
sunt identice. La
montaj se adaugă
bara panoului
central (talpa
inferioară). Pentru
îmbinarea panourlor
se folosesc şuruburi
de înaltă rezistenţă
pretensionate.

Ing. Gabriel URIAN
Ing. Mihai SENILA
Grinzi cu zăbrele
Noduri de reazem
Rezemări la grinzi cu zăbrele
 Rezemarea grinzii cu zăbrele se poate face:

– Pe stâlp (capul stâlpului)
– La faţa stâlpului.
 Prinderea grinzii cu zăbrele în articulaţie
poate fi:
– Articulată
– Rigidă.
a. Rezemarea articulată a fermei pe
stâlp (capul stâlpului)
 Pentru ca rezemarea să
funcţioneze ca articulaţie este
necesar ca deplasarea să fie
neîmpiedecată.
 Dacă se doreşte realizarea
unor reazeme simple găurile de
prindere se pot realiza ovale.
 Pentru centrarea reazemului,
ferma se aşează pe un pătrat.
 Atunci când axul reazemului nu
coincide cu axul stâlpului se
recomandă ca rezemarea să
rămână în interiorul secţiunii
stâlpului, evitându-se
rezemarea pe console.
a. Rezemarea articulată a fermei pe
stâlp (capul stâlpului)
 În cazul fermelor legate

articulat de stâlpi forţele
orizontale sunt transmise de la
ferme la stâlpi cu o
excentricitate h0.
 Momentul încovoietor M=H*h0
este preluat de cele două bare
care concură în nod,
proporţional cu rigiditatea lor.
 În cazul tălpilor comprimate
rigide, influenţa momentului se
poate considera că se extinde
până la primul nod rigid.
 Barele trebuie verificate la forţă
axială şi moment încovoietor.
b. Rezemarea la faţa stâlpului
 Rezemarea poate fi articulată sau rigidă, iar axarea se

poate face la faţa sau în axul stâlpului.
 Rezemare articulată cu axare în axa stâlpului:

– Solicitări în îmbinare V, H, M=H*e2+V*e1
– Bara din partea de jos este prinsă prin intermediul unei găuri
ovale care să-i permită deplasarea.
 Rezemare rigidă cu axare în axa stâlpului:

– Detaliul A rămâne neschimbat faţă de varianta articulată.
– Detaliul B de această dată se transformă într-o prindere rigidă.
 Rezemare articulată cu axare la faţa stâlpului:

 Prindere rigidă cu axare la faţa stâlpului:

Probleme de montaj
 Acest mod de prindere prezentat în variantele

anterioare, cu cupon T sau L, are inconvenientul că
introduc un element cu o lungime fixă între două
supafeţe fixe (feţele stâlpilor).
 Distanţa între feţele stâlpilor poate avea o oarecare
toleranţă:
– Dacă distanţa reală între stâlpi este mai mare decât lungimea
fermei, rămân spaţii libere ce se pot completa cu fururi.
– Dacă distanţa este mai mică montajul devin deosebit de dificil,
singura soluţie fiind tragerea capului stâlpului până în poziţia în
Probleme de montaj
O variantă care permite

toleranţe ceva mai mari la
montaj este cea de prindere
cu plăcuţe sudate la montaj.
În acest caz prinderea cu
sudură este mai rigidă şi
asigură o transmitere mai
bună a eforturilor.
Sudura care prinde plăcile
de stâlpi fiind asimetrică
produce deformări ale
Formarea unei idei asupra ceea ce
înseamnă construcţii din elemente cu
secţiune mixtă oţel-beton
Subiect în afara
examenului.
Oţelul şi betonul
Aceste două materiale se completează unul pe celălalt:

 Betonul este eficient la compresiune şi oţelul la întindere.
 Betonul protejează oţelul împotriva coroziunii şi focului.
 Oţelul aduce o notă de ductilitate structurii.
 Betonul împiedecă oţelul să flambeze.
Aspecte care încurajează folosirea structurilor mixte:

 Arhitectural: deschideri mai mari, stâlpi mai zvelţi, planşee mai subţiri.
 Economic: folosirea materialului acolo unde este mai eficient (betonul
la compresiune şi oţelul la întindere).
 Funcţional: protecţia la foc a oţelului.
 Flexibilitatea utilizării construcţiei: uşurinţa de a modifica partiurile fără
Metode de construcţie
 În mod tradiţional există două metode de a construi, fiecare cu

avantajele şi dezavantajele specifice, dintre care menţionăm:
 Construcţii de beton  Construcţii din oţel
+ libertatea formei elementului + raportul între rezistenţă şi greutate

şi secţiunii foarte favorabil
+ uşor de manevrat + posibilităţi mari de prefabricare
+ rezistenţa la temperatură + mare precizie
- rezistenţa scăzută la foc

Metode de construcţie
 Analizând cele două metode prezentate rezultă

că o combinaţie a celor două ar putea fi cea mai
economică metodă. Astfel a apărut ideea
construcţiilor mixte oţel-beton:
+ mare capacitate portantă
+ mare rezistenţă la voalare şi flambaj

Elemente de construcţie
Planşee tablă profilată- beton. Tipuri de conlucrare.
mecanică
frecare
Grinzi mixte oţel-beton.

Tipuri de conectori.
Stâlpi cu secţiune mixtă oţel - beton.

Exemple de construcţii cu elemente
mixte oţel-beton
Citibank Duisburg (Duisburg -

Germany)
 15 etaje
mixte oţel-beton
Millennium Tower (Vienna - Austria)

42,342,3
m m
mixte oţel-beton
Millennium Tower (Vienna - Austria)

mixte oţel-beton
Parking “DEZ” (Innsbruck - Austria)

 4 etaje cu dimensiunile 60 x 30 m
 Deschiderea maximă 10.58 m cu 26 cm grosime de planşeu (= l/40)
mixte oţel-beton

mixte oţel-beton

200
260
60
Alcătuirea planşeelor şi grinzilor

-200 mm placă de beton
-60 mm elemente prefabricate de beton
Concluzii:
 Construcţiile din elemente mixte oţel – beton

devin tot mai populare datorită aspectelor:
 Economice
 Architecturale
 Functionale
 Flexibilitate în exploatare
Vă mulţumim pentru atenţie!

BARE CU PEREŢI
SUBŢIRI FORMATE LA
RECE
(PROFILE CU PEREŢI
SUBŢIRI)
Generalităţi
 Profilele cu pereţi subţiri formate la rece se confecţionează
curent din tablă cu grosimea de 1....8 mm. Pentru tabla
cutată se pot utiliza şi grosimi de 0,5...0,75 mm, iar la
unele profile până la 12 mm.
 Se numeşte profil cu pereţi subţiri elementul care are
grosimea mult mai mică decât lăţimea şi lungimea sa.
 Profilele cu pereţi subţiri se confecţionează din tablă sau
benzi de tablă, folosind unul dintre următoarele procedee:
• Laminare la rece: îndoirea tablei se face progresiv, prin
trecerea printr-un şir de role de laminare până la formarea
definitivă a profilului
• Prin presare la o presă denumită “abkant” şi mişcarea barei
până la formarea definitivă a profilului.
 Tabla folosită poate fi simplă (tablă neagră) sau acoperită
cu straturi protectoare de zinc (tablă zincată), sau aluminiu.
În ultimul timp se foloseşte şi tablă din oţeluri rezistente la
coroziune.
Generalităţi
 Pentru profile cu grosimea mai mică sau egală cu 2 mm se
folosesc benzi de oţel laminate la rece iar pentru grosimi
mai mari benzi de oţel laminate la cald.
 Elementele de construcţie din profile cu pereţi subţiri
formate la rece se folosesc în următoarele situaţii:
• La construcţii metalice solicitate static
• Executarea unor elemente care au rol de rezistenţă (ferme,
pane contravântuiri) sau de închidere şi rezistenţă (învelitori,
pereţi planşee).
 Faţă de profilele laminate la cald, profilele cu pereţi subţiri
formate la rece au anumite avantaje:
• Număr mare de tipodimensiuni cu caracteristici geometrice ale
secţiunii mai avantajoase
• Îmbunătăţirea caracteristicilor mecanice după formare
• Se recomandă folosirea lor când:
 Încărcările, deschiderile şi eforturile sunt relativ mici
 Indiferent de grosime secţiunile elementelor au forme greu de
executat din profile laminate la cald sau din elemente sudate
 Se urmăreşte ca elementele să aibă şi rol de învelitoare, pereţi sau
planşee.
Generalităţi
 Profilele cu pereţi subţiri au şi unele neajunsuri:
• Ecruisarea pronunţată, în special a colţurilor secţiunii,
conduce la reducerea într-o oarecare măsură a
ductilităţii (plasticităţii)
• Sensibilitate sporită la fenomenele de instabilitate, la
acţiunea forţelor concentrate mari şi la încărcări repetate
sau a celor cu şocuri
• Sensibilitate sporită la coroziune şi la foc, ceea ce
implică măsuri de protecţie corespunzătoare.
 Datorită eficienţei tehnico-economice profilele cu
pereţi subţiri se folosesc tot mai mult în domeniul
construcţiilor metalice.
 Profilele cu pereţi subţiri se pot realiza în diferite
forme şi pot fi clasificate după diferite criterii.
Clasificare
 După rolul lor în structură:  Prin perete nerigidizat se înţelege
• Elemente de rezistenţă acel perete al profilului pentru
care una din marginile paralele cu
• Elemente de închidere direcţia eforturilor unitare
 După modul de alcătuire: normale σ (de compresiune) este
• Sub formă de bare liberă a se deforma perpendicular
pe planul peretelui.
• Sub formă de plăci
 Prin perete simplu rigidizat se
 După simetria secţiunii: înţelege acel perete al profilului
• Profile simetrice pentru care cele două margini
• Profile nesimetrice paralele cu direcţia eforturilor
unitare normale (de compresiune)
 După forma secţiunii: sunt legate de alţi pereţi sau
• Închise întărite cu reborduri, care
• Deschise. împiedecă deformarea
 După modul de rigidizare al perpendiculară pe planul
peretelui.
pereţilor:
 Pereţii rigidizaţi mixt sunt aceia
• Cu pereţi rigidizaţi care în afară de cele două legături
• Cu pereţi nerigidizaţi marginale au prevăzute şi
• Cu rigidizare mixtă. rigidizări intermediare.
Clasificare
 Exemple de rigidizări ale pereţilor:
Clasificare
 Exemple de secţiuni:
Axele profilelor conform Eurocode
 Se observă ca axa x-x din normele
româneşti este înlocuită de y-y şi axa z-z
de z-z.
Particularităţi de calcul
 Calculul de rezistenţă şi de rigiditate prezintă o serie de
particularităţi care se referă în mod deosebit la calculul la
răsucire şi încovoiere.
 Profilele deschise cu pereţi subţiri au o rigiditate foarte mică
la răsucire, răsucirea lor fiind în general însoţită de
deformarea planului secţiunii transversale (deplanare).
 Dacă printr-un mijloc oarecare împiedecăm această
deplanare avem solicitarea de răsucire împiedecată
caracterizată prin apariţia în secţiunile transversale ale
profilului a unor tensiuni normale care formează un sistem
static în echilibru (se autoechilibrează).
 Prin urmare, caracterul deosebit al calculului profilelor cu
pereţi subţiri se datorează faptului că este necesar a se
considera în calcul, nu numai factorii globali de încărcare de
secţiune ( momentul de răsucire, momentul încovoietor,
forţa axială şi forţa tăietoare), ci şi factorii care determină
repartiţia tensiunilor autoechilibrate (bimomentul).
Particularităţi de calcul
 Comportarea profilelor cu pereţi subţiri închise la răsucire
împiedecată depinde de capacitatea secţiunii transversale
de a se putea modifica. Dacă profilul se poate întări prin
dispunerea unor diafragme la distanţe suficient de mici una
de alta atunci practic conturul nu se deformează. Apar
tensiuni secundare normale şi tangenţiale, cu valoare mare
dar care se amortizează repede odată cu îndepărtarea de
locul de împiedecare şi devin foarte mici la distanţe având
ordinul de mărime a gabaritului secţiunii.
 Dacă profilul nu este prevăzut cu diafragme, forma
conturului secţiunii transversale se modifică, valoarea
tensiunilor secundare care apar în acest caz este una mai
mică decât în cazul când conturul secţiunii nu se
deformează, însă aceste tensiuni se amortizează mai încet
odată cu îndepărtarea de locul împiedecării.
Efectul formării la rece asupra
caracteristicilor mecanice
 Formarea la rece influenţează
caracteristicile mecanice ale profilelor cu
pereţi subţiri. În zonele în care are loc
deformarea la rece se produce ecruisarea
materialului, caracterizată printr-o
creştere importantă a limitei de curgere şi
o creştere într-o măsură mai mică a
rezistenţei la rupere. Se anulează palierul
de curgere şi se reduc deformaţiile
specifice la rupere.
 În figura următoare se arată modul în care
se produce ecruisarea epruvetelor
solicitate monoaxial:
 În locul limitei de curgere
aparente, materialul ecruisat
capătă o nouă limită de
curgere mai ridicată, fără
palier de curgere,
caracterizată prin deformaţii
remanente ε0,2=0,2% (limita
de curgere tehnică σ0,2 sau
R0,2).
 Deformarea la rece a
colţurilor are un efect biaxial,
deformaţiile pe o direcţie ε
producând şi deformaţii pe
direcţia perpendicularăpe ε;
aceasta explicând creşterea
rezistenţelor mecanice pe
direcţia perpendiculară celei
de îndoire.
 Mărirea limitei de curgere are
efecte favorabile asupra
capacităţii portante a
întregului element.
 Deformarea la rece a colţurilor are un
efect biaxial, deformaţiile pe o direcţie
producând şi deformaţii pe direcţia
perpendiculară. Aceasta explică
creşterea rezistenţelor mecanice pe
direcţia perpendiculară celei de
îndoire.
 Mărirea limitei de curgere are efecte
favorabile asupra capacităţii portante a
întregului element.
 Normele noastre de calcul, STAS
10108/2-83, admit să se considere o
majorare a rezistenţei de calcul a
profilelor cu pereţi subţiri, având în
vedere ecruisarea la colţuri, în
următoarele condiţii:
• Garantarea oţelului din bandă de către
producător
• Raportul dintre raza de îndoire şi
grosimea peretelui să nu depăşească
valorile r/g=1....2,5 în funcţie de marca
oţelului şi grosimea benzii
• Nu intervin fenomene de pierdere a
stabilităţii locală sau generală (voalarea
peretelui sau flambajul).
 Rezistenţa de calcul
majorată se determină
cu relaţia prezentată
mai jos, în care:
• Ac  suprafaţa colţurilor
ecruisate Ac
Rmaj  (1  0,8 )  R  1,15 R
• A  aria secţiunii A
transversale a profilului la suma ariilor colturilor ecruisate
barele solicitate axial, se calculeaza cu relatia :
respectiv aria totală a
tălpilor profilului la barele  r m
Ac  n  g in care avem :
solicitate la încovoiere 2
• R  rezistenţa de calcul rm raza medie de curbura a colturilor
pentru marca de oţel r raza interioara minima
folosit la realizarea n numarul colturilor sectiunii
profilelor formate la rece g
rm   r
2
 Limita de curgere medie fya se determina prin calul
utilizand relatia:
 CNt 2 
f ya  f ub    
 f u  f yb
 A 
Se impune urmatoarea limitare: f ya  0,5 f yb  f u 
unde,
fyb,fu – limitele de curgere, respectiv rupere a materialului
t – grosimea benzii innainte de formarea la rece
A – aria bruta a sectiunii
C – coeficient ffunctie de tipul formarii la rece
C=7 in cazul formarii la rece
C=5 in cazul altor metode de formare
N – coeficient reprezentand numarul indoirilor la 90˚ cu o raza
interioara r<5t, calculat pe perimetrul sectiunii transversale
Caracteristici geometrice ale secţiunii
barelor cu pereţi subţiri formate la rece
 Grosimea peretelui se consideră
constantă şi egală cu grosimea
benzii.
 Lăţimea geometrică a peretelui
b0 se obţine din lăţimea b,
eliminând porţiunile de
racordare: b0=b-2re, unde re
este raza exterioară de
racordare.
 În calculul de stabilitate
re=r+g=2g.
 Supleţea unui perete se
determină cu relaţia S=b0/g.
 Identic se procedează şi pentru
elementele de suprafaţă.
 Supleţea limită Slim a unui perete se
înţelege raportul b0/g pentru care
eforturile unitare de compresiune
sunt repartizate uniform pe întreaga
lăţime a peretelui şi egale cu
rezistenţa de calcul (peretele nu
voalează).
 Valoarea supleţii limită depinde de
marca oţelului şi de modul în care
pereţii barei sunt sau nu rigidizaţi.
 Rigidizările (perete sau rebord)
pentru a fi eficiente trebuie să aibă o
valoare minimă a momentului de
inerţie în raport cu latura care este
rigidizată.
 S<Slim  secţiunea barei în clasa 1,
2 sau 3 şi cedează prin deformaţii
plastice
 S>Slim  la un efort σ<σc apare
voalarea pereţilor (clasa 4).
 Când supleţea unuia sau a
mai multor pereţi
componenţi ai secţiunii
depăşeşte supleţea limită
Slim se evaluează o lăţime
eficace be de calcul, pe
care se consideră că
eforturile normale σ sunt
uniform distribuite şi egale
cu R. La elementele
încovoiate se analizează
numai pereţii comprimaţi.
 După evaluarea lăţimii
eficace a fiecărui perete, se Aeff   c  A   
poate evalua o arie eficace
a secţiunii Aeff, cu
caracteristici noi diferite de
a secţiunii reale  Ieff, beff  g   c  h  g   
Weff.
Calculul de rezistenta (SLR) –
Calculul sectiunii
 Elemente intinse: N Ed  N t , Rd
N Ed - efortul axial de intindere provenit din incarcari de calcul
N t ,Rd - efortul capabil de intindere al barei
 Elemente comprimate centric:
N Ed  N c , Rd
N Ed - efortul axial de compresiune provenit din incarcari de calcul
f y Aef
N c , Rd  ,  M 1  1,1
 M1
M Ed  N Ed e N , eN  deplasarea axei centrului de greutate
Calculul sectiunii
 Elemente incovoiate –incovoiere dreapta:
f yWef
M Ed  M c , Rd M c , Rd 
 M1
f yaWel
Daca Wef este egal cu Wel M c , Rd 
M0
 Elemente incovoiate –incovoiere oblica:
M y , Ed M z , Ed
 1
M cy , Rd M cz , Rd
M y , Ed , M z , Ed - momentele incovoietoare in raport cu axele principale de inertie
Calculul sectiunii
 Elemente solicitate de efort axial si
moment incovoietor - intindere:
N Ed M y , Ed M z , Ed
  1
Ag f y Wefy1 f y Wefz1 f y
 M1 M M
Wefy1 - modul de rezistenta eficace la fibra cea mai intinsa
daca sectiunea este solicitata la incovoiere pura dupa y - y
Wefz1 - modul de rezistenta eficace la fibra cea mai intinsa
daca sectiunea este solicitata la incovoiere pura dupa z - z
 M   M 0 daca Wef  Wel
in caz contrar  M   M 1
Calculul sectiunii
moment incovoietor - intindere:
Daca Wefy1  Wefyc , sau Wefz1  Wefzc
M y , Ed M z , Ed  vec N Ed
  1
Wefyc f y Wefzc f y Ag f y
 M1  M1  M1
 vec  0,8, tine seama de efectele vectoriale
Wefyc si Wefzc - sunt modulele de rezistenta eficace la fibra
cea mai compimata daca sectiunea eficace este solicitata
la incovoiere dupa axa respectiva
Calculul sectiunii
moment incovoietor - compresiune:
La elementele solicitate la compresiune cu
incovoiere se verifica urmatoarea conditie:
N Ed M y , Ed  M y , Ed M z , Ed  M z , Ed
  1
Ae f y Wef , yc f y Wef , zc f y
 M1  M1  M1
Daca Wefyc  Wefyt , sau Wefzc  Wefzt este necesara satisfacerea relatiei
M y , Ed  M y , Ed M z , Ed  M z , Ed  vec N Ed
  1
Wef , yc f y Wef , zc f y As f y
 M1  M1  M1
Calculul sectiunii
 Elemente solicitate de moment incovoietor
si forta taietoare:
La elementele solicitate la forfecare cu incovoiere se
verifica urmatoarea conditie:
2 2
 M Ed   VEd 
    1
M  V 
 c , Rd   w, Rd 
M Ed
1 M Ed REd
M c , Rd   1,25
M c , Rd Ra , Rd
FEd
1 Ra , Rd - rezistenta la deformare locala a inimii
Ra , Rd
Calculul elementelor solicitate la
întindere
 Calculul se face în conformitate cu STAS
10108/0-78, luând în considerare
rezistenţa de calcul pentru profile cu pereţi
subţiri:
• N = efortul axial de întindere în bară
• Anet = aria netă a secţiunii
N
 R
Anet
N cap  Anet  R
Calculul elementelor comprimate
centric
 Flambajul fără voalare: se face dacă supleţea
S=b0/g a nici unui perete a profilului cu pereţi
subţiri nu depăşeşte supleţea limită Slim (secţiuni
în clasele 1, 2 sau 3).
 Verificarea se face în funcţie de:
• N = efortul axial de compresiune
• A = aria brută a secţiunii barei
• R = rezistenţa de calcul
• φ = coeficientul minim de flambaj, determinat în funcţie
de marca oţelului, de valoarea coeficientului de zvelteţe,
de forma şi alcătuirea secţiunii  încadrarea într-o
anumită curbă de flambaj.
N N Ed  N c , Rd
 R
A
centric
 Flambajul cu voalare: se face dacă supleţea S=b0/g a unuia
sau mai multor pereţi componenţi ai profilului cu pereţi
subţiri depăşeşte supleţea limită Slim (secţiuni în clasa 4).
 Se recomandă ca supleţea S să nu depăşească anumite
valori maxime:
• Perete cuprins între un perete şi un rebord simplu: S ≤ 60.
• Perete cuprins între un perete şi o rigidizare: S ≤ 90.
• Perete cuprins între doi pereţi: S ≤ 500.
• Pereţi nerigidizaţi: S ≤ 60.
centric
 Flambajul cu voalare:
• Bare cu toţi pereţii rigidizaţi şi S> Slim:
 Aeff = aria eficace a secţiunii
 A1 = aria rigidizării
 φeff = coeficientul de flambaj cu voalare la profile cu pereţi subţiri
având numai pereţi rigidizaţi şi S > Slim.
N
 R
 eff  Aeff
Aeff  A   g (b  beff )   A1 (1   r ) 
 A   g ( S  S eff )   A1 (1   r ).
2
centric
• Bare cu toţi pereţii rigidizaţi şi S> Slim:
 φeff se ia din tabele în funcţie de coeficientul de zvelteţe
transformat:
eff    n1
Aeff
n1 
A
eff     eff  
centric
• Bare cu toţi pereţii nerigidizaţi:
 φv = coeficientul de flambaj cu voalare la profile cu pereţi subţiri
având numai pereţi nerigidizaţi şi S > Slim. Se ia din tabele în
funcţie de coeficientul de zvelteţe transformat.
 Rv = cea mai mică dintre rezistenţele de calcul la voalare ale
pereţilor nerigidizaţi.
N
  Rv
v  A
v   n2 in care
Rv
n2 
R
centric
• Bare cu pereţii rigidizaţi şi nerigidizaţi având S > Slim:
 φev = coeficientul de flambaj cu voalare la profile cu pereţi subţiri
rigidizaţi şi nerigidizaţi având S > Slim. Se ia din tabele în funcţie
de coeficientul de zvelteţe transformat.
 Rv = cea mai mică dintre rezistenţele de calcul la voalare ale
pereţilor nerigidizaţi.
 Aeff = aria eficace
N
  Rv
 ev  Aeff
ev   n in care
Aeff Rv
n  n1  n2  .
A R
Calculul deformaţiilor (săgeata):
 Calculul săgeţii elementelor din
profile cu pereţi subţiri se face
conform prevederilor din STAS
10108/0-78 pentru acţiuni normate
luând în considerare rigiditatea la
încovoiere a barei considerând
întreaga secţiune activă (moment de
inerţie redus).
Stabilitatea elementelor încovoiate
 Verificarea la stabilitate a elementelor încovoiate
cuprinde două aspecte:
• Verificarea la voalare a inimii grinzii
• Verificarea la stabilitate generală
 Voalarea inimii grinzii poate apărea sub efortul
unor tensiuni mari din încovoiere sau sub efectul
unor forţe locale mari.
 Pierderea stabilităţii generale a elementelor
încovoiate se poate evita prin mai multe
procedee:
• Alegerea corespunzătoare a secţiunii transversale a
barei (secţiuni chesonate, elemente mult depărtate
solidarizate cu zăbrele, etc.)
• Lăţirea tălpii comprimate a barei
• Fixarea intermediară a tălpii comprimate împotriva
deplasării laterale.
Verificarea la voalare locală sub
forţe concentrate
 Acestă verificare este cu atât mai
seminificativă cu cât grosimea pereţilor
elementului este mai mică.
 În vederea evitării voalării locale a inimii
grinzilor încărcate cu forţe concentrate,
mărimea forţei concentrate F nu va depăşi
valoarea maximă Fmax determinată în
funcţie de poziţia forţei în lungul grinzii şi
de secţiunea transversală.
 În determinarea acestei forţe Fmax se
disting patru cazuri, tratate în continuare.
forţe concentrate
 Cazul 1a:
• Planul de încărcare nu coincide cu planul inimii, iar forţele sunt reacţiuni
ale reazemelor marginale, forţe la capătul consolei sau forţe concentrate
la o distanţă mai mică de 1,5hi de axa reazemului (e sau c ≤ 1,5hi):
F  Fmax  R  g 2 
 s s h 
  4,905  0,211 s  0,001105 s  i  
 g g g
R
 1,33  0,33  unde  ,
220
g este grosimea peretilor profilului ,
h i este inaltimea libera a inimii
s s este lungimea pe care actioneaza forta
concentrat a dar maxim egala cu h i , iar
Fmax este forta concentrat a maxima care
o poate prelua un perete.
forţe concentrate
 Cazul 1b:
• Planul de încărcare nu coincide cu planul inimii, iar forţele sunt
reacţiuni ale reazemelor intermediare, sau forţe concentrate la
o distanţă mai mare de 1,5hi de axa reazemului (e sau c > 1,5hi):
F  Fmax  R  g 2 
 a a h h 
 15,33  0,116  0,000452  i  0,0252 i  
 g g g g 
R
 1,33  0,33  unde  .
220
forţe concentrate
 Cazul 2a:
• Planul de încărcare coincide cu planul inimii, iar forţele sunt reacţiuni ale
reazemelor marginale, forţe la capătul consolei sau forţe concentrate la
o distanţă mai mică de 1,5hi de axa reazemului (e sau c ≤ 1,5hi):
 a
F  Fmax  R  g   7,4  0,93
2


 g 
forţe concentrate
 Cazul 2b:
• Planul de încărcare coincide cu planul inimii, iar forţele sunt
reacţiuni ale reazemelor intermediare, sau forţe concentrate la
o distanţă mai mare de 1,5hi de axa reazemului (e sau c > 1,5hi):
 a
F  Fmax  R  g  11,1  2,41
2


 g 
Verificarea la stabilitate generală a
grinzilor din profile cu pereţi subţiri
 Nu este necesară verificarea stabilităţii generale
la grinzile care în dreptul reazemelor sunt
împiedecate să se răstoarne dacă:
• La secţiunile I, tălpile comprimate au legături
transversale la distanţa l1 ≤ 40iyt pentru OL37 sau l1 ≤ 35iyt
pentru OL44 şi OL52, unde iyt este raza de inerţie numai pentru
talpa comprimată în raport cu axa y-y.
 Nu este necesară verificarea stabilităţii generale
la grinzile care în dreptul reazemelor sunt
împiedecate să se răstoarne dacă:
• La barele cu secţiunile de mai jos, în condiţiile:
 l1/c ≤ 1540/R
 h’/c ≤ 10
 l1 este distanţaîntre legăturile transversale ale tălpilor
 Dacă nu se respectă condiţiile enunţate

anterior se face verificarea la stabilitate
generală.
 În barele a căror supleţe S ≤ Slim, verificarea
se face conform prevederilor din STAS 10108/0-
78.
 Dacă S > Slim se disting două cazuri separate de
verificare a stabilităţii generale, prezentate în
continuare.
 Dacă S > Slim şi talpa comprimată este un perete
rigidizat:
• We1 este modulul de rezistenţă al secţiunii eficace
corespunzător fibrei mai comprimate
• φg, coeficientul de flambaj, se determină în funcţie de
coeficientul de zvelteţe ltr,e.
M
 R in care : A  aria profilului
 gWe1
Ae
tr ,e  tr A e  aria eficace
A
tr  conform STAS 10108/0 - 78.
 Dacă S > Slim şi talpa comprimată este un perete
nerigidizat:
• W1 este modulul de rezistenţă al întregii secţiunii
corespunzătoare fibrei mai comprimate
• φg, coeficientul de flambaj, se determină în funcţie de
coeficientul de zvelteţe ltr,v.
M
  Rv
 gW1
Rv
tr ,e  tr
R
tr  conform STAS 10108/0 - 78.
 La profilele de tipul A în calcule se foloseşte o
rezistenţă redusă, inclusiv pentru determinarea
valorii Rv, înlocuindu-se R cu 0,75R.
 La profilele de tipul B se va înlocui R cu 0,5R
 Momentul capabil la flambaj lateral prin
incovoiere rasucire al grinzilor solicitate la
incovoiere se determina astfel:
 LT Wefy f y
M b , Rd 
 M1
1
 LT  , insa  LT  1
LT  LT  2LT 2
1
2
LT  0,51   LT LT  0,2   2LT 

in care f y  f yb
Wefy - modul de rezistenta corespunzator fibrei comprimate
al sectiunii transversale eficace solicitata la incovoiere exclusiv
dupa axa maxima de inertie
1
 Wefy 
2
 LT   
 M cry 
M cry - momentul critic elastic al sectiunii transversale brute
la flambaj prin incovoiere - rasucire
 LT  0,21
daca LT  0,4, nu exista riscul pierderii stabilitatii grinzii
prin incovoiere rasucire.
Bare solicitate la încovoiere cu
forţă axială
 Calculul de rezistenţă:
• Relaţiile de bază sunt cele prevăzute de STAS
10108/0-78. Calculul se poate conduce după
prevederile acestui normativ în următoarele
cazuri:
 Bare solicitate la întindere cu încovoiere dacă nu apar
eforturi de compresiune în secţiune, caz în care se va
lucra cu Rmaj.
 Bare solicitate la întindere cu încovoiere sau
compresiune cu încovoiere dacă supleţea pereţilor
comprimaţi nu depăşeşte Slim.
• Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite se
efectuează un calcul aparte.
forţă axială
• Încovoiere pe o singură direcţie:
 Rv este rezistenţa de calcul la voalare a tălpii
comprimate
 Ae, We1 sunt aria eficace şi modulul de rezistenţă
eficace calculat pe baza lăţimii eficace.
N M Rv
  n2 R in care n2 
Ae We1 R
forţă axială
• Încovoiere pe o singură direcţie:
 OBSERVAŢII:
• Dacă o singură talpă este comprimată şi aceasta este un
perete nerigidizat, pentru verificare se consideră Ae=A şi
We1=We.
• Dacă talpa comprimată este un perete rigidizat, se consideră
n2=1 şi lăţimea eficace se calculează numai pentru aceasta.
• Dacă ambele tălpi sunt comprimate şi S a unora dintre pereţii
comprimaţi depăşeşte Slim, calculul lui Ae şi We1 se face prin
aproximări succesive. Lăţimea eficace a fiecărui perete se
determină pe baza unui efort unitar mediu σm=(σ’+ σ”)/2, în
care σ’ şi σ” sunt eforturile unitare de compresiune la
extremităţile peretelui.
• În secţiunile monosimetrice se verifică talpa mai comprimată.
Dacă ea este formată dintr-un perete nerigidizat se va ţine
seama de acest fapt la determinarea lui n2, Rv, We1.
forţă axială
• Încovoiere pe două direcţii:
 Ae este aria eficace
 Wex1, Wey sunt modulul de rezistenţă eficace calculat
pe baza lăţimii eficace după axa x-x, respectiv y-y.
N M My
    1,1  n2  R
Ae Wex1 Wey
forţă axială
 Verificarea stabilităţii la barele
comprimate:
• Dacă S ≤ Slim
N Cx M x
*    R sau
A   
 g 1  Wx
 E 
N Cx M x CyM y
*     1,1 R
A      
 g 1  Wx 1  W y
  Ex    
 Ey 
forţă axială
 Verificarea stabilităţii la barele
comprimate:
• Dacă S > Slim
N Cx M x
*    n2 R sau
Ae   
 g 1  Wex
 E 
N Cx M x CyM y
*     1,1  n2  R
Ae      
 g 1  Wex 1  Wey
 E    
 Ey 
forţă axială
 Verificarea stabilităţii la barele comprimate:
N Ed k y M y , Ed  M y , Ed  k z M z , Ed  M z , Ed 
  1
fy fy fy
 min Aef Wef , yc Wef , zc
 M1  M1  M1
unde,
 y N Ed
ky  1 , insa k y  1,5
 y Aef f y
 y   y 2  My  4, insa  y  0,9
 z N Ed
kz  1 , insa k z  1,5
 z Aef f y
 z  z 2 Mz  4 , insa  z  0,9
forţă axială
 Verificarea stabilităţii la barele comprimate:
 min - valoarea minima intre  y si  z

 y si  z - coeficientii de flambaj corespunzatori lui y - y si z - z
βMy si βMz - coeficientii momentului incovoietor uniform echivalent
determinati in cazul pierderii stabilitatii prin incovoiere
Aef - aria sectiunii transversale eficace la solicitarea de compresiune axiala
Wef , yc ,Wef , zc - modulele de rezistenta ale sectiunii transvrsale eficace
M y , Ed , M z , Ed - momentele aditionale datorate deplasarii centrului
de greutate al sectiunii eficace
Îmbinarea profilelor cu pereţi subţiri
 Pentru îmbinarea şi prinderea elementelor din profile cu pereţi subţiri
formate la rece sunt folosite diferite mijloace de îmbinare, din care
unele sunt comune cu cele ale pieselor laminate la cald, iar altele
constituie procedee specifice.
 Tipurile de îmbinări utilizate la aceste elemente sunt:
• Sudura:
 În puncte
 În linie
 Cu arc electric
• Nituri:
 Bătute la rece
 Bătute la cald
• Şuruburi:
 Pentru tablă (cu autofiletare)
 Obişnuite
 pretensionate
• Bolţuri de asamblare prin împuşcare
• Substanţe adezive pentru lipire.
 Îmbinările pot fi:
• De rezistenţă
• De asamblare.
 Îmbinările pot fi solicitate:
• În planul îmbinării
• Normal pe planul îmbinării.
 Îmbinările cu sudură:
• Îmbinările cu sudură cu arc electric de
adâncime sau în relief se dimensionează
şi se verifică obişnuit.
• Îmbinările cu sudură prin puncte se
dimensionează în funcţie de planul de
aplicare al solicitărilor după metodele
prezentate în continuare.
 Îmbinări cu sudură prin puncte acţionate de forţe
în planul suprafeţelor de contact:
• N = efortul de calcul care solicită îmbinarea
• Nf = efortul capabil de forfecare a unui punct de sudură
• Np = efortul capabil la desprindere din materialul de
bază a unui punct de sudură
• ns = numărul punctelor de sudură
N  ns N f
N  ns N p
 Îmbinări cu sudură prin puncte acţionate de forţe
în planul suprafeţelor de contact:
• Efortul capabil a unui punct de sudură se determină cu
relaţiile de mai jos, în care:
 nf = numărul de secţiuni de forfecare
 d = diametrul punctului de sudură
 Rfs şi Rps sunt rezistenţele de calcul la forfecare şi la
desprinderea materialului a sudurii.
d 2
N f  nf  R s
f
4
N p  g min  d  R p
s
d 5 g
 Îmbinări cu sudură prin puncte solicitate normal pe planul
de contact:
• Se verifică deslipirea punctului de sudură.
• Efortul capabil al unui punct de sudură la desprindere se
calculează cu relaţia de mai jos, în care:
 D = diametrul punctului de sudură
 Rds = rezistenţa de calcul la deslipirea sudurii
 Rcs = rezistenţa de calcul a sudurii în adâncime.
 d 2
Nd  R s
d
4
Rd  0,3  Rc
s s
Eforturi capabile la sudurile prin puncte
• Efortul capabil al sudurii la forfecare

Fs , Rd  d s2 f u /  M 2 ,  M 2  1,25
4
Fs , Rd  1,25 maxFt , Rd , Fc , Rd , Fn , Rd 
•Efortul capabil la smulgere
daca t  t1  2,5t Ft , Rd  2,7td s2 f u /  M 2 ,  M 2  1,25

daca t1  2,5t Ft , Rd  0,7 d s2 f u si Ft , Rd  3,1td s2 f u
•Efortul capabil al sectiunii nete:
Fn , Rd  An f u /  M 2
 Îmbinările cu şuruburi şi nituri:

• Îmbinările cu nituri şi şuruburi obişnuite sau cu
şuruburi de înaltă rezistenţă pretensionate se
dimensionează şi se verifică în mod obişnuit.
• Îmbinările cu mijloace speciale de prindere
(nituri oarbe, nituri bătute la rece, bolţuri
aplicate prin împuşcare, şuruburi autofiletante)
se face după prescripţii speciale ( STAS
10108/2, Eurocode 3.1.3).
Valori de calcul ale efortului capabil al
suruburilor autofiletante (si autoperforante)
1.Solicitare de forfecare
• Efortul capabil al conectorului la presiune pe gaura
Fb , Rd  3,2 f u d nt /  M 2 ,  M 2  1,25
•Efortul capabil al conectorului la intindere
Fb , Rd  An f u /  M 2 ,  M 2  1,25
•Efortul capabil al unui conector trebuie sa indeplineasca:
Fb , Rd  1,25 maxFb , Rd , Fn , Rd 
Valori de calcul ale efortului capabil al
suruburilor autofiletante (si autoperforante)
1.Solicitare de intindere
• Efortul capabil la smulgerea sau forfecarea tablei
Fb , Rd  d wtf u /  M 2 ,  M 2  1,25
•Efortul capabil la smulgere al unui conector:
Fb , Rd  0,65t1d n f u , s /  M 2 ,  M 2  1,25
•Efortul capabil al unui conector trebuie sa indeplineasca:
Fb , Rd  maxnFv , Rd , Fo , Rd 
 Măsuri constructive la îmbinări:
• Pentru suduri obişnuite:
 Grosimea minimă:
• 2 mm în relief
• 3 mm cap la cap
 t > 4 mm (la fel cu elementele laminate la cald)
• Pentru suduri prin puncte:
 Σt ≤ 15 mm
 tmax ≤ 5 mm
 tmax/tmin ≤ 3
• Nituirea la rece se face numai cu diametre ≤ 10
mm.
 Condiţii impuse asupra distanţelor între
punctele de sudură:
e = (3…6)d; e1 = (2,5…4,5)d; e2 = (2…4)d
Distanţe maxime:
☺elemente comprimate cu aripi neîntărite: e ≤ 8d şi e ≤ 20g
☺elemente comprimate cu aripi întărite şi elemente întinse cu aripi neîntărite:
e ≤ 12d şi e ≤ 30g
☺elemente întinse cu aripi neîntărite:e ≤ 18d şi e ≤ 45g
e1 şi e2 sunt limitate la jumătate din e.
Prof.dr.ing Vasile PĂCURAR

Ing. Gabriel URIAN
Ing. Mihai SENILA
Bare sub acţiunea forţei
axiale şi a momentului
încovoietor
Bare întinse excentric
 Barele întinse excentric sunt barele asupra cărora
acţionează un efort de întindere N şi un moment
încovoietor M.
 Aceste bare trebuie verificate la:
• SLU (Stări limită ultime)  SLR (Starea limită de rezistenţă)
• SLEN (Stări limită ale exploatării normale)  deformaţii
N M
  z  R la incovoiere pe o directie
Anet I
SLR
N My M
  z  z y  1,1R la incovoiere pe doua directii
Anet I y Iz
Bare întinse excentric
 Barele întinse excentric sunt barele asupra cărora
acţionează un efort de întindere N şi un moment
încovoietor M.
 Aceste bare trebuie verificate la:
• SLU (Stări limită ultime)  SLR (Starea limită de rezistenţă)
• SLEN (Stări limită ale exploatării normale)  deformaţii
 l
   adm  250...400
SLEN   imin
 se limitează alungirea în funcţie

de influenţa ei asupra celorlalte elemente structurale
Bare comprimate excentric
 Barele comprimate excentric sunt barele asupra cărora acţionează un
efort de compresiune N şi un moment încovoietor M.
 Aceste bare sunt des întâlnite în structuri şi la grinzile cu zăbrele.
 Alcătuirea barelor comprimate centric:
 Bare cu secţiune unitară  A
 Bare din elemente depărtate legate cu zăbrele sau plăcuţe  B
 Bare din elemente puţin depărtate (mai ales la grinzile cu zăbrele)  C.
Bare comprimate excentric
 Pentru barele alcătuite din elemente mult depărtate se
recomandă:
 Dacă sunt întinse legarea cu plăcuţe pentru zăbrelire
 Dacă sunt comprimate folosirea zăbrelelor (montanţi, diagonale).
 Stâlpii cu zăbrele sunt foarte des folosiţi ei putând avea:
 2 ramuri
 3 ramuri
 4 ramuri.
Stâlpi cu secţiune unitară
b
tf
c
c
 k1  1114
h
hw tf
tw
hw 21
tf  k 2  40  0,4
tw R
daN
pentru OL37  R  21 2
mm
  zveltetea barei
b
tf
Conform Eurocode :
c
c
Raportul este in functie de clasa :
hw tf
h
tw c
 clasa 1  9
tf
tf
c
 clasa 2  10
tf
c
 clasa 3  14
tf
  235 / f y
 Stâlpii cu secţiune unitară pot fi:
 Cu secţiune constantă  A
 Cu secţiune variabilă  B
 Cu secţiune în trepte  C
 Predimensionare: N
 Calcul iterativ Anec 
k1  R
M
Wnec 
k2  R
 Verificare:
 SLR  calculul secţiunii
 SLS  generală = flambaj; locală = voalare
 SLEN  deplasări şi deformaţii
 Calculul la SLR z
2
1
(calculul sectiunilor) -
y y
 Calculul se face în
secţiunile cele mai +
defavorabile 3
z
4
M yz VEd
 Sunt cunoscute:   
N Ed
Iy twhw A
• La încovoiere pe o Mzy

direcţie: N, My, A, Iy Iz
• La încovoiere pe Eurocode : Clasa 1 si 2 :
două direcţii: N, My,
Mz, A, Iy, Iz. M Ed  M N,Rd

M N,Rd  M pl , Rd 1  N Ed / N pl , Rd 
2

M N,Rd momentul rezistent plastic
de calcul redus de efortul axial
 Calculul la SLR (calculul sectiunilor) Clasa 1 si 2 :
z 1
• Pentru secţiunile bisimetrice I sau H şi
2
alte secţiuni bisimetrice cu tălpi, nu este
-
necesar să se ia în considerare efectul
y y
efortului axial asupra momentului
rezistent plastic în raport cu axa y-y ,
+ atunci când sunt satisfăcute următoarele
3 4 două criterii:
z
M yz V N N Ed  0,25 N pl , Rd
   Ed   Ed
Mzy Iy twhw A 0,5hwt w f y
 N Ed 
Iz M0
• Pentru secţiunile bisimetrice I sau H, nu este necesar să se
ia în considerare efectul efortului axial asupra momentul
rezistent plastic în raport cu axa z-z , atunci când:
hwt w f y
N Ed 
M0
 Calculul la SLR z
2
1
(calculul sectiunilor) -
y y
 Calculul se face în
secţiunile cele mai +
defavorabile 3
z
4
M yz VEd
 Sunt cunoscute:   
N Ed
Iy twhw A
• La încovoiere pe o Mzy

direcţie: N, My, A, Iy Iz
• La încovoiere pe STAS 10108/0 - 78 :
două direcţii: N, My,
N My
Mz, A, Iy, Iz.   zR
A Iy
N My M
  z  Z y  1,1R
A Iy IZ
z 1
2
 Calculul la SLR: -
y y
 În unele situaţii
este nevoie ca +
stâlpul să fie 3 4
z
verificat la forţa
tăietoare (stâlpi M yz VEd N Ed
  
scurţi, zone M y Iy twhw A
 z
seismice) Iz
N My 
VEd
 Rf  ech   2  3 2  1,1R
  zR
A Iy t w hw
 Calculul la SLR (calculul sectiunilor) - Clasa 3
z 1
2 fy
-  x , Ed 
y y M0
x,Ed este valoarea maximă de
+
3 4
calcul a tensiuni longitudinale
z datorate momentului şi
M yz VEd N Ed efortului axial, luând în
   considerare găurile de
M y Iy twhw A
 z prindere
Iz
• Următorul criteriu trebuie îndeplinit:
N Ed M y , Ed  N Ed eNy M z , Ed  N Ed eNz
   1,0
Af y /  M 0 W y ,min f y /  M 0 Wz ,min f y /  M 0
eN este decalarea axei neutre considerate, presupunând
secţiunea supusă numai la compresiune
 Calculul la SLR (calculul sectiunilor) - Clasa 4
fy
 x , Ed   x, Ed este valoarea maximă de calcul a tensiuni
M0 longitudinale datorate momentului şi efortului
axial, luând în considerare găurile de prindere
• Următorul criteriu trebuie îndeplinit:
   1,0
Aeff f y /  M 0 Weff y ,min f y /  M 0 Weff z ,min f y /  M 0
Aeff este aria eficace a secţiunii transversale, supusă la compresiune
uniformă
Weff este modulul de rezistenţă efectiv (determinat pentru fibra cu
tensiune elastică maximă) al secţiunii transversale supusă
numai la moment de încovoiere după axa considerată
eN este decalarea axei neutre considerate, presupunând
secţiunea supusă numai la compresiune
 Calculul la SLR: 2
z 1
 Verificarea tălpii -
y y
mai comprimate
+
N1, M1 3 4
tf z
M yz VEd N Ed
  
Iy twhw A
b M y
N2, M2
 z
Iz
N1
 R
s1 A1
s
N, M A1  b  t
 Calculul la flambaj – calculul barei:
 Bara are:
• Secţiune reală
• Lungime reală
• Lungime de flambaj de calcul
lf  l l f  0,5l l f  2l
l l l
 În absenţa unui calcul de ordinul doi, care să ţină seama de imperfecţiuni
verificarea stabilităţii barelor uniforme cu secţiune transversală bisimetrică trebuie
făcută cu ajutorul relaţiilor care urmează, unde este făcută următoarea distincţie :
- bare care nu sunt sensibile la deplanarea secţiunii prin răsucire, de
exemplu barele cave cu secţiuni circulare sau barele care sunt prevăzute cu
legături împotriva răsucirii
- bare sensibile la deplanarea secţiunii prin răsucire, de exemplu barele
cu secţiuni transversale deschise şi care nu sunt prevăzute cu legături împotriva
răsucirii
 În plus trebuie verificată rezistenţa secţiunilor transversale la fiecare
extremitate a barei
 Verificarea de rezistenţă a barelor din sistemele structurale, poate fi efectuată
pe baza barei individuale, de deschidere unică, considerată ca extrasă din
structură. Efectele de ordinul doi, rezultate din deformarea globală laterală a
sistemului (efectele P-∆) trebuie luate în considerare fie în calculul momentelor
de la capetele barei, fie prin utilizarea lungimilor de flambaj corespunzătoare
 Verificarea stabilităţii barelor uniforme cu secţiune transversală bisimetrică
trebuie făcută cu ajutorul relaţiilor care urmează:
 k yy  k yz  1,0
 y N Rk M y , Rk M z , Rk
 LT
 M1  M1  M1
 k zy  k zz  1,0
 z N Rk M y , Rk M z , Rk
 LT
 M1  M1  M1
NEd, My,Ed şi Mz,Ed - sunt valorile de calcul ale efortului de compresiune şi ale
momentelor maxime în bară în raport cu axele y-y respectiv z-z
∆My,Ed, ∆Mz,Ed - sunt momentele rezultate din decalarea axei neutre
 k yy  k yz  1,0
 y N Rk M y , Rk M z , Rk
 LT
 M1  M1  M1
 k zy  k zz  1,0
 z N Rk M y , Rk M z , Rk
 LT
 M1  M1  M1
χy şi χz - factori de reducere pentru flambajul prin încovoiere
χLT - factor de reducere datorat deversării
kyy, kyz, kzy, kzz factori de interacţiune

Tabel. Valori pentru NRk = fy Ai, Mi,Rk = fy Wi şi ∆Mi,Ed

Tabel. Factori
de interacţiune
kij pentru
elementele
care nu sunt
sensibile la
deformaţiile
din răsucire
Tabel. Factori
de interacţiune
kij pentru
elementele
sensibile la
deformaţii prin
răsucire
 Calculul la stabilitate locală - voalare:
 hw / tw >90…100
 Secţiunea activă cu care se face verificarea este
următoarea:
15·tw 15·tw
Stâlpi cu zăbrele
 Tipuri de stâlpi cu zăbrele:
 A. Stâlpi puţin solicitaţi  numai diagonale
 B. Stâlpi cu solicitare medie  diagonale şi montanţi
 C. Stâlpi depărtaţi  diagonale duble.
Stâlpi cu zăbrele
 Calculul stâlpului cu zăbrele:
 Calculul global  echivalare cu secţiune unitară
 Calculul fiecărei bare  ca la o grindă cu zăbrele
y y
x x x x
y y
Dacă la grinda cu zăbrele nodurile se realizează prin intermediul unor gusee (A), la
stâlpi (B), de obicei, zăbrelele sunt prinse direct de profilul ce alcătuieşte talpa.
Stâlpi cu zăbrele
 Unde este necesar se introduc din loc în loc
diafragme de rigidizare la răsucire.
y y
x x x x
y y
Stâlpi cu zăbrele
 Calculul global:
• sunt cunoscute A, Iy, Iz, lfy, lfz, ly, lz, ltr
• CALCULUL DE REZISTENŢĂ – SLR – CALCULUL SECTIUNII
z
CLASA 1 si 2
daca avem incovoiere dreapta:
y y 
M N,Rd  M pl , Rd 1  N Ed / N pl , Rd 
2

daca avem incovoiere oblica:
 
 M y , Ed   M z , Ed 
     1,0
z
 M N , y , Rd   M N , z , Rd 
Stâlpi cu zăbrele
CLASA 3
y y N Ed M y , Ed  N Ed eNy M z , Ed  N Ed eNz
   1,0
Af y /  M 0 W y ,min f y /  M 0 Wz ,min f y /  M 0
z
Stâlpi cu zăbrele
z
y y CLASA 4
   1,0
Aeff f y /  M 0 Weff y ,min f y /  M 0 Weff z ,min f y /  M 0
z
Stâlpi cu zăbrele
 Calculul global (din comportare ca grinda cu zabrele)
• CALCULUL DE REZISTENŢĂ – SLR - CALCULUL SECTIUNII
Verificarea ramurii mai comprimate:
2 z 1
N, M d2 My d1 My
N1  N ; N2  N 
d d d d
y y I y1 I y2
My  My 
1
M y; M y 
2
My
Iy Iy
1 daca avem incovoiere oblica
2
2
z 1 N1 M y 1 N2 M y2
1   zR 2   zR
d1 d2 A1 I y1 A2 I y2
d
Stâlpi cu zăbrele
 Calculul barei:
• CALCULUL DE STABILITATE – SLS - FLAMBAJ
 Dupa axa y-y, verificarea este echivalenta cu

z
ceea de la sectiunea unitara
 Dupa axa z-z, imateriala se evalueaza:
I z  I eff  0,5ho2 Ach

y y
2
 h0 
I z  I eff  2 Ach    0,5ho2 Ach
2
Iz lf
A  2 Ach ; i z  ; z  
z
ho
A iz
Stâlpi cu zăbrele
 Calculul barei:
 In functie de tipul de zabrelire se face o

z verificare a ramurii mai comprimate si a
elementelor de zabrelire.
- Bare cu zabrele.
y y
N ch , Ed
 1,0
N b , Rd
N ch , Ed - efortul exterior
z
ho
N b , Rd -efortul capabil la flambaj a ramurii
- considerand o lungime de flambaj Lch
Stâlpi cu zăbrele
 Calculul barei:
Ncr - este efortul critic eficace în bara compusă
MEdh0 Ach NEd - este valoarea de calcul a efortului de compresiune
Nch,Ed  0,5NEd  care acţionează în bara compusă
2Ieff
MEd - este valoarea de calcul a momentului de încovoiere
NEde0  MEd
I maxim, care acţionează la jumătatea lungimii barei
MEd  compuse, luând în considerare efectele de ordinul doi
NEd NEd - este valoarea de calcul a momentului de încovoiere
1 
I
M Ed
Ncr SV maxim, care acţionează la jumătatea lungimii barei
compuse, fără a lua în considerare efectele de ordinul doi
 EIeff
2
h0 - este distanţa între centrele de greutate ale ramurilor
Ncr  2 Ach - este aria secţiunii transversale a unei ramuri
L Ieff - este momentul de inerţie efectiv al barei compuse
Sv - este rigiditatea la forfecare a modulelor de zăbrele
sau de plăcuţe de solidarizare
Stâlpi cu zăbrele
 Calculul barei:
Lungimea de flambaj Lch a ramurilor Rigiditatea la forfecare a zăbrelelor barelor
compuse
Stâlpi cu zăbrele
 In cazul cand elementele de solidarizare
sunt placute verificarea ramurii si a
placutelor se face:
Rigiditatea la forfecare SV trebuie calculată
astfel: 24 EI ch 2 2 EI ch
SV  
 2 I h  a 2
a 2 1  ch 0 
 nI b a 
I eff  0,5ho2 Ach  2 I ch
Ich = moment de inerţie la încovoiere al unei ramuri
în plan
Ib = moment de inerţie la încovoiere al plăcuţei de
solidarizare în plan
μ = factor de eficacitate luat din tabel
n = numărul planurilor cu plăcuţe
Stâlpi cu zăbrele
 Calculul barei:
Factor de eficacitate μ
Bare solicitate la
răsucire (torsiune)
Bare solicitate la răsucire
 Solicitarea la răsucire poate să apară independent dar în majoritatea
cazurilor apare ca o solicitare complementară lângă încovoiere.
 Necesită măsuri constructive speciale.
 Din punct de vedere al răsucirii barele pot fi:
 Cu deformaţii libere
 Cu deformaţii împiedecate.
 Calculul acestor bare se face diferit în funcţie de modul de fixare şi
forma secţiunii.
 Secţiunile din punctul de vedere al răsucirii pot fi cu secţiune:
 Deschisă:
• Monosimetrice A
• Dublu simetrice B
 Închisă: C
• Tubulară
• Dreptunghiulară
• Patrată.
Bare cu răsucire liberă
 Bare cu secţiune tubulară:
Mr
t   Rf
b1
2 At
A  b1  h2
t  grosimea peretelui
b2
Bare cu răsucire liberă
 Bare cu secţiune deschisă:
b2, t2
Mr
 tmax  R f
Ir
hi, ti
I r  moment de inerţie la răsucire
1
3

I r  b1t1  b2t2  b3t3
3 3 3

b1, t1
Bare cu depasare - răsucire
împiedecată
 Mw = momentul de
răsucire
corespunzător
deplasării
Mr

împiedecate
Sw = momentul static
s  t  R f  răsucire liberă
sectorial
Ir
 Iw = momentul de M   S 
inerţie sectorial al    Rf 
secţiunii t  I 
 t = grosimea
secţiunii unde se
  răsucire împiedecată
B
face verificarea     m  R 
 B = momentul I 
corespunzător
răsucirii împiedecate     s  R f
w = coordonata


punctului unde se
calculează sw.    m  R
Răsucire – SR EN 1993
 Pentru barele supuse la răsucire şi pentru care deformaţiile din deplanare
împiedicată pot fi neglijate, trebuie să se verifice că valoarea de calcul a
momentului de răsucire TEd la nivelul fiecărei secţiuni transversale, satisface
relaţia:
TEd
 1,0 , in care TRd  rezistenta de calcul a sectiunii la rasucire
TRd
Momentul de răsucire total TEd pe toată secţiunea transversală trebuie
considerat ca sumă a două efecte interne:
TEd  Tt , Ed  Tw, Ed , in care

Tt , Ed  momentul de torsiune St. Venant
Tw, Ed  momentul de torsiune neuniform
 Valorile Tt,Ed şi Tw,Ed în orice secţiune transversală pot fi determinate
printr-un calcul elastic plecând de la TEd luând în considerare caracteristicile
secţiunii barei, condiţiile de încastrare la nivelul reazemelor şi distribuţia
acţiunilor pe lungimea barei.
 În general se iau în considerare următoarele tensiuni provocate de
torsiune:
- tensiunile de forfecare τt,Ed provocate de torsiunea St. Venant Tt,Ed
- tensiunile normale longitudinale σw,Ed provocate de bimomentul BEd şi
tensiunile de forfecare τw,Ed provocate de torsiunea neuniformă Tw,Ed
Pentru verificarea în domeniul elastic, poate fi aplicat criteriul:

 În mod simplificat, pentru o bară cu secţiunea transversală închisă
închisă, precum un cheson de construcţie, se pot neglija efectele deplanării
din torsiune. De asemenea, se poate accepta ca o simplificare, că efectele
torsiunii St. Venant pot fi neglijate în cazul unei bare cu secţiune transversală
deschisă, precum un profil I sau H.
 Pentru calculul rezistenţei TRd a secţiunilor chesonate trebuie să se
determine rezistenţa de calcul la forfecare a fiecărui perete al secţiunii
conform EN 1993-1-5.
 În cazul solicitării combinate, forţă tăietoare şi moment de torsiune,
rezistenţa plastică la forfecare trebuie redusă de la Vpl,Rd la Vpl,T,Rd pentru
a lua în considerare efectele torsiunii iar forţa de tăietoare de calcul trebuie
să satisfacă următoarea condiţie:
 în care Vpl,T,Rd poate fi determinată plecând de la următoarele expresii:
 pentru un profil I sau H:
 pentru un profil U:
 pentru un profil cav pentru construcţii:

atenţie!
Ing. Mihai SENILA

Curs Metal PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Metal PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EUROCODE 3: Proiectarea structurilor de otel

Partea 1-1: Reguli generale şi reguli pentru clădiri

CLASIFICAREA SECTIUNILOR TRANSVERSALE

• Dacă se utilizează o analiză globală plastică, elementele

 Clasa 1 - sunt cele care permit formarea articulaţiilor plastice, care

 Definitorie pentru clasa din care face parte secţiunea

Rapoarte lăţime-grosime maxime pentru pereţii comprimaţi

Tabel. Rapoarte lăţime-grosime maxime pentru pereţii comprimaţi

Tabel. Rapoarte lăţime-grosime maxime pentru pereţii comprimaţi

Tabel. Rapoarte lăţime-grosime maxime pentru pereţii comprimaţi

Tabel. Rapoarte lăţime-grosime maxime pentru pereţii comprimaţi

Tabel. Rapoarte lăţime-grosime maxime pentru pereţii comprimaţi

• In continuare se prezinta modul de M

• Clasa 1 – Supletea peretilor este mica (c/t<72e).

• Clasa 2: – Supletea peretilor este redusa (c/t<83e).

• Clasa 4: – Supletea peretilor este foarte mare (c/t>124e)

• Calculul caracteristicilor secţiunii eficace a secţiunilor

 Formula de mai sus se aplică dacă zvelteţea peretelui

La secţiunile transversale de clasa 4

• În dreptul articulaţiilor plastice, secţiunile transversale ale

• Dacă secţiunea transversală variază pe lungimea elementului, se

• Dacă se foloseşte o analiză globală elastică, rolul clasificării

• În cazul unei secţiuni transversale de clasa 3 pentru care limita

STARI LIMITA ULTIME

sx,Ed – este valoarea de calcul a tensiunii longitudinale in

NRd , My,Rd şi Mz,Rd sunt eforturile capabile care depind

– Caracteristicile eficace ale secţiunilor

• Când secţiunile transversale cu inimă în Clasa 3 şi tălpi în

• Următoarele cazuri pot apărea în analiza capacităţii

Prof.dr.ing. Vasile PĂCURAR

BARE INTINSE CENTRIC

Elementele care alcatuiesc sectiunea se prind intre ele

Elementele care alcatuiesc sectiunea se solidarizeaza

 - coeficient care tine seama de slabirea

  0,85  0,9 - constructii cu nituri sau suruburi

De regula barele intinse se verifica la starea limita de

 Pentru secţiunile cu găuri, trebuie ca valoarea de calcul Nt,Rd

N pl , Rd -valoarea de calcul a rezistenţei plastice în secţiunea

N u .Rd - valoarea de calcul a rezistenţei ultime a secţiunii

 Verificarea la oboseala (STAS 10108).

 max    R  max - efortul unitar maxim

 Verificarea zveltetei barei intinse.

Valoarile limita admise pentru zveltetea barelor intinse sunt date in

 Verificarea alungirii barei intinse.

Prof.dr.ing. Vasile PĂCURAR

 Cand sectiunea este compusa din mai multe elemente

 Elementele care alcatuiesc sectiunea trebuie prinse intre ele

• Zabrelire triunghiulare cu montanti

Flambajul in domeniu elastic.

Flambajul in domeniu elastic.

Flambajul in domeniu elastic.

Flambajul in domeniu elastic.

lf - lungimea de flambaj a barei – distanta dintre doua puncte

Lungimea de flambaj depinde de:

Flambajul in domeniu elastic.

lf - este distanta dintre doua puncte de inflexiune consecutive

Flambajul in domeniu elastic.

Flambajul in domeniu elastic.

Flambajul in domeniu elasto-plastic.

 Asa cum s-a aratat, formula lui Euler pentru determinarea

Prof.dr.ing. Vasile PĂCURAR

Bare comprimate centric

•l1 = zvelteţea ramurii între două

Valoarea de calcul a momentului incovoietor

Pentru secţiunile I sau H

Pentru inimile grinzilor, care nu sunt prevăzute cu rigidizări

ÎNCOVOIERE + FORŢĂ TĂIETOARE:

ÎNCOVOIERE + FORŢĂ TĂIETOARE:

ÎNCOVOIERE + FORŢĂ TĂIETOARE:

ÎNCOVOIERE + FORŢĂ TĂIETOARE:

ÎNCOVOIERE + FORŢĂ TĂIETOARE: