Sunteți pe pagina 1din 2

A gasi echilibrul in viata

Viata este imprevizibila si cu totii avem tendinta de a judeca evenimentele si de a


le eticheta ca bune sau rele. Si chiar daca am face schimbarea de a nu le eticheta,
de a le lua ca atare, tot vom descoperi ca vibram frumos cu unele dintre ele, iar
altele trezesc anumite sentimente si reactii negative in noi. Este inevitabil.

Si atunci te intrebi “este ceva in neregula cu mine?”, “de ce se intampla asta?”.


Raspunsul ar putea fi: pentru ca fiecare lucru, actiune care se petrece in lume are
o reverberatie, exista cauza si efect  pentru actiunile fiecaruia si oricare dintre
noi interactionam la un moment dat cu efectul produs de actiunile altuia. Cadrul
care cuprinde toate acestea este imens, este mare cat Universul insusi, cu totii,
prin liberul noastru arbitru cream toate cate se petrec in el.

Cand ceea ce se intampla in jur corespunde cu ceea ce ne asteptam noi sa se


intample, totul este minunat. Ce facem atunci cand ne simtim deranjati, atacati sau
raniti? Intra in scena: principiul oglinzii, de obicei ceea ce ne deranjeaza la altii
sunt propriile noastre slabiciuni, descoperite sau inca nedescoperite in noi. Prilej
bun de a ne privi putin si de a face o schimbare daca este cazul. Spun daca este
cazul, pentru nu intotdeauna este asa. Cum spuneam, viata este imprevizibila si nu
poti lua o atitudine fixa fata de ea. Este nevoie de un control constient asupra
emotiilor noastre, de un balans mentinut mereu, de un echilibru atins si refacut
mereu, de o sondare permamenta a Sinelui. Nu iti poti explica mereu emotiile care
apar in tine, acelasi eveniment poate trezi actiuni si reactiuni diferite si nu avem
intotdeauna timp si inspiratie sa gasim pe loc explicatia care aduce liniste. Nu-i
nimic, mergem mai departe. Emotiile (negative) sunt un ceas desteptator care
anunta ca suntem in dezacord cu ceea ce a aparut in fata noastra. Nu suntem
potriviti, nu suntem pregatiti, este prea devreme sau prea tarziu, mi-au fost ranite
sentimentele, nu s-a ridicat la inaltimea asteptarilor mele, nu am fost eu cel care a
castigat samd.Toate aceste ganduri inseamna emotii negative.
Ce face o mama, cea mai “zen”, echilibrata, generoasa, spirituala mama, care
descopera ca fiul ei este dependent de droguri? Ea nu poate accepta si iubi copilul
ca si cum totul ar fi in regula. Chiar si echilibrul ei, ea fiind privita ca o fiinta
ideala, este afectat. Si aici tebuie sa intervina  controlul constient. Este nevoie de
o interventie constienta, nu exista pilot automat pentru echilibru. Aparitia
dezechilibrului, a dezacordului sunt inerente pentru ca viata este imprevizibila.

Intra in scena: dezvoltarea personala in acord cu Sinele . Legatura permanenta


pe care o avem cu noi insine, adica mutarea atentiei din cand in cand din planul
exterior catre ce simtim si gandim ne permite sa identificam emotiile negative si sa
le acceptam. Daca ele tot exista, de ce nu am face-o. Scopul este simplu: odata
identificate si acceptate, ele scad in intensitate. Exercitiu de verificare a celor
afirmate: data viitoare cand sunteti nervosi, opriti-va pentru o secunda sa afimati
ca sunteti nervosi si sa va observati emotia. In secunda doi veti observa ca s-a
diminuat, doar identificand-o si recunoscand ca o traiti. Lucrul acesta este valabil
cu orice emotie, iar rezultatul este fantastic: mintea devine mai clara si poate
astfel fi folosita pentru a lua o decizie buna de a iesi din situatie. Acceptarea
emotiei nu inseamna complacerea in ea, ci are un efect opus. Repetand acest
exercitiu pentru alte emotii si situatii negative, devine din ce in ce mai usor, o
obisnuinta si curand traim tot mai putine stari negative, iar mintea este folosita
pentru a lua decizii bune si nu pentru a tese planuri de razbunare pentru cei care
au gresit sau pentru a ne invinui ca am intrat intr-o situatie rea.