ARTERIOPATIA CRONICA OBLITERANTA

Arteriopatia obliterantă (sau „arterita” cum e numită uneori impropriu) este o boală
arterială care determină reducerea progresivă a diametrului arterelor, cu scăderea fluxului sanguin
ce ajunge la ţesuturi.
În stadiile iniţiale, durerea este resimţită ca o „crampă musculară” (termenul medical este
„claudicaţie intermitentă”), care apare în diferite grupe musculare (în funcţie de localizarea
îngustărilor/obstrucţiilor arteriale), cel mai frecvent în gambă (în molet), dar şi în coapsă, şold sau
fese sau în picior. În mod caracteristic, durerea apare la efort, este reproductibilă (apare la aceeaşi
distanţă) în timpul mersului, şi se ameliorează sau dispare la scurt timp după încetarea efortului.

 Factorii de risc pentru dezvoltarea acestei boli sunt aceiaşi cu cei din boala coronariană, în
principal:

 fumatul, [persoanele fumătoare prezintă un risc crescut, de până la șapte ori mai mare, de a
dezvolta AOMI
 diabetul zaharat,
 dislipidemia,
 hipertensiunea arterială.
Conform clasificării Leriche – Fontaine, AOMI este clasificată în patru stadii și are valoarea
de prognostic, contribuind la stabilirea tratamentului [9].

 Stadiul I este caracterizat de lipsa simptomelor. De cele mai multe ori, afecțiunea este
descoperită întâmplător, în urma examenului clinic.
 Stadiul II, numit și ischemia de efort este împărțit în două subgrupuri. Stadiul IIa include
pacienții cu claudicație, care apare la distanțe de peste 200 de metri de mers. Stadiul IIb se
referă la pacienții cu claudicație care apare la distanțe de mers mai mici de 200 de metri și
care împiedică desfășurarea activităților zilnice.
 Stadiul III, durerea apare în repaus și se ameliorează în poziție declivă.
 Stadiul IV, este ultimul stadiu, în care durerea apare în repaus, nu se ameliorează în poziție
declivă și produce tulburări trofice importante.
O altă stadializare clinică a arteriopatiei obliterante a membrelor inferioare este clasificarea
Rutherford, care împarte această afecțiune în patru grade și șase categorii [10], astfel:

 Categoria 0: asimptomatic
 Categoria 1: claudicație ușoară
 Categoria 2: claudicație moderată
 Categoria 3: claudicație severă
  Categoria 4: durere ischemică în repaus
 Categoria 5: pierdere minoră de țesut
 Categoria 6: pierdere majoră de țesut

Diagnostic
Examinarea pacientului cu claudicație intermitentă trebuie sa includă o verificare atentă a
membrelor inferioare și observarea modificărilor de temperatură și culoare a tegumentelor,
diminuarea sau lipsa pulsului arterial periferic, tulburările trofice. De obicei, simptomele, precum
senzația de durere și disconfort la mers ridică suspiciunea de AOMI. Cu toate acestea, este o
afecțiune subdiagnosticată în rândul persoanelor vârstnice din cauza sedentarismului sau a
manifestărilor atipice.

Laborator si imagistica
O serie de analize de laborator, cum ar fi profilul lipidic și funcțiile renale pot sugera o
arteriopatie obliterantă a membrelor inferioare asimtomatică.
Angiografia este criteriul standard în stabilirea diagnosticului de arteriopatie obliterantă a
membrelor inferioare. Se recomandă ca acest tip de investigație să fie efectuată în cazul persoanelor
care necesită investigații chirurgicale.
Ultrasonografia Duplex color evaluează statusul pacientului cu arteriopatie obliterantă a
membrelor inferioare și oferă informații cu privire la hemodinamică. Este o metodă non-invazivă și
nu necesită administrarea unei substanțe de contrast.

Managementul factorilor de risc cardiovasculari:

 Renunțarea la fumat
 Efectuarea exercițiilor fizice regulat
 Controlul profilului lipidic, a hipertensiunii arteriale și a diabetului zaharat.

 Farmacoterapia
Următoarea terapie medicamentoasă este recomandată în managementul AOMI:

 Antiagregante plachetare, doza recomandată fiind de 75-325 mg zilnic de aspirină sau 75 mg

de clopidogrel zilnic, cu verificarea INR-ului periodic, mentinand o valoare intre 2-3. Se
recomandă pentru reducerea riscului unui eveniment cardiovascular (infarct miocardic,
accident vascular) la pacienții cu AOMI simptomatică.
 Statine (ex. simvastatină, atorvastatină) pentru atingerea unei valori ținte a LDL-colesterol ≤
100 mg/dL. Tratamentul cu statine poate ameliora simptomele de claudicație.
 De asemenea, controlul optim al valorilor tensiunii arteriale este important în managementul
acestei patologii, deoarece valorile crescute ale tensiunii arteriale favorizează evoluția
leziunilor de ateroscleroză, determinând apariția unui eveniment cardiovascular.

 Pentru ameliorarea simptomelor de claudicație se administrează pentoxifilină 1200 mg pe zi

sau cilostazol 200 mg pe zi. Aceste substanțe contribuie la oxigenarea tisulară, creșterea
fluxului sangvin în regiunile afectate.