Gabriela

Gabriel
Gloria
Gruia
Buturuga

răstoarnă
mică

mare.
carul

Graba
strică

treaba.
 Gura

păcătosului
adevăr

grăiește.
Gând la

gând cu
bucurie.
Text-suport:

”Gabriel, Gloria, Gabriela și Gruia sunt prieteni buni. În fiecare săptămână se întâlnesc și
discută despre poveștile pe care le-au citit, despre personajele pe care le-au întâlnit, despre cele
mai interesante aventuri descrise în povești. Cu toții îndrăgesc foarte mult cărțile.
Astăzi s-au întâlnit acasă la Gabriel. S-au așezat la masă și au început să servească ceai și
biscuiți. Gruia nu a sosit încă. Oare ce s-o fi întâmplat? Toți îl așteaptă cu nerăbdare.
Deodată, ușa se trântește de perete. Gruia intră grăbit și se îndreaptă vijelios spre masă. În
timp ce se gândește ce să le spună prietenilor săi despre motivul întârzierii (parcă se jenează să
spună adevărul...), trage scaunul cu putere și dă să se așeze la masă. Cotul lovește ceașca cu ceai,
ceaiul se vărsă peste biscuiți, piciorul se agață de scaun, scaunul se rostogolește, iar Gruia
aterizează sub masă simțind cum ceva umed și lipicios îi picură pe cap.
Prietenii săi sar repede să îl ajute să se ridice și să curețe masa. Gabriel îi spune:
- Ai grijă, Gruia! Graba......................
- Ai dreptate! Dar nu sunt eu în totalitate vinovat de ceea ce s-a întâmplat...Să vedeți...
- Sigur!Sigur! îl întrerupe Gabriela. Mai urmează să ne spui că ceașca de ceai a fost de vină
că ai căzut. Știm și noi la ce proverb te-ai gândit acum...Buturuga mică ............
- Haideți, lăsați-l să ne povestească ce i s-a întâmplat! zice Gloria. Poate ne va spune
adevărul despre ce a pățit...Gura păcătosului........
- Exact asta voiam să fac, spune Gruia! Gând la gând.......
Se așezară la masă și Gruia începu să le povestească. La sfârșit, copiii au spus în cor:
- Leneșul mai mult aleargă!”
 Leneșul mai mult aleargă
după Anton Pann

Nilă merge cu bunicul la târg. E vară și e cald. Ei găsesc o potcoavă.

- Nilă, ia potcoava aceea!
- Bunicule, sunt obosit, nu mă aplec!
Bunicul se apleacă și ia potcoava.
La întoarcere, Nilă e tare însetat. Rămâne mereu în urmă. Bunicul îl observă și
lasă ici-colo câte o cireașă. Băiatul se apleacă și își potolește setea cu ele.
- Ce noroc am avut! Am găsit atâtea cireșe! se laudă Nilă acasă.
- Ei, dragul moșului, cireșele le am din banii luați de pe potcoavă. Nu ai vrut
să te apleci o dată să iei potcoava. Ai vrut să te apleci de mai multe ori să
aduni cireșele.