Primul succes al lui Balzac “Les Chouans” 1829, iniţial publicat sub numele de “Le

Dernier Chouan”) a fost urmat de “La Peau de chagrin” (1831). În următorii 20 de ani el
a scris o vastă colecţie de romane şi scurte poveşti cunoscută sub numele “La Comédie
humaine”. Aceasta, cea mai de seamă lucrare a sa, este o reproducere a societăţii franceze
a timpului său, ilustrând în detaliu peste 2000 de personaje specifice fiecărei clase sociale
şi profesii. Cele mai importante romane din ”Comedia umana” sunt:

 1832: Louis Lambert;

 1833: Eugénie Grandet;
 1833 - 1839: Patologia vieţii sociale;
 1834: În căutarea absolutului ("La Recherche de l’absolu");
 1835: Moş Goriot ("Le Père Goriot");
 1837: Iluzii pierdute ("Les Illusions perdues");
 1837: César Birotteau;
 1847: Verişoara Bette ("La Cousine Bette");
 1847: Vărul Pons ("Le Cousin Pons").

Calităţile lui Balzac care îi depăşesc defecte precum lipsa stilului literar, critica, tendinţa
spre melodramă, sunt: originalitatea, marea putere de observaţie şi imaginaţia sa. Scurtele
sale poveştioare includ părţile cele mai bune din limbaj, dar încercările de a scrie dramă
au eşuat.

Alte romane ale autorului:

 1829: Fiziologia căsătoriei ("Physiologie du mariage");

 1830: Gobseck;
 1832 - 1837: Povestiri hazlii ("Contes drôlatiques");
 1833 - 1844: Ilustrul Gaudissart ("L'Illustre Gaudissart");
 1835: Crinul din vale ("Le lys dans la vallée");
 1837: Istoria măririi şi decăderii lui César Birotteau ("Histoire de la grandeur et
de la décadence de César Birotteau");
 1838: Casa Nucingen ("La maison Nucingen");
 1839 - 1847: Strălucirea şi suferinţele curtezanelor ("Splendeurs et misères des
courtisanes");
 1844: Ţăranii ("Les paysans");
 1831: Pielea de şagri ("Le peau de chagrin");
 1835: Séraphita.