Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Soarele este centrul sistemului solar. Masa lui este de aproximativ 740 de ori mai mare decat
masa tuturor planetelor. Imensa sa masa creaza gravitatia care atrage celelalte obiecte din jurul sau.
Soarele emana continuu energie in cateva forme: vizibil - lumina, invizibil - raze infrarosii,
ultraviolete, X si gamma, unde radio si plasma. Curgerea de energie care devine parte a mediului
interplanetar si este preluata de sistemul solar, este numita vant solar. Suprafata Soarelui se schimba
continuu, pete luminoase si intunecate se formeaza frecvent si dispar. Deseori din suprafata
explodeaza violent gaze.
Intre sursele inepuizabile, cu o mare putere energetica, cu mari posibilitati de a fi utilizate pe
teritoriul tarii este si soarele. Energia solara incidenta la suprafata Pamantului se regaseste sub forma
de energie luminoasa, posibil de transformat in energie termica su in energie electrica.Anual, Soarele
transmite Pamantului o energie considerabila de circa 450.000 mld. tcc, din care: 180.000 mld. tcc de
reflecta la nivelul straturilor atmosferei si norilor, 45.000 mld. Tcc se reflecta la nivelul solului, 75.000
mld. Tcc se absorb de catre atmosfera (din care circa 20.000 mld. tcc genereaza vant), 80.000 mld.
tcc produc evaporarea apelor si 75.000 mld. tcc reprezinta energia solara incidenta la suprafata
Pamantului (incluzand si procesele de fotosinteza) adica de 3000 ori consumul energetic al omenirii in
anul 2000.
O cantitate imensa de energie solara ajunge la suprafata pamantului in fiecare zi. Aceasta
energie poate fi captata, si folosita sub forma de caldura in aplicatii termo-solare, sau poate fi
transformata direct in electricitate cu ajutorul celulelor fotovoltaice(CF) .
Soarele este o sfera cu diametrul de aproximativ 1.4 milioane de km, formata din gaze cu
temperaturi foarte mari(temperatura interiora a soarelui este de aproximativ 15 milioane de grade
Kelvin). Aceasta temperatura imensa, combinata cu o presiune de 70 miliarde de ori mai mare decat
aceea a atmosferei Pamantului creeaza conditiile ideale pentru reactiile de fuziune. In timp ce aceaste
radiatii migreaza din centrul spre exteriorul sferei solare, ele reactioneaza cu diferite elemente din
interiorul soarelui si se transforma in radiatii cu energie mica. Soarele a produs in acest fel energie
timp de aproximativ 5 miliarde de ani, si va continua sa faca la fel pentru inca 4-5 miliarde.
Pamantul se roteste in jurul soarelui la o distanta de aproximativ 150 milioane de km. Radiatiile
se extind la viteza de 300.000 de km pe sec, viteza luminii. Timpul necesar pentru a ajunge pe
Pamant este de aproximativ 8 min.
Energia termo-solara
Tehnologiile "termo-solare" folosesc caldura razelor de soare pentru a produce apa calda,
energie electrica si pentru a incalzii unele locuinte. Aplicatiile termo-solare se intind de la un simplu
sistem rezidential de incalzire a apei pana la statii foarte mari de generare a energiei electrice.
Isotria energiei termo-solare
Pe parcursul isotriei, oamenii au folosit caldura soarelui pentru diferite intrebuintari casinice. Astazi,
energia termo-solara este folosita aproape in orice climat pentru a furniza o sursa sigura si ieftina de
energie. In ultimii ani energia termo-solara este folosita pentru creearea aburilor ce alimenteaza
turbine generatoare de energie electrica.
Oamenii au folosit razele solare pentru diferite intrebuintari de secole dar conceptul proriu-zis
de energie termo-solara a aparut in anul 1767 cand omul de stiinta elvetian Horace de Saussure a
inventat primul colector solar, sau "cutia fierbinte". Renumitul astrolog Sir John Hershel a folosit in
anul 1830 aceste "cutii fierbinti" pentru a gatii in timpul expeditie sale in sudul Africii. Energia termo-
solara a devenit foarte importanta in unele parti ale Africii pentru gatit si pentru distilarea apei.
Incalzirea solara a inceput sa ia amploare cand Clarence Kemp a patentat primul sistem comercial de
incalzire a apei in anul 1891. Ideea a prins repede in regiunile unde trebuia importat combustibil
pentru incalzirea apei.
In anul 1987, aproape 30% din casele din Pasadena, California (S.U.A.) aveau un sistem
termo-solar de incalzire. Incalzirea solara a apei a inflorit (in S.U.A.) in timpul aniilor in care pretul
energie era mare (anii ‘70). Datorita faptului ca incalzirea apei intr-o resedinta poate insemna pana la
40% din consumatia totala de energie, incalzirea solara joaca un rol important in multe tarii. De
exemplu, aproximativ 1.5 mil de cladiri din Tokyo, Japonia si peste 30% dintre cele din Israel au
sisteme de incalzire solara a apei. Energia termo-solara mai poate fi folosita si indirect pentru
alimentarea cu aburi a unei turbine generatoare de electricitate. Aceasta metoda este foarte eficienta
si competitiva. Prima aplicatie comerciala a acestui sistem a aparut la inceputul anilor ‘80. In Statele
Unite aceasta industrie este coordonata de catre Departamentul American de Energie si a crescut
foarte mult datorita proiectelor initiate de acesta.
Sistemele de incalzire a apei de dimensiuni mici folosesc colectori cu taler plat pentru a capta
caldura soarelui, in timp ce uzinele electrice alimentate de energia termo-solara folosesc procedee
mai complexe pentru captarea radiatiilor.
Colectorii cu taler plat transfera caldura soarelui catre apa fie direct, fie cu ajutorul altor lichide
si a unui sistem de schimbare a caldurii.
Colectorul este acoperit cu un material transparent folosit pentru a mentine caldura solara.
Exista trei tipuri de sisteme termo-solare de incalzire a apei si anume : sistemul format dintr-o pompa,
un colector si un bazin de stocare; sistemul format dintr-un colector ce are si rol de bazin de stocare;
sistemul format dintr-un colector si un bazin de stocare a apei.
Principiul de functionare al colectoarelor solare este simplu -acela al serei- si consta in faptul ca se
utilizeaza o suprafata care sa asigure absorbtia unei cantitati cat mai mari a radiatiei solare sis a
reduca la minim radiatiile infrarosii remise de aceasta suprafata. Radiatiile care se situeaza in
lungimile de unda vizibile si infrarosii apropiate (intre 300-3000 mm) sunt absorbite de suprafata
absorbanta de culoare inchisa, mata (negru, verde, rosu sau albastru). Astfel, cel mai simplu colector
consta dintr-o placa de metal innegrita, acoperita cu ungeam. Exista o mare varietate de colectoare de
la cele mai simple pana la cele mai complicate sisteme la care sunt posibile numeroase ameliorari
tehnice.
Randamentul acestor colectoare este dat de urmatoarea relatie:
ES=HS/CS
unde: ES este eficienta instalatiei de incalzire solara;
HS este valoarea energiei primare economisite pentru incalzire prin utilizara energiei solare;
CS este costul instalatiei de incalzire solara.
O noua etapa o reprezinta folosirea siliconului.
Siliconul s-a dovedit a fi fluidul ideal de transmitere a caldurii in cazul unei instalatii de apa
calda pentru gospodarii cu energie solara.
Siliconul este incalzit in colectoarele solare si se scurge intr-un rezervor de apa, cu o
capacitate de 545 l, prevazut cu un schimbator de caldura.Un dispozitiv de comanda regleaza
temperature siliconului si temperature apei la baza rezervorului, unde este amplasata admisia apei
reci. Agentul de transmitere a caldurii este circulat prin rezervor daca temperature lui este mai mare
decat aceea de la baza rezervorului; cand temperaturile se apropie la cateva grade una de alta,
pompa electrica este intrerupta.Instalatia este proiectata sa furnizeze apa fierbinte la
160−170˚F.
O instalatie de incalzire solara se compune in general din trei parti: captare, stocare si
distribuire.Captarea este realizata, in general, cu insolatoare plane I (vezi figura de mai jos) cu efect
de sera. Stocarea se face intr-un rezervor de apa R care este legat prin conducte bine isolate de
sistemul de captare. Apa calda obtinuta, fiind mai usoara decat cea rece, se acumuleaza in partea
superioara. Rezervorul se aseaja, in general, vertical, conducta de iesire pentru apa calda D, fiind
plasata sus, iar cea de alimentare cu apa rece A este situata in partea inferioara. Distributia este, in
general, aceeasi ca la instalatiile uzuale.
Astazi, in incalzitoarele solare, se foloseste un fluid primar care circula intre insolatorul I si
schimbatorul de caldura E plasat in rezervorul de stocare.
Fluidul primar care transmite caldura trebuie sa fie un lichid care sa nu lase depozite pe peretii
conductelor, sa nu congeleze in timpul iernii si sa nu se transforme in vapori la temperaturile pe care
le poate atinge prin incalzire.
In instalatiile curente, circulatia fluidului este asigurata prin termosifon si, in momentul in care
temperatura apei din rezervorul de stocare este egala cu temperatura apei din rezervorul de stocare
este egala cu temperatura apei din circuitul primar, se opreste automat. Instalatiile mari se foloseste o
pompa cu circulare.
Pentru a prevenii situatiile nefavorabile in care Soarele nu permite incalzirea apei la
temperatura convenabila, sistemul de incalzire este combinat cu o incalzire auxiliara (de exemplu
electric.
Transformarea energiei termo-solare in energie electrica
Centralele electrice termo-solare folosesc mai multe metode pentru captarea razalor
de soare:
Aplicatii
Apa calda poate fi produsa la o scara mica pentru utilizari casinice sau la o scara
mare pentru alimentarea centralelor electrice termo-solare. Aplicatiile la scara mica folosesc
in general colectori cu taler plat, in timp ce centralele electrice folosesc sisteme de
concentrare a radiatiilor solare.
Celulele fotovoltaice
Sistemele fotovoltaice , respectiv panourile fotovoltaice, sunt cel mai des folosite in
zonele izolate, datorita faptului ca sunt usor de manuit, au nevoie rar de intretinere si nu
polueaza mediul inconjurator.Efectele fotovoltaice constituie o clasa de fenomene in care
lumina genereaza o tensiune de-a lungul unei portini a semiconductorului. Actualmente,
lumina produce numai un exces de purtatori liberi. Acestia se deplaseaza sub actiunea
campurilor locale si se acumuleaza in regiuni unde produc o retea spatiala incarcata.
Aceasta deviere de la echilibrul termic duce la aparitia fototensiunii.
Se considera o jonctiune p-n (vezi imagine mai jos) iluminata de un foton cu energie
mai mare decat energia de prag (sau a barierei).
qv<Eg
n p
Absorbtia fotonului duce la crearea unei perechi electron-gol. Campul din interiorul
jonctiunii conduce cei doi purtatori in directii opuse – electronul catre regiunea de tip n, iar
golul catre regiunea de tip p. Separarea de sarcini duce la aparitia unei diferente de potential
u de-a lungul jonctiunii . De observat ca in acest process purtatorii au devenit purtatori
majoritari si, prin urmare, sunt dotati cu un timp de viata infinit. Campul datorat perechii
electron-gol actioneaza asupra jonctiunii p-n ca o polarizare directa. In concluzie o parte din
purtatori, traversand bariera mai mica b -q v , vor fi injectati in regiunea opusa, unde ei vor
deveni purtatori minoritari si se recombina. Daca se conecteaza un circuit exterior de-a
lungul jonctiunii p-n, se poate masura o fototensiune U sau un fotocurent.Curentul I (v )
caracteristic al jonctiunii este dat de ecuatia diodei:
qV
I I 0 exp 1
KT
Curentul I este current de injectie care va circula prin jonctiune sub influenta
polarizarii directe U. Aici I 0 este curentul de saturatie, reprezentand purtatorii liberi care pot
curge prin jonctiune, traversand bariera b prin activare termica. Lumina genereaza un
surplus de electroni si goluri cu viteza de generare G. Daca dioda este scurtcircuitata,
curentul in circuit este esentialmente un current care curge prin jonctiune sub influenta
campului interior, cu alte cuvinte el cuprinde toti purtatorii minoritari generati inauntrul
lungimii de difuzie a jonctiunii (se presupune ca lungimile de difuzie Le si Lh sunt largi in
comparatie cu grosimea stratului).
Cu alte cuvinte nu sunt separate numai perechile generate inauntrul jonctiunii de
campul interior, ci o mare parte din perechi din interiorul lungimii de difuzie pot difuza din
regiunea ce contine un camp in sensul campului interior si pot fi separate; jonctiunea extrage
purtatorii minoritari generati optic din lungimea de difuzie.
Astfel curentul de scurtcircuit este:
I sc Aq Le Lh G ,
unde A este aria jonctiunii p-n. De observat ca curentul de scurtcircuit curge in directia opusa
celui obtinut in timpul polarizarii directe externe.
Daca in loc de scurtcircuit este folosita o sarcina rezistiva finita, pentru a evalua
fototensiunea V, curentul net prin sarcina va fi mai mic decat cel de scurtcircuit datorita
circulatiei in sens opus a curentului injectat. In concluzie curentul fotovoltaic pentru o
fototensiune V este:
qV
I I sc I 0 exp 1
KT
KT I sc
Vcd ln 1
q I0
100
10
Cand un cristal pur de siliciu(A-B) este luminat de o raza de soare, unul sau mai multi
electroni sunt indepartati de nucleu(C), in locul acestora formandu-se "gauri". Aceste “gauri”
sunt umplute ulterior cu alti electroni, proces in urma caruia se degaja energie(D).
Tipuri de celule fotovoltaice
conventionale
subtiri
sferice
multijunctionale
policristaline
fara siliciu
Pentru utilizarea energiei solare este nevoie de conversia acesteia în alte forme de energie,
conversii care sunt:
conversia fototermicã
care prezintã o mare importanţã în aplicaţiile industriale (încãlzirea clãdirilor,
prepararea apei calde de consum, uscarea materialelor, distilarea apei etc.). în cazul
conversiei fototermice, adicã a termoconversiei directe a energiei solare, se obţine
cãldura înmagazinatã în apa, abur, aer cald, alte medii (lichide, gazoase sau solide).
Cãldura astfel obţinutã poate fi folositã direct sau convertitã în energie electricã, prin
centrale termoelectrice sau prin efect termoionic; poate fi folositã prin transformãri
termochimice sau poate fi stocatã în diverse medii solide sau lichide.
conversia fotomecanicã
care prezintã importanţã deocamdatã în energetica spaţialã, unde conversia bazatã
pe presiunea luminii dã naştere la motorul tip "velã solarã", necesar zborurilor navelor
cosmice. Conversia fotomecanicã se referã la echiparea navelor cosmice destinate
cãlãtoriilor lungi, interplanetare, cu aşazisele "pânze solare", la care, datoritã
interacţiei între fotoni şi mari suprafeţe reflectante, desfãşurate dupã ce nava a ajuns
în "vidul cosmic", se produce propulsarea prin impulsul cedat de fotoni la interacţie.
conversia fotochimicã
care poate prin douã moduri sã utilizeze Soarele într-o reacţie chimicã, fie direct prin
excitaţii luminoase a moleculelor unui corp, fie indirect prin intermediul plantelor
(fotosintezã) sau a transformãrii produselor de dejecţie a animalelor. Conversia
fotochimicã priveşte obţinerea pilelor de combustie prin procesele de mai sus.
conversia fotoelectricã
cu mari aplicaţii atât în energetica solarã terestrã, cât şi în energetica spaţialã.
Conversia fotoelectricã directã se poate realiza folosind proprietãţile materialelor
semiconductoare din care se confecţioneazã pilele fotovoltaice. Problema a fost
complet rezolvatã la nivelul sateliţilor şi a navelor cosmice, dar preţurile, pentru
utilizãrile curente, sunt încã prohibitive.
I=Isc−IO[exp qV / KT−1]
se obtine: VL=KT/q ln(1+(Isc−IL)/Io) −ILRS
Energia solara este considerata ca deosebit de promitatoare.
Tarile dezvoltate acorda o mare importanta activitatilor de cercetare in scopul gasirii
celor mai eficiente scheme de valorificare.Trebuie subliniat ca dificultatile in obtinerea
combustibililor clasici sunt de natura sa accelereze cercetarile si sa conduca la marirea
aportului energiei solare in balanta de combustibil.
APLICATII
Pe “bancul de proba”
CENTRALELE SOLARE
In efortul de a diversifica sursele de energie, menit sa asigure in continuare
dezvoltarea energeticii, specialistii si-au indreptat privirea sis pre Soare.Astrul zilei emana cu
darnicie pe Pamant, numai in decurs de o saptamana, o energie echivalenta cu a tuturor
surselor energetice ale planetei noastre.In viitor energia silara urmeaza sa joace un rol tot
mai important in functionarea instalatiilor din intreprinderi, in asigurarea transporturilor, ca si
in alte domenii ale activitatii umane.
Principala problema ce se ridica este colecterea acestei energii si mai cu seama
colectarea ei.I domeniul colecterii, esentiala este celula fotovoltaica.se pare ca introducerea
hidrogenului ca mediu de transmisie, depozitare si distribuire ar fi cea mai convenabila.pe
langa aceasta s-a mai studiat incalzirea cu vapori, cu aer si sare topita.Astfel, inca din 1990
s-a inceput construirea unor centrale solare, care s-au aflat la inceput pe “bancul de proba”.
Prin urmare, pe o suprafata de 10.793 m 2 au fost instalate 201 de captatoare, care
functionau cu un randament de 12%.In aceeasi perioada a fost obtinut un record al
randamentului de 25%,aceasta centrala dispunea de 224 de oglinzi, fiecare cu un diametru
de 11 m2.Productia acesteia se estimeaza la 250 kw/h.
Specialistii au ajuns atunci la concluzia ca este timpul sa fie instalata pe “bancul de
proba “ si o centrala helio-energetica-satelit, plasata pe o orbita geostationara.Aceasta
centrala inzestrata cu celule fotovoltaice, ar receptiona permanent energia solara, intr-o
cantitate de zece ori mai mare decat pe Pamant, und ear transmite-o sub forma de
microunde.
O declaratie facuta de Aurel Dianu –un amator al acestui domeniu in anii ’90-legata
de acest tip de centrale solare, avea inca de pe atunci o nuanta de speranta:”Dupa calculele
facute, o asemenea statie ar trebui sa aiba o lungime de 9 km si o latime de 5 km, iar
panourile ce ar urma sa fie montate ar atinge greutatea de 50.000 tone fiecare, ceea ce ar
necesita rachete foarte puternice pentru plasarea lor pe orbita.Cu toate acestea oamenii de
stiinta sunt optimisti.ei sunt convinsi ca , nu peste mult timp, una sau mai mlte asemenea
centrale, care azi ne par de domeniul fantasticului, vor ajunge pe “bancul de proba”,
evoluand in jurul planetei albastre si furnizandu-I energia de care este atat de insetata”.Se
pare ca optimismul oamenilor de stiinta a avut in cele din urma un finish.
Bolizii solari
Stiati ca...
1.Spitalul St. Rose din San Antonio, Texas foloseste un sistem termo-solar de incalzire
pentru 90% din totalul de apa calda necesara. Sistemul are un bazin de 30000 de L si un
colector cu o suprafata de 5000 de metri patrati. Acest mod de obtinere a apei calde ajuta
spitalul sa economiseasca 17.000$ pe an.
2. Locatari acestui bloc din Honolulu, Hawai au optat in anul 1984 pentru
folosirea energiei termo-solare la incalzirea apei datorita preturilor mari
ale petrolului. Sistemul foloseste aproximativ 50 de colectori cu taler plat
de 48 metri patrati si un bazin de 13500 l pentru asigurarea a 70% din
totalul necesar de apa calda.
Certitudinile prezentului…
Pentru utlizarea pe viitor pe scara larga a energiei solare pledeaza insusi costul
acesteia. Astfel, in tara noastra, gigacaloria a fost intotdeauna mai ieftina decat in oricare alta
solutie.
Inca din 1986 se estima ca anul 2000 va aduce un aport solar de 2-10 % din
necesarul de energie primara al omenirii, cifrele variind de la o tara la alta in functie de
posibilitatile tehnologice si financiare, de pozitia geografica si disponibilitatile de combustibili
clasici.
Si alte cifre au “pledat” convingator:in cazul conversiei in energie electrica, din
energia medie anuala dispnibila la scara planetara la suprafata solului, de 800-1500
kWh/m2/an, in functie de solutiile tehnice utilizate se pot capta 80-150 kWh/m 2/an, iar tot
necesarul de energie primara al omenirii este echivalent cu enrgia ce se poate capta de la
Soare, in conditiile de randament actual, pe o suprafata de circa 1.000.000 km2.
Cuprins
2. Energia termo-solara
2.1 Istoria energiei termo-solare
2.2 Colectori cu taler plat
2.3 Componenetele unui colector cu taler plat
2.4 Transformarea energiei termo-solare in energie electrica
2.5 Sisteme de captare a energiei termo-solare
2.6 Aplicatii
2.7 Avantajele energiei termo-solare
3. Celule fotovoltaice
3.1 Modul de functionare al celulelor fotovoltaice
3.2 Tipuri de celule fotovoltaice
5. Aplicatii
5.1 Pe “bancul de proba”- Centralele solare
5.2 Bolizii solari
5.3 Cutia postala cu semnalizator solar
5.4 Stiati ca…celulele fotovoltaice au mai aparut si…
…despre energia termo-solara se mai stie ca…
5.5 Certitudinile prezentului
5.6 Argumente ale viitorului
6. Glosar
7. Bibliografie
Glosar
Reactie de fuziune - reactie ce are loc intre atomii de hidrogen , care se combina
si
formeaza atomii de helium, in urma careia se degaja energie
sub forma unor raze gamma.