Chestionarul de tendinte accentuate Schmiescheck

Chestionarul isi propune evidentierea aspectelor care conduc spre

diagnoza unor structuri de personalitate accentuata, fiind un instrument
subsumat tipologiei personalitatii clinice sau accentuate, dezvoltata de K.
Leonhard. Studiul de traducere si experimentare pentru varianta
romaneasca ii apartin lui Nestor 1975. “Exista 10 scale, fiecare cu un
numar de 12 itemi, 8 sau 4 itemi corespunzand celor 10 tipuri de trasaturi
accentuate: demonstrativitate, hiperexactitate, hiperperseverenta,
nestapanire, hipertimie, distimie, ciclotimie, exaltare, anxietate, emotivitate”
Subiectul raspunde prin da sau nu majoritatea itemilor avand cheia in nu. In
ordine descendenta interpretatrea indica severitatea tendintei pentru
valoarea 18, iar valoarea 12 indica, conform autorului, limita de la care
putem diagnostica o tendinta spre accentuare in comportament.
Instrumentul este constituit din 88 de intrebari, nefiind nici o restrictie in
privinta timpului de lucru.

Plecand de la tipul de personalitate, “adancind tematica tipului si

biotipului se vor contura nu numai raspunsuri ci si metode pentru
exploatarea si extinderea sentimentelor sociale, tinand seama de limitele
firesti in care persoana poate evolua, se pot aduce unele sugestii in
problema orarului de lucru” .

PROBLEME. În psihologia aplicată, diagnosticarea personalităţii are

o pondere deosebită, încercându-se diverse corelări între comportament,
activitate, performanţă şi personalitate. Neuropsihiatrul german Karl
Leonhard insistă asupra explorării personalităţii accentuate pentru nevoi
clinice, iar colaboratorii săi au elaborat diverse instrumente de lucru pentru
facilitarea investigaţiei.
MATERIAL. În acest sens, Dr. H. Schmieschek de la clinica de boli
nervoase ,,Charite,, a Universităţii Humboldt din Berlin (unde profesorul K.
Leonhard a funcţionat ca director) a întocmit un chestionar tradus (cu
acordul autorului), experimentat şi adaptat pentru ţara noastră de
psihologul I. Nestor.
Chestionarul este alcătuit din 88 de întrebări, prezentate amestecat,
formând 10 grupe (I – IX), fiecare grupă urmărind exploatarea şi
evidenţierea unor ,,trăsături accentuate”.
1. Grupa I – cu 12 întrebări, se referă la demonstrativitate;
2. Grupa II – cu 12 întrebări, se referă la hiperreactivitate;
3. Grupa III - cu 12 întrebări, se referă la hiperperseverenţă;
4. Grupa IV - cu 8 întrebări, se referă la nestăpânire/neînfrânare;
5. Grupa V - cu 8 întrebări, se referă la hipertimie;
6. Grupa VI - cu 8 întrebări, se referă la distimie;
7. Grupa VII - cu 8 întrebări, se referă la ciclotimie;
8. Grupa VIII - cu 4 întrebări, se referă la exaltare;
9. Grupa IX - cu 8 întrebări, se referă la anxietate;
10. Grupa X - cu 8 întrebări, se referă la emotivitate;

TEHNICA: Chestionarul poate fi aplicat în 4 variante metodologice:

1. dacă sunt posibilităţi de tipărire, fiecare subiect îşi primeşte
exemplarul său, urmând să lucreze după indicaţiile
psihometricianului;
2. dacă nu este posibilă tipărirea, subiectul primeşte întrebările,
dar răspunsurile sunt consemnate pe o foaie de protocol;
3. dacă nici protocolul nu poate fi multiplicat, datele se înscriu
simplu pe o foaie, subiectul îşi scrie, deci, singur protocolul;
 4. experimentatorul citeşte el însuşi întrebările, subiectul sau
subiecţii (pentru varianta colectivă) consemnând răspunsurile.
Indiferent de forma de aplicare,sarcina principală a subiectului este
aceeaşi – răspunde scris sau verbal prin Da sau Nu.

INSTRUCŢIUNI. Fie că utilizarea chestionarului este individuală, fie că ea

are loc în colectiv, este necesară o încăpere adecvată fără presiuni fonice;
pe uşă, în exterior, se agaţă un placaj cu “Nu intraţi, se examinează”. În
cazul unei examinări colective, subiecţii vor fi plasaţi distanţat.

Experimentatorul atrage atenţia subiectului să nu lase nici o întrebare

fără răspuns, că poate cere lămuriri suplimentare; se lucrează pe rând nu
pe sărite. Subiecţii nu sunt presaţi de timp. Schmieschek recomandă ca
subiectul să fie făcut atent că la acest chestionar nu se determină aptitudini
ci comportamente.

TIMP.
Timpul de lucru este nelimitat, fără presiuni, fără constrângeri. În linii mari,
timpul de lucru variază între 30 – 60 min. (exclusiv pe subiect). Ca perioadă
a zilei, chestionarul poate fi aplicat oricând, numai dacă subiectul nu se află
într-o stare de oboseală, tensiune sau grabă; acestea falsifică răspunsurile.

CORECTARE.
Pentru facilitarea realizării acestei secvenţe, redăm mai întâi, după
H.Schmieschek, în tabelul de mai jos, cheia răspunsurilor simptomatice
pentru fiecare dintre cele 10 grupe. Numerele din tabel se referă la numărul
întrebărilor din chestionar.

I. Demonstrativ VI. Distimic

DA: 7, 19, 22, 29, 41, 44, 63, 66, DA: 9, 21, 43, 75, 87.
 73, 85, 88.
Nu: 31, 53, 65.
NU: 51.
(* 3)
(* 2)
II. Hiperexact VII. Ciclotim
DA: 4,14, 17, 26, 39, 48, 58, 61, DA: 6, 18, 28, 40, 50, 62, 72,
70, 80, 83. 84.
NU: 36. Nu: -
(* 2) (* 3)
III. Hiperperseverent VIII. Exaltat
Da: 2,15, 24, 34, 37, 56, 68, 78, DA: 10, 32, 54, 76.
Nu: 12, 46, 59. Nu: -
(* 2) (* 6)
IV. Nestăpânit IX. Anxios
DA: 8, 20, 30, 42, 52, 64, 74, 86. DA: 16, 27, 38, 49, 60, 71, 82.
NU. - Nu: 5. -
(* 3) (* 3)
V. Hipertim X. Emotiv
DA: 1, 11, 23, 33, 45, 55, 67, 77. DA: 3, 13, 35, 47, 57, 69, 79.
Nu: - Nu: 25.
(* 3) (* 3)

Aşadar, dacă la întrebările 5, 12, 25, 31, 36, 46, 51, 53, 59 şi 65
subiectul subliniază NU, răspunsul este simptomatic şi va fi socotit drept
DA.
Corectarea propriu-zisă a chestionarului se operează prin examinarea cu
atenţie a răspunsurilor DA în care se înglobează şi NU – urile socotite
drept DA.
COTAREA. În continuare, se face un calcul simplu al frecvenţei
simptomelor pentru fiecare dintre cele 10 grupe, calcul care este uşurat
prin marcarea prealabilă cu +. Semnele se adună, apoi se verifică din nou
corectitudinea cotării, pentru a evita sărirea peste un răspuns; fapt care ar
duce la modificarea rezultatului.

INTERPRETARE FACTORI
I. FIREA DEMONSTRATIVĂ
 capacitate normală de refulare;
 laudă de sine;
 activitate practică cu scop de a se impune;
 autocompătimire;
 hotărâri pripite;
 mare adaptabilitate la oameni;
 fantezie.
În copilărie – citesc cu plăcere pentru alţii, egoişti, refulează cu
uşurinţă, mincinoşi, amabilitate cu cei mari, pripeală.
II. FIREA HIPEREXACTĂ
III. FIREA HIPERPERSEVERENTĂ
 perseverare anormală a afectului;
 susceptibilitate;
 se simte uşor jignit;
 nu acceptă critica;
 procentul subestimat al propriei valori;
 gelozie;
 ipohondrie;
 îndărătnic;
 dezvoltare paranoică în urma alternanţei succes – eşec.
IV. FIREA NESTĂPÂNITĂ
 reacţionează impulsiv;
 conformaţie atletică – preferă activitatea fizică;
 schimbări dese de serviciu;
  nu le plac investigaţiile medicale;
 nu au scrupule morale;
 mănâncă şi bea orice le place (alcoolici cronici şi
prostituate);
 la adolescenţă fug de acasă;
 gândire lentă, greoaie;
 povestesc detalii;
 pedanţi;
 pot trece de la indispoziţie la depresie şi de aici la suicid.
V. FIREA HIPERTIMICĂ
 veselie continuă;
 nevoie de acţiune (de aceea sunt împrăştiaţi);
 digresiuni în gândire (fugă de idei);
 stabilesc uşor relaţii;
 înclinaţie spre alcool (în combinaţie cu trăsătura
demonstrativă).
VI. FIREA DISTIMICĂ (TEMPERAMENT DEPRESIV)
 serios;
 conştiincios;
 meditativ;
 afectat de evenimentele triste ale vieţii;
 imbold spre acţiune diminuat;
 gândire lentă.
VII. FIREA CICLOTIMICĂ
 alternanţa stărilor hiper şi hipotimice (oscilaţie în funcţie de
ambianţă şi teme de discuţie);
 calomniază;
 falsifică;
 înşeală.
VIII. FIREA EXALTATĂ
 se entuziasmează şi disperă uşor;
 dragoste pentru muzică, natură, religie, filozofie;
 un eşec îi face nefericiţi;
 grijă excesivă pentru propria persoană;
 sentimente nobile.
IX. FIREA ANXIOASĂ
A. La copii:
 frică de: întuneric, furtună, câini şi injecţii.
 B. La adulţi:
 nu se pot apăra (afirma) în cadrul unei dispute;
 docili, uneori apare o supracompensaţie;
 tendinţe la spaime;
 tendinţe la ipohondrie.

PERSONALITATI ACCENTUATE “SMIESCHECK”

I. FIREA DEMONSTRATIVA
Persoana se caracterizeaza printr-o mare capacitate de refulare.
Aceasta o ajuta sa traiasca rolurile atat de intens incat, in cazurile de
accentuare a acestei trasaturi, falsifica realitatea fara sa-si dea seama.
Daca in limitele normalitatii demonstrativitatea se manifesta printr-o mare
capacitate empatica, prin imaginatie, adaptabilitate, mobilitate a expresiei,
in cazurile morbide se manifesta ca personalitate isterica cu insusirile :
minciuna, inconsecventa, delincventa, etc.
• capacitate normală de refulare;
• laudă de sine;
• activitate practică cu scop de a se impune;
• autocompătimire;
• hotărâri pripite;
• mare adaptabilitate la oameni;
• fantezie.
În copilărie – citesc cu plăcere pentru alţii, egoişti, refulează cu
uşurinţă, mincinoşi, amabilitate cu cei mari, pripeală.

II. FIREA HIPEREXACTA

Se manifesta gradual, de la tendinte de hieprexactitate la psihopatia
anancasta (nevroza obsesiva). Esenta – lipsa capacitatii de refulare
(contrariul firii demonstrative).
Apare tendinta de a chibzui totul pentru a inlatura orice posibilitate de
greseala, sau pentru ca nu pot inlatura din conduita ideea ca poate exista o
solutie mai buna. Nu sunt in stare sa refuleze teama, se inhiba si au
greutati in activitate. Chestiunile de mica importanta nu il determina insa sa
ia hotarari. La anancasti nu se poate lua hotarari nici cand exista toate
premisele de a le lua. (contrar firii isterice)

Mod de manifestare:
• Hiperexactitatea (cand doar este accentuate) prezinta avantaje:
hiperconstiinciozitate, meticulozitate, spirit de ordine, trasaturi ale
personanei valoroase, poate ajunge la unele exagerari care ii complica
viata, are – sens altruist, sens egoist (grija exagerata pentru propria-i
bunastare), care in limite moderate este pozitiv, manifestandu-se prin :
evitarea primejdiilor inutile, evitarea exceselor la bautura si fumat.
Psihopatia anancasta (hiperexactitatea are o intensitate mare,
psihopatica) prezinta dezavantaje:
a. Capacitaea de decizie este prejudiciata
b. Munca nu se mai desfasoara fluent (indoieli continue, verificari
permanente, ramaneri in urma)
c. Ii vine greu sa plece de la lucru
d. Intoarceri pentru verificari
e. Nelinistea persista si in timpul liber, al odihnei (nu se odihneste)
f. Minutiozitate exagerata
g. Grija excesiva de a evita accidentele
h. Pierde mult timp
i. O munca de raspundere ii creaza multe motive de teama.
Pe fondul psihopatiei anancaste se poate dezvolta nevroza obsesiva.
Nevroza anancasta (nevroza obsesiva) se caracterizeaza prin:
• Luarea hotararilor este o problema chiar in lipsa pericolului.
• Primejdia minima pare amenintatoare datorita nehotararii permanente
asupra existentei sau nu a motivului de teama. Oscilarea intre cei doi poli
ai framantarii da nastere fricii patologice a nevroticilor obasesivi, fricii pe
care ei o considera neintemeiata fara a o putea invinge.
• Incearca sa lupte impotriva obsesiei inca din perioada dezvoltarii
afectului, dar deoarece capacitatea de refulare este insuficienta chiar
lupta impotriva obsesiei creeaza obsesia, caci alternanta sporeste frica.
Dezvoltarea obsesiva porneste de la prima ezitare atunci cand ar fi
necesara o hotarare. Urmatoarele ezitari in imprejurari similare fac sa
creasca inhibitia mult peste punctual de plecare.
• Se produc fixatii, in unele domenii subiectul nu se mai comporta normal
(nu face ceea ce ar trebui sa faca, sau are o activitate pe care nu ar trebui
sa o aiba). Prin dezvoltari obsesia se fixeaza unilateral. Cu cat nevroza
obsesiva este mai inaintata cu atat e mai clara limitarea la un domeniu
(individual nu mai are timp sa stea in cumpana la celelalte domenii).
Exemple de nevroze anancaste ( obsesiva)
• Nevroza hipohondrica (teama patologica de a avea o boala serioasa).
E determinata de imprejurari ca examene medicale care tin omul in
indecizie. Nevrozele hipocondrice nu se pot delimita précis de nevrozele
obsessive si se pot insoti un ape alta.
Exemple de nevroze hipocondrice:
• Cardiofobia – teama obsesiva de a avea o boala de inima
• Nosofobia – teama de a fi bolnav
• Ablutomania – tendinta obsesiva de a se spala pe maini pentru a
inlatura urmele infime de murdarie, microbe.
• La copii dezvoltarea anancasta presupune persistenta afectului (ori copiii
nu prea au afecte persistente) si ca urmare ea nu are loc in copilarie.
Doar in imprejurari prea persistente, ca nevroza obsesiva a parintilor, are
loc si la copii. TERAPIE : Prin terapie se inlatura nevroza obsesiva, nu si
hiperexactitatea. Terapia consta in sfatuirea persoanei de a lua masurile
cerute de impuls si san u mai lupte impotriva impulsului. Sa nu mediteze
prea mult cand are indoieli, ci sa treaca la actiune sau la un alt gand. Cu
timpil persoana anancasta renunta singura la masurile exagerate.
III. FIREA HIPERPERSEVERENTA
Se manifesta gradual de la hiperperseverenta la firea paranoida.
Esenta – perseverenta anormala a afectului. In general dupa ce a
provocat reactii ( actul comportamental), sau cand gandul se indreapta in
alte directii, dupa ce actul nu este posibil, afectul descreste lent, disparand
dupa un timp. La hiperperseverent, estomparea are loc mai lent. Cand se
gandeste la cele intamplate afectele reapar, putand si sa nu dispara
saptamani, luni in sir, desi a fost alimentat de noi evenimente. Se manifesta
in mod anormal in special afectele egoiste, datorita intensitatii proprii. Firea
hiperperseverenta se manifesta intotodeauna cand sunt atinse interesele
personale. Se formeaza afecte contra unor prejudicii sau acte de
opresiune, chiar daca obiectiv sunt neinsemnate. La prejudicii insemnate
nu iarta poate niciodata, sunt ranchiunosi.
Mod de manifestare:
 Susceptibili, tendinta de a se simti jigniti usor
 Setosi de prestigiu, resimt acut sentimental onoarei (de aceea se simt
usor jigniti)
 Suporta greu si prejudicial adus intereselor materiale
 Sentimente egoiste mai intense
  Au sentiment mai pronuntat al propriei valori
 Ranchiunosi, nu iarta, nu uita jignirile
 Sensibilitatea mai putin lezata in cazul sentimentului de dreptate
(acest sentiment fiind mai putin profound decat sentimentele egoiste).
Sub masca luptei pentru dreptate ei revendica de fapt un drept al lor, pe
care il generalizeaza pentru a-i da mai multa forta evolueaza in sens pozitiv
sau negative in general nu ajung sa se bbucure de stima, ambitiosi, ambitia
ii indeamna la realizari positive, dar si pentru realizari prin discreditarea
altora, a eventualilor concurenti, pentru combaterea a tot ce i se
impotriveste.
 perseverare anormală a afectului;
 susceptibilitate;
 se simte uşor jignit;
 nu acceptă critica;
 procentul subestimat al propriei valori;
 gelozie;
 ipohondrie;
 îndărătnic;
 dezvoltare paranoică în urma alternanţei succes – eşec.
Firea paranoida - Perseverant, banuitor, neincrezator, neincredere
generalizata, fara motiv exterior, izvorand din psihicul lor se simte mereu
nedreptatit isi pierde increderea in oameni, idei fixe obsessive, vrea sa aiba
intotodeauna dreptate, incapatanare, teama este prezenta ca si la
anancasti (nu atat de frecvent apare si dezvoltarea hipocondrica), afectul
sta pe primul plan. Aruncat din succese in insuccese, telul devine izvor de
desfatare, incat ratiunea critica nu mai tine piept afectelor. Dorintele sunt
luate drept realitati (se crede mare inventator), pierde din vedere alte teluri
si se formeaza ideile prevalente, cu influenta dominanta se explica nu prin
repetarea si insumarea experientelor de viata neplacute, ci prin alternanta
dintre success si insucces. In aceste conditii poate aparea si la cel care nu
este hiperperseverent. Afectele care ating o intensitate mare persisita timp
indelungat, subjuga gandirea, ducand la idei prevalente, chiar idei fixe,
obsesive (paranoid inseamna tendinta spre idei fixe). Pot aparea dezvoltari
paranoice cu character delirant (ca gelozia care deriva din oscilatia dintre
speranta si teama, ce conduce la intensitatea afectului).

IV. FIREA NESTAPANITA

Se manifesta gradual de la firea nestapanita la psihopatia epileptoida
(fara o adevarata legatura cu epilepsia).
 ESENTA: Pentru comportament sunt hotaratoare impulsurile,
instinctele, sentimentele sin u considerentele rationale. Ratiunea e mai
putin luata in seama. Se manifesta dorinte de descarcare nervoasa,
resimtita mai mult fizic decat psihic.
Manifestare: reactioneaza impulsive. Cand nu le convine ceva, isi arata
nemultumirea prin mimica, cuvinte, formuleaza pretentii sau se retrag
suparati. Se cearta pentru nimicuri cu sefii si colaboratorii, devin agresivi,
trantesc lucrarea pe birou, isi dau demisia, nu se gandesc la urmari. Au
incaierari cu oamenii pentru ca daca mania lor creste, cuvintele sunt
urmate de fapte. Sunt mai iuti la fapte decat la vorbe.
Nu se poate spune ca actiunile lor sunt pripite, ci mai degraba ca iritatia
lor creste asa de mult in intensitate, incat presupune o descarcare.
Dominarea de catre impulsuri se manifesta prin faptul ca:
 Mananca si beau ce le place. Devin alcoolici, nestapaniti in domeniile
sexuale (au raporturi sexuale foarte frecvente.psihopatele epileptoide
in tinerete cedeaza usor, unele devin prostituate).
 Inclinatie deosebita pentru munca fizica, care nu li se pare grea si in
acest domeniu obtin rezultate mult mai bune decat altii. Ii supara mai
degraba perturbarile din activitatea lor. Nestatornicia in viata
profesionala se datoreaza starii de proasta dispozitie si iratibilitate. Isi
schimba des serviciul.
 Nu prea au tendinta de a vorbi, caci a vorbi inseamna a gandi, ceea
ce nu le e caracteristic.
 Fire greoaie, care nu permite o dezvoltare in ritm rapid a reactiilor
affective. Afectele se umfla excesiv, in loc de a se intensdifica
exploziv. Au o predispozitie spre ample manifestari de manie si mai
putin pentru explozii bruste cum au colericii.
 In timpul examenelor medicale sunt tacuti, morocanosi sin u raspund
decat la strictul necesar. Examenele medicale sunt dezagreabile.
 Nu prea au scrupul moral. Comit in imprejurari favorabile cu usurinta,
acte necinstite, furturi. Crima premeditate nu le este caracteristica, ci
numai cea sub forma violentei fizice. Adolescentii ataca fetele. Nu au
intelegere pentru cerintele sociale pentru ca acestea reclama o
judecata mai profunda. Ei nu se gandesc decat prea putin la ceea ce
depaseste prezentul.
 Manifesta fuga impulsive, din dorinta de a se departa de locul
supararii. Manifesta fuga nemotivata (la adolescenti), fara motiv de
moment.
 Au afecte. Cand sunt linistiti sunt grijulii cu copii lor, iubitori de
animale, gata sa ajute.
  Violenta lor se datoreaza marii tensiuni affective sin u a lipsei de
afecte.
 Conformatie atletica a corpului. Sunt foarte puternici (element de
inrudire cu psihopatia epileptoida si epilepsia). Nu intotdeauna exista
o astfel de conformatie a corpului.
 Gandire greoaie si lenta. In unele cazuri capacitatea de intelegere
este mai scazuta (in special la psihopatii epileptoizi).
 Nu reusesc la testul de productivitate
 Mobilitate launtrica mica dovedita de gandirea lenta si greoaie si
dezvoltarea in ritm lent a afectelor.
 Pedanterie (ordonati, constiinciosi, meticulosi, exacti). La epileptici
este mai pronuntata.
 Amanuntire exagerata a naratiei, dau detalii multe sin u reusesc
decat cu greu sa spuna esentialul.
 Starile depressive apar la unele personalitati nestapanite si pot duce
la sinucideri. Epileptoizii fata de actele savarsite de ei manifesta
insensibilitate pentru ca nu le e specifica refelctia. O buna inteligenta
mai poate sa mai atenueze cate ceva, darn u mult atunci cand vine in
contact cu pornirile impulsive.
 Ceea ce isi propun in clipa de ratiune este rasturnat prin exploziile
affective.

Influentarea prin educatie este dificila pentru ca educatia se

adreseaza personalitatii constiente, sin u sferei impulsurilor. Cu
maturizarea personalitatii apare o ameliorare in autocontrolul
impulsurilor si tentatiilor.
Cele trei trasaturi: comportament greoi, insuficienta stapanirii de sine
si exagerata detaliere a gandirii pot san u fie prezente concomitant.
La nestapaniti si epileptoizi trasaturile caracteristice se reliefeaza
deosebit de puternic in copilarie.

V. FIREA HIPERTIMICA
Se manifesta gradual de la hipertimie la hipomanie.
Manifestare:
 Combinatie intre veselie - viata privita sub latura placuta, ca
fiind placuta, trecandu-se usor peste necazuri.
  dorinta de actiune - care poate duce la realizari de valoare,
inventii, inovatii.
 nevoia de a vorbi - sociabili, de aceea inclinatia de a bea ca
urmare a numarului mare de prieteni. In reuniuni sunt antrenanti, cu
umor, nu plictisesc, au teme noi de discutie.
 Digresiune in gandire – insotite de bogatia de idei, stimulatoare
pentru munca productive, dar care pot duce si la fuga de idei.
Componentele comportamentului hipertimic care se refera la afectivitate,
gandire si vointa nu coexista intotdeauna in acelasi grad. In general sunt
egale ca si in cazul hipomaniei.

HIPOMANIACII:
 Combinatie intre veselie – care constituie in acest caz o primejdie,
caci lucrurile sunt tratate cu usurinta, cu superficialitate. Lipseste simtul
datoriei, lipsesc remuscarile, apar usor abateri de la estetica.
 Isi pericliteaza reputatia si situatia materiala.
 Veselia se transforma frecvent in iritabilitate, nevoia de actiune –
in masura excesiva duce la activitate febrile dar sterile, indivizii sunt
imprastiati.
 Digresiune in gandire – care conduce la fantezi cu idei nerealiste.

VI. FIREA DISTIMICA

Se manifesta in grad inalt ca temperament subdepresiv. Gravitatea
depresiunii psihice nu merge in paralel cu gravitatea evenimentului, fiind
accentuate firea distimica.
MANIFESTARE:
 Afectati in mai mare masura de evenimente triste din viata
decat de cele vesele. Evenimentele zguduitoare pot duce la
depresiune reactiva - cand starea de depresiune este accentuate , de
lunga durata.
 Serioasi din fire, tinuta etica serioasa.
 Inboldul spre actiune este diminuat
 Gandirea este lenta
 In reuniuni participa putin la conversatii
 In prim plan apar sentimente contrare tendintelor egoiste.
Firea distimica este mai accentuate la adulti.

VII. FIREA LABILA

Se manifesta gradual de la firea labila la cea ciclotimica, iar in gradul cel
mai inalt sub forma bolii maniaco-depresive.
 ESENTA:
 Alternanta starii hipertimice cu starea distimica .
 Gravitatea depresiunii nu merge in parallel cu gravitatea
evenimentului, fiind accentuate de fire
 Atmosfera graduala a mediului poate duce la efecte oscilante.
La ciclotimici fara motive exterioare se trece de la un pol la altul, dar
se trece alte ori si datorita evenimentelor exterioare.
MANIFESTARE:
 Evenimentele fericite conduc la hipertimie cu intregul sau tablo –
veselie, dorinta de a actiona, de a vorbi, digresiune in gandire.
 Evenimentele triste conduc la depresiune cu incetineala in gandire si
actiune.

VIII. FIREA EXALTATA

Se manifesta gradual de la firea exaltata la temperamental anxios –
fericit (psihopatie).

ESENTA:
 Exaltatii reactioneaza intens la evenimente. Evenimentele
imbucuratoare provoaca repede extazul, cele triste conduc la
disperare

MANIFESTARE:
 Firea lor se asociaza mai putin cu egoismul si mai mult cu
altruismul
 Manifesta dragoste fata de oameni, bucurie pentru
prosperitatea lor, care pot atinge intensitate mare. Au sentimente
nobile.
 Sunt mai puternice impulsurile din sfera aspiratii – inclinatii
(dragoste pentru muzica, arta, natura, sport, filozofie, religie). Se
emotioneaza pentru ele pana la extaz. Din randul lor fac parte in
mare masura artistii, poetii, caci raportul afectiv dintre indivizi si
arta e mai puternic, fiind prezenta sensibilitatea afectiva. Firile
artistice se descurca greu in viata pentru ca nu sunt inarmate
pentru a face fata cerintelor brutale ale vietii.
 Reactia la celalalt pol e provocata de cauze banale. Pot fi
profund nefericiti din cauza unor banalitati. Frica si frica pentru
propria persoana pot deveni excesive. Teama este deosebit de
susceptibila de accentuare devenind coplesitoare, pentru
sentimente egoiste acest lucru nu este valabil.
  Disperarea profunda poate duce la sinucidere.

IX. FIREA ANXIOASA

MANIFESTARE:
• LA COPII: frica se manifesta atat de intens incat domina intreaga
personalitate. Copiilor anxiosi :
 Le este frica seara singuri in pat
 Le este frica de intuneric
 Le este frica de caini
 Le este frica de furtuna
 Le este frica de alti copii si de aceea sunt persecutati de
acestia
 Le este frica de profesori.

• LA ADULTI: frica este mai putin vizibila, sunt incapabili de a se afirma

in cazul divergentei de opinii cu alte persoane, cand intampina atitudini
mai energice dau inapoi, devin timizi, manifesta docilitate si timiditate,
determinate de observarea anxioasa a mediului (teama), manifesta
timiditate anancasta, deriva din nesiguranta launtrica, provenita din
faptul ca propriul lor comportament si-l stiu sub observatie (jena),
manifesta supracompensatie prin atitudine sigura de sine sau
aroganta, dar acestea sunt voite, artificiale. Din timiditatea anxioasa
poate sa apara atitudinea de incredere in ceilalti, prin care se incearca
obtinerea comportamentului lor favorabil.

• LA FEMEI: timiditatii i se adauga tendinta spre spaima, ori ca reflectare

a ceva ori ca frica resimtita subit.
Tendinta spre spaima, pe masura ce e mai clara, conduce la
certitudinea unei hiperiritabilitati a sistemului nervos vegetative, si care prin
intermediul sistemului nervos al inimii poate sa intensifice si frica.

FIREA EMOTIVA

ESENTA: reactii de mare sensibilitate – cu prag scazut de

declansare) si profunzime in sfera sentimentelor subtile. Numai
evenimentul ca atare exercita influenta asupra sentimentelor.
Intensitatea sentimentelor merge mana in mana cu gravitatea
evenimentelor exterioare.
 MANIFESTARI:
 Sunt impresionati de sentimentele din domeniul spiritual, nu si de
cele grosolane
 Reactiile affective nu sunt exaggerate sin u progreseaza atat de
rapid ca la exaltati.
 Reactioneaza mai putin vehement, mai sentimental
 Cauze minore duc la sentimente profunde, sentimentele altruiste
mai puternice decat cele egoiste
 Simt mila mai repede, se induioseaza mai repede, sunt mai
accesibile bucuriile produse de arta si natura
 Mimica lor tradeaza firea afectiva
 Le dau lacrimile usor la filme, la povestiri triste, le dau usor
lacrimile de bucurie sau induiosare

O trauma psihica poate produce depresiune reactiva (ca urmare a

sensibilitatii afective) si care poate duce la tentative de sinucidere.
Gravitatea depresiunii merge parallel cu gravitatea evenimentelor
exterioare.
Nu are predispozitie deosebita pentru depresiune. Se bucura mai
repede si mai intens decat altii.

COPIII SUNT ANXIOSI.

CHESTIONARUL H. SCHMIESCHEK
INSTRUCŢIUNI
 Citiţi cu multă atenţie, fiecare întrebare şi răspundeţi bifând cu
un „X” pe DA sau pe NU în foaia de răspuns pe care aţi primit-o.

1. În general, sunteţi un om voios şi fără griji?

2. Sunteţi sensibil (ă) la jigniri?
3. Vă dau, uneori, repede lacrimile?
4. După ce aţi terminat cu bine o treabă oarecare, vi se întâmplă,
câteodată, să vă îndoiţi, totuşi, că aţi făcut bine şi nu aveţi linişte
până când nu vă convingeţi încă o dată?
5. În copilărie, aţi fost atât de îndrăzneţ (îndrăzneaţă) ca şi ceilalţi
(celelalte) de o vârstă cu dv.?
6. Dispoziţia dv. este schimbătoare – de la mare voioşie la mare
deprimare?
7. De obicei, într-o reuniune amicală, sunteţi în centrul atenţiei celorlalţi?
8. sunt zile în care, fără motiv aparent, sunteţi îmbufnat (ă) şi iritat (ă),
încât este mai bine să nu vi se adreseze nimeni?
9. Credeţi că sunteţi o persoană serioasă?
10. Sunteţi în stare să vă entuziasmaţi puternic?
11. Sunteţi foarte întreprinzător (întreprinzătoare)?
12. Uitaţi uşor când cineva v-a jignit?
13. Sunteţi foarte milos (miloasă)
14. Atunci când puneţi o scrisoare la cutie, obişnuiţi să controlaţi,
cu mâna, dacă scrisoarea a intrat cu adevărat?
15. Aveţi ambiţia ca, la locul de muncă, să faceţi parte din cei mai
buni?
16. Vă este frică (sau v-a fost, când eraţi copil) de furtună şi de
câini?
17. Cred despre dv., unii oameni, că sunteţi puţin pedant (ă)?
18. Dispoziţia dv. depinde, ea, de întâmplările prin care treceţi?
19. Sunteţi totdeauna agreat (ă), simpatizat (ă) de către toţi
cunoscuţii dv.?
20. Aveţi, uneori, stări de nelinişte şi de tensiune (încordare)
puternice?
21. De obicei, vă simţiţi apăsat (ă) de ceva, deprimat (ă)?
22. Aţi avut, până acum, crize de plâns, sau crize nervoase (şoc
nervos)?
23. Vă vine greu să staţi pe scaun timp mai îndelungat?
24. Când cineva v-a făcut o nedreptate, luptaţi energic pentru
interesele dv.?
25. Sunteţi în stare să tăiaţi un animal?
26. Vă supără faptul că, acasă, perdeaua sau faţa de masă sunt
puţin cam strâmbe şi le îndreptaţi imediat?
27. Când eraţi copil, vă era frică să rămâneţi seara singur (ă)
acasă?
28. Vi se schimbă des dispoziţia fără motiv?
29. În activitatea dv. profesională, sunteţi totdeauna printre cei mai
capabili?
30. Vă înfuriaţi repede?
31. Puteţi fi, câteodată, cu adevărat exuberant (ă), voios (voioasă)?

32. Puteţi uneori să trăiţi un sentiment de fericire deplină?

33. Aţi fi de acord să fiţi invitat (ă) la o reuniune veselă?
34. De obicei, spuneţi oamenilor în mod deschis părerea dv.?
35. Vă impresionează cumva dacă vedeţi sânge?
36. Vă place o activitate cu mare răspundere personală?
37. Sunteţi înclinat (ă) să interveniţi pentru oameni cărora li s-a
făcut o nedreptate?
38. Vă simţiţi prost când vă duceţi în pivniţa (cămara) întunecoasă?
39. Vă plac mult activităţile care trebuie făcute încet şi foarte exact
– în locul celor care pot fi făcute repede şi fără migală?
40. Sunteţi o persoană sociabilă?
41. La şcoală, vă plăcea (vă place) să spuneţi (să recitaţi) poezii?
42. Aţi fugit vreodată de acasă, când eraţi copil?
43. Vi se pare grea viaţa?
44. Vi s-a întâmplat să fiţi tulburat (ă) de conflicte sau de supărări,
încât v-a fost imposibil să vă mai duceţi la lucru?
45. S-ar putea spune despre dv. că, în general, nu vă pierdeţi prea
repede buna dispoziţie atunci când aveţi un insucces (când nu vă
reuşeşte ceva)?
46. Dacă v-a jignit cineva, faceţi dv. primul pas spre împăcare?
47. Vă plac mult animalele?
48. Vă întoarceţi, uneori, din drum ca să vă convingeţi că, acasă
sau la locul de muncă, totul este în regulă şi că nimic nu se poate
întâmpla?
49. Sunteţi câteodată chinuit (ă) de o frică nelămurită că dv. sau
rudelor dv., li s-ar putea întâmpla ceva rău?
50. Credeţi că dispoziţia dv. depinde de starea vremii?
51. V-ar displăcea cumva să vă urcaţi pe o scenă şi să vorbiţi în
faţa publicului?
52. Când cineva vă necăjeşte rău de tot şi cu intenţie, aţi fi în stare
să vă ieşiţi din fire şi să vă încăieraţi?
53. Vă plac mult petrecerile?
54. Vă simţiţi adânc descurajat (ă) când aveţi decepţii?
55. Vă place o muncă unde dv. trebuie să organizaţi mult?
56. În mod obişnuit, urmăriţi cu tărie scopul pe care vi l-aţi propus,
chiar dacă întâmpinaşi multă rezistenţă?
57. Poate să vă influenţeze într-atât un film tragic, încât să vă dea
lacrimile?
58. Vi se întâmplă să adormiţi cu greutate, pentru că vă gândiţi la
problemele zilei sau ale viitorului?
59. Ca şcolar, aţi suflat colegilor, sau i-aţi lăsat să copieze după
dv.?
60. V-ar displăcea să treceţi prin cimitir, în întuneric?
61. Sunteţi peste măsură de grijuliu (grijulie)ca, acasă la dv.,
fiecare lucru să aibă un loc al lui?

62. Vi se întâmplă, câteodată, să mergeţi seara la culcare şi

dimineaţa să vă sculaţi prost dispus (ă) şi apăsat (ă), stare care să
dureze câteva ore?
63. Puteţi să vă adaptaţi uşor la situaţiile noi?
64. Aveţi uneori dureri de cap?
65. Râdeţi des?
66. Faţă de oamenii pentru care nu aveţi consideraţie, vă puteţi
purta foarte prietenos, încât ei să nu observe adevărata dv. părere
despre ei?
67. Sunteţi o persoană vioaie, plină de viaţă?
68. Suferiţi mult din pricina nedreptăţii?
69. Sunteţi un categoric prieten al naturii?
70. Întrucât nu sunteţi chiar atât de sigur (ă) – aveţi obiceiul ca,
atunci când plecaţi de acasă, sau mergeţi la culcare, să controlaţi
totdeauna încă o dată starea unor lucruri (de pildă: dacă gazul este
închis, dacă aparatele electrice sunt scoase din priză, dacă uşile sunt
încuiate etc.)?
71. Sunteţi sperios (sperioasă)?
72. Vi se poate schimba dispoziţia în urma consumării alcoolului?
73. Colaboraţi, sau aţi colaborat, cu plăcere, în tinereţea dv., la
cercuri teatrale de amatori?
74. Vă este câteodată foarte dor de depărtări?
75. În mod obişnuit, priviţi viitorul cu pesimism?
76. Vi se poate schimba atât de puternic dispoziţia, încât să aveţi,
uneori, un mare sentiment de bucurie, pentru ca, apoi, să cădeţi într-
o stare grea de amărăciune?
77. Vă vine uşor să creaţi bună dispoziţie într-o societate, într-o
reuniune?
78. De obicei, rămâneţi multă vreme supărat (ă)?
79. Sunteţi foarte puternic impresionat ( ă) de suferinţa altor
oameni?
80. În mod obişnuit, în caietele de şcoală, scrieţi încă o dată o
pagină dacă se întâmplă să faceţi o pată de cerneală?
81. Se poate spune că, în general, vă arătaţi faţă de oameni, mai
mult prudent (ă) şi bănuitor (bănuitoare), decât încrezător
(încrezătoare)?
82. Aveţi des vise cu spaime?
 83. Sunteţi, câteodată, terorizat (ă) de gândul că, fiind pe peronul
unei gări, să vă aruncaţi înaintea trenului împotriva voinţei dv.? Sau,
când priviţi la o fereastră, la etaj, să vă aruncaţi în gol?
84. În mod obişnuit, deveniţi vesel (ă) într-un loc plăcut?
85. În general, vă debarasaţi (vă scăpaţi) uşor de problemele
apăsătoare şi nu vă mai gândiţi la ele?
86. Când consumaţi alcool, deveniţi, de obicei, impulsiv (ă)?
87. În discuţii, sunteţi mai degrabă zgârcit (ă) la vorbă, decât
vorbăreţ/vorbăreaţă?
88. Atunci când trebuie să colaboraţi la o reprezentaţie teatrală, aţi
putea să vă însuşiţi atât de bine şi cu atâta dăruire rolul, încât pe
scenă să uitaţi complet că sunteţi un altul?

DACĂ AŢI TERMINAT, NU REVENIŢI ASUPRA ÎNTREBĂRILOR, CI

PREDAŢI IMEDIAT CAIETUL.

CHESTIONAR SCHLMIESCHEK

Numele _____________________ Prenumele

__________________________ Vârsta _________ Data examinării
_______________
Nr. Nr.
Nr.
ite DA NU ite DA NU DA NU
item
m m
1. 30. 59.
2. 31. 60.
3. 32. 61.
4. 33. 62.
5. 34. 63.
6. 35. 64.
7. 36. 65.
8. 37. 66.
9. 38. 67.
10. 39. 68.
11. 40. 69.
12. 41. 70.
13. 42. 71.
14. 43. 72.
15. 44. 73.
16. 45. 74.
17. 46. 75.
18. 47. 76.
19. 48. 77.
20. 49. 78.
21. 50. 79.
22. 51. 80.
23. 52. 81.
24. 53. 82.
25. 54. 83.
26. 55. 84.
27. 56. 85.
28. 57. 86.
29. 58. 87.
88.