Sunteți pe pagina 1din 9

RECEN

ZIE
JEAN PIAGET (2005).
“ Reprezentarea lumii la copil”.
Bucuresti: Ed. Cartier.

Psiholog si epistemolog (epistemologie=teoria


cunoasterii stiintifice) , director al Centrului
International de Epistemologie Generala din Geneva,
autor al unei teorii genetice a dezvoltarii psihice, in
stransa legatura cu cautarile in domeniile logicii,
semioticii si epistemologiei, Jean Piaget (1896-1980)
isi consacra cea mai mare parte a cercetarilor studierii
psihologiei copilului, Reprezentarea lumii la copil ,
carte scrisa in anul 1947- tradusa in numeroase limbi
– constituind o teza majora a preocuparilor sale de-o
viata si , totodata, cea mai cunoscuta lucrare a
autorului.
Doresc sa incep recomandarea acestei lucrari de
specialitate, plecand chiar de la ceea ce spune autorul
in cartea” Reprezentarea lumii la copil”:

1
“ Pentru a situa cu exactitate reprezentarile
copilului despre lume, prima intrebare care
trebuie pusa este fara indoiala aceasta: este
realitatea exterioara, la copil, la fel de exterioara
si obiectiva ca la noi? Altfel spus, este copilul
capabil sa distinga lumea exterioara de propriul
eu? Atata timp cit copilul admite ca toata lumea
gandeste neaparat ca el, acesta nu cauta spontan
nici sa convinga, nici sa se conformeze
adevarurilor commune, nici, mai ales, sa
demonstreze sau sa verifice spusele lui.
Pentru a studia raporturile gindirii copilului,
nu numai cu a altuia, dar si cu lucrurile, ne gasim
din start in prezenta unei probleme analoage: va
sti copilul sa iasa din propriul eu pentru a-si
construe o reprezentare obiectiva a realitatii?”

2
Cartea este structurata in trei sectiuni, astfel:
* Sectiunea 1(REALISMUL INFANTIL)
cuprinde urmatoarele capitole:
I. Notiunea de gandire.
II. Realismul nominal.
III. Visele.
IV. Realismul si originile participarii.

• Sectiunea 2 ( ANIMISMUL INFANTIL)


cuprinde urmatoarele capitole:
V. Constiinta atribuita lucrurilor.
VI. Conceptul de “viata.”
VII.Originile animismului infantil. Necesitate
morala si determinism fizic.

• Sectiunea 3 ( ARTIFICIALISMUL INFANTIL


SI STADIILE ULTERIOARE ALE
CAUZALITATII)
VIII. Originea astrelor.
IX. Meteorologia si originea apelor.
X. Originea arborilor, a muntilor si a
pamantului.
XI. Semnificatia si originile artificialismului
infantil.

3
J. Piaget isi propune ca si in aceasta carte sa
trateze problemele realitatii si cauzalitatii (probleme
tratate de autor si in cartea “Cauzalitatea fizica la
copil”) dar diferentiat- in “Cauzalitatea lumii la
copil” Piaget isi propune sa faca analiza formei si
functionarii gandirii in timp ce in “Reprezentarea
lumii la copil” abordeaza analiza continutului
gandirii. Pentru a ne da seama de logica copiilor,
adesea e suficient sa discutam cu ei ,sa-observam
cand sunt intre ei.
In primul capitol, Piaget analizeaza stadiile
gandirii.
Primul stadiu: se gandeste cu gura. Considera
ca in masura in care gandirea consta in cuvinte, ea
tine de niste lucruri denumite, iar in masura in care
tine de voce, ea e asimilata unui vint intern si in
acelasi timp extern. In ambele cazuri nu exista deci
frontiere stricte intre eu si lumea exterioara. Piaget
ajunge la aceasta concluzie prin numeroase studii de
caz ale copiilor: Mont, Pig, Ackner, Barb, Rehm.
Al doilea si al treileq stadiu: gandim cu
capul.Piaget constata ca numai dupa varsta de 7-8 ani
copilul a intrebat si a asimilat ceea ce i s-a spus.
Piaget se intreaba: la ce moment se poate spune ca
distinge copilul gandirea de lucruri?Altfel spus, la ce
moment trebuie situate debuturile celui de-al treilea
stadiu? Ajunge la concluzia ca putem aproximativ
situa debutul celui de-al treilea stadiu catre varsta de

4
11 ani: gandirea nu e o materie si ea e distincta de
fenomenele pe care le reprezinta.
Concluzia ce decurge din primul capitol al
cartii este urmatoarea: exista trei raspunsuri
corespunzand la trei stadii succesive. In timpul
primului stadiu (pana spre 7-8ani), copii nu ajung in
nici un fel sa faca distinctia intre cuvant si lucru: nu
inteleg problema. In timpul celui de-al doilea stadium
(7-11ani), copiii inteleg problema, dar nu ajung sa o
rezolve sistematic. In timpul celui de-al treilea
stadium (de la 10-11 ani), e data solutia justa.
In capitolul II ,Piaget studiaza problema
numelor.(reprezentarea numelor la copil).
In privinta originii numelor, Piaget considera ca
in primul stadiu (5-6 ani), copilul considera numele
ca o proprietate a lucrurilor, care emana direct din
lucruri. In timpul celui de-al doilea stadiu (7-8 ani),
numele au fost inventate de catre fauratorii lucrurilor.
In timpul celui de-al treilea stadiu, care se instaleaza
catre varsta de 9 si 10 ani, copilul e de parere ca
numele se datoreaza unor oameni oarecare, fara ca
numele sa fie legat de crearea lucrurilor.
In privinta locului numelor Piaget a stabilit trei
stadii: in timpul celui dintai(5-6 ani), numele
lucrurilor e in lucruri. In timpul celui de-al doilea
stadiu (7-8ani), numele lucrurilor este peste tot sau
nicaieri, ceea ce e totuna. In timpul celui de-al treilea

5
stadiu (9-10 ani) , numele sunt in vocea noastra, apoi
in capul nostru si in gandirea insasi.
Acestea constituie problema ontologica (existenta ,
rolul si locul lor) a numelor, in finalul capitolului
Piaget analizeaza insa si problema logica a numelor.

In capitolul III, Piaget studiaza reprezentarile


infantile referitoare la vis.
Stabileste trei stadii:
1. visul vine din afara si ramane exterior(5-6
ani): copilul crede ca visul vine din afara, ca se
instaleaza in camera si asa se face ca visam cu
ochii.
2. visul vine de la noi, dar este exterior noua(7-8
ani): copilul crede ca visul vine din cap, dar
visul e in camera, in fata noastra, privim un
tablou exterior.
3. visul e interior si de origine interna(9-10 ani):
visul vine din gand, e situate in cap si visam cu
gandirea .
In capitolul IV, Piaget studiaza realismul si originile
participarii.(la copil)
In capitolul V, Piaget studiaza constiinta atribuita
lucrurilor.(la copil)
Stabileste patru stadii:
1. totul este constient
2. e constient tot ce se misca (6,7 ani- 8-9 ani)

6
3. sunt constiente corpurile dotate cu o miscare
proprie: este stadiul cel mai sistematic.(8,9 ani-
11,12 ani).
4. constiinta este rezervata animalelor: de la 11, 12
ani

In capitolul VI, Piaget studiaza conceptul de


“viata”(la copil)
Stabileste trei stadii:
1. viata e asimilata activitatii in general
2. viata e asimilata miscarii
3 si 4: viata e asimilata miscarii proprii, apoi e
rezervata animalelor si plantelor.
Concluzioneaza prin sublinierea importantei pe
care explicatia miscarii trebuie sa o aiba pentru
gandirea copilului.

In capitolul VII, Piaget studiaza: originile


animismului infantil.
In acest capitol Piaget explica cei trei timpi ai
procesului de solidificare a realului:
1. eul e confundat in intregime cu lucrurile : exista
participare intre tot si toate si actiune magica a
dorintei asupra realitatii.
2. eul se diferentiaza de lucruri, dar lucrurile raman
invaluite in aderente subiective: magia si
animismul sunt complementare.

7
3. nu mai exista magie.Distingerea eului de lucruri
poate fi destul de avansata fara ca disocierea
notiunilor obiective de notiuni subiective sa fie
impinsa pina pe punctual de a face sa dispara
animismul.
In capitolul VIII, Piaget studiaza originea astrelor
(reprezentarea astrelor d.p.d.v. al copilului).
Stabileste trei stadii:
1. astrele sunt fabricate
2 si 3: astrele au o origine- partial, apoi integral-
naturala.
In capitolul IX, Piaget este interesat de “cauza si
natura noptii”, originea norilor, tunetul si fulgerele,
formarea ploii, explicatia zapezii , a ghetii si a
frigului, originea prima a apelor.
In capitolul X, Piaget gaseste explicatii pe care
copiii le dau pamantului, pietrelor,muntilor.
In capitolul XI, Piaget vorbeste despre
reprezentarea lui Dumnezeu, lui Mos Craciun
subliniind faptul ca gandirea copilului este
egocentrica si oarecum intermediara intre gandirea
autista sau simbolica a reveriei si gandirea logica.

In final, recomand aceasta carte deaorece dupa


parcurgerea ei noi, adultii, specialistii in psihologia
copilului ne trezim in urmatoarea ipostaza: de a ne
lamuri anumite aspecte din propria copilarie dar in
acelasi timp a intelege in profunzime necesitatile

8
intime ale copiilor in vederea realizarii unei
educatii/ invatari eficiente.