Sunteți pe pagina 1din 2

,,Calin ( file din poveste )”

Mihai Eminescu ( 1850 – 1889 ) considera ca o adevarata literature porneste de la graiul viu al
poporului, de la traditiile, obiceiurile, istoria si creatia lui. El a indragit folclorul si l-a cules, folosindu-l
apoi ca sursa de inspiratie pentru creatia sa originala.
Din aceasta categorie face parte si poemul ,,Calin ( file din poveste ) “, aparut la 1 noiembrie
1876 in revista ,,Convorbiri literare”.
Poemul se intituleaza Calin de la numele unuia dintre personaje, iar aceeasta creatie lirica
eminesciana are ca punct de plecare basmul ,,Calin Nebunul”pe care poetul l-a versificat si din care allege
doar episodul intalnirii celor doi tineri, cand durerea despartirii ia sfarsit si dragostea lor se implineste,
ceea ce si justifica subtitlul ,,file din poveste”. Subtitlul atrage atentia si asura caracterului imaginar al
intamplarilor, asupra fabulosului specific basmului, present in tot poemul, dar mai ales in acest ultim
episod.
Totodata Mihai Eminescu porneste si de la unul din miturile fundamentale ale romanilor, mitul
Zburatorului sau mitul erotic.
In conceptia poporului nostru, Zburatorul este o fantoma care poate lua chipul unui tanar
cuceritor prin frumusete si care sadeste pentru prima oara in sufletele tinerelor fete sentimentul iubirii.
Desi porneste de la creatie si o credinta populara, poemul ,,Calin ( file din poveste )”este o
capodopera profund originala, a carei valoare izvoraste din genialitatea poetului nostru national.
Construit din 8 episoade, firul epic al poemului se poate rezuma usor. O fata de imparat se
indragosteste de un tanar care apare mai intai sub chipul unui ,,Zburator cu negre plete”. Afland de
dragostea ei, imparatul o goneste de acasa si ea se adaposteste intr-o coliba din padure. Dupa 7 ani, fata se
reintalneste cu Zburatorul, care ia chip omenesc si se numeste Calin, iar durerea despartirii ia sfarsit o
data cu nunta lor.
Fragmentul din manual prezinta tocmai momentul nuntii celor 2 indragostiti, care are loc in
mijlocul codrului, alaturi de o alta nunta fabuloasa, cea a gazelor.
Ultimul episod continte 3 parti ( secvente ), care pot fi intitulate: padurea de argint, nunta
imparateasca si nunta gazelor.
In prima parte a fragmentului este prezentat cadrul natural in care vor avea loc cele doua nunti si
aceasta constituie o inegalabila descriere poetica in versuri, cel mai bine realizat pastel din literatura
noastra, deoarece, prin folosirea mijloacelor stilistice, prin maiestria sa artistica, Eminescu reuseste sa
transforme un peisaj obisnuit intr-un spatiu feeric. Descrierea este subiectiva si apare ca o proiectie a
imaginatiei celui care o realizeaza exteriorizandu-si gandurile si sentimentele proprii.
Totodata, poetul il implica afectiv si pe cititor prin verbele ,,treci”, ,,vezi”, ,,auzi”, folosite la
persoana a II-a singular, inca de la inceputul fragmentului. Astfel cititorul este indemnat sa paseasca in
acest decor mirific dupa ce parcurge un alt taram, cel al ,,codrilor de arama”. Decorul se completeaza cu
iarba care ,,pare de omat” si cu imaginea florilor albastre ce ,,tremur ude in vazduhul tamaiet”, astfel
imaginile fiind preponderent vizuale.
Vraja este sportia si printr-o imagine auditiva, realizata prin metafora ,,mandra glasuire”care
sugereaza sonoritati nenumarate sau printr-o imagine tactila in acelasi timp ,,tremur ude”.
Farmecul sporeste cand natura apare insufletita prin personificarile codrului ( ,,trunchii vecinici”),
acest univers fiind completat de prezenta izvoarelor (,,sar in bulgari fluizi (...) in cuibar rotind de ape”).
Poetul sugereaza miscarea rapida, dinamica a izvoarelor careia ii opune curgerea blanda, domoala Din
feeria padurii de argint nu pot lipsi micile vietuitoare: fluturii, albinele, multimea de gaze care populeaza
acest tinut. Ele creeaza impresia de forfota ametitoare, sugerata de hipebolele ,,mii de fluturi”, ,,mii de
roiuri de albine”, ,,popoare de muste”.
Poetul realizeaza in aceasta secventa imagini dinamice, vizuale ,, rauri sclipitoare”, olfactive si
tactile ,,implu aerul varatic de miresme si racoare”.
Partea a doua infatiseaza nunta imparateasca si incepe mai intai prin prezentarea lacului
,,somnoros” in contras cu tumultul insectelor descrise anterior.
Aici se afla si o masa ,,mare-ntinsa cu faclii prea luminate”, la care vor lua loc invitatii.Acestia
sunt prezentati prin succinte portrete care le pun in evidenta trasatura dominanta: ,,Feti-Frumosi cu par de
aur”, ,,zmei cu solzii de otele”, ,cititorii cei de zodii”, ,,sagalnicul Pepele”.
Poetul aduce apoi in prim-plan pe imparatul socru, infatisat cu duiosie si umor. El este infatisat
stand pe jilt, plin de importanta, alaturi cu insemnele puterii, sceptrul si mitra desi se afla la nunta. In jurul
sau roiesc ,,pagii” care-i asigura confortul necesar: ,, cu crengi il apar ... de muscute si zaduf”.
Intrarea in scena a mirilor este marcata prin interjectia ,,iata”. Mirii apar din imparatia Codrului,
Mariei Sale. Mihai Eminescu descrie portretul miresei vizual si auditiv, in plina miscare, sugerandu-i
rand pe rand gingasia , emotia puternica, bucuria si fericirea , frumusetea fizica, gratia in miscari si
delicatetea. Ea apare asemeni unei Ilene Cosanzene a basmelor noastre populare (,,si o stea in frunte
poasta”).
Elementul fabulos se accentueaza deoarece asemeni baladei ,,Miorita”, nuni sunt soarele si luna.
La nunta participa si curtenii care isi ocupa locurile dupa varsta si dupa rang, totul desfasurandu-se lin in
sunetul viorilor. Sub aspectul cromatic, se observa preponderenta albului si a galbenului, iar in imaginile
auditive domina sonoritatile stinse, discrete.
In ultima parte este descrisa nunta gazelor, care are loc in acelasi cadru feeric. Elementul fantastic
creste, nuntasii fiind gazele, micile vietati ale padurii.
Poetul realizeaza o atmosfera de voiosie tipic populara, nunta gazelor venind sa lumineze bucuria
celor 2 tineri pentruu implinirea iubirii lor.
La nunta gazelor participa intreaga colectivitate, pe cand la cea imparateasca doar personaje din
basme si curteni.
Daca la prima nunta masa era deja pregatita, acum la pregatirea mesei participa toti, fiecare dupa
priceperea si rostul lui: furnicile, albinele, cariul.
Fiind infatisat alaiul nuntii, in prim-plan apare greierul vornic insotit de nuntasii veseli. Urmeaza
o caleasca, ,,o cojita de aluna”, trasa de lacuste, in care sta ,,mirele flutur”, simbol al cochetariei
masculine, al lipsei de griji, un aventuriei capatuit si mandru de isprava sa.
In apropierea mirelui se afla lautarii ( tantarii) iar multimea gandeceilor si a carabusilor reprezinta
norodul curios.
Prezenta miresei este infatisata intr-un singur vers si sugereaza gingasia, timiditatea si emotia
puternica, insusiri firesti prentru o mireasa.
Aceasta arta a miniaturalului si umorul , buna dispozitie sunt puse in evidenta prin
diminutivele ,,greierel”, ,,vornicel”, epitetele ,,somnoros”, sagalnic”, prin comparatia ,,ca popii”, prin
repetitii si enumeratii.
Poemul se incheie prin interventia greierului care cere permisiunea de a porni nunta alaturi de cea
imparateasca. Portretul sau aminteste prin solemnitate si importanta de cel al craiului socru.
Natura este insufletita prin personificari, umanul invadeaza naturalul, regnurile se unesc,
fabulosul cucereste realul.
Ambele nunti sunt fabuloase prin elementele lor si prin cadrul in care se desfasoara, ele
completandu-se reciproc. Impresia de fabulos este intretinuta si de folosirea arhaismelor ( ,,mitra, paj,
implu ) , a regionalismelor si a cuvintelor populare (,,colb”, ,,omat”, a tine hangul ).
Privit in totalitatea sa, poemul Calin ( file din poveste ) este o sinteza a liricii eminesciene
deoarece laturii de fabulos si mister i se alatura teme de inspiratie folclorica, impletirea naturii cu
dragostea, imaginea fetei fericite in iubire.
Toate aceste aspecte apar integrate insa unei opere epice care cuprinde mai multe episoade si in
care partile narative se impletesc cu partile lirice – descrierile portretistice, starile sufletesti ale
personajelor.
Astfel, aceasta opera literara, Calin ( file din poveste) este un poem.

S-ar putea să vă placă și