Cursul nr 6

Bazele Stiintei Nursingului

Prof. Nursing

Concepte nursing

II. Modelul conceptual al lui Abraham Maslow

Psihologul american Abraham Maslow afirmă că individul uman este rezultatul interacţiunii
dintre nevoile sale fundamentale şi realitatea mediului înconjurător. Nevoile fundamentale pot
fi ierarhizate în ordinea priorităţilor pe cinci niveluri diferite interconectate între ele:

1. Nevoi fiziologice:
• asigură menţinerea homeostaziei mediului intern
• includ trebuinţe organice (respiraţia, nutriţia, excreţia, menţinerea temperaturii
organismului) dar şi nevoi psihologice (nevoia de odihnă şi somn, evitarea durerii)
• nevoile sexuale sunt importante pentru individ dar nu indispensabile. Sexul este esenţial
pentru supravieţuirea speciei nu a individului.

2. Nevoia de siguranţă şi securitate

• include siguranţa şi securitatea fizică (apărare, adăpost, locuinţă) şi psihică (confort,
protecţie) .

3. Nevoia de apartenenţă şi afectivitate, nevoi sociale

• apartenenţă la un grup social (familie, prieteni, colegi de muncă)
• integrare şi acceptare
• iubire şi înţelegere.

4. Nevoia de stimă şi respect

• recunoaştere şi apreciere
• consideraţie
• recunoştinţă
• valorizare.

5. Nevoia de cunoaştere, autocunoaştere

• a ştii, a înţelege
• a rezolva
• a crea.

Ierarhizarea trebuinţelor individului permite aprecierea sa pe ansamblu şi se dovedeşte a fi

extrem de utilă în organizarea procesului de nursing permiţând adaptarea intervenţiilor
asistentului medical la nevoile pacientului.

1
Evoluţia spre o nevoie superioară se poate realiza doar atunci când nevoia inferioară este pe
deplin satisfăcută, de aceea această ierarhizare mai este cunoscută sub denumirea de "piramida
sau spirala trebuinţelor individului uman".

III. Modelul conceptual Hildegard Peplau

Hildegard Peplau, nursă de psihiatrie, a prezentat în 1952 modelul teoretic „Relaţiile

interpersonale în nursing”, unde nursingul este un „proces terapeutic interpersonal important…
Nursingul este un instrument educativ, o forţă matură care ţinteşte să promoveze mai departe
mişcarea personalităţii în direcţia curativă, constructivă, productivă, personală, şi existenţa
comunităţii”.
Peplau foloseşte termenul de “nursing psihodinamic”, descriind si cele patru faze ale acestei
relaţii:
◦ orientarea - pacientul şi nursa identifică problema de boală
◦ identificarea – pacientul cunoaşte nursa şi apoi acceptă ajutorul
◦ exploatarea – pacientul se foloseşte de ajutorul nursei
◦ rezoluţia – pacientul acceptă noile obiective în mod voluntar

IV. Modelul conceptual Ida Jean Orlando

Ida Jean Orlando a identificat patru practici pe care le-a considerat de bază pentru nursing
2
 (observarea, raportarea, înregistrarea şi îndeplinirea acţiunilor, pentru şi cu pacientul)
descriind două tipuri de acţiuni nursing:
◦ Acţiuni nursing planificate sunt cele care stabilesc sau satisfac nevoile imediate ale
clientului
◦ Acţiuni nursing automate sunt cele care au fost decise pe alte considerente decât pe nevoile
imediate ale clientului, dar acestea sunt consecvent ineficiente.
Teoria lui Orlando este specifică interacţiunii nursă-pacient. Scopul asistentului este de a
determina şi de a răspunde nevoilor imediate ale pacienţilor şi de a îmbunătăţi starea lor, prin
scutirea de suferinţă sau disconfort. Orlando pune accentul pe acţiunea planificată (mai
degrabă decât pe acţiunea automată), bazată pe observarea comportamentului pacienţilor
verbală şi non-verbală, care duce la o anumită concluzie, confirmată sau neconfirmată de către
pacient, ducând la identificarea de către nursă a necesităţilor pacientului, putând astfel să-i
ofere acestuia o îngrijire medicală eficientă.

V. Modelul conceptual Dorothy Johnson

sau Modelul Sistemelor comportamentale care se concentrează pe compotramentul pacientului

luat ca un întreg organizat si integrat, format din 7 subsisteme strâns legate între ele:
◦ ataşamentul
◦ dependenţa
◦ ingestia
◦ eliminarea
◦ sexualitatea
◦ agresiune/protecţie
◦ realizarea
Al 8-lea subsistem – reintegrarea - a fost adăugat mai târziu în 1997 de Holaday. Fiecare
subsistem îndeplineşte sarcini specializate pentru sisteme integrate si fiecare este structurat
prin 4 elemente motivaţionale precum scop, set, alegere şi acţiune/comportament.
Funcţia nursingului este să ajute restaurarea echilibrului fiecărui subsistem şi să prevină în
viitor tulburările sistemului.

VI. Modelul conceptual Dorothea Orem

Dorothea Orem se bazează pe 3 concepte: autoîngrijirea, deficitul de auto îngrijire şi sistemul

nursing.
Modelul se centrează pe abilitatea fiecărui individ de a realiza autoîngrijirea. În acord cu acest
model există 3 categorii de cerinte pentru autoîngrijire:
◦ Cerinţe universale – asociate cu procesul vieţii şi menţinerea integrităţii structurale şi
funcţionale
◦ Cerinţe de dezvoltare - asociate cu procesul de creştere şi dezvoltare în diverse stadii ale
ciclului vieţii
◦ Cerinţe determinate de starea de sănătate – deviaţii de la sănătate, de la deviaţii structural
funcţionale sau constituţionale/defecte genetice.
În modelul Dorothea Orem scopul nursingului este să ajute oamenii să-şi satisfacă propriile
cerinţe de auto îngrijire. D. Orem a identificat 3 tipuri ale sistemului nursing:

3
◦ Sistemul complet compensator – compensarea în totalitate a incapacităţii pacientului de a
îndeplini activităţile de autoîngrijire, sprijin şi protecţie.
◦ Sistemul parţial compansator – compensarea parţială pentru pacienţii care sunt incapabili de
a îndeplini activităţile de autoîngrijire.
◦ Sistemul de sprijin şi educaţie – nursa ajută pacienţii care sunt capabili şi pot învăţa
activităţi de autoîngrijire, îi asistă pe ei în luarea deciziilor şi-i ajută să dobândeasca
îndemânări şi cunoştinţe.

VII. Modelul conceptual Levine

Imaginat de Myra Levine, numit şi Modelul Conservării are la bază trei mari concepte:
integritate, adaptare şi conservare. Acesta se concentrează pe indivizi ca fiinţe holiste iar
domeniul major de interes este menţinerea persoanei ca un întreg. Myra Levine a sugerat 4
principii ale menţinerii conservării, care au ca scop să faciliteze adaptarea pacienţilor:
◦ Conservarea energiei pacientului – conservarea resurselor energetice, fiziologice şi
psihologice ale idividului
◦ Conservarea integrităţii structurale – conservarea formei şi funcţiilor corpului pacientului
◦ Conservarea integrităţii personale – menţinerea stimei de sine şi a identităţii psihologice a
pacienţilor
◦ Conservarea integrităţii sociale – păstrarea familiei, comunităţii şi afilierilor culturale ale
pacientului
În esenţă, Levine vede viaţa individului ca un proces a menţinerii integrităţii prin adaptare,
facilitată prin adaptare. Levine a notat că modelul ei este potrivit pentru investigarea interfeţei
dintre mediile intern şi extern ale persoanei.

VIII. Modelul conceptual Imogene King

Conform lui Imogene King, „Procesul de nursing este un proces interpersonal de acţiune,
reacţiune şi interacţiune, în cadrul căruia nursa şi pacientul împărtăşesc informaţiile despre
percepţiile lor în, în timpul unei situaţii care necesită îngrijiri.”
Interacţiunea sistemelor cadru şi obiectivele îngrijirii, se concentrează asupra indivizilor,
asupra relaţiei lor interpersonale şi contextul social prin 3 sisteme ce interacţionează între ele:
personal, interpersonal şi social. În fiecare dintre aceste 3 sisteme, King a identificat concepte
ce furnizează un concept structural, descriind procesele în fiecare dintre cele trei sisteme:
◦ Sistemul personal ◦ Percepţia
◦ Interesul personal
◦ Imaginea corpului
◦ Creşterea şi dezvoltarea
◦ Timp
◦ Spaţiu
◦ Sistemul interpersonal
◦ Rolul
◦ Interacţiunea
◦ Comunicarea
◦ Înţelegerea
4
◦ Stress-ul
◦ Sistemul social
◦ Organizare
◦ Putere
◦ Autoritate
◦ Statut
◦ Factorul decizional

Prin Modelul King, domeniul nursingului include promovarea, menţinerea şi restaurarea

sănătăţii.

IX. Modelul conceptual Betty Neuman

În 1972 Betty Newman enunţă aşa numitul „Model al sistemelor în îngrijirile de sănătate”,
este concetrat pe persoană ca un sistem complet, cu subpărţi ce reprezintă un sistem deschis,
compus din 5 variabile care interacţionează între ele: fiziologică, psihică, socio-culturală, de
dezvoltare şi spirituală, având o reprezentare grafică sub forma unor cercuri concentrice.
Interacţiunea acestor variabile determină cantitatea de rezistenţă a unui individ, care poate
creşte împotriva factorilor de stress.
În centrul protecţiei persoanei este prima linie de apărare împotriva stressorilor, care este
o linie linie flexibilă de rezistenţă, reprezentată de factorii interni care ajută să se apere
împotriva stressorilor.
Următoarea barieră de protecţie este linia normală de apărare, ce include factori ca: stilul
persoanei de a face faţă, etapa de dezvoltare.
Frâna finală împotriva stressorilor este o linie flexibilă de apărare compusă din factori
dinamici care pot varia în răspunsul la diferite circumstanţe.
În Modelul Neuman persoana menţine echilibrul şi armonia între mediile interne şi
externe, prin adaptare la stress şi prin apărarea împotriva tensiunii producătoare de stimuli.
Primul scop al nursingului este să ajute la atingerea şi menţinerea stabilităţii clientului.

X. Modelul de adaptare Roy

În viziunea lui Callista Roy, fiinţele umane sunt sisteme adaptative bio-psiho-social, care
au capacitatea de a face faţă la schimbarea mediului, prin procesul de adaptare. Conform
Modelului Roz în sistemele umane există 4 subsisteme: nevoi fiziologice, conceptul de sine,
rolul funcţional şi interdependenţa.
Aceste subsisteme constituie moduri adaptative care furnizează mecanisme pentru a face
faţă stimulilor de mediu şi schimbării. Modelul de adaptare legat de nevoile fiziologice este
interesat de nevoia pentru integritate fiziologica. Modelul adaptativ al conceptului de sine se
adresează nevoii de integritate psihică. Modurile de adaptare ale rolului funcţional şi
interdependenţa se concentrează pe nevoia de integritate socială.
Scopul nursingului în acord cu acest model este să promoveze adaptarea individului în cele
patru moduri, pe durata sănătăţii şi a bolii. Nursingul de altfel reglează stimulii care afectează
5
adaptarea. Intervenţiile nursing, în general, dau forma creşterii şi descreşterii, modificării,
retragerii sau menţinerii stimulilor interni şi externi care afectează adaptarea.