Tema copilǎriei [ jocului ] în operele lui Ion Creanga şi Ion Luca Caragiale

Prof. Marin Ana – Maria

Copilǎria este cea mai frumoasǎ perioadǎ din viaţa fiecǎruia ,reprezentând vârsta
inocenţei şi a candorii. Jocul şi joaca sunt elementele caracteristice copilǎriei, ele ii dau farmec,
reprezentand o modalitate prin care copiii pot descoperi lumea inconjuratoare si totodata
minunatele lucruri pe care copilaria le poate oferi.
Motivul jocului se regaseste in numeroase opere ale unor mari scriitori dar fiecare dintre
acestia ne prezinta propria sa viziune asupra copilariei: unii scriitori ca Ion Creanga, Mihai
Eminescu, Tudor Arghezi, Mark Twain creioneaza in operele lor o copilarie fericita, lipsita de
griji. Copilul Nica se joaca mereu, fie ca este vorba de furtul cireselor sau de inscenarea unei
slujbe bisericesti sau de invatarea gramaticii, atutudinea copilului este de nepasare puerila.
Pentru Creanga, ludicul (jocul) primeaza. copilaria este vazuta ca o oaza a fericirii
(,,Amintiri din copilarie,,). Caragiale, in schimb prezinta imaginea copilului devenit scolar (,,D-l
Goe...,, ,,Vizita,,, ,,Bacalaureat,,) unde sunt ironizate efectele educatiei proaste asupra copiilor.
Dar nu sunt criticati copiii ci adultii.
Ca adult si profesor la clasa, incerc sa induc elevilor spiritul pract si moral al jocului.
Faptul ca lucrez la gimnaziu, sunt constienta ca elevii privesc uneori scoala ca pe un joc, in
sensul bun al cuvantului. De cele mai multe ori, jocul are aspecte pozitive demne de
responsabilizat copiii, dar si adultii.
Jocul este folosit de noi profesorii ca metoda jocului de rol , in metoda de descoperire a
realitatii in care elevul se transpune in personajul respectiv, identificandu se si autocorectandu se,
modelandande se si perfectionandu si sau descoperindu si deprinderi, poate necunoscute lui pana
in acel moment.
As mai spune ca Nica, personaj cunoscut din mediul in care traiesc si invata si elevii mai,
dar provenind si din aceeasi zona geografica devine in multe cazuri unul si acelasi cu multi dintre
elevii nostri. Copii si elevi dornici de invatare, sotiosi, cu spirit practic si empiric, mai ales cei in
clase terminale, elevii se dezvolta armonios, exersand la scoala jocul didactic, dar si jocurile
copilariei, deoarece dupa foarte multi psihologi si filozofi si noi adultii pastram toata viata o
latura a jocurilor copilariei.
Acest lucru deoarece in mediul rural, inca mai exista spiritul pueril si naiv al tradititiei
conservatoare, al satului, al dragostei pentru locurile natale, spiritul patriarhal, dar si multitudinea
de obiceiuri si traditii populare de la colindul stramosesc, pana la hora si jocurile populare, cu
jocul mastilor, al caprei, etc, aceste obiceiuri conturand si viata de zi cu zi a oamenilor de la tara.
Din greselile copilului lui Caragiale, al personajului Goe, elevii deduc niste invataminte
morale, chiar daca, la prima vedere, ele le starnesc rasul si par nevinovate.De altfel, Creanga si
Caragiale sunt doi dintre scriitorii nostri care ilustreaza foarte complet acest univers al jocurilor
copilariei. Acest tablou copilaresc, cu stangacii, alintari, nazbatii, certuri si pedepse fac parte din
viata oricarui copil, indiferent de varsta. Acesta este tanarul, copilul roman, din mediul rural
Creanga sau din mediul urban ,micul burghez, alintat, cu ifose, car cu putine cunostinte teroretice
si practice.
Universul jocurilor copilariei este unul vast. La Ion Agarbiceanu, copilul este surprins
primavara, culegand flori, in vreme de la Slavici, mai ales in nuvela, ,,Moara cu noroc,, , copiii
se joaca, la inceput, nevinovati si sinceri, fara sa simta pericolul la care le va fi supusa familia. In
basmele populare romanesti, copiii sunt initiati de mici in meseriile parintilor, iar uneori,
calatoriile sunt initiatice Harap Alb. Alteori, copiii sunt doriti de parinti si sunt atat de iubiti incat
indeosebi mamelor le este frica sa nu ii piarda Fat Frumos din Lacrima.
In ,,Sarmanul Dionis, copilul este un adolsescent in formare, un adolescent istet, un
adevarat filozof.In D-l Goe, copilul este un tanar care incearca sa para ceea ce nu este,un adult
care corecteaza dar nu isi corecteaza propriile greseli atunci cand greseste.Caragiale vede
educatia si sfaturile proaste date de parinti care pot afecta copilul.Acest lucru observandu-se in
societate care incearca sa intervina si sa ajute in educarea acestora incercand sa umple golurile
evidente ale educatiei.Elevii mei sunt pusi in fata unui nou scenariu al comportamentui gresit al
luiGoe aratand unde a gresit si cum ar trebui sa procedeze atat tanarul cat si familia care il
insoteste intr-o calatorie de 1Mai, la Bucuresti, in loc sa il mediteze ,sa il pedepseasca pentru
faptul ca a ramas repetent.Spre deosebire de familia lui Goe, familia lui Nica il corecteaza , chiar
il obliga sa mearga la scoala,acestuia fiindu-i greu sa se desparta de locurile natale de care este
foarte legat dupa cum se vede in descrierea Ozanei , a casei parintesti.Mama lui Nica are un rol
formator in educatia acestuia ea fiind cea care se cearta cu tatal lui Nica care , are si el un rol
important deoarece subliniaza importanta pe care o ocupa jocul la varsta copilariei si nu numai
,el insusi fiind cu suflet de copil si se joaca cu acestia chiar daca mama lui il certa .
Profesorul suplineste educatia parintilor nu numai informativ ci si formativ.Elevilor mei, ca
tema pentru acasa le-am dat sa vorbeasca despre propriile lor nazbatii si sa contureze satul,
familia si scoala aratand si celorlalti acele lucruri frumoase cu care se mandresc si contributia pe
care a avut-o fiecare.