Lucrare scrisă la limba și literatura română pe semestrul al II-lea

Citește cu atenție următorul text:

”În mijlocul orășelului cu clădiri înghesuite se află o casă teribil de mare, cu multe
ferestre mici, cu trepte și paliere jalnic de uzate, pe jumătate respectabilă, pe jumătate ridicolă,
la fel cum se simțea și tânărul Karl Bauer, un elev de șaisprezece ani, care intra acolo în
fiecare zi, dimineața și la prânz, cu rucsacul plin de cărți. Acolo îl încântau frumoasa latină,
limpede, fără ascunzișuri, și vechii poeți germani, acolo se chinuia cu greaca greoaie și cu
algebra, care în al treilea an îi plăceau la fel de puțin ca în primul, și tot acolo îl fermecau
câțiva profesori bătrâni, cu bărbile sure, și avea necazuri cu alții mai tineri.
Nu departe de clădirea școlii era o prăvălie străveche; pe treptele ei înnegrite de
umezeală și prin ușa deschisă tot timpul era o forfotă continuă, iar în coridorul casei, întunecat
ca noaptea, mirosea a alcool, petrol și brânză. Însă Karl se descurca bine prin beznă, fiindcă
sus de tot, în aceeași clădire, era camera lui; acolo stătea el, pe casă și masă, la mama
proprietarului prăvăliei.(...) Foarte puțin din feluritele bunătăți, de care prăvălia era plină,
ajungea până sus, la Karl Bauer, fiindcă masa la bătrâna doamnă Kusterer era sărăcăcioasă și
nu-l sătura niciodată. (...)
Așa stăteau lucrurile când, din întâmplare, existența lui a căpătat o nouă culoare și i s-
au deshis alte porți spre viață.
Într-o seară, către sfârșitul toamnei, pentru că iar nu se săturase de ceașca de cafea cu
lapte, cam subțiată, împins de foame, Karl a pornit în căutare. A alunecat neauzit în josul
scării și a adulmecat prin coridorul casei unde, după o scurtă cercetare, a văzut o farfurie de
lut pe care două pere de iarnă, de încântătoare mărime și culoare, se rezemau de o felie de
brânză de Olanda, tivită cu roșu. (....)
- Ei, nu se poate! a spus Babett în cele din urmă, privindu-l pe nelegiuitul chinut de
remușcări de parcă ar fi fost un monstru.
El nu a răspuns nimic.
- Frumoasă treabă! a continuat ea. Da nu știi că asta se cheamă furat?
- Ba da.
- Doamne atotputernic, da ce ți-a venit?
- Erau aici, Babett, și atunci m-am gândit...
- La ce te-ai gândit?
- Dacă tot mi-era atât de cumplit de foame...
La aceste cuvinte, slujnica a făcut ochii mari și l-a privit pe amărât cu nesfârșită
înțelegere, uimire și milă.”
(Hemann Hesse, Elevul de la școala secundară, în volumul Cele mai frumoase povestiri)
A. 1. (6p)Notează câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor
subliniate: uzate, a adulmecat.
2. (4p)Menționează rolul virgulei din secvența: Erau aici, Babett, și atunci m-am
gândit...
3. (9p)Explică modul de formare a unui cuvânt obținut prin derivare, a unui cuvânt
obținut prin compunere și a unui cuvânt obținut prin conversiune, din primul
paragraf.
4. (8p)Precizează funcția sintactică a cuvintelor subliniate, menționând partea de
vorbire prin care se exprimă: Însă Karl se descurca bine prin beznă, fiindcă sus de
tot, în aceeași clădire, era camera lui.
5. (5p)Prezintă, în 30-50 de cuvinte, rolul descrierii din acest text.
 6. (10p)Scrie două trăsături ale operei epice prezente în acest text.
7. (8p) Comentează secvența: Foarte puțin din feluritele bunătăți, de care prăvălia
era plină, ajungea până sus, la Karl Bauer, fiindcă masa la bătrâna doamnă
Kusterer era sărăcăcioasă și nu-l sătura niciodată.

B. (28p)Redactează o compunere, de 150-300 de cuvinte, în care să descrii un peisaj în

amurg. Vei avea în vedere:
- precizarea a două elemente ale contextului spațio-temporal; 6p
- prezentarea elementelor componente ale peisajului; 12p
- folosirea mijloacelor artistice; 6p
- adecvarea la cerință; 4p
- încadrarea în numărul de cuvinte. 2p

Se acordă 12 puncte pentru redactarea întregii lucrării: unitatea compoziției – 2 puncte,

registru stilistic și vocabular- 2 puncte, ortografie – 3puncte, punctuație – 3 puncte, așezare în
pagină și lizibilitate-2p.
Se acordă 10 puncte din oficiu.