EVALUARE SCRISĂ SEMESTRIALĂ (II)

Numele………………………………
Autoevaluare………………………. Prenumele…………………………...
Nota finală………………………… Clasa .................................................
Data .................................................
A. Receptarea textului nonliterar (30 de puncte) Citește următorul fragment:
Literatura perioadei comuniste a stat toată sub semnul realismului socialist, o doctrină al
cărei obiectiv era glorificarea socialismului și celor care participă la construirea lui. Dacă asta
era premiza, înseamnă că arta produsă sub acest comandament putea ignora realitatea.
Teoria fusese elaborată în URSS în anii treizeci. Cum în România regimul politic s-a schimbat
un deceniu mai târziu, scriitorii, artiștii plastici, aveau de acum opere-model după care să se
ghideze. Este exact ceea ce s-a petrecut. Pentru a deschide drumul unei asemenea literaturi,
era în prealabil necesară eliminarea martorilor care puteau depune o mărturie contrară. Așa
se explică scoaterea din circulație, prin arestare, demitere din funcție, a scriitorilor
prestigioși ai vremii, artiști care rafinaseră temele și se conectaseră la direcțiile culturale ale
Europei. În cataclismul care se produce, dispar T. Arghezi, L. Blaga, V. Voiculescu, I. Vinea,
Radu Gyr, I. Teodoreanu, mulți alții și își fac apariția Dan Deșliu, A. Toma, V. Em. Galan, M.
Davidoglu, Eugen Frunză, Haralamb Zincă. Nu au fost puțini cei care și-au schimbat din mers
orientarea și preferințele artistice: M. Beniuc, G. Călinescu, Geo Bogza, I. Vitner.
Tot ce se scria trecea prin controlul ideologic al redactorului de publicație sau de carte,
angajatul editurii. El era primul care cerea schimbări autorului. Abia după aceea manuscrisul
mergea la cenzură, oare cum se numea instituția, Direcția presei? Fără aprobarea acelei
instituții nu apărea nimic. Această formă de control ideologic a funcționat până către
mijlocul deceniului șapte. Literatura apărută în acel prim timp, deceniul cinci, stă strict sub
semnul exigențelor ideologice. Mă întreb acum, după o jumătate de secol, dacă poate fi
reținută o singură operă produsă atunci.(…)
Situația s-a mai schimbat în timp, în funcție de tot soiul de factori, interni, dar mai cu
seamă internaționali, fie relaxând exigențele, fie, dimpotrivă, aducându-le în prim plan. În
răstimpurile mai pașnice au putut apare scriitori interesanți și opere care vor rămâne. Alții
au sfârșit prin a-și crea un sistem de simboluri, de modalități de a coopera cu cititorul, un
mod de a-i face cu ochiul sugerându-i că el de fapt nu crede ceea ce scrie. Se înțelege că tot
acest cod secret și-a pierdut relevanța în momentul în care au dispărut regimul politic. Apoi,
în timp, fiecare scriitor ajunsese să știe ce anume ? nu merge?, care sunt temele de ocolit,
cuvintele-taboo. Autocenzura a funcționat din plin și se poate spune că în multe privințe a
ținut locul celei oficiale.
(Oana Oprea , Care a fost impactul comunismului asupra literaturii și asupra cenaclurilor
literare ale vremii ?, în dialog cu Constantin Eretescu, scriitor,
www.memoria.ro/marturii/dialog_intre_generatii)
Se acordă 10 puncte din oficiu
Scrie răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text:
1. (5 p) Explică sensul secvenței un mod de a-i face cu ochiul din text.
2. (5 p) Găsește sinonime pentru sensul din text al cuvintelor subliniate.
3. (5 p) Identifică minimum cinci cuvinte/sintagme din câmpul lexical (semantic) al cenzurii.
4. (5 p) Formulează, într-un enunț, o caracteristică dominantă a literaturii din perioada
comunistă.
5. (5 p) Numește câte cinci scriitori pentru a ilustra următoarele direcții literare:
· Scriitori care s-au sustras ideologiei comuniste;
· Scriitori obedienți sistemului communist.
6. (5 p) Transcrie o secvență care să reflecte codul secret al scriitorilor din perioada
menționată mai sus.
B. Receptarea textului literar (40 de puncte)
Citește următorul fragment:

Scena I
(O sufragerie modest mobilată)
SCRIITORUL (adresându-se publicului) : Peste o oră sună iar cineva la ușă. Nu era nici
adasistul, nici pronosportistul, era altul, se recomandă ca fiind de la TAPL, șef al sectorului
de propagandă, un tip zdravăn, bine legat, îmi dau seama că aici nu mai am nicio șansă să
mă descurc cu forța fizică, trebuie să lucrez blând. Omul TAPL-ului avea și el un fragment din
opera mea, în care activitatea acestei instituții de alimentație publică era prezentată într-o
manieră nefavorabilă, falsă și denigratoare. (...) TAPL-istul extrăgea de aici concluzia că eu
prezint lucrătorii din alimentația publică într-o manieră grotescă, folosind un umor de
calitate îndoielnică, reproșând unui om al muncii cu venituri modeste lipsa unor măsele,
ceea ce dovedește din partea mea un cinism inadmisibil. (...) M-am baricadat în casă, n-am
mai deschis la nimeni, dar a doua zi, când m-am dus la colț să-mi cumpăr iaurtul, m-au prins
de mânecă reprezentanții IAL-ului și ai spălătoriei chimice „Luceafărul” care, tot pândindu-
mă la ușă de două zile, se împrieteniseră și se încuscriseră. Fuseseră trimiși de respectivele
instituții ca să stea de vorbă cu mine pentru a mă convinge să refac, să reduc sau să radiez
acele fragmente în care un personaj avea găuri în acoperișul casei și umbla cu cămașa
murdară. (...) Indivizii fiind doi la număr, nu aveam curajul să mă reped cu scaunul sau cu
pistolul asupra lor, așa că le-am ținut un scurt curs popular despre ficțiune, adevăr artistic,
despre veridicitate și verosimil, despre fantezie, metaforă și alte drăcii de genul acesta, după
care care cei doi mi-au cerut o promisiune scrisă că voi revedea opera în sensul observațiilor
lor și au plecat. În noaptea următoare nu am avut somn. Diferite idei și gânduri
contradictorii mă străpungeau din diferite direcții. Adică, eram sau nu vinovat față de acești
oameni? Aveam eu dreptul să-i prezint în opera mea după bunul meu plac, jignindu-i și
întristându-i? Până unde poate merge libertatea de creație?(...) (către public): Dom-le, ce
soartă au și scriitorii din ziua de azi.
(Ion Băieșu, Pompierul și opera)
Scrie răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text:
1. (5 p) Explică rolul virgulei și al cratimei din enunțul din chenar.
2. (5 p) Transcrie cinci cuvinte/sintagme din câmpul lexical (semantic) al literaturii.
3. (5 p) Construiește două enunțuri în care să folosești locuțiuni/expresii cu substantivul
libertate.
4. (5 p) Încadrează fragmentul într-un gen literar, prezentând două caracteristici cu
exemplificări din text.
5. (10 p) Comentează, în 5-8 rânduri, semnificația următoarei secvențe: Adică, eram sau nu
vinovat față de acești oameni? Aveam eu dreptul să-i prezint în opera mea după bunul meu
plac, jignindu-i și întristându-i? Până unde poate merge libertatea de creație?
6. (5 p) Identifică și analizează, în 3-5 rânduri, un tip de comic din textul suport.
7. (5 p) Prezintă două elemente comune ale celor două texte suport.
C. Producerea de text pornind de la fragmentele-suport (20 de puncte)
Realizează un eseu, de 200-300 de cuvinte, în care să argumentezi că cele două texte suport,
dar și o operă studiată la clasă, dezvoltă tema confruntări etice și civice. Vei avea în vedere
următoarele:
-valorificarea textelor citate, dar și a experienței tale culturale;
-adecvarea conținutului la cerința formulată;
-redactare: coerența textului, ortografie, punctuație, lizibilitate, registrul stilistic adecvat.