04-17.qxd 10.06.

2002 12:11 Page 4

CE ESTE … ªI CE NU ESTE
DEMOCRAÞIA*

Phillippe C. Schmitter ºi Terry Lynn Karl**

Abstract:

Free elections and majority rule are not enough for a modern democracy to deserve its name.
These are just minimal procedural conditions that are necessary but not sufficient. Instead,
more substantial operative principles must be observed by the political actors, such as the tacit
consensus of politicians to defend the rules of the game while in office, or the limitation of the
political uncertainty by keeping “unacceptable” items out of the political agenda. This is a
minimal definition of democracy that allows for a lot of local variation in institutional setting
and administrative performance.
Key words: procedural democracy, prerequisites of democracy, civic culture

De la un timp, cuvântul democraþie circulã pe piaþa politicã asemenea unei

monede devalorizate. Politicieni cu o gamã largã de convingeri ºi practici s-au
strãduit sã-ºi însuºeascã aceastã etichetã ºi sã o ataºeze propriilor acþiuni.
Cercetãtorii, dimpotrivã, au evitat sã o foloseascã (din pricina ambiguitãþii care
o înconjoarã), fãrã a-i adãuga diverse adjective clarificatoare. Distinsul politolog
american Robert Dahl a încercat chiar sã introducã, în sprijinul acestei etichete,
un nou termen, „poliarhie“, în speranþa zadarnicã a câºtigãrii unui mai mare grad
de precizie conceptualã. Cu toate acestea, la bine ºi la rãu, rãmânem cu
„democraþie“, lozinca discursului politic contemporan. Acesta este cuvântul care
are rezonanþe în minþile oamenilor ºi care se iveºte pe buzele lor atunci când
* ÞWhat Democracy Is… And Is Not?“, Journal of Democracy, 2:3 (1991), 75-88. © The Johns Hopkins
University Press and National Endowment for Democracy. Reprinted by permission of the Johns Hopkins
University Press.
** Phillippe C. Schmitter este profesor de ºtiinþe politice la Institutul Universitar European din Florenþa ºi
fost director al Centrului pentru Studii Europene de la Universitatea Stanford. Terry Lynn Karl este
conferenþiar la departamentul de ºtiinþe politice ºi director al Centrului pentru Studii Latino–Americane de la
aceeaºi universitate.
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 5

CE ESTE... ªI CE NU ESTE DEMOCRAÞIA 5

luptã pentru libertate ºi pentru o viaþã mai bunã. Acesta este cuvântul al cãrui
înþeles trebuie sã îl înþelegem, dacã vrem sã ne fie de folos în ghidarea practicii
ºi analizei politice.
Valul tranziþiilor de la guvernãri autocrate, început cu „Revoluþia
Garoafelor“ din Portugalia anului 1974 ºi care pare sã fi atins un apogeu în 1989,
o datã cu colapsul regimurilor comuniste din Europa de Est, a produs o
convergenþã bine venitã, care sã conducã la o definire comunã a democraþiei1.
Peste tot a avut loc o abandonare tacitã a unor adjective dubioase precum
„popularã“, „ghidatã“, „burghezã“ ºi „formalã“, care sã însoþeascã cuvântul
„democraþie“. În acelaºi timp, s-a ajuns la un consens remarcabil referitor la
condiþiile minime pe care trebuie sã le întruneascã societãþile pentru a merita
prestigiosul apelativ de „democratice“. Mai mult, un numãr de organizaþii
internaþionale monitorizeazã acum cât de bine sunt îndeplinite aceste standarde.
Într-adevãr, unele þãri chiar iau în considerare aceste standarde în formularea
politicii externe2.

Ce este democraþia
Vom începe printr-o definiþie largã a democraþiei ºi prin sublinierea conceptelor
generice care o disting drept un sistem unic de organizare a raporturilor dintre
conducãtori ºi cei care sunt conduºi. Apoi, vom trece în revistã pe scurt
procedurile, regulile ºi aranjamentele necesare pentru ca democraþia sã persiste în
timp. În cele din urmã, vom discuta douã principii operaþionale care fac
democraþia sã funcþioneze. Acestea nu sunt incluse între conceptele generice sau
procedurile formale, însã perspectivele democraþiei sunt sumbre dacã efectele
fundamentale de condiþionare ale acestora nu sunt prezente.
Una dintre temele majore ale acestui eseu este aceea conform cãreia
democraþia nu presupune un singur set de instituþii. Existã multe tipuri de
democraþii, iar practicile lor diverse produc seturi variate de efecte. Forma
specificã pe care o ia democraþia depinde de condiþiile socio economice ale unei
þãri, precum ºi de structurile statale ºi practicile de politici publice.
Democraþia politicã modernã este un sistem de guvernare în care conducãtorii sunt
permanent rãspunzãtori pentru acþiunile lor în spaþiul public faþã de cetãþeni, care
acþioneazã indirect, prin procesul de competiþie ºi cooperare care are loc între reprezentanþii
lor aleºi.3
1 Pentru o analizã comparativã a recentelor schimbãri de regim din Europa de Sud-Est ºi America Latinã, a se
vedea Guillermo O’Donnell, Phillippe C. Schmitter ºi Lawrence Whitehead (editori), Transitions from
Authoritarian Rule, 4 volume (Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1986). Pentru o culegere diferitã care
adoptã o perspectivã mai structuralã, a se vedea Larry Diamond, Juan Linz ºi Seymour Martin Lipset (editori),
Democracies in Developing Countries, volumele 2, 3 ºi 4 (Boulder, Colorado: Lynne Rienner, 1989).
2 Au fost fãcute numeroase încercãri de codificare ºi cuantificare a existenþei democraþiei în lume. Cea mai
cunoscutã încercare de acest tip aparþine organizaþiei Freedom House, Freedom in the World: Political Rights and
Civil Liberties, raport publicat din 1973 de Greenwood Press ºi din 1988 de University Press of America. A se
vedea ºi Charles Humana, World Human Rights Guide (New York: Facts on File, 1986).
3 Definiþia cea mai des folositã de cercetãtorii sociali din America îi aparþine lui Joseph Schumpeter:
democraþia este „acel aranjament instituþional de luare a deciziilor politice, aranjament în care indivizii
dobândesc puterea de a decide prin intermediul unei competiþii pentru voturile alegãtorilor“, Capitalism,
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 6

6 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

Un regim sau sistem de guvernare este un ansamblu de tipare care determinã

metodele de acces la principalele funcþii publice, caracteristicile actorilor admiºi
sau excluºi de la acest acces, strategiile pe care actorii le pot folosi pentru a
câºtiga accesul la o funcþie publicã ºi regulile care sunt urmate în procesul de
luare a deciziilor cu caracter public obligatoriu. Pentru a funcþiona în mod
adecvat, ansamblul trebuie instituþionalizat, adicã diversele tipare trebuie
cunoscute, practicate ºi acceptate de cei mai mulþi actori, dacã nu chiar de toþi.
Din ce în ce mai mult, mecanismul preferat de instituþionalizare este un corp de
legi scrise sprijinite de o constituþie scrisã, deºi multe norme politice trainice pot
avea o bazã informalã, discreþionarã sau tradiþionalã.4
De dragul economiei conceptuale ºi al comparaþiei, acestor forme,
caracteristici ºi reguli li se pune, de regulã, aceeaºi etichetã. Democraþia este una
dintre ele. Alte etichete sunt autocraþie, autoritarism, despotism, dictaturã,
tiranie, absolutism, tradiþionalism, monarhie, oligarhie, plutocraþie, aristocraþie ºi
sultanism5. Fiecare dintre aceste forme de regim poate fi, la rândul sãu, împãrþitã
în subtipuri.
Ca toate regimurile, democraþiile depind de prezenþa conducãtorilor,
persoane care ocupã roluri specializate de autoritate ºi pot da ordine legitime
altor persoane. Ceea ce îi distinge pe conducãtorii democraþi de cei nedemocraþi
sunt, pe de o parte, normele care stabilesc cum cei dintâi ajung la putere ºi, pe
de altã parte, practicile care îi menþin rãspunzãtori pentru acþiunile lor.
Spaþiul public cuprinde procesul de configurare a normelor ºi alegerilor
colective care sunt obligatorii pentru societate ºi puse în aplicare prin puterea
coercitivã a statului. Ceea ce aparþine spaþiului public poate varia foarte mult de la
o democraþie la alta, depinzând de distincþiile preexistente între public ºi privat,
stat ºi societate, coerciþie legitimã ºi schimb voluntar, nevoi colective ºi preferinþe
individuale. Perspectiva liberalã asupra democraþiei susþine cã spaþiul public trebuie
sã fie cât mai restrâns, în vreme ce abordarea socialistã sau social-democratã ar
extinde spaþiul public prin reguli, subvenþii ºi, în unele cazuri, deþinere colectivã a
proprietãþii. Nici una dintre aceste perspective nu este mai democraticã decât
cealaltã, ci doar democraticã într-un mod diferit. Aceasta implicã faptul cã mãsurile
care urmãresc „dezvoltarea sectorului privat“ nu sunt mai democratice decât
acelea care urmãresc „dezvoltarea sectorului public“. Ambele, dacã sunt duse la
extremã, ar putea submina practica democraticã, prima perspectivã prin
distrugerea bazei de satisfacere a nevoilor colective ºi de exercitare a autoritãþii
legitime, a doua perspectivã prin distrugerea bazei de satisfacere a preferinþelor

Socialism and Democracy (Londra: George Allen and Unwin, 1943), 269. Acceptãm anumite aspecte ale abordãrii
clasice procedurale aplicate democraþiei moderne, dar ne deosebim în principal prin faptul cã accentuãm
responsabilitatea conducãtorilor faþã de cetãþeni, precum ºi relevanþa altor mecanisme de competiþie decât
alegerile.
4 Nu numai cã anumite þãri practicã o formã stabilã de democraþie în absenþa unei constituþii formale (ex.
Marea Britanie ºi Israel), dar chiar mai multe þãri au constituþii ºi coduri legale care nu oferã nici o garanþie cã
sunt puse în aplicare. Pe hârtie, constituþia lui Stalin din 1936 era un model virtual de drepturi democratice.
5 Cea mai curajoasã încercare de a lãmuri acest hãþiº de distincþii poate fi gãsitã în Juan Linz, „Totalitarian and
Authoritarian Regimes“, în Handbook of Political Science, editori Fred I. Greenstein ºi Nelson W. Polsby
(Reading, Massachusetts: Addison Wesley, 1975), 175-411.
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 7

CE ESTE... ªI CE NU ESTE DEMOCRAÞIA 7

individuale ºi de controlare a acþiunilor guvernamentale ilegitime. Diferenþele de

opinie referitoare la echilibrul optim al celor douã perspective alimenteazã o mare
parte a conþinutului de conflict politic în cadrul democraþiilor.
Cetãþenii reprezintã elementul cel mai distinctiv în democraþii. Toate
regimurile au conducãtori ºi un spaþiu public, dar numai în mãsura în care sunt
democratice au ºi cetãþeni. Istoric vorbind, restricþii severe asupra cetãþeniei au
fost impuse în cele mai multe democraþii emergente sau parþiale dupã criterii de
vârstã, gen, clasã, rasã, nivel de alfabetizare, deþinere de proprietate, statut de
plãtitor de impozite ºi aºa mai departe. Numai o micã parte a populaþiei totale
era eligibilã pentru a vota sau pentru a candida. Numai categorii sociale restrânse
puteau înfiinþa, face parte din sau sprijini asociaþii. Dupã lupte îndelungate, care,
în unele cazuri, au presupus miºcãri sociale violente pe plan intern sau rãzboaie
mondiale, multe dintre aceste restricþii au fost eliminate. Astãzi, existã criterii
standard de includere în categoria cetãþenilor. Orice persoanã adultã nãscutã
într-un anumit stat este eligibilã, deºi sunt impuse unele limite mai ridicate în
privinþa vârstei, în cazul acelora care candideazã pentru funcþii publice. Spre
deosebire de tinerele democraþii americane ºi europene din secolul al XIX-lea,
nici una dintre recentele democraþii din Europa de Sud, America Latinã, Asia
sau Europa de Est nu a încercat sã impunã restricþii formale asupra dreptului de
a vota sau de a candida. Când vine însã vorba de restricþii informale asupra
exercitãrii efective a drepturilor de cetãþean, lucrurile sunt puþin diferite. Astfel
se explicã importanþa centralã pe care o acordãm procedurilor, pe care le vom
discuta în cele ce urmeazã.
Competiþia nu a fost totdeauna consideratã o condiþie definitorie a
democraþiei. Democraþiile „clasice“ presupuneau cã procesul de luare a
deciziilor se bazeazã pe participarea directã, care conduce la consens.
Democraþia reprezentativã implica existenþa unui consens referitor la o direcþie
comunã de acþiune, rezultat din ascultarea tuturor variantelor posibile ºi din
cântãrirea avantajelor ºi dezavantajelor fiecãreia dintre ele. O tradiþie a ostilitãþii
faþã de „facþiuni“ ºi „interese particulare“ persistã încã în gândirea democraticã,
dar, cel puþin de când au fost scrise „The Federalist Papers“, s-a acceptat
competiþia între facþiuni ca un rãu necesar în democraþiile care funcþioneazã la o
scarã mai întinsã decât cea localã. Dupã cum susþinea James Madison, „cauzele
latente ale facþiunii sunt adânc înrãdãcinate în natura umanã“ ºi posibilele
remedii pentru „neajunsurile produse de existenþa facþiunilor“ sunt mai rele
decât ceea ce se considerã a fi un rãu. Cursul care trebuie urmat este
recunoaºterea existenþei facþiunilor ºi încercarea de a le controla efectele6. Dar,
cu toate cã democraþii pot cãdea de acord în privinþa inevitabilitãþii facþiunilor,
ei tind sã aibã pãreri diferite referitoare la cele mai bune forme ºi reguli de
controlare a competiþiei dintre facþiuni. Mai mult decât atât, diferenþele care
privesc modalitãþile preferate ºi limitele competiþiei contribuie cel mai mult la
distincþiile dintre un subtip democratic de altele.

6 „Publius“ (Alexander Hamilton, John Jay ºi James Madison), The Federalist Papers (New York: Anchor Books,
1961). Citatul este din Federalist No. 10.
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 8

8 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

Cea mai popularã definiþie a democraþiei pune semnul de egalitate între

aceasta ºi alegerile periodice, care sunt organizate ºi desfãºurate corect. Se
considerã, în unele cazuri, cã alegerile, chiar cele la care anumite partide ºi anumiþi
candidaþi nu pot participa, sau cele care exclud de la exercitarea votului segmente
importante ale populaþiei, reprezintã o condiþie suficientã a existenþei
democraþiei. Aceastã eroare poartã numele de „electoralism“ sau „credinþa cã
simpla organizare a alegerilor va canaliza acþiunea politicã spre competiþii între
elite ºi cã va acorda legitimitate publicã învingãtorilor“, fãrã a se þine cont de
modul cum au loc alegerile sau de constrângerile pe care le au învingãtorii.7
Oricât ar fi de importante pentru democraþie, alegerile au loc cu intermitenþe ºi
ele doar le permit cetãþenilor sã aleagã între alternativele agregate oferite de
partidele politice, care, mai ales în primele etape ale tranziþiei democratice, pot
prolifera într-o varietate uimitoare. În perioadele dintre alegeri, cetãþenii pot
încerca sã influenþeze politicile publice printr-o gamã foarte largã de alþi
intermediari: asociaþiile de interese, miºcãrile sociale, grupãrile locale,
aranjamentele clientelare ºi aºa mai departe. Cu alte cuvinte, democraþia modernã oferã
o varietate de procese ºi canale competitive pentru exprimarea intereselor ºi valorilor asociative
sau partizane, funcþionale ºi teritoriale, colective ºi individuale. Toate acestea formeazã un
ansamblu al practicii democratice.
O altã perspectivã larg acceptatã identificã democraþia cu regula majoritãþii.
Orice corp decizional care adoptã hotãrâri prin combinarea voturilor a mai mult
de jumãtate din numãrul celor eligibili ºi prezenþi este considerat democratic, fie
cã majoritatea provine dintr-un electorat, un parlament, un comitet, un consiliu
local sau o întrunire preelectoralã. În scopuri excepþionale (ex. amendarea
constituþiei sau excluderea unui membru), este nevoie de „majoritãþi calificate“
cuprinzând mai mult de 50% dintre votanþi, dar puþine persoane ar nega faptul
cã democraþia trebuie sã presupunã ºi unele mijloace de agregare a preferinþelor
individuale.
Apare, totuºi, o problemã, atunci când se pun în discuþie numãrul ºi
intensitatea. Ce se întâmplã când o majoritate (în special una stabilã, care se
autoreproduce) ia în mod regulat decizii care afecteazã anumite minoritãþi (mai ales
un grup cultural ameninþat sau un grup etnic)? În aceste circumstanþe, democraþiile
solide tind sã limiteze principiul central al majoritãþii, pentru a proteja drepturile
minoritãþilor. Aceste limitãri se pot concretiza în: prevederile constituþionale care
plaseazã anumite chestiuni în afara gamei de decizii care trebuie luate de o
majoritate (Carta Drepturilor - Bill of Rights); necesitatea existenþei unor majoritãþi
similare în câteva circumscripþii diferite (confederalism); garanþiile care sã asigure
autonomia guvernelor locale sau regionale în faþa cererilor formulate de autoritãþile
centrale (federalism); guverne de largã coaliþie care încorporeazã toate partidele
politice (consociaþionism); sau în negocierea pactelor sociale între grupuri sociale
majore precum comunitatea patronalã ºi sindicatele (neocorporatism). Totuºi, cea
7 A se vedea Terry Karl, „Imposing Consent? Electoralism versus Democratization in El Salvador“, în Elections
and Democratization in Latin America, 1980-1985, editori Paul Drake ºi Eduardo Silva (San Diego: Center for
Iberian and Latin American Studies, Center for US/Mexican Studies, University of California, San Diego,
1986), 9-36.
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 9

CE ESTE... ªI CE NU ESTE DEMOCRAÞIA 9

mai comunã ºi mai eficientã modalitate de protejare a minoritãþilor se face prin

activitatea de zi cu zi a asociaþiilor de interese ºi a miºcãrilor sociale. Acestea reflectã
ºi chiar amplificã, dupã pãrerea unora, diversele intensitãþi pe care le au preferinþele
populaþiei în privinþa factorilor de decizie aleºi în mod democratic. O altã
modalitate de exprimare a acestei tensiuni interne dintre numãr ºi intensitate ar fi
prin afirmaþia cã „în democraþiile moderne, voturile pot fi numãrate, însã numai
influenþele pot fi cântãrite“.
Cooperarea a fost totdeauna o trãsãturã centralã a democraþiei. Actorii trebuie
sã ia în mod voluntar decizii colective obligatorii pentru întreaga societate. Pentru
a intra în competiþie unii cu alþii, e nevoie mai întâi ca ei sã coopereze. Trebuie sã
fie capabili sã acþioneze colectiv prin intermediul partidelor politice, al asociaþiilor
ºi miºcãrilor, în scopul selectãrii candidaþilor, articulãrii preferinþelor, trimiterii de
solicitãri cãtre autoritãþi ºi al influenþãrii politicilor publice.
Cu toate acestea, libertãþile pe care le presupune democraþia ar trebui, de
asemenea, sã îi încurajeze pe cetãþeni sã delibereze în cadrul miºcãrilor din care
fac parte, sã-ºi identifice nevoile comune ºi sã-ºi rezolve diferenþele de opinii fãrã
a se baza pe vreo autoritate centralã. Democraþia clasicã a accentuat aceste
calitãþi, care nu s-au estompat sub nici o formã, în ciuda eforturilor repetate ale
teoreticienilor contemporani de a le evidenþia analogia cu comportamentul
economic de piaþã ºi de a reduce toate operaþiunile democratice la efortul
competitiv de maximizare a intereselor. Importanþa grupurilor independente
într-un regim democratic a fost cel mai bine descrisã de Alexix de Tocqueville în
cartea sa, „Democraþia în America“, o lucrare care rãmâne o sursã majorã de
inspiraþie pentru toþi aceia care continuã sã considere cã democraþia reprezintã
mai mult decât lupta candidaþilor de a fi aleºi ºi realeºi.8
În discursul politic contemporan, acest fenomen al cooperãrii ºi deliberãrii
prin intermediul activitãþii derulate de grupurile autonome este inclus la rubrica
„societate civilã“. Diversele unitãþi de interese ºi identitate socialã, prin faptul cã
rãmân independente de stat (ºi poate chiar de partidele politice), nu numai cã pot
limita acþiunile arbitrare ale conducãtorilor, dar pot contribui, totodatã, la
formarea unor cetãþeni mai buni, care sunt mult mai conºtienþi de preferinþele
semenilor lor, mai încrezãtori în propriile acþiuni ºi care manifestã un mult mai
pronunþat spirit civic, prin voinþa lor de a se sacrifica pentru binele comun. În
cazul cel mai bun, societatea civilã oferã un strat intermediar de guvernare între
individ ºi stat. Acest strat este capabil sã ofere resurse pentru rezolvarea
conflictelor ºi pentru controlarea comportamentului membrilor fãrã a uza de
coerciþie publicã. Mai degrabã decât sã încarce factorii de decizie cu cereri tot
mai multe ºi sã facã sistemul neguvernabil9, o societate civilã viabilã poate atenua
8 Alexis de Tocqueville, Democracy in America, 2 volume, (New York: Vintage Books, 1945). (Nota
traducãtorului: a se vedea ºi traducerea în limba românã – Alexis de Tocqueville, Despre democraþie în America, 2
volume, Humanitas, Bucureºti, 1995).
9 Aceastã teamã a supraîncãrcãrii guvernului ºi a colapsului iminent al democraþiei este pe larg reflectatã în
lucrãrile lui Samuel P. Huntington din anii ’70. A se vedea în special Michel Crozier, Samuel P. Huntington ºi
Joji Watanuki, The Crisis of Democracy, (New York: New York University Press, 1975). Pentru opiniile (revizuite)
ale lui Huntington despre viitorul democraþiei, a se vedea articolul sãu, „Will More Countries Become
Democratic?“, Political Science Quaterly 99 (Vara 1984): 193-218.
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 10

10 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

conflictele ºi îmbunãtãþi calitatea cetãþenilor, fãrã a se baza exclusiv pe grija de

urmãrire a propriilor interese, caracteristicã economiei de piaþã.
Reprezentanþii, aleºi fie direct, fie indirect, desfãºoarã cea mai mare parte a
activitãþii concrete în democraþiile moderne. Cei mai muþi sunt politicieni
profesioniºti care îºi orienteazã carierele în scopul ocupãrii unor funcþii publice
importante. Este îndoielnic faptul cã vreo democraþie ar putea supravieþui fãrã
asemenea oameni. Prin urmare, întrebarea centralã nu este dacã va exista sau nu
o elitã politicã sau chiar o clasã politicã profesionistã, ci cum sunt aleºi aceºti
reprezentanþi ºi cum vor fi menþinuþi rãspunzãtori pentru acþiunile lor.
Dupã cum am menþionat anterior, în democraþiile moderne existã multe canale
de reprezentare. Cel electoral, bazat pe circumscripþii teritoriale, este cel mai
vizibil. El culmineazã cu alegerea unui parlament sau a unui preºedinte care îºi
prezintã periodic activitatea în faþa tuturor cetãþenilor. Totuºi, simpla dezvoltare
a guvernului, în mare parte ca rezultat al cererii populare, a condus la creºterea
numãrului, diversitãþii ºi puterii agenþiilor însãrcinate cu luarea deciziilor publice,
dar care nu sunt supuse alegerilor. În jurul acestor agenþii, s-a dezvoltat un vast
aparat de reprezentare specializatã, bazat în mare mãsurã pe interese funcþionale,
ºi nu pe circumscripþii teritoriale. Aceste asociaþii de interese, ºi nu partidele
politice, au devenit expresia principalã a societãþii civile în democraþiile cele mai
stabile, pe lângã ele intervenind sporadic unele miºcãri sociale.
Democraþiile mai tinere ºi mai fragile care s-au instaurat începând cu anul
1974 trebuie sã trãiascã într-un „timp comprimat“. Ele nu vor fi asemãnãtoare
cu democraþiile din secolul al XIX-lea ºi începutul secolului al XX-lea ºi nu se
pot aºtepta sã dobândeascã multiplele canale de reprezentare, în evoluþia lor
istoricã, aºa cum s-a întâmplat în cazul celor mai mulþi dintre predecesorii lor. O
multitudine uimitoare de partide, interese ºi miºcãri vor încerca toate sã
acapareze influenþa politicã pentru ele însele, creând, pentru societate, provocãri
care nu au existat în procesele anterioare de democratizare.

Proceduri care fac posibilã democraþia

Componentele definitorii ale democraþiei sunt în mod necesar abstracte ºi pot da

naºtere unei varietãþi considerabile de instituþii ºi subtipuri de democraþie. Totuºi,
pentru ca democraþia sã se consolideze, trebuie aplicate norme procedurale specifice
ºi respectate drepturile civile. Orice societate care nu reuºeºte sã îºi impunã asemenea
restricþii, care eºueazã în aplicarea primatului legii faþã de propriile proceduri nu ar
trebui consideratã democraticã. Numai aceste proceduri nu pot defini democraþia,
însã pentru persistenþa acesteia, prezenþa lor este indispensabilã. În esenþã,
procedurile sunt condiþii necesare, dar nu suficiente pentru existenþa democraþiei.
Robert Dahl a propus cea mai larg acceptatã listã de ceea ce el numeºte
condiþii „procedurale minimale“ care sunt indispensabile pentru existenþa unei
democraþii politice moderne (sau, cum o numeºte el, „poliarhii“):
1) Controlul asupra deciziilor guvernamentale care privesc politicile publice
revin, conform constituþiei, reprezentanþilor aleºi.
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 11

CE ESTE... ªI CE NU ESTE DEMOCRAÞIA 11

2) Reprezentanþii sunt aleºi în competiþii electorale periodice ºi transparent

desfãºurate, în care nu pot avea loc nici un fel de constrângeri.
3) Practic, orice persoanã adultã are dreptul de a-ºi alege reprezentanþii.
4) Practic, orice persoanã adultã are dreptul de a candida la funcþii publice…
5) Cetãþenii au dreptul sã se exprime, fãrã pericolul de a fi pedepsiþi din
motive politice larg definite…
6) Cetãþenii au dreptul de a cãuta surse alternative de informare. Mai mult,
sursele alternative de informare existã ºi sunt protejate de lege.
7) Cetãþenii au, totodatã, dreptul de a înfiinþa asociaþii sau organizaþii relativ
independente, inclusiv partide politice ºi grupuri de interese.10

Pentru mulþi teoreticieni, aceste ºapte condiþii par sã conþinã esenþa

democraþiei procedurale, dar noi propunem adãugarea altor douã în plus. Prima
condiþie propusã de noi ar putea apãrea ca o nuanþare a condiþiei (1) a lui Dahl,
în vreme ce a doua ar putea fi consideratã o condiþie implicit aprioricã pentru
toate cele ºapte de mai sus.

8) Reprezentanþii aleºi prin vot popular trebuie sã aibã posibilitatea sã îºi

exercite atribuþiile constituþionale fãrã a fi supuºi unor eventuale ordine
(fie ºi informale) venite din partea oficialitãþilor nealese. Democraþia este
în pericol dacã ofiþeri militari, funcþionari publici sau conducãtori ai
instituþiilor statului au capacitatea de a acþiona independent de
reprezentanþii aleºi prin vot sau chiar de a se opune deciziilor luate de
aceºtia. Fãrã aceastã prevedere suplimentarã, societãþile militarizate din
America Centralã, unde nu existã un control civil asupra armatei, ar putea
fi clasificate de mulþi cercetãtori drept democratice, aºa cum au ºi fãcut
(fãrã a include, însã, Nicaragua sandinistã) politicienii din Statele Unite.
Aceastã prevedere oferã o mãsurã de siguranþã împotriva a ceea ce am
numit mai devreme „electoralism“, adicã tendinþa de concentrare
preponderent asupra alegerilor, ignorându-se alte realitãþi politice.
9) Societatea trebuie sã se autoguverneze, sã fie capabilã sã acþioneze
independent de constrângerile impuse de un sistem politic suprastatal.
Dahl ºi alþi teoreticieni contemporani ai democraþiei au considerat,
probabil, aceastã condiþie ca de la sine înþeleasã, de vreme ce s-au referit
la state, naþiuni formal suverane. Totuºi, o datã cu dezvoltarea blocurilor,
alianþelor, sferelor de influenþã ºi a unei mari varietãþi de aranjamente
„neocoloniale“, chestiunea autonomiei a dobândit maximã importanþã.
Este un sistem cu adevãrat democratic dacã reprezentanþii sãi aleºi sunt
incapabili sã ia decizii cu caracter obligatoriu, fãrã aprobarea actorilor din
afara ariei lor teritoriale? Acest fapt este semnificativ chiar dacã aceºti din
urmã actori sunt supuºi unor reguli democratice ºi chiar dacã
reprezentanþii aleºi sunt relativ liberi sã modifice sau chiar sã punã capãt
raporturilor de subordonare (cum s-a întâmplat în Puerto Rico), dar el

10 Robert Dahl, Dilemmas of Pluralist Democracy (New Haven: Yale University Press, 1982), 11.
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 12

12 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

devine critic atunci când nici una dintre aceste condiþii nu se aplicã (cum
s-a întâmplat în Þãrile Baltice).

Principii care fac posibilã democraþia

Listele de procese componente ºi de norme procedurale ne ajutã sã definim

democraþia, dar nu ne spun prea mult despre modul cum funcþioneazã ea.
Rãspunsul cel mai simplu este cã funcþioneazã „prin consimþãmântul
poporului“. Un rãspuns mai complex ar fi cã funcþioneazã „prin
consimþãmântul parþial al politicienilor care acþioneazã în condiþii de nesiguranþã
limitatã“.
Într-o democraþie, reprezentanþii trebuie cel puþin informal sã cadã de
acord cã aceia care câºtigã un sprijin electoral mai mare sau o influenþã mai
substanþialã în crearea politicilor publice nu îºi vor folosi avantajul temporar
pentru a-i împiedica pe cei care au pierdut alegerile sã le câºtige sau sã exercite
influenþã în viitor ºi cã, în schimbul acestei oportunitãþi de a continua sã
concureze pentru funcþii publice, cei care pentru moment se vor afla în opoziþie
vor respecta dreptul învingãtorilor de a lua decizii cu caracter obligatoriu.
Cetãþenii trebuie sã respecte deciziile care rezultã dintr-o asemenea competiþie,
cu condiþia ca ele sã rãmânã concordante cu preferinþele colective, aºa cum au
fost ele exprimate în alegeri corecte ºi periodice sau în negocieri transparente ºi
repetate.
Provocarea nu este atât de a gãsi un set de obiective care sã impunã un
consens larg, cât de a crea un set de reguli care concretizeazã consimþãmântul
parþial. Formele particulare ale acestei „târguieli democratice“, pentru a folosi
expresia lui Dahl11, diferã de la o societate la alta. Ele depind de clivajele sociale
ºi de unii factori subiectivi, precum încrederea reciprocã, standardul de
corectitudine ºi disponibilitatea de a face compromisuri. Ele pot fi chiar
compatibile cu un mare grad de dezacord asupra chestiunilor legate de politici
publice.
Toate democraþiile presupun un anumit grad de incertitudine referitoare la
persoanele care vor fi alese ºi la politicile pe care acestea le vor pune în aplicare.
Chiar în acele societãþi în care acelaºi partid continuã sã câºtige alegerile sau
unde aceeaºi politicã este aplicatã cu consecvenþã, posibilitatea schimbãrii prin
acþiune colectivã independentã existã, totuºi, precum în Italia, Japonia sau social-
democraþiile scandinave. Dacã aceastã posibilitate nu existã, cum se întâmplã în
Mexic, Senegal sau Indonezia, atunci sistemul nu este democratic.
Dar incertitudinea aflatã în nucleul tuturor democraþilor este limitatã. Nu
chiar orice actor poate intra în competiþie ºi pune în discuþie problema pe care
o considerã de interes, existã reguli prestabilite ce trebuie respectate. Nu orice
politicã poate fi adoptatã, trebuie îndeplinite unele condiþii. Democraþia
instituþionalizeazã incertitudinea politicã „normalã“, limitatã. Limitele variazã de

11 Robert Dahl, After the Revolution: Authority in a Good Society (New Haven: Yale University Press, 1970).
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 13

CE ESTE... ªI CE NU ESTE DEMOCRAÞIA 13

la þarã la þarã. Garanþiile constituþionale ale proprietãþii, vieþii private, liberei

exprimãri ºi ale altor drepturi fac parte din aceste limite, dar cele mai eficiente
limite sunt generate de competiþia dintre grupurile de interese ºi de cooperarea
din cadrul societãþii civile. Oricât de puternicã ar fi retorica (ºi unele societãþi par
sã le ofere cetãþenilor lor opþiuni mai dramatice decât alte societãþi), o datã ce se
ajunge la un acord asupra regulilor consimþãmântului parþial, gradul de variaþie
este de aºteptat sã rãmânã într-un interval previzibil ºi general acceptat.
Aceastã accentuare a direcþiilor operative contrasteazã cu o temã foarte
persistentã, dar înºelãtoare, prezentã în literatura recentã asupra teoriilor
democraþiei, anume „cultura civicã“. Principiile pe care le-am sugerat aici se
sprijinã pe reguli raþionale, ºi nu pe obiºnuinþe adânc înrãdãcinate referitoare la
toleranþã, moderaþie, respect reciproc, corectitudine, disponibilitate spre
compromis sau încredere în autoritãþile publice. A aºtepta ca aceste obiceiuri sã
prindã rãdãcini adânci echivaleazã cu un proces lent de consolidare a regimului,
unul care se poate întinde pe durata a mai multor generaþii, astfel încât, dacã am
adopta aceastã strategie ar însemna, probabil, sã condamnãm la eºec, ex
hypothesi, cea mai mare parte a experienþelor contemporane.
Aserþiunea noastrã este cã incertitudinea limitatã ºi consensul parþial pot fi
generate de interacþiunea dintre actori cu vederi antagoniste ºi neîncrezãtori unii
în alþii ºi cã normele cu mult mai generoase ºi mai profunde ale culturii civice
sunt mai degrabã un produs, ºi nu un factor determinant al democraþiei.

Cum se deosebesc democraþiile

Câteva concepte au fost în mod deliberat excluse din definiþia noastrã genericã
a democraþiei, în ciuda faptului cã ele au fost frecvent asociate cu democraþia atât
în practica de zi cu zi, cât ºi în cercetarea academicã. Aceste concepte sunt,
oricum, deosebit de importante când trebuie sã distingem subtipurile de
democraþie. De vreme ce nu existã nici un set unic de instituþii, practici sau valori
care sã reprezinte democraþia, societãþile care abandoneazã regimul autoritar pot
combina diferite componente pentru a produce tipuri diferite de democraþie.
Este important sã recunoaºtem cã aceste componente nu reprezintã puncte
distincte aflate pe o linie continuã de îmbunãtãþire a performanþei, ci o matrice
de posibile combinaþii care sunt democratice din perspective diferite.

1) Consens: Nu toþi cetãþenii pot cãdea de acord asupra scopurilor acþiunii

politice sau asupra rolului statului (deºi, dacã ar face-o, guvernãrile
democratice ar funcþiona mult mai uºor.)
2) Participare: Nu toþi cetãþenii pot participa în mod egal ºi activ în viaþa
politicã, deºi trebuie sã aibã posibilitatea legalã de a face acest lucru.
3) Acces: Conducãtorii pot sã nu acorde o pondere egalã preferinþelor
cetãþenilor cu care intrã în contact, deºi calitatea de cetãþean implicã
faptul cã indivizii ºi grupurile trebuie sã aibã ºanse egale de a-ºi exprima
preferinþele, dacã doresc acest lucru.
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 14

14 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

4) Responsabilitate: Conducãtorii pot sã nu urmeze, totdeauna, cursul de

acþiune pe care îl preferã cetãþenii. Dar, atunci când deviazã de la o astfel
de politicã, sã spunem cu justificãri precum: „raþiune de stat“ sau „interes
naþional de maximã importanþã“, ei trebuie sã rãmânã responsabili
pentru acþiunile lor, prin intermediul unor procese regulate ºi corecte.
5) Regula majoritãþii: Este posibil ca funcþiile publice sau regulile acordate ºi,
respectiv, stabilite printr-o majoritate de voturi, deºi deviaþiile de la acest
principiu trebuie, de obicei, justificate ºi aprobate.
6) Suveranitate parlamentarã: Legislativul poate sã nu fie singurul corp care
reglementeazã sau autoritatea ultimã care decide ce legi sunt obligatorii,
cu toate cã acolo unde puterea executivã, judecãtoreascã sau alte
autoritãþi publice au ca atribuþie aceastã decizie finalã, ºi ele trebuie sã fie
rãspunzãtoare pentru acþiunile lor.
7) Guvernare prin partide politice: Conducãtorii pot sã nu fie numiþi, promovaþi
ºi coordonaþi în activitatea lor de partide politice bine organizate ºi cu
programe coerente, deºi, acolo unde acest lucru nu se întâmplã, poate fi
mai dificil sã se formeze un guvern eficient.
8) Pluralism: Procesul politic poate sã nu fie bazat pe o multitudine de
grupuri private autonome, voluntare ºi care se interfereazã unele cu
altele. Totuºi, unde existã monopoluri de reprezentare, ierarhii de
asociere ºi obligaþii de înscriere, este de presupus cã interesele vor fi mai
apropiate de cele ale statului ºi cã separaþia dintre sfera publicã ºi cea
privatã va fi mult mai puþin evidentã.
9) Federalism: Diviziunea teritorialã a autoritãþii poate sã nu presupunã
niveluri multiple sau autonomii locale, cu atât mai puþin consfinþite
într-un document constituþional, cu toate cã o anumitã dispersie a puterii
cãtre unitãþi teritoriale ºi/sau funcþionale este caracteristicã oricãrui tip
de democraþie.
10) Prezidenþialism: Executivul poate sã nu fie condus de o singurã persoanã,
iar aceastã persoanã poate sã nu fie aleasã direct de toþi cetãþenii, deºi o
anumitã concentrare a autoritãþii este prezentã în orice democraþie, chiar
dacã este exercitatã colectiv, iar responsabilitatea faþã de electorat este
doar indirectã.
11) Echilibrul ºi controlul reciproc al puterilor (checks and balances): Nu este necesar
ca diversele niveluri ale guvernãrii sã îºi concentreze sistematic forþele
unele împotriva altora, deºi guvernãrile trebuie menþinute rãspunzãtoare
în faþa tuturor cetãþenilor prin mecanismele puterilor legislativã,
executivã ºi judecãtoreascã, precum ºi prin decretele dictatoriale (cum se
întâmplã în timp de rãzboi).

Cu toate cã fiecare dintre conceptele descrise anterior a fost considerat, în

timp, drept o componentã esenþialã a democraþiei, ele ar trebui, mai degrabã, sã
fie vãzute ca indicatori ai unui tip sau altul de democraþie sau mãcar ca standarde
utile pentru evaluarea performanþelor anumitor regimuri. A le include în însãºi
definiþia genericã a democraþiei ar însemna sã confundãm tipul american cu
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 15

CE ESTE... ªI CE NU ESTE DEMOCRAÞIA 15

modelul universal de guvernare democraticã. Tipurile parlamentar, consensual,

unitar, corporatist ºi concentrat din Europa continentalã pot avea câteva
avantaje unice care sã ghideze statele prin tranziþia incertã de la guvernarea
autocraticã la cea democraticã.12

Ce nu este democraþia

Am încercat sã transmitem sensul general pe care îl are democraþia modernã

fãrã a-l identifica cu un set particular de reguli ºi instituþii sau fãrã a-l restrânge
la un anumit tip de culturã sau nivel de dezvoltare. Am argumentat, de asemenea,
cã democraþia nu poate fi redusã la organizarea regulatã a alegerilor sau
echivalatã cu o viziune particularã a rolului statului, dar nu am spus prea multe
despre ce nu este democraþia sau despre ce nu poate produce democraþia.
Existã o tentaþie, care poate fi înþeleasã de a ataºa prea multe aºteptãri
acestui concept ºi de a crede cã, prin instaurarea democraþiei, o societate îºi
rezolvã toate problemele politice, sociale, economice, administrative ºi culturale.
Din nefericire, „lucrurile bune nu merg în mod necesar mânã în mânã“.
În primul rând, democraþiile nu sunt neapãrat mai eficiente din punct de
vedere economic decât alte forme de guvernare. Ratele creºterii economice, ale
economiilor ºi ale investiþiilor pot sã nu fie superioare celor din statele
nedemocratice. Acest lucru este cu atât mai probabil în timpul tranziþiei, când
grupurile care deþin proprietãþi ºi elitele administrative pot reacþiona la
ameninþãri reale sau imaginare la adresa „drepturilor“ de care se bucurau în
regimul autoritar prin iniþierea retragerii de capital, prin blocarea investiþiilor sau
prin sabotaj. În timp, în funcþie de tipul de democraþie, efectele favorabile pe
termen lung asupra distribuþiei veniturilor, cererii agregate, educaþiei,
productivitãþii ºi creativitãþii pot sã se combine, pânã la urmã, pentru a
îmbunãtãþi performanþele economice ºi sociale, dar este cu siguranþã prea mult
sã ne aºteptãm ca acest progres sã se vadã repede ºi, cu atât mai puþin, cã el va
fi o caracteristicã definitorie a democraþiei.
În al doilea rând, democraþiile nu sunt, în mod obligatoriu, mai eficiente din
punct de vedere administrativ. Capacitatea lor de luare a deciziilor poate fi chiar
mai lentã decât cea a regimurilor cãrora le iau locul, cel puþin pentru faptul cã
mai mulþi actori trebuie consultaþi. Costurile pot fi mai ridicate, întrucât „plãþile“
trebuie fãcute cãtre un numãr mai mare de clienþi (deºi nu ar trebui subestimat
gradul de corupþie prezent în regimurile autocrate). Satisfacþia popularã faþã de
performanþa noului guvern democratic poate sã nu parã mai mare, fie ºi pentru
motivul cã nimeni nu este pe deplin mulþumit de compromisurile necesare care
se fac ºi de faptul cã aceia care pierd au, totuºi, libertatea de a-ºi exprima
nemulþumirea.

12 A se vedea Juan Linz, „The Perils of Presidentialism“, Journal of Democracy 1 (Iarna 1990): 51-69, precum ºi
dezbaterea ulterioarã la care au participat Donald Horowitz, Seymour Martin Lipset ºi Juan Linz în Journal of
Democracy 1 (Toamna 1990): 73-91.
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 16

16 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

În al treilea rând, nu este probabil ca democraþiile sã parã mai ordonate, mai

consensuale, mai stabile sau mai guvernabile decât autocraþiile pe care le
înlocuiesc. Acest lucru este generat de libertatea de expresie, dar este ºi o
reflectare a probabilitãþii unui dezacord continuu în ceea ce priveºte noile reguli
ºi instituþii. Aceste produse impuse prin constrângere sau compromis sunt,
deseori, destul de ambigue la început ºi nesigure în privinþa efectelor pe care le
presupun, aceasta pânã când actorii învaþã cum sã le foloseascã. Mai mult, ele
apar în perioada imediat urmãtoare unor lupte serioase, la baza cãrora se aflã
idealuri înalte. Grupurile ºi indivizii care au dobândit recent autonomie vor testa
unele reguli, vor protesta faþã de acþiunile anumitor instituþii ºi vor insista sã-ºi
renegocieze partea lor de câºtig. Astfel, prezenþa partidelor anti-sistem nu ar
trebui sã fie nici surprinzãtoare ºi nici consideratã un eºec al consolidãrii
democratice. Ceea ce conteazã este dacã asemenea partide sunt doritoare, deºi
nu din toatã inima, sã joace dupã regulile generale ale incertitudinii limitate ºi ale
consensului parþial.
Guvernabilitatea este o provocare pentru orice regim, nu numai pentru cele
democratice. Date fiind epuizarea politicã ºi pierderea legitimitãþii prin care au
trecut autocraþiile din Paraguayul sultanistic pânã în Albania totalitarã, este de
aºteptat cã numai democraþiile pot genera guvernãri eficiente ºi legitime. Totuºi,
experienþa a arãtat cã ºi guvernãrile democratice pot eºua. Opinia publicã poate
deveni nemulþumitã de performanþele lor. Chiar mai ameninþãtoare este tentaþia
liderilor de a falsifica procedurile ºi de a încãlca principiile consensului parþial ºi
ale incertitudinii limitate. Probabil cã momentul cel mai critic apare atunci când
politicienii încep sã îºi asume rolurile ºi relaþiile previzibile pe care le presupune
o democraþie consolidatã. Mulþi vor fi frustraþi în aºteptãrile lor; unii vor
descoperi cã noile reguli ale competiþiei îi dezavantajeazã; câþiva pot chiar sã
simtã cã interesele lor vitale sunt ameninþate de principiul majoritãþii.
În cele din urmã, democraþiile vor pune bazele unor societãþi mai deschise
decât în cazul autocraþiilor cãrora le-au luat locul, dar nu vor avea în mod necesar
economii mai deschise. Multe dintre cele mai solide democraþii din zilele noastre
au recurs în istoria lor la protecþionism ºi graniþe închise pentru produsele
strãine, folosindu-se de instituþiile publice pentru promovarea dezvoltãrii
economice. În vreme ce compatibilitatea trecutã prin proba timpului între
democraþie ºi capitalism nu pare sã poatã fi pusã la îndoialã, în ciuda tensiunilor
continue care apar între ele, nu este clar dacã democraþia se consolideazã prin
promovarea unor principii economice liberale, precum dreptul indivizilor de a
deþine proprietãþi ºi de a obþine profit de pe urma lor, funcþia de reglare a pieþei,
rezolvarea privatã a disputelor, libertatea de a produce fãrã intervenþia
guvernului sau privatizarea întreprinderilor de stat. Pânã la urmã, ºi democraþiile
trebuie sã perceapã taxe ºi sã reglementeze anumite tranzacþii, în special acolo
unde existã monopoluri ºi oligopoluri private. Cetãþenii sau reprezentanþii lor
pot decide cã este dezirabil sã se protejeze drepturile colectivitãþilor de abuzuri
din partea indivizilor, mai ales ale acelora care deþin mari proprietãþi, fiind
posibil, în asemenea situaþii, sã limiteze anumite forme de proprietate la
deþinerea publicã sau colectivã. Pe scurt, noþiunile de libertate economicã
04-17.qxd 10.06.2002 12:11 Page 17

CE ESTE... ªI CE NU ESTE DEMOCRAÞIA 17

promovate în prezent de modelele economice neoliberale nu sunt sinonime cu

libertatea politicã, pe care pot chiar sã o împiedice.
Democratizarea nu va aduce cu sine în mod necesar creºtere economicã,
pace socialã, eficienþã administrativã, armonie politicã, pieþe libere sau „sfârºitul
ideologiei“. ªi în nici un caz nu va aduce „sfârºitul istoriei“. Fãrã îndoialã, unele
dintre aceste calitãþi vor contribui la consolidarea democraþiei, dar ele nu sunt
nici premise, nici efecte imediate ale acesteia. Mai degrabã, ceea ce ar trebui sã
sperãm este cã vor apãrea instituþii politice care vor putea intra într-o competiþie
paºnicã pentru a forma guverne ºi a influenþa politicile publice, care vor putea
canaliza conflictele economice ºi sociale prin proceduri bine stabilite ºi care vor
avea suficiente legãturi cu societatea civilã ca sã îºi poatã constitui baza socialã
pe care sã o foloseascã în sprijinul acþiunii colective. Unele tipuri de democraþii,
în special cele din þãrile în curs de dezvoltare, au fost incapabile sã respecte
aceastã promisiune, probabil din cauza particularitãþilor tranziþiei de la regimul
autoritar.13 Pariul care se pune este cã un asemenea regim, o datã instituit, nu
numai cã va persista prin autoreproducere în limita condiþiilor restrictive iniþiale,
dar ºi cã se va extinde dincolo de ele.14 Spre deosebire de regimurile autoritare,
democraþiile au capacitatea sã îºi schimbe regulile ºi instituþiile consensual, ca
rãspuns la circumstanþe care se modificã. Este posibil ca ele sã nu producã
imediat toate beneficiile menþionate pânã acum, dar au ºanse mult mai mari
decât autocraþiile sã genereze, pânã la urmã, succesul aºteptat.

Traducere de Magda Ferchedãu-Muntean

13 Terry Lynn Karl, „Dilemmas of Democratization in Latin America“, Comparative Politics 23 (Octombrie
1990): 1-23.
14 Otto Kirchheimer, „Confining Conditions and Revolutionary Breakthroughs“, American Political Science
Review 59 (1965): 964-974.