Aparari prevalente

Nivelul de integrare a identitatii

Simptome

Gredul de adecvare a testarii realitatii

Capacitatea critica asupra propriei patologii
Natura conflictelor primare
Transfer

Contratransfer
 NEVROTIC

'- aparari mai mature sau secundare

- cu toate că și ei folosesc unele apărări primitive,

acestea nu sunt nici pe departe atât de proeminente
în funcționarea globală și se manifestă de cele mai
multe ori în perioade de stres neobișnuit

- lipsa apărărilor mature exclude diagnosticul la nivel

nevrotic

- preponderent folosesc refularea în defavoarea unor

moduri mai nediferențiate de soluționare a
conflictelor cum ar fi negarea realității, clivajul,
Identificarea proiectivă și alte mecanisme arhaice

- pacientul nevrotic își păstrează într-o anumită

măsură capacitatea de a fi irațional și obiectiv
mijlocul furtunilor emoționale și al distorsiunilor
asociate ce ar putea apărea
- au un simț al identității relativ integrat

- comportamentul lor de notă oarecare consistență

iar experiența lor interioară sugerează o anumită
continuitate sensului în timp

- când se cere să vorbească despre propria persoană

nu pot să-și piardă cuvintele și nici răspund
unidimensional; de regulă pot face o scurtă descriere
temperamentului, Valorilor, gusturilor, obiceiurilor,
convingerilor, calităților și defectelor proprii, Datorită
stabilității lor globale

- am un simț al continuității cu copilul care au fost și

la fel de bine se pot proiecta în viitor

- când se ruga să vorbească despre persoane

semnificative pentru iei, cum ar fi părinții și partenerii
din viața, caracterizările lor tind să fie
multidimensionale și să țină cont de ansamblul
complex și totodată coerenta trăsăturilor ce
constituie personalitatea cuiva

- în general ca un contact solid cu ceea ce majoritatea

consideră a fi irealitatea

- le sunt străine experiențele halucinat ori sau

delirante cu excepția condițiilor de acțiunea unor
factori chimici sau organici și a imaginilor post
traumatice
- nu au nevoie să interpreteze greșit lucrurile pentru a
le asimila

- patologia persoanelor organizate nevrotic este

preponderent egodistonica sau poate deveni astfel pe
parcursul terapiei

-au capacitate de "scindare terapeutică" între partea

selfului care observă și cea care experimentează

- chiar și atunci când dificultățile lor egosistone,

Persoanele cu structură nevrotică nu par să ceară
evaluatorului validarea implicită a felului în care ei
percep lucrurile

patologia persoanelor nevrotice este preponderent

egodistonica
- centrarea intensă pe o arie de conflict este stimulată
și productivă pentru nevrotic

- din la terapie pentru ca în mod repetat se lovesc de

conflict dintre ceea ce doresc și obstacolele care se
interpun, despre care suspectează că ar fi induse tot
de propria persoană

- Freud spunea că adevăratul scop al analizei este

înlăturarea inhibițiilor capacității de a iubi și a muncii

- vin la terapie pentru că doresc să dobândească o

capacitate mai mare de-a fi singur șase bucura de joc
- poseda un Eu observator solid
- nu proiectează în celălalt nici dorința de a ucide, nici
dorința convulsivă de a salva

- va există o alianță de lucru solidă

- terapeutul unui pacient nevrotic simte chiar din
prima ședință că ambii luptă de aceeași parte și că
dușmanul lor comun este o parte problematica
pacientului

- fie că este în pozitiv sau negativ, contra transferul

nu va fi copleșitor pentru terapeut în astfel de cazuri
 BORDERLINE

- apărări primitive, întrucât se bazează pe astfel de

mecanisme arhaice și globale precum: negarea
realității, identificarea proiectiva, și clivajul

- în perioadele de regresie cu greu pot fi diferențiați

de psihotici

- diferența între border și psihotici constă în aceea

că atunci când terapeutul il confruntă cu modul său
primitiv de experiență, pacientul border va
răspunde adecvat cel puțin pe moment.

- devalorizare primitiva fata de terapeut. Este o

strategie inconștientă ce are rolul menținerii stimei
de sine, dar care ieșim de primește acest rol în
defavoarea învățării.
- devalorizarea primitiva - poate fi singura
modalitate psihica prin care el se poate simțit
protejați împotriva distilării (pacientul).

- experiența lor de sine pare marcată de

inconsistență și discontinuitate. Atunci când sunt
rugați să vorbească despre propria persoană, se pot
simții pierduți. Iar când li se cere să vorbească
despre persoane. Ei fac caracterizări globale și
evaziveimportante din viața lor, de regulă oferă
orice altceva în afară de o descriere tridimensională
și semnificativă despre ființe umane recunoscute ca
atare.
- răspunsurile lor rareori sunt concrete sau
tangențiale până la bizarerie, însă farsă evită
interesul terapeutului față de ei sau de alții ca
persoane complexe.

- suferă de atașament nesigur și le lipsește funcția

reflexiva care dă sens comportamentului lor și al
celorlalți

- ei nu pot mentaliza, adică nu pot aprecia

subiectivitatea separată a altor persoane, Le lipsește
teoria minții.
- pot deveni ostili cand sunt confruntați cu limitarea
continuității propriei identități - adica simt
intruziune - dar simt ca traiesc.

- în general, Ei au probleme în a suporta și a-și regla

afectele și se înfurie imediat în situații în care alții ar
simții rușine, invidie, tristețe sau orice alt fel de
afect mai nuanțat.
- au tendința de a răspunde cu ostilitate la întrebări
despre identitatea propriu sau altora

- sunt speriați de pierderea sentimentului de

continuitate a existenței, consistenta sau nu ,
pentru a mai reacționa la abordarea de către
terapeut a unei astfel de probleme.
- deficit Esențial la nivelul identității de sine.

- pacientii paranoizi cu structuri bordel line vor face

mari presiuni asupra terapeutului pentru a le
împărtăși convingerea că dificultățile lor sunt
determinate din exterior. Fără o astfel de validare in
se simt în siguranță alături de terapeut

- dau dovadă de o recunoaștere a realității, oricât de

iraționale și spectaculoase ar părea simptomele lor
- își pot nega ferm patologia și totuși să păstreze un
nivel de discriminare a ceea ce este real sau
convențional. Kernberg a propus criteriul "
adecvarea testării realității".
- problemele lor sunt centrate pe problematica
separare versus individuale.

- capacitatea lor de a-și observa propria patologie

este destul de limitată

- vin la terapie pentru atacuri de panică, depresie

sau boli organice despre care medicul a insistat că
sunt legate de stres sau la insistentele unor
cunoștințe, membrii ai Familiei virgula și rar vin cu
gândul de a face schimbări în propria personalitate
pe direcții pe care ceilalți le ar vedea imediat ca
avantajoase.

- iei nu știu cum ar putea să fie altfel și cum nu au

avut niciodată o falsă de personalitate, ei au bază
emoțională insuficienta pentru a-și imagina cum
este sa ai o identitate integrată, apărări mature,
capacitatea de a amânat ratificarea, toleranță la
ambivalenta și ambiguitate sau capacitatea de a-și
regla afectele. Ei nu vor decât să nu mai sufere și să
scape de critica celorlalți.

- în terapie, primul indiciu că ei sunt border este

acela că intervențiile terapeutului sunt percepute ca
un atac. Terapeutul continuă să creadă că pacientul
are o capacitate de funcționare reflexivă care în
mare parte lipsește.
- eul observator nu poate fi accesat de către pacient
mai ales când este supărat. Pacientul înțelege ca
doar un anumit aspect din self este criticat.
Terapeutul continua să forțeze genul de alianță care
este posibilă cu pacienții nevrotici și să eșueze în
eforturile sale

-este nevoie ca terapeutul doar să reziste furtunilor

emoționale care pa să nu se mai termine, încercând
în același timp să se comporte într-o manieră care
pentru pacient să reprezinte o experiență diferită de
influențele care au putut să-l afecteze astfel încât să
devină O persoană atât de tulburată și de
autodistructiv. Doar după ce terapia a adus o
oarecare schimbare structurală, pacientul va fi
destul de pregătit pentru a începe să înțeleagă
scopurile terapeutice.
- simptomele scad semnificativ după o terapie
centrată pe transfer. Totuși terapia în mod tipic va fi
tumultuoasă și frustrantă pentru ambele părți.
- vin la terapie pentru dificultăți ce țin de
sentimentul de siguranță fundamentală sau de
capacitatea de a fi agent al propriei vieți

- conflictul lor este următorul: când se simt

apropiați de cineva, intră în panică deoarece se tem
ca vor fi complet absorbiți și se vor afla sub
controlul total al celuilalt; când sunt singuri, se simt
abandonați în mod traumatic.

- acest conflict central al existenței lor emoționale îi

determină să facă pași înainte și înapoi în relații,
inclusiv în relația terapeutică în care nici distanța
nici apropierea nu le oferă Comfort.

- ar trăii un astfel de conflict fundamental care nu

răspunde imediat eforturilor interpretative, este
epuizant pentru pacienții Borderline, Pentru
prietenii, familiile și terapeuțiii lor. Ei sunt renumiți
in rândul personalului din domeniul psihiatriei de
urgență, în fața căruia se prezintă frecvent vorbim
despre suicid și manifestând specificul
"comportament de căutare - respingere a
ajutorului".
- pentru Masterson, pacienții Borderline sunt fixați
în subfaza de apropiere din cadrul procesului de
separare - individuare, când copilul a dobândit o
oarecare autonomie, dar încă are nevoie de
reasigurare a unei persoane de îngrijire care să
rămână disponibilă și puternică.

- acest conflic se desfășoară în jurul vârstei de doi

ani, Când copiii alternează tipic între care stinge
ajutorul mamei și ASE topi în lacrimi la picioarele ei.
Masterson credea că pacienții Borderline au avut
mame care i-au descurajat încă de la început să se
separe sau i-am neglijat când aveau nevoie să
regreseze după ce atinseseră un oarecare grad de
independență.
- centrarea intensă pe o arie de conflict poate fi
copleșitoare pentru borderi sau psihotici

- tinde să fie puternic, nearby Valent și rezistent la

modalitățile uzuale de intervenție
- terapeutul poate fi perceput ca bun sau rău la
modul absolut.

- dacă un terapeut bine intenționat va încerca să

interpreteze transferul așa cum ar proceda acum
nevrotic, va constata că nu urmează nicio
ameliorare sau insight; de fapt, adesea pacientul va
accepta pur și simplu că terapeutul chiar se
comportă asemenea obiectului primar

- aflat într-o anumită stare psihica, Pacientul

Borderline poate să-l perceapă pe terapeut ca fiind
e o forță și virtute divine, pentru ca în altă stare să-l
vadă slab și demn de dispreț

- devalorizare primitiva fata de terapeut. Este o

strategie inconștientă ce are rolul menținerii stimei
de sine, dar care ieșim de primește acest rol în
defavoarea învățării.
-tinde să fie puternic și neplăcut, chiar și când are o
valență pozitivă el va fi inconfortabil și foarte
solicitant.

- ei s-au salvat că pacienții internați tind să divizeze

personalul în a fi ori excesiv de amabil or punitiv.

- nu este neobișnuit pentru terapeut să se simtă

precum mama exact pe rata unui copil de doi ani
care refuza ajutorul, dar se prăbușește în frustrare
față de el.
 PSIHOTIC

- retragere narcisica, negarea realității, controlul

omnipotent, idealizarea primitiva și devalorizarea;

- forme primare de proiecție și întoiectie;

- clivaj, disociere extrema, trecere la și somatizare

- aceste procese sunt preverbale și prerelaționale,

ele oferă protecție împotriva unui anumit grad de
teroare fără nume, atât de copleșitoare încât chiar
și distorsiunile înspăimântătoare operate de
apărările în sine reprezintă un rău < starea de
teroare
- persoanele care se luptă cu psihoza au o teamă
centrală, De neînlăturat, față de distructivitatea
lor potențiala fantasmata ca supraomenească
- la psihotic. cel mai probabil agitația asta va lua
amploare
- devalorizare primitiva

- au probleme legate de identitate - în așa măsură

încât pot să nu fie siguri nici de faptul că există, nu
numai că existența lor ar putea fi nesatisfăcătoare
- manifestă o confuzie profunda cu privire la
propria persoana și de regulă se luptă cu probleme
fundamentale de autodefinire cum ar fi imaginea
corporală, vârsta, genul și orientarea sexuală

- ei nu se pot baza pe un sentiment de

continuitatea identității proprii și nici la ceilalți nu
se raportează ca la persoane bazate pe o
continuitatea sinelui
-ei trăiesc cu teama că oamenii de încredere vor
suferii brusc niște schimbări răuvoitoare care îi vor
transforma în persecutori sadici.

- când sunt solicitați să vorbească despre sine sau

despre cei apropiați, Ei răspund vag, tangențial,
concret sau în mod clar distorsionat

-prezintă aproape de suprafața O frică teribilă și o

confuzie îngrozitoare
- atunci când sunt rugați să vorbească despre
propria persoană se simt pierduți

- pacienții paranoizi cu structuri psihotice vor face

mari presiuni asupra terapeutului pentru a le
împărtăși și convingerea că dificultățile lor sunt
determinate din exterior. Fără o astfel de validare
iei nu se simt în siguranță alături de terapeut

- nu este ancorat în realitate. Sentimentul de a nu

fi înțeles de ceilalți este profund tulburător pentru
psihotic fiind cuprins de teamă și confuzie.
- prezintă credințe magice iar la psihotici astfel de
credințe nu sunt egodistonice
- problematica centrala lor este pe deficitul
inconștieni de diferențiere
-ei sunt adesea confuzii și străini de convențiile
asupra realității specifice culturilor

- deși pot fi în contact cu afectele latente ale unei

situații într-un mod neobișnuit, adesea nu știu să
le interpreteze corect și le acordă o semnificație
care se referă în mare parte la propria persoană

- problemele lor sunt centrate pe deficitele

inconștiente în diferențierea sine -altul din
psihoza.

- nu au o tendință corectă asupra propriilor

probleme psihice.

-le lipsește "funcționarea reflexivă" esențială

pentru maturizarea cognitiva, fiind incapabil să
facă abstractizări

- cei care par ca ar fi buni observatori de sine de

fapt nu fac altceva decât să redea ceea ce li s-a
spus despre ei înșiși

- E consumată de multă energie pentru a se lupta

cu teroarea existențială încât nu le mai rămâne
nimic pentru adaptarea la realității pe baza
principiului economic
-psihologia eului vorbește despre lipsa de
diferențiere internă între sine eu și supraeu ca
centra aspectele de auto observare și cele de
trăire ale eului

- teoriile interpersonale și ale relațiilor de obiect

ca și psihologia sinelui s-au referit la lipsa unor
limite înăuntru-în afară și la tulburările de
atașament care fac prea periculos subiectiv pentru
psihotic să intre într-o presupusă lume comună cu
a terapeutului care face evaluarea
- schizofrenia are o etiologie traumatică; lipsa
ateului observator mai include factori genetici,
biochimic și situaționale
- vin la terapie pentru dificultăți ce țin de
sentimentul de siguranță fundamentală sau de
capacitatea de a fi agent al propriei vieți

- este pur și simplu una existențială: viață sau

moarte, Existență sau anihilare, siguranță sau
teroare

- a fi sau a nu fi reprezintă teama lor recurentă

- simpaticii se îndoiesc profund de dreptul la o

existență separată și că probabil nu este familiar
nici sentimentul de-a fi în viață, iei se simt ca și
cum nu ar fi o persoană separată ci o extensie a
celuilalt.
- modul de comunicare emoțională din familia lor
arată ca, copilul psihotic este receptorul unor
mesaje subtile cum că el nu ar fi o persoană
separată ci o extensi a celuilalt

- persoanele cu tendințe psihotice apreciază în

mod deosebit sinceritatea.
-și se pot simții ușurați datorită încercărilor de
normalizare sau reorientare a preocupărilor lor

- tendințe spre fuziune și idealizare

- terapeuții devotați contribuie semnificativ la

prevenirea episoadelor psihotice. Noi prevenim
crizele psihotice actele suicidare și crimele și ei
ajutăm pe pacienții să reziste fără spitalizare.
- niciun terapeut nu poate demonstra că a
prevenit o nenorocire și criticii spun că dacă un
terapeut susține că ar împiedicat-o criza psihotica
este pentru că pacientul de fapt nu era psihotic

- pot provoca un contra transfer pozitiv,

terapeutul poate avea sentimente acute de
omnipotenta, O atitudine protectoare părintească
și profund empatică cu un pacient psihotic

- sunt acuma adorabilul schizofrenic a fost în vogă

pentru o perioadă de timp, Ca expresie a atitudinii
grijulii a personalului secțiilor de psihiatrie.

-sunt atât de aviz de respect și de speranță încat

se vor comporta cu respect și recunoștință față de
orice terapeut care va face mai mult decât să-I
diagnosticheze și să le administreze medicație
necunoștința lor este în mod firesc emoționantă
- terapeutul se simte puternic și binevoitor
- povara responsabilității care ni se impune în mod
inevitabil

- contra transferul față de ei seamănă izbitor cu

sentimentele obișnuite ale unei mame față de
bebeluși mai mici de un an și jumătate, ei sunt
minunați în atașamentul pe care ni-l poartă dar
teribil nevoile lor
- nu sunt o poziționez și iritabili dar sunt extrem de
solicitanți
- devalorizare psihica
- un pacient paranoid organizare nevrotica va fi dispus să ia în considerare posibilitatea ca suspiciunile lui să provină
- pacienții paranoizi cu structuri borderline sau psihotice vor face mari presiuni asupra terapeutului pentru a le împă
-persoanele cu tulburări compulsive de structură nevrotică pot recunoaște că ritualurile lor repetitive sunt iraționale
- compulsivii de structură borderline sau psihotica au convingerea că vor fi protejați în mod magic dacă își exercită r
- în pacient nevrotic va fi de acord cu terapeutul ca ritualurile convulsive sunt în realitate inutile, dar unul borderline
- O femeie nevrotică suferind de o compuse la curățenie se va jena să spună cat de des spală lenjeria, În timp ce alta
- unii oameni deși nu devin niciodată manifest psihotici, trăiesc totuși într-o lume interna simbiotic-psihotica sau cân
-
 atea ca suspiciunile lui să provină dintr-o dispoziție internă de a se concentra asupra intențiilor distructive ale celorlalți
upra terapeutului pentru a le împărtăși convingerea că dificultățile lor sunt determinate din exterior; fără o astfel de validare, ei
lurile lor repetitive sunt iraționale, dar dacă nu le îndeplinesc se vor simții angoasati
ați în mod magic dacă își exercită ritualurile și adesea dezvoltă raționalizări elaborate cu privire la acestea
alitate inutile, dar unul borderline sau psihotic se va teme în sinea lui că terapeutul care pune la îndoială astfel de comportame
e des spală lenjeria, În timp ce alta, cu o structură borderline sau psihotica va considera că oricine nu spală cearșafurile la fel de
nterna simbiotic-psihotica sau când termini kleinieni skizo-paranoidă constantă. Iei funcționează uneori destul de eficient, dar a
or distructive ale celorlalți
terior; fără o astfel de validare, ei nu se simt în siguranță alături de terapeut

e la acestea
la îndoială astfel de comportamente este lipsit de bun simț ori incapabil
cine nu spală cearșafurile la fel de des este nespălat
ază uneori destul de eficient, dar atrag atenția prin confuzia și spaima lor profundă, în timp ce gândirea pare dezorganizată sau
gândirea pare dezorganizată sau paranoidă