GLOBALIZAREA

Globalizarea este un concept abstract care ne ajuta sa intelegem realitatea pe care o traim zi de
zi, care se petrece la nivelul intregii planete; reprezinta legaturile economice, sociale, politice care
traverseaza granitele dintre state, miscarea libera de bunuri materiale, oameni, idei la scara
internationala si mondiala.

Cauzele care genereaza globalizarea sunt: tehnologice, politice, economice. Caracteristicile sunt:
internationalizarea productiei, noua diviziune internationala a muncii miscarile de migratie a populatiei
dinspre tarile slab dezvoltate, internationalizarea statului. Dupa 1945 s-a constatat urmatoarea
evolutie: in etapa 1945-1970 schimburi de bunuri si servicii intre state; in etapa 1970-1990,
intensificarea tranzactiilor financiare, iar dupa 1990 pana in zilele noastre, piata financiara domina piata
mondiala; comertul national sta la baza economiei mondiale.Imediat dupa razboi s-a creat un sistem
stabil al schimbului valutar (Bretton-Woods), care a avut drept consecinta crearea instituiilor
internationale (FMI si Banca Mondiala).

Tipuri de globalizare:

Ideea mondializarii s-a impus viguros la mijlocul anilor ’90, perioada in care se configura o noua ordine
mondiala. Multi istorici sustin ca mondializarea, in plina desfasurare acum, ar fi de fapt o noua faza de
dezvoltare a capitalismului, care depaseste astfel etapa imperialista.

Mostenirea economica. Ideile economice directoare ale sec XX sunt: trecerea la societatea
informatica si generalizarea societatii de consum (ec.capitalista, cerere si oferta- bunastarea ec.).

Mostenirea culturala. In acest domeniu, ideile au fost: globalizarea informationala

(telecomunicatii-satelit si informatica- internetul); din acest punct de vedere, globalizarea este un
fenomen pozitiv, de imbogatire spirituala.Dupa 1945, cultura europeana oscileaza intre doua tendinte
contradictorii : una care sustine tendinta de mndializare si uniformizare si alta care sustine tendinta de
reintoarcere la o identitate culturala europeana.

Postmodernismul-cultura este tot mai mult acaparata de bunurile culturale ale societatii de
consum.Arta este caracterizata de dorinta modernitatii: abstractionismul in pictura sau functionalismul
in arhitectura.In present coexista mai multe tendinte fara ca vreuna sa domine.

Toleranta- religiile lumii au devenit tot mai tolerante (cu exceptia fundamentalismului islamic)
si cheama la solidaritate ecumenica. Tendinta dominanta este secularizarea vietii social- politice.
Etapele globalizării
Atâta timp cât lumea are, în același timp, înțelesuri tehnice și politice, grupuri diferite vor avea
istorii diferite ale globalizării. De altfel, în termeni generali, folosiți în economie și economie politică,
este o istorie a creșterii comerțului inter-statal bazat pe instituții stabile ce autorizează firme din diferite
state să schimbe mai ușor bunuri.
Termenul de liberalizare este o combinație între teoria economică a liberului schimb și
îndepărtarea barierelor în care se mișcă bunurile. Aceasta a dus la creșterea specializării țărilor în
exporturi și la presiuni care să termine o dată pentru totdeauna cu tarifele protecționiste și a altor
bariere în fața comerțului.
Perioada liberalizării și cea în care aurul definea standardul economic este, deseori, numită “Prima
eră a Globalizării”. Bazată pe Pax Britannica și pe schimbul de bunuri în numerar, această eră a crescut
odată cu industrializarea. Baza teoretică a fost munca lui Ricardo în Avantajul comparativ și Legea
generală a echilibrului a lui Say. Cei doi susțineau că țările vor face comerț eficient și că orice neajunsuri
temporare în cerere sau ofertă se vor corecta automat. Instituirea standardului în aur s-a realizat,
treptat, în țările intens industrializate, între anii 1850 și 1880.
“Prima eră a Globalizării” se crede că s-ar fi împărțit în etape odată cu Primul Război Mondial și,
apoi, căzând sub criza standardului în aur, spre sfârșitul anilor ’20 și începutul anilor ’30. Țările ce
începuseră să îmbrățișeze era globalizării, incluzând nucleul european, câteva state de la marginea
Europei și câteva lăstare europene din cele două Americi și Oceania prosperau. Inegalitatea dintre acele
state dispărea în timp ce bunurile, capitalul și forța de muncă formau, în mod excepțional, fluxuri libere
între state.
Globalizarea în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial a fost condusă prin runde de
negocieri în prima fază sub auspiciile GATT, ce a dus la mai multe înțelegeri în îndepărtarea restricțiilor
asupra liberului schimb. Runda Uruguay a dus la semnarea unui tratat prin care se creează Organizația
Mondială a Comertului (WTO), cu rolul de a media dispute comerciale. Alte acorduri comerciale
bilaterale, inclusiv secțiuni ale Tratatului de la Mastricht și NAFTA, au fost, de asemenea, semnate cu
scopul de a reduce tarifele vamale și barierele comerciale.
Există și un aer de scepticism față de procesele economice globale și optimism față de posibilitățile
de control ale economiei internaționale și față de viabilitatea strategiilor politice naționale. Un efect
deosebit de important al conceptului de globalizare a fost paralizarea strategiilor naționale de reformă
radicală, fiind privite ca imposibil de realizat din punct de vedere rațional și al evoluțiilor piețelor
international.

Efectele globalizării sunt multiple putând uni sau dezbina umanitatea. Putem discerne efecte
pozitive şi negative, precum:
efecte pozitive:
~ internaţionalizarea producţiei datorită firmelor cu activitate globală;
~ asimilarea rapidă a noilor tehnologii;
~ privatizarea capătă proporţii mondiale;
~ telecomunicaţiile elimină distanţele şi apropie fizic oamenii şi asigură conştientizarea problemelor
globale;
~ pieţele financiare şi comerciale trec în faza de integrare a activităţii şi funcţionării lor;
~ încurajarea reformelor politice şi economice;
~ întărirea dorinţei oamenilor de a trăi într-un sistem guvernat de lege şi prin lege;
~ stimularea integrării;
~ reducerea probabilităţii războiului şi a recurgerii la utilizarea forţei militare;
~ îmbogăţirea culturală prin simbioză şi convergenţă etc.

efecte negative:
~ fragmentarea şi slăbirea coeziunii sociale;
~ creşterea inegalităţilor pe plan intern şi extern;
~ distrugerea sistemului clasic de ierarhizare a valorilor;
~ proliferarea armamentului şi a crimei transnaţionale;
~ sărăcirea valorilor culturale şi naţionale sub presiunea globalizării şi extinderii tehnicilor de informare
şi comunicare;
~ folosirea unor metode legale şi financiare sofisticate de a atinge limitele 53 legilor şi standardelor
locale pentru a controla balanţa dintre muncă şi servicii ale unor regiuni inegal dezvoltate şi a le întoarce
împotriva lor;
~ răspândirea capitalismului din ţările dezvoltate către ţările în curs de dezvoltare etc.
Asadar, efectele globalizarii sunt, pe de o parte, criza mondiala manifestata prin conflictul intre
strategiile globalizarii si identitatea nationala. Pe plan social se manifesta prin contrastul dintre
bogatie si saracie; pe plan economic prin poluare; pe plan politic prin terorismul international.

In concluzie, globalizarea este un sistem sau un fenomen complex, uneori ambivalent, chiar
contradictoriu, care a fost privit şi analizat în mod diferit de către cei care şi-au asumat acest risc sau
această răspundere. Dincolo de aceste analize, globalizarea rămâne un fapt real, viu, cu care trebuie să
ne confruntăm, independent de voinţa sau opţiunea noastră. Se consideră că cel mai mare pericol pe
care-l poate implica globalizarea este dezumanizarea unora dintre cei pe care valul ei îi înghite pur şi
simplu.